5,961 matches
-
încă să pătrundă în el. Analizase cu mare atenție împrejmuirea înaltă și găsise cel puțin trei locuri prin care ar fi putut să se strecoare cu ușurință înăuntru, fără a fi văzut de cineva. Oricum, în noua sa postură de locotenent, nu avea cum să fie oprit de gărzi indiferent unde ar fi mers prin Abație. Rim presimțea însă că lucrurile nu ar fi stat tocmai pașnic dacă ar fi fost surprins sărind gardul Satului de Clone. Exista desigur pericolul ca
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
stau în mâini dacă așa aș fi fost camuflat mai bine. ― Nu e nevoie să încerci să mă înspăimînți cu calitățile tale. Sunt deja extrem de speriat, rosti Stin cu voce înceată. Cine ești? ― Numele meu e Rimio de Vassur. Sunt locotenent în gardă și însărcinat oficial cu ancheta privind moartea călugărilor din Biserica Alambicului de Dumnezei. ― Te știu. Tu l-ai omorât pe Jeremiah. ― Am omorât destul de mulți oameni în ultima vreme. Cine era Jeremiah? ― Un prieten drag. A încercat, la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înțelegea ce anume putea să fi produs o asemenea mutație în mintea acelui apostol. Cercetase mnemocubul cu ajutorul Manualului Însămânțării, dar nu găsise nici o referință cu privire la o asemenea desfășurare de evenimente. Se gândise insistent chiar să pună în aplicare planul unui locotenent care analizase situația cu mintea plină de mușchi a militarului și decisese că trebuia să declanșeze imediat un bombardament orbital distrugător. Crey ezitase însă, nu pentru că ar fi ținut cine știe ce la clonele alea, ci pentru că în zăcământ mai erau câteva
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care se ascund dincolo de acest tip de concepție realistă sînt puse sub semnul întrebării din ce în ce mai frecvent, de pildă prin asocierea temei variabilității cu o descriere care vizează realismul. Astfel, John Fowles oferă trei variante posibile pentru finalul romanului său Iubita locotenentului francez, iar în proza științifico-fantastică a lui Kurt Vonnegut lumii ficționale îi este adesea negată foarte conștient orice finalitate. Acest caracter deschis este deosebit de surprinzător în Micul dejun al campionilor. În extraordinarul roman experimental At Swim- Two-Birds (La doi lebădoi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de indeterminare care subliniază tendința generală a acestui roman de a prezenta amenințarea fără nume a fatalității 363. 6.3. Personajul-narator și personajul-reflector la începutul narațiunii [...] pronumele este una dintre măștile cele mai înfricoșătoare inventate de om. (John Fowles, Iubita locotenentului francez) Modul transmiterii unei povestiri se manifestă în special la începutul unei narațiuni, deoarece procesul prin care imaginația cititorului este racordată la modul actual al narării începe cu primul cuvînt al narațiunii. Deschiderea unei narațiuni este cel puțin evidentă într-
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
213, 224, 227, 298 Fontane, Theodor, Effi Briest, 141-142, 294 Forster, Edward Morgan, Aspects of the Novel (Aspecte ale romanului), 187, 196-197 Forstreuter, Kurt, 133, 139 Fowler, Roger, 28, 34, 131 Fowles, John, 185-186 The French Lieutenant's Woman (Iubita locotenentului francez), 66, 237 Frank, J., 183 Frey, John R., 47 Friedemann, Käte, 25-26, 35, 41, 49 Friedman, Norman, 33, 37, 49, 87, 96, 210, 220, 227, 338-339 Fries, Charles C., 241 Frisch, Max, 62 Montauk, 152, 167, 172-174 Mein Name
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
