2,404 matches
-
Elvira Sorohan Știința, livrescul și magia, ca pseudoștiință sunt surse alternante de plecare în proza literară a lui Vasile Voiculescu. Ele își dau întâlnire în terenul comun al narațiunii parabolice, ajutând-o să se ascundă ca să poată trăi. Când stăpânesc ideologiile totalitare, trăiește bine
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
orășean care mimează rusticitatea. Accentul e pus (cred cam în exces) pe sufletul lui de civilizat. Criticul remarcă foarte bine spectacolul autorului, autorul ca personaj, înrudirea lui cu Odobescu: peisagist pasionat, spirit cultivat umanistic, frecventele aluzii mitologice și greco-latine, umorul livresc, dar și ca efect al amestecului de naturism și erudiție. Putem să nu fim de acord cu Vladimir Streinu atunci când afirmă poate prea tranșant lipsa de vocație scriitoricească a lui Hogaș, care nu s-ar prea fi luat în serios
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
de sentimentul ordinii și echilibrul interior, apelul la confesiune, recursul la formele mărturisirii; cu precizarea doar că notațiile confesive ale lui Ion Simuț nu au, în mod paradoxal, o ținută imediată, directă. Mai curând, expresia lor e mijlocită de reflecția livrescă, trăirea e filtrată de convențiile literaturii, de obsesia literarității consemnărilor. Interesante pentru evoluția unei conștiințe supuse avatarurilor și restricțiilor din vremea comunismului, notațiile jurnaliere ale lui Simuț înregistrează ipostaze revelatoare ale eului, în notații succinte, marcate uneori de frenezia asocierilor
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
mai spectaculoasă) a derealizării. Răul necesar al spiritului tolstoian se materializează în capacitatea de a adera, simultan, la mai multe convingeri contrarii". Nu întâmplător comentariul jurnalului lui Musil se intitulează Senzații de hârtie. Aici trăirea se învecinează până la contopire cu livrescul, notațiile traduc "voința, obligatoria dorință de a-și face din limbaj un instrument". Nu de puține ori, jurnalul lui Musil are aspectul unor colaje ce transcriu derizoriul cotidianului, devenind astfel un instrument gnoseologic, e drept, un instrument imperfect, la rândul
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
la formulele sentențioase pentru a analiza degajat, la morga apodictică pentru a discuta dialectic, la gravitatea inhibantă pentru a se rosti firesc. însă nu oricum. Stirpea ardelenească din care se trage i-a adus ca zestre o coastă de solemnitate livrescă de care - cuviincios fiind - nu se îndură a se debarasa, mulțumindu-se a o trata cu o libertate ce-o transpune în ironie. Desigur, intervine și o mască a generației optzeciste, jovial-incredule, voios-persiflatoare, pe care Cornel Regman (un indiscutabil înaintaș
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
rațiunii (,Credeam de mult în bibliografia întîmplărilor la colț de stradă, a hazardului ascuns sub un colț de perdea. Erau semne oculte ale străzii, mult mai sigure decît cele ale inconștientului, totdeauna dubios unui marxist"), un volum în care umorul, livrescul și fina intertextualitate (,o, dumneavoastră nu cunoașteți microbistul român?"), simfonia monologului intermitent și melodramatismul cosașian bine temperat fac spectacol în fraza (densă, muzicală, inteligentă) cu cel mai precis și mai seducător adjectiv din întreaga noastră literatură. Căci, nu-i așa
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
Pădurii spânzuraților, o construcție cerebrală la început, s-a umanizat numai când a intervenit contactul cu viața reală și cu pământul. Fără tragedia fratelui meu, Pădurea spânzuraților sau n-ar fi ieșit deloc, sau ar fi avut o înfățișare anemică, livrescă, precum au toate cărțile ticluite din cap, la birou, lipsite de seva vie și înviorătoare pe care numai experiența vieții o zămislește în sufletul creatorului..." La originea operei rebreniene stă sentimentul generalizat al vinei. Opera se naște ca necesitate interioară
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
o nimica/ Să fii poet când puța o ai doar atâtica,/ Iar tu dai șlef, extatic, de gris mărgăritar!ť" (Epigramă ameliorată 1982, p. 44) Deși la prima vedere pare un poet trăirist, Emil Brumaru este mai degrabă un poet livresc. Pentru el poezia este un act de comunicare, o tentativă de a intra în dialog cu persoane reale, cu scriitori mai mult sau mai puțin clasici și chiar cu personaje din opere literare. Aproape fiecare poem al său face o
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
el poezia este un act de comunicare, o tentativă de a intra în dialog cu persoane reale, cu scriitori mai mult sau mai puțin clasici și chiar cu personaje din opere literare. Aproape fiecare poem al său face o aluzie livrescă sau invocă direct nume sonore din istoria literaturii. Uneori trimiterile se fac prin prozodie (cazul invocat în citatul anterior). Alteori, aluzia se face prin titlu, atmosferă, dar și prin invocarea explicită a vreunui clasic al literaturii: ,Yvonne Burgundia-i departe/ Miroase
