6,839 matches
-
picătură de apă. O insulă ca un deșert - dădu din cap. Nu-mi place Bulois ăsta... Înainte de a se face pirat era popă, iar eu nu pot să-i sufăr pe cei care-și schimbă ideile În halul ăsta. - Face liturghii negre pe trupul gol al unei tîrfe, transformîndu-i sexul În altar... Dacă Îl prind, nu scapă numai cu spînzurătoarea... Vor să-l ardă de viu. Iguana Oberlus se Întoarse din nou și Îl țintui cu ochii săi neliniștitori, care deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care locuise: Cetinska, Împărăteasa Milica, Gavrilo Princip, Regele Petru I, Prințul Miloš, Požeška, Kamenička, Brankova; numele autorilor de manuale, de geografie, de geometrie și planimetrie, titlurile unor cărți Îndrăgite de el: Împăratul munților 2, Stanko haiducul 3, Răscoala țărănească 4; liturghii, spectacole de circ, defilarea organizației șoimilor, serbări școlare, expoziții de desen (unde o acuarelă a tatei primise o mențiune din partea juriului). Aici este consemnată și ziua În care și‑a aprins prima țigară, În closetul școlii, Îndemnat de un anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
săi pământeni. Mitropolitul rușilor de pretutindeni, căruia parcă Îi căcuze voalul de pe ochi, vedea aievea legiunile lui Antichrist cucerind Sfânta Rusie, de aceea va ordona ca În toate cele trei sute șaizeci și opt de biserici moscovite să se citească la liturghii și unele pasaje din acea scriere. Astfel Încât, preceptelor aspre ale Bibliei, care provăduiau dreptate și cazne, li se vor alătura și cele din misterioasa Conspirație. În care, măcar la prima vedere, găseai tot ce aveau cărțile sfinte: precepte și cazne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care ei se Îndreptau posomorâți ori mahmuri, ținând pe genunchi servietele de vinilin burdușite cu broșuri de propagandă, slănină afumată, ouă fierte și, cei mai norocoși, cu câte un pui fript, În timp ce În biserici credincioșii se pregăteau cu sfioșenie de liturghie, iar la Canal se Împărțea aceeași zeamă chioară și călduță. Slab, conchise doamna Moduna la capătul unei examinări severe a Înfățișării fiului ei. Mănâncă la Întâmplare. Uneori, poate, deloc. Precis dă o groază de bani pe cărți. La peste 30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce état de siège ne aflăm. Șichy, vino repede cu mașina încoace. Trebuie să-l scoatem pe Tano cîteva zile din oraș. Mergem la Dorobanț, la Rusalin Pop. Să-mi iau o carte? Nu mai e timp. Intonez ca la liturghie: Pace ție, cetitorule! și părăsesc zona periculoasă. Iubiții de ianuarie "desenam cerul tot și în mijloc Dumnezeu: "Doamne, nu știu să intru...! Dumnezeu îmi dărui o cheie și în cheie străluceau multe chei". Gheorghe Istrate 27 ianuarie, 2003, Dorobanț Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din nou, o să văd eu, asta era situația. — Nici n-ar fi fost o idee așa de proastă, zice Roja, te-ar fi scutit de multe belele. Trebuia să-i învioreze cineva, să-i fi văzut cum veneau săracii la liturghie, cei care mai aveau curajul să vină, hai că asta-i apă de ploaie, așa speri să mă induci tu în eroare? Nici prin gînd nu-mi trece, voiam doar să-ți fac o descriere a situației, erau chiar unii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
începi să urci, să escaladezi, să te înalți pe cel mai înalt munte, SUFLETUL. Sufletul are culoarea florilor de cireș, cireșii poc-nesc de lumină, lumina se despletește din candelă și se face dimineață, dimineața urcă în icoană, bat clopotele a liturghie, liturghia coboară peste ape, apele au duhul Iordanului la 15 ani. Este Dragoste! El 15 ani, ea 15 ani: Dumnezeul meu de la circ, ridică cortina! 8. Într-o lume confuză, doi copii își definesc reciproc semnele. Tu parcă ești poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să urci, să escaladezi, să te înalți pe cel mai înalt munte, SUFLETUL. Sufletul are culoarea florilor de cireș, cireșii poc-nesc de lumină, lumina se despletește din candelă și se face dimineață, dimineața urcă în icoană, bat clopotele a liturghie, liturghia coboară peste ape, apele au duhul Iordanului la 15 ani. Este Dragoste! El 15 ani, ea 15 ani: Dumnezeul meu de la circ, ridică cortina! 8. Într-o lume confuză, doi copii își definesc reciproc semnele. Tu parcă ești poarta ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