esență în terminologia mea prezentării lumii interioare cu ajutorul situației narative personale. 516 Cohn oferă în lucrarea Transparent Minds o descriere detaliată a diverselor forme de monolog interior. Ar fi de asemenea înțelept să adoptăm distincția sa dintre "monologul (interior) autonom" ("Locotenentul Gustl", episodul "Penelopa" din romanul Ulise) și "monologul (interior) citat", adică fragmente scurte cu monolog interior care sînt încastrate într-o situație narativă auctorială sau personală. Totuși opinia lui Cohn conform căreia monologul autonom nu are niciun loc legitim pe
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lui Dumnezeu din secolul al II-lea roman: "Sînt din carne, dar nu trăiesc după legile cărnii; își trăiesc viața pe pămînt, dar sînt cetățeni ai cerului." Axioma insuficienței are drept corolar ambiguitatea tuturor depozitarilor suveranității, prin natură vicari sau locotenenți a ceva ce-i depășește. Nu se guvernează decît prin supleanță, în spatele unei absențe, pe care o vom numi referențialul puterii. Iată de ce nici un sociolog politic, oricît de materialist și pozitiv s-ar vrea, nu poate să îndepărteze de el
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
început savanții Sorbonei, deci oamenii Bisericii, devin laici în secolul al XVII-lea și depind de cancelar, ministrul regelui. Cenzorul regal îi înmînează autorului scrisori de privilegiu, iar dacă acestea nu depășesc două pagini în caractere cicero, o permisiune din partea locotenentului de poliție e de-ajuns. Chénier vedea în literații secolului al XVIII-lea "o adunătură de vulturi guvernați de curci" cenzorii, colegii celor dintîi (mulți dintre aceștia erau ei înșiși literați). Dar controlul se exercita indirect, în special asupra mijloacelor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
muzicale și preda ore de pian (Margul este derivat din Margula, prenumele mamei). Frecventează liceul la Cernăuți și la Viena, unde familia se mută când izbucnește primul război mondial. După bacalaureat (1916) e încorporat în armata austro-ungară și participă ca locotenent la acțiuni militare în Galiția și Ucraina, angajându-se totodată în mișcarea revoluționară socialistă. Demobilizat în 1918, începe la Cernăuți Facultatea de Drept, la care renunță însă curând. Urmează ani de pribegie, cu îndeletniciri ocazionale la Paris și New York. Reîntors
MARGUL-SPERBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288018_a_289347]
-
în redacția „Universului”, ziar în care, până în 1945, publică reportaje diverse, cronici, însemnări de călătorie ș.a. Mai utilizează și pseudonimul Valmar. În stagiunea 1940-1941 la Teatrul Național din București i se joacă piesa Cameleonii (Fără căpătâi). Mobilizat cu gradul de locotenent, este în primul an de război reporter pe front, activitate al cărei rod este volumul Pe urmele bolșevicilor (1941). În 1945, denunțat ca legionar și „răspânditor de otravă antisovietică”, este suspendat din presă pentru cinci ani, dar probabil va fi
MARDARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288010_a_289339]
-
bruschețea cu care a fost el impus În colonii. Cel mai ilustrativ exemplu Îl constituie Filipinele În timpul colonizării spaniole. Prin decretul din 21 noiembrie 1849, filipinezilor li se cerea să adopte patronim permanente hispanice. Semnatarul documentului a fost guvernatorul (și locotenentul general) Narciso Claveria y Zaldua, un administrator meticulos și tot atât de hotărât În privința raționalizării numelor cum fusese și În privința raționalizării legislației existente, a frontierelor Între provincii și a calendarului. După cum se precizează În decret, el observase că, În general, filipinezii nu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