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
a realizat două lucrări, perfect individualizate, a căror miză expresivă este foarte diferită în pofida unității stilistice care marchează profund opera sculptorului. Relația dintre pasiv și activ, dintre feminin și masculin, dintre volum și suprafață, dintre substanța imanentă și transcendența universului livresc este miza întregului scenariu pe care Călărășanu l-a imaginat la Baia Mare. Clopotul, o formă stabilă în repertoriul său de forme, și alfabetul opac, reperul grafic desemantizat, o altă constantă a imaginarului pe care sculptorul l-a acreditat deja, se
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
vârsta senectuții care trăiește mai mult din amintiri și din imaginație. Un original dialog liric se leagă între acest volum al lui Petre Stoica și cartea de poeme a lui Marcel Tolcea, Bicicleta van Gogh. Dincolo de jocul textual, de comunicarea livrescă, inevitabil, și acest poem se sfârșește într-o mică elegie a timpului prezent, a momentului de după destrămarea visului: Pe o șosea specific balcanică/ Bicicleta van Gogh/ (made Marcel Tolcea)/ se înâlnește cu Motoreta Magritte/ (made Petre Stoica)/ una salută cu
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
Cultivat, conștient de trecutul cultural masiv, de neocolit și de reamintit, foarte tânărul autor pendula între poezia realității și realitatea poeziei, între pulsație și retorică, definindu-se mai ales prin al doilea termen. Oasele de hârtie ale textualismului și foșnetul livresc al cărților citite făceau din Claudiu Komartin un disident de la linia dură a fracturismului, o voce distinctă și calmă în meleul milenarist. Iată că a doua lui carte îl reapropie de formula dominantă în poezia de azi, cu cele două
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
nu în ultimul rînd, printr-un imaginar poetic solid, în care cultura temeinic asimilată își dă mâna cu delicatețea sufletească specifică vârstei și imaginația debordantă. Deloc surprinzător, poezia lui Valeriu Stoica este una intelectualizată, conceptuală, doldora de intertextualitate și aluzii livrești. Ea păstrează retorica, pe alocuri grandilocventă și rigoarea prozodică ale poeziei anilor '70, dar oferă și mici semne de ironie care, împreună cu intertextualitatea, va deveni una dintre mărcile de identificare a viitoarei generații optzeciste. Specific liricii tânărului Valeriu Stoica este
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
din Echenoz ,scriitorul anilor 1980". Patrick Lapeyre debutează cu cinci ani mai tîrziu decît Echenoz, la POL, cu Le Corps inflammable. Este povestea cu același gust de thriller a unui actor dintr-un film de spionaj intitulat Perceval. Mai puțin livresc și cinic, Lapeyre nu va avea succesul de critică al confratelui său care-i este unul dintre maeștri. În fond, atît Echenoz, cît și Lapeyre au un crez poetic flaubertian. Ceea ce este mai profund în viață devine perceptibil atunci cînd
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
întârziem mai mult în acest edificiu, exprimându-ne în continuare ornant, se observă că formele din vitraliu filtrează mereu altfel lumină, în funcție de etapele și intensitatea ei. Poemele vin de pe un traseu de cel puțin patru decenii! O infuzie de substanță livresca se surprinde în fladurile lor, uneori bine ascunsă, alteori expusă la vedere, dar din fiecare răzbate, prin reflex, ecolul unei faze a subiectivității autorului din procesul de realizare a individuației. Sub primul aspect, poemele sunt construcții bine chibzuite și îndelung
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
chiar dacă, la un moment dat, una prevalează asupra celeilalte. Astfel, aproape în totalitatea ei sau, cel puțin, în cadrul acelui segment care privește creația sa recentă, pictura lui Vladimir Zamfirescu este una de factură eminamente culturală, de extracție ori de aluzie livrescă, fapt care mută înteresul de pe capacitatea de observație a formei și de pe abilitatea de ordonare a limbajului în sine, pe tipul de lectură, pe natura atitudinii și pe încărcătura morală a mesajului. Prins, ca și El Greco, la intersecția unor realități
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
iubește cu bibliografie (ca să-l parafrazez pe Eugen Simion), Anton Holban nu scrie pastișând referințele proustiene. Irina, Ioana sau Diana nu sunt variante de Albertine. Personajele lui Anton Holban iubesc cu bibliografie (Racine, Proust, Fromentin, Huxley, Hardy), dar nu sunt livrești. Sunt autentice, rupte din viață. Ficțiuni autobiografice.
