1,327 matches
-
de o mânie universală...” (G. Bogza, 39) Se constituie în mărci distinctive ale complementului cumulativ prepoziția compusă pe lângă și locuțiunea prepozițională (în) afară de, atunci când funcția se realizează prin adverb: Sâmbătă, în afară de dimineața el merge la ziar și după amiaza. și locuțiunile conjuncționale pe lângă că, după ce că, las’că, plus că, pentru dezvoltarea sa propozițională. Când relația de dependență se exprimă prin locuțiunile prepoziționale (în) afară de, în afara (singure sau precedând pronume relative), comune și dezvoltării complementului de excepție, identitatea complementului cumulativ este fixată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prepozițională (în) afară de, atunci când funcția se realizează prin adverb: Sâmbătă, în afară de dimineața el merge la ziar și după amiaza. și locuțiunile conjuncționale pe lângă că, după ce că, las’că, plus că, pentru dezvoltarea sa propozițională. Când relația de dependență se exprimă prin locuțiunile prepoziționale (în) afară de, în afara (singure sau precedând pronume relative), comune și dezvoltării complementului de excepție, identitatea complementului cumulativ este fixată de adverbele corelative: și, mai, încă, nici, care însoțesc termenul-subiect (complement, circumstanțial), aflat în relație sintactică directă cu regentul, și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aflat în relație sintactică directă cu regentul, și forma pozitivă a verbului-predicat: • complement cumulativ: În afară de Doina a mai venit o fată. • complement de excepție: În afară de Doina, n-a mai venit nimeni. COMPLEMENTUL DE EXCEPȚIETC "COMPLEMENTUL DE EXCEP}IE" Determină verbe (locuțiuni verbale): „Terenul era, deci, bine pregătit pentru coloniștii romani, care nu aduceau, în afară de limbă, aproape nimic necunoscut indigenilor din țările dunărene.” (V. Pârvan, 155) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, complementul de excepție exprimă detașarea, izolarea unui „obiect” sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relaționale. Se juxtapune direct termenului regent complementul de excepție dezvoltat, realizat pe baza formei de gerunziu a verbului a excepta: Exceptând ziua de marți, el stătea toată săptămâna în bibliotecă. Când are structură simplă, complementul de excepție este marcat de: • locuțiuni prepoziționale; acestea impun substantivului (pronumelui) prin care se realizează complementul de excepție, cazul genitiv: în afara, cu excepția: „În ședințele instanțelor judecătorești, membrii completului, cu excepția militarilor, sunt obligați să poarte ținuta vestimentară de judecată.” sau cazul acuzativ: (în) afară de, mai puțin: „Pietricelele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îmi poate lua totul, mai puțin dreptul de a o regreta.” (O.Paler, Galilei, 148) • adverbul decât (întrebuințat prepozițional): „Nu mai puteam face alte eforturi decât cele minime”. (O. Paler, Viața, 283) Completiva de excepție este introdusă în frază prin: • locuțiunile conjuncționale în afară că și decât să: „Ce să le facem altceva decât să le interzicem să mai crească atâtea vite?” (M.Preda, Cel mai iubit ..., III, 177) • pronume relative precedate de locuțiunile prepoziționale în afara, în afară de, cu excepția sau de adverbul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de excepție este introdusă în frază prin: • locuțiunile conjuncționale în afară că și decât să: „Ce să le facem altceva decât să le interzicem să mai crească atâtea vite?” (M.Preda, Cel mai iubit ..., III, 177) • pronume relative precedate de locuțiunile prepoziționale în afara, în afară de, cu excepția sau de adverbul decât:„ ... Să știu că nimeni n-a aflat nimic în afară de ce ne-a spus ea ...” (M. Eliade, 494) Se constituie în marcă distinctivă a complementului de excepție locuțiunea prepozițională cu excepția, întrebuințată ca atare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
177) • pronume relative precedate de locuțiunile prepoziționale în afara, în afară de, cu excepția sau de adverbul decât:„ ... Să știu că nimeni n-a aflat nimic în afară de ce ne-a spus ea ...” (M. Eliade, 494) Se constituie în marcă distinctivă a complementului de excepție locuțiunea prepozițională cu excepția, întrebuințată ca atare, la nivelul propoziției sau precedând un pronume relativ, la nivelul frazei. Când relația de dependență se exprimă prin celelalte elemente relaționale, comune și complementului cumulativ, identitatea de circumstanțial de excepție este fixată de: • realizarea determinatului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
suplimentari care marchează identitatea sintactică a complementului cumulativ (mai, și etc.): „Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine.” (C. Hogaș) COMPLEMENTUL DE OPOZIȚIE (OPOZIȚIONAL)TC "COMPLEMENTUL DE OPOZI}IE (OPOZI}IONAL)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Ah! Cine ar mai vrè să trăiască când i s-ar spune de mic încă, în loc de povești, adevărata stare de lucruri în care va intra?” (M. Eminescu, P.L., 48) • sau sintagma unui predicat analitic: „Așa s-a întâmplat că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e luminată în plină față, iar umerii i-au căpătat luciri de sidef.” (C.Petrescu, Procust, 302) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când complementul opozițional are structură infrapropozițională, relația de dependență pe care se întemeiază se exprimă prin locuțiunile prepoziționale în locul (care impune substantivului, pronumelui să stea în genitiv) și în loc de (care cere acuzativul): În locul căldurii sperate a găsit neîncredere., „Poate că e o mâță de soi, măi Tasache! mi se pare că românul dracului te-a legat la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care