amândouă: una lângă cărare, sub felinar, alta lângă biserică. Au murit de tuberculoză, deși pe certificate doctorii au consemnat alte diagnoze. Dragele tatei, să știți una de alta, să fiți aproape. Tu, Ilenuță, o să asculți cum ne cheamă părintele la liturghie. Tu, Maricică, să ai lumină toată noaptea. Nu vă temeți! Sângele galben inunda cimitirul, păpădie coaptă peste morminte. În perfuzii de 0.400, primăvara, o hepatită lichidă. Visul Geniei era să uite pentru totdeauna de acel sat blestemat. Când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Duhul adevărului, care pretutindeni ești și pe toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vină și te sălășluiește între noi și ne curățește pe noi de toată întuneciunea și mânuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin! (Psalmul 50, Ceasurile, Utrenia, Liturghia.) Ca la comandă, cete de îngeri se culegeau de pe unde i-a apucat noaptea: umerii brazilor, podul bisericii, beciuri, ferestre, cărți, clopote, vise, apoi, în cea mai perfectă ordine, își ocupau locul indicat de mai marii cerului. Biserica, un furnicar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se balansau de frânghiile policandrului, îngerii bătrâni se ascundeau printre pagini de Psaltire; în fundație îngeri, în cărămidă, în gaura cheii; pe umerii călugărilor, stăteau îngerii îndreptători; în jurul Sfintei Mese, îngeri diaconi; lângă potir, îngeri de strajă. La 7 începea Liturghia. Norii erau precum o cortină trasă, încă se mai dormea în grădina lui Dumnezeu. Soarele somnoros își clătea ochii în gârla Năsăudului, apoi, printre vârfuri de brad, prin sticla mată a ferestrelor, prin năvodul păianjenilor, cobora peste Sfintele Daruri. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întredeschiși. Pentru care parte să te întristezi, frate, pentru care gol să te veselești? Zumzăie muștele deasupra neștiinței de a fi singur, pune-ți un pampers în jurul sufletului, nefericirea înfundă venele munților, nefericirea pavează aleile cu sare cubică. În mănăstire, liturghia operație reușită: după 6 ore de rugăciune, unul câte unul, călugării, parcă externați din ambulatoriu, pășeau vioi. Părintele Ioan, chirurgul numărul 1, le scotea dracii din inimă ca pe niște schije de obuz. A doua zi, în aceeași atmosferă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bănuiau că se aciuase nu omul, ci stafia lui. Ba se mai spunea că toate fantomele membrilor familiei sînt acolo și fac noaptea tot felul de vrăji jidovești. O delegație de muieri s-a Înfățișat În ziua de Rusalii, după liturghie, la preotul romano-catolic, cerîndu-i să descînte locurile bîntuite și să țină o slujbă de alungare a spiritelor necurate din mijlocul obștii. Popa, care nu era străin de agitația Împotriva familiei Weisz la deportarea din urmă cu un an, s-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că, În comună, se cer lucrări agricole de mare urgență și că pentru efectuarea lor e nevoie de muncă suplimentară, de exemplu, duminică dimineața, cînd toți bărbații, membri cooperatori, vor fi trimiși cu căruțele și cu animalele În prestație. La liturghie, cîteva duminici la rînd, nu vor putea ajunge decît femei, dar și dintre ele, numai cele În vîrstă. În aceste condiții, cum credeți că ar fi mai bine să procedăm? — Laudetur, răspunse fața bisericească. Ceremonia, un hram mai deosebit al
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și cu capul aureolat de bucuria de a-L purta, tot În brațe, pe Iisus. Apoi, pe pereți, picturi alese, iar În față, un iconostas aurit, ticsit de alte icoane. Pacea interiorului era sporită de lumina filtrată prin vitralii. În timpul liturghiei, lumini mai numeroase și mai puternice scînteiau din maiestuosul candelabru de mare preț. Între războaie, Îl comandase la Viena, pe banii lui, străbunicul meu Ștefan Ruba, participantul la Marea Adunare de la Alba Iulia. Fiul lui, tot Ștefan, moșul meu care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aduce vreun răspuns definitiv. De altminteri, socotesc că ele nici nu pot primi răspunsuri definitive, ca toate chestiunile profund umane și profund religioase. În primul rând, cum se explică participarea lui Iuda la Cina de Taină, mai precis la prima liturghie din istoria Bisericii? Apoi, din ce cauză Iuda L-a predat pe Isus Sinedriului? În fine, de ce a fost necesară trădarea pentru economia mântuirii? Sunt interogații care-i vor obseda nu doar pe teologi de-a lungul secolelor, dar asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întrucât ea, această virtute excelentă (în sensul originar al cuvântului), va întârzia momentul deznodământului. Prin urmare, bătrânului Abraham i s-a apropiat sorocul, iar Dumnezeu, pentru a îndulci oarecum vestea, îl însărcinează pe arhistrategul Mihail, conducătorul oștii îngerești și preotul liturghiei cerești, să coboare pe pământ. Abraham îl întâmpină ca pe un oaspete (se afla pe ogor împreună cu doisprezece slujitori), propunându-i fără șovăială să încalece pe doi cai și să meargă împreună acasă. Dar îngerul refuză să urce pe un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fost și Care va să vină și din partea celor șapte duhuri care stau dinaintea Tronului Său” (1,4). Viziunea a avut loc într-o „zi a Domnului”, așadar într-o duminică, pe când autorul se afla probabil cufundat în rugăciune, în mijlocul liturghiei. Locul viziunii: insula Patmos, transformată de împărații romani într-un fel de închisoare naturală. Numele lui Isus Cristos apare din primul verset ca un semn de identitate. Asupra trăsăturilor creștine voi reveni mai încolo. Deocamdată aș dori să abordez, cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