el a fost nevoit să reclame Porții neregulile cărora nu le putea face față singur. Justețea reclamațiilor sale a fost dovedită, între multe altele, și de faptul că amintitele excese au fost incriminate chiar și de un martor ocular suedez, locotenentul de cavalerie Erasmus Schneider von Wismantel, care sosise în Moldova odată cu Józef Potocki 16. Cu toate acestea, reacția sa i-a atras ura declarată a regelui suedez. Dizgrația și, deci, pierderea domniei i-au fost cauzate, totuși, de refugierea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
existat o comunicare permanentă între București și zona Arnota, prin intermediul unui curier, rol jucat, succesiv, de Ion Oprițescu (liderul grupului), Dumitru Popescu, Mișu Morănescu și Nicolae Anghel 20. Unii martori au avansat chiar ideea că maiorul Crețu, din Slatina, și locotenentul Simescu, din Piatra-Olt gară, ar fi fost organizatorii grupului din Munții Arnota, în primele luni ale anului 1949. Ei ar fi stabilit legături cu colonelul Arsenescu și cu locotenentul Arnăuțoiu, care organizau grupul de partizani din Munții Muscelului, precum și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
martori au avansat chiar ideea că maiorul Crețu, din Slatina, și locotenentul Simescu, din Piatra-Olt gară, ar fi fost organizatorii grupului din Munții Arnota, în primele luni ale anului 1949. Ei ar fi stabilit legături cu colonelul Arsenescu și cu locotenentul Arnăuțoiu, care organizau grupul de partizani din Munții Muscelului, precum și cu colonelul Atanăsescu, liderul unui grup (de 28 de oameni) din pădurea Sarului. Legătura între aceste grupuri ar fi fost asigurată de Ion Costin, șeful restaurantului din Piatra-Olt gară21. • Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
după aceea ajunsesem la 53 de kg“76. • Anchetele Partizanii și susținătorii lor care au fost arestați - în total aproximativ 60 de persoane 77 - au cunoscut din plin torturile Securității. Ion Costin a fost torturat la Securitatea din Craiova de către locotenenții Mihuț (mai târziu a ajuns colonel de Securitate la Pitești) și Fracase, fapt care i-a și pricinuit moartea, la 21 mai 1949. Datorită decesului lui Costin, Securitatea nu a putut afla toate ramificațiile rezistenței, astfel scăpând grupul din Pădurea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Condamnările s-au situat între un an închisoare corecțională și 18 ani muncă silnică 84. Știm că prin sentința nr. 1562/decembrie 1949 a Tribunalului Militar Craiova au fost condamnate mai multe persoane. Pentru maiorul Crețu din Slatina și pentru locotenentul Simescu din Piatra-Olt s-a cerut pedeapsa cu moartea, dar au primit în cele din urmă 12 ani temniță grea. Și pentru învățătorul Constantin Văduva și Nicolae Tărăsescu din Oteșani, județul Vâlcea, s-a cerut condamnarea la moarte, dar au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
transferat dintr-un regiment de elită din Franța în unul dislocat în Basarabia 13. Ajuns în Basarabia în ianuarie 1820, I. Liprandi a fost îndemnat să „adune informații despre acțiunile turcilor în Principatele Românești și Bulgaria“14. Pe la mijlocul anului 1820 locotenent colonelul I. Liprandi a devenit șeful serviciului de informații și contrainformații al Diviziei a 16-a de infanterie cu sediul la Chișinău. La ordinele generalilor • Orlov și P. D. Kiseleff, șeful Statului-Major al Armatei a 2-a, I. Liprandi a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
d’Argenson, Marc-Antoine 147. Argeșeanu, Gheorghe 272. Argetoianu, Constantin 272. Arghira, soția lui Radu Mihnea 120. Argyropoulos, Roxane D. 127. Ariès, Philippe 499, 500, 507. Arimia, Vasile 309. Arion, Virgil 381, 389. Aristia, Constantin 96, 130-132. Armbruster, Adolf 45. Arnăuțoiu, locotenent 435. Arpad, rege ungur 68. Arpadieni, familie regală 56, 63. Arsenescu, colonel 435. Arslan, E.A. 468. Asachi, Gheorghe 128, 360. Asan, v. Ioan ~ al II-lea. Asănești, familie 46. Atanăsescu, colonel 435. Atilla 68. Atiya, A. S. 27. Atkins, J.B. 94