Ceasornicarul sufletului feminin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10905_a_12230]
-
sau în rubrica unui ziar de informații, ele ar stîrni scandaluri publice. Chiar acesta e cazul lui Thomas Bernhard: dacă tot ce a spus scriitorul austriac în Vechi maeștri ar fi fost judecat, la vremea apariției cărții, nu ca ficțiune livrescă, ci ca adevăr frust și neînfrumusețat al lumii austriece, atunci ar fi trebuit să i se intenteze un proces juridic sub acuzația de ultragiu adus valorilor consacrate. Căci Bernhard, în Vechi maeștri, asta face: atacă ierarhia firească și subînțeleasă a
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
poezia Ondina. Cu tonul ei ,alb", impersonal, ,ca și cum ar rosti lucruri de la sine înțelese" poeta oficiază, dar se și integrează între personajele teatrului ei cu măști și cu roluri de atîtea ori schimbate între ele. Eul liric cunoaște numeroase avataruri livrești, de la regina moartă, misterios interpusă între cei doi îndrăgostiți, pînă la Ahab și Isus din grădina Getsimani. Nu lipsesc dintre aceste identificări succesive Ierodesa, Daniel din groapa cu lei, Isis sau Yorick. Unele proze din Călătorie spre mine însămi capătă
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
scriind, fără oscilații majore, foarte bine, tânărul poet botoșănean e pe cale de a deveni, natural, o vedetă. Inteligența cu care-și dispune emoțional fiecare vers, farmecul cu care aranjează toate lucrurile simple fără a le modifica ori contorsiona, respirabilul aer livresc îl fac să poată cuceri firesc și cititori neprevăzuți. De aici excesul ori, mai riguros, nelimitarea. Parcă descinse din arta pop a lui Oldenburg sau George Segal, obiectele - inanimate prin limbaj- capătă o viață poematică. Mult mai sigură și mai
Cântece eXcelente by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11026_a_12351]
-
și dispunând de liberul arbitru. Criticii democrației moderne au insistat întotdeauna pe chestiunea morală, în sensul că au contestat premisa eului rațional că voința liberă și creator de drept. În viziunea lor, etică individualismului optimist nu constituia decât o violentare livresca a naturii umane și o tentativă de uzurpare teoretică a suveranității. Pentru ei omul nu era nici eminamente rațional, nici liber să legifereze împotriva firii; îl considerau fie supus erorii și păcatului (Joseph de Maistre), fie antrenat nu de gândire
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
compensațiile transcendent-eschatologice ale diferitelor religii 6. Cu toate acestea, observațiile și mai ales evaluările sale teoretice au anulat semnificația psiho-morală a reprezentărilor umaniste, sau în cel mai bun caz le-au golit de substanță caracteriala, transferându-le în planul sublimării livrești. Fundamental, psihanaliza a pus în evidență două aspecte: participarea inconștientului refulat la precizarea personalității, respectiv importantă cenzurii supraeului în existența familială și socială. În acești parametri, individul nu se mai determina prin rațiune, ci era condiționat de afectul pulsional; totodată
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
mai ales în darul limbii pe care o vorbește. Andrei Cornea simte limba română, și nu trebuie să-l fi ascultat de prea multe ori ca să-ți dai seama că, în cazul domniei sale, nu e vorba doar de o competență livrescă, ci de o empatie spontană în virtutea căreia traducătorul lui Platon, Aristotel și Plotin scrie așa cum vorbește, cu o claritate și cu o frumusețe cuceritoare. Un singur lucru pare să-i lipsească: patetismul. Supunîndu-se exigenței de a-și sprijini ideile pe
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
unei insule. Intrat în competiția pentru Goncourt, Weyergans îl învinge la puncte, cu 6 la 4, pe ,imbatabilul" Houellebecq, lansat cu un vacarm mediatic uriaș. Academia Goncourt este acuzată de partizanii lui Houellebecq că ar fi optat pentru o formulă livrescă și depășită (Trois jours chez ma mčre tematizează tocmai criza de creație și demonstrează, conform afirmațiilor lui Didier Decoin, secretarul general al venerabilei instituții, că o astfel de criză poate exista ,de facto"). Acordîndu-i Premiul Goncourt lui François Weyergans, membrii
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
a sfida ordinea oriunde se izbea de rigorile ei, inclusiv ordinea superioară, cea metafizică. Temperamentul său terestru avea un dur, ireductibil sîmbure de incredulitate. Cartea d-lui Ion Vartic încîntă prin acea fantezie compensată care ia naștere din asocierea saturației livrești cu libertatea spiritului.
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]