corpusului, Stăniloae susține că ar fi putut exista o formă de monahism incipient înainte de Antonie și că apariția unui mod de viață solitar nu este o caracteristică a creștinismului târziu, începând cu secolul al IV-lea. 5. În sfârșit, bogăția liturghiei creștine, așa cum este ea descrisă de Dionisie, îi întărește lui Stăniloae următoarea convingere: „Liturghia s-a scurtat din vremea Constituțiilor apostolice și a lui Iacob și până la Ioan Hrisostom. Faptul că autorul corpusului sugerează existența unei bogate vieți liturgice în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Antonie și că apariția unui mod de viață solitar nu este o caracteristică a creștinismului târziu, începând cu secolul al IV-lea. 5. În sfârșit, bogăția liturghiei creștine, așa cum este ea descrisă de Dionisie, îi întărește lui Stăniloae următoarea convingere: „Liturghia s-a scurtat din vremea Constituțiilor apostolice și a lui Iacob și până la Ioan Hrisostom. Faptul că autorul corpusului sugerează existența unei bogate vieți liturgice în comunitățile creștine constituie o nouă mărturie în favoarea vechimii lor”. În continuare, Stăniloae descrie sistemul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
citate mai multe nume, printre care Maxim, Evagrie, Ioan Damaschin, Ioan Hrisostom, Simeon Noul Teolog etc. Regăsim un scenariu teologico-patristic identic, parcurgând celelalte lucrări de căpătâi ale lui Stăniloae: Spiritualitate ortodoxă. Ascetică și mistică (1981) și Spiritualitate și comuniune în liturghia ortodoxă (1986). Prima dintre ele merge pe urmele lui Nichifor Crainic, dar fructifică și îndelungile legături cu autorii Filocaliei. Cât privește Spiritualitate și comuniune..., cu toate că această carte ne trimite și la unele lucrări anterioare (Braniște 231, Vintilescu 232 sau Schmemann
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
interioară a unei acțiuni où la vie se joue toute entière”. Dar patristica ce rol poate avea în scenariul respectiv? Pentru Daniélou, o primă trăsătură a gândirii religioase a epocii o constituie restabilirea legăturii cu sursele esențiale: Biblia, Părinții și liturghia. Până în secolul al XIII-lea, amintește el, teologia „fusese în principal comentariu al Bibliei”. Teologia Părinților rămâne o exegeză kerygmatică, dogmatică, spirituală. Începând cu secolul al XIII-lea însă, teologia se constituie în știință autonomă, printr-un proces de abstracție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și în învierea sufletească. Așadar, nu numai că Iuda nu poate fi considerat un erou, ci el apare ca ultimul apostol pe scara valorică, cel mai pervers, întrucât crede în eficiența sacrificiului trupesc pentru mântuire, participând, în viziune, la o liturghie preoțească, lucru detestat de gnostici. Nu e locul să dezvolt demonstrația cu toată armătura ei tehnică. Ajunge să spun că analiza profesorului Painchaud și a grupului său de colaboratori, între care și un român, Alin Suciu, este impecabilă și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sau credincios. Îi tradusese și după ebraică, dar versiunea aceasta n-a prins deloc. Problema sunt celelalte lecturi, care nu fac parte din zestrea colectivă, lecturi pe care un credincios le ascultă o dată sau de două ori pe an, la liturghie sau pe care le savurează singur acasă. Aici lucrurile chiar ar trebui refăcute, niște traduceri noi, vii și actualizate, frumos actualizate putând duce la un reviriment real și mai ales sănătos al credinței. S.M.: Într-unul dintre articolele consacrate perioadei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au spus tata și vecinul, dar s-au apucat să caute prin dărâmături. Am înțeles când au găsit piciorul altarului. Au muncit toată ziua, dar spre seară altarul era ridicat. Și așa, în lumina asfințitului, au citit din carte Sfânta Liturghie. Nu mai erau ostii, dar pe altar au pus bucățelele de pâine pe care le aveam la noi în pivniță. Când l-am întrebat de unde are cartea, fiindcă noi nu aveam decât Biblia, tata a surâs și a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]