cere acuzativul): În locul căldurii sperate a găsit neîncredere., „Poate că e o mâță de soi, măi Tasache! mi se pare că românul dracului te-a legat la ochi și, în loc de iapă, ți-a vândut o mâță.” (C. Hogaș, 143) Locuțiunea prepozițională în loc de este marcă distinctivă absolută pentru complementul opozițional. Completiva opozițională se introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale în loc să, pe când40, de unde, care se constituie în mărci distinctive absolute: „În loc să răspundă, Pașadia își sorbi paharul până la picătura cea din urmă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Tasache! mi se pare că românul dracului te-a legat la ochi și, în loc de iapă, ți-a vândut o mâță.” (C. Hogaș, 143) Locuțiunea prepozițională în loc de este marcă distinctivă absolută pentru complementul opozițional. Completiva opozițională se introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale în loc să, pe când40, de unde, care se constituie în mărci distinctive absolute: „În loc să răspundă, Pașadia își sorbi paharul până la picătura cea din urmă.” (M. Caragiale, 83), „Senzația îți dă câte ceva din ce este în lucruri, pe când percepția îți dă și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În loc să răspundă, Pașadia își sorbi paharul până la picătura cea din urmă.” (M. Caragiale, 83), „Senzația îți dă câte ceva din ce este în lucruri, pe când percepția îți dă și ce nu este în ele.” (C. Noica, 21), prin alte conjuncții și locuțiuni conjuncționale: dacă, decât să, în timp (vreme) ce, (pe) câtă vreme, fără (ca) să, pentru ca să și prin adverbele întrebuințate cu valoare de conjuncție unde și când, comune dezvoltării propoziționale și a altor funcții sintactice: „Iscusința lui George ajunsese de poveste
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se fac a mânca în trapeză borș de știr, pentru ca apoi în chiliile lor să se înfrupte cu plachie de crap, sunt niște ipocrite.” (G. Călinescu, C.O., 177) Când se introduce prin această din urmă serie de conjuncții și locuțiuni conjuncționale, identitatea specifică a completivei opoziționale rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență: „Preferi tăcerea, așa cum o preferă cei mai mulți, uitând că dacă duce la autoconservare, nici într-un caz ea nu înseamnă viață.” (P. Sălcudeanu, 310) Identitatea sintactică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I, 203) „Poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primare cu Chiorilă, nepot de soră lui Pândilă...” (I. Creangă, 227) Elemente de relație Când atributul are dezvoltare infrapropozițională, relația de dependență se exprimă și prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale. Dacă atributul se realizează prin substantive sau pronume, prepozițiile îi impun diferite cazuri: • genitiv: din jurul, din fața, din spatele, de deasupra, din mijlocul, împotriva etc.: „Șuvițele castanii din jurul frunții i se zbătură.” (M. Sadoveanu, X, 523), „Negustorii își înmuiau glasurile, îi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cât mai exist, Și ochii mei atârnă de lumină.” (A. Păunescu, Manifest, 169), „Nimic din zbuciumul de altădată Nu mai frământă azi «bătrânul munte».” (M. Codreanu, 43) Atributiva se introduce în frază prin: • conjuncții: că, ca... să, de, dacă și locuțiuni conjuncționale (de parcă, ca și cum): „N-a apucat să răsufle bine că i-a venit vestea că și la Lespezi s-a pus foc.” (L.Rebreanu, 464), „Aglaia îl știa de când sosise la groapă cu omul de măsura loturile.” (E. Barbu, Groapa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
A plecat cu o mare încredere./ „A plecat fără nici o încredere.) sau de opțiunea subiectului vorbitor (El se dă director.). Când are dezvoltare infrapropozițională, complementul predicativ, varianta nominală, este însoțit uneori: • de adverbele întrebuințate prepozițional cu și drept; • de prepoziții (locuțiuni prepoziționale): de, din, cu, fără, în chip de ș.a.; Prepozițiile impun toate cazul acuzativ: „Drept lumânare / Aș vrea o floare.” (M. Isanos, 249) „M-aș împăca mai bine, bunăoară, / Să te socot de scândură și sfoară.” (T. Arghezi, 354) „...Reziduul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
T. Arghezi, 354) „...Reziduul combustiunii se scutură jos în chip de cenușă, devenind pământ.” (G.Călinescu, U.P., 103), „Ședea și privea locul cu palmele la spate.” (E. Barbu, 7). Propoziția completivă predicativă se introduce în frază prin: • conjuncții și locuțiuni conjuncționale: că, ca să, ca și când, ca și cum: „I-am simțit de la ușă că erau intrigați și curioși.” (O. Paler, Viața..., 60), „... Boierii țării te-au ales ca să urmezi răposatului în domnie...” (Al. Odobescu, 6), „Numai că Marmoroșblanc prea se arăta ca și când nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
împrăștie huiduindu-ne.” (I. Creangă, 72), „Dar deodat’un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l Cum din haos face mumă iară el devine tatăl.” (M. Eminescu, I, 132) Dintre elementele relaționale, se impun ca distinctive în sine, locuțiunea prepozițională în chip de: A venit în chip de înger... și adverbul întrebuințat prepozițional drept, în propoziție: „Drept preot toarce-un greier un gând fin și obscur, Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur.” (M. Eminescu, I, 69) sau în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în plan semantic, o anumită succesiune în timp: „Întors în țară, e spătar sub Moruzi, vistier și mare ban în anii următori.” (I.L.R. II, 170) sau o anumită ordine, în funcție de importanța acordată de subiectul vorbitor, ordine fixată de adverbe și locuțiuni adverbiale precum apoi, întâi, în primul rând etc: „Nu puteau toți să ia același drum, întâi fiindcă drumurile erau mai multe și al doilea fiindcă locurile