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ștefan 434. Florian, Aaron 135. Foc, general 385. Follet, S. 471. Ford, Gerald 425. Fornetti, Pierre 148. Forster, G. 509. Fotiades, Lambros 131. Fotino, Dionisie 131. Fotino, George 170. Foucault, Michel 492, 493, 496, 497, 505. Fournaraki, Filip 127. Fracase, locotenent 446. France, J. 478. Francisco-Josefine 364. Frank, I. 222. Frantz Joseph (Franz Iosif) 181, 182, 185, 374. Frâncu 178. Frederic al II-lea 38, 40, 145. Freising, Otto de 59, 61. Frere, Sh. 477, 479. Frézouls, É. 471, 474, 479
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
266, 267, 271, 274, 277. Mihalcea Hâncu 75, 76, 80. Mihali, Ciprian 492. Mihali, Teodor 311. Mihăileanu, M. 254. Mihăilescu, Dan C. 500. Mihăilescu, G. 130. Mihnea, v. Radu ~. Mihnea, v. Radu ~. Mihoc, colonel 429. Mihordea, V. 147, 148. Mihuț, locotenent 446. Milan, rege al Serbiei 177. Millet, M. 468. Millo, Enacachi 148. Milstein, Leon 401. Minas, episcop armean 74, 78, 80. Mindii 477. Mintrany, David 247. Mioc, Damaschin 44, 48. Mirasyezis, Maria M. 132. Mircu, v. Marcus. Mirelor, v. Matei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
îmbină un neotradiționalism emfatic, retoric, cu unele îndrăzneli moderniste, vizibile încă din Lăcuste și aeroporturi (1972), pentru a se accentua în Aerul de sub fluturi (1974; Premiul Asociației Scriitorilor din București), cartea cea mai bine primită de critică. Romanele Elvira și locotenentul (1978), Iluzia (1981), Cârtița albă (1984) și Cămașa de mire (1985), cu tentă autobiografică, sunt destul de schematice și teziste, nereușind să compenseze, prin ușurința de a povesti, lipsa de autenticitate a dramelor, rezolvate neconvingător. Eseistul, în general informat și cu
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
1971; Lăcuste și aeroporturi, București, 1972; Aici, lângă Carpați, București, 1972; Aerul de sub fluturi, București, 1974; Analogia suverană, București, 1975; Creație și implicare, București, 1976; Punctul sensibil, București, 1976; Caligrafii critice, București, 1977; Acordul cu lumea, București, 1978; Elvira și locotenentul, București, 1978; Ochiul mierlei, Craiova, 1979; Teme și variațiuni, București, 1979; Introducere în opera lui Mircea Eliade, București, 1980; Iluzia, București, 1981; Despre analogie și alte eseuri, București, 1982; Cârtița albă, București, 1984; Cămașa de mire, București, 1985. Repere bibliografice
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
și implicare”, ST, 1977; 1; Ruja, Valori, 59-60; Dan Mutașcu, Elanul temperat, T, 1979, 6; H. Zalis, „Acordul cu lumea”, RL, 1979, 28; Bucur, Poezie, 606-607; Mihai Dinu Gheorghiu, „Introducere în opera lui Mircea Eliade”, CL, 1981, 2; Viorel Știrbu, Locotenentul Dima sau Dilemele libertății, LCF, 1981, 23; Firan, Profiluri, I, 431-436; Ulici, Lit. rom., I, 275-276; Dicț. scriit. rom., II, 755-756; Popa, Ist. lit., II, 1080. S.V.
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
sunt înregistrate „victoriile” asupra „lumii vechi”. Dincolo de condiționările sistemului sociopolitic și de intruziunile directe în conținut, romanele au o structură hibridă, rezultată din amestecul în ficțiune fie al reportajului, fie al istoriei. La cina din nouă sute șapte (1977) și Caietele locotenentului Florian (1983) aparțin mai degrabă istoriei literaturizate decât romanului istoric. Ambele volume sunt însoțite de bibliografie, printre titlurile selectate remarcându-se numeroase documente de partid, care imprimă direcția deformată a demersului de reconstituire. Din îmbinarea izvoarelor istorice, a cronicilor de
FAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286973_a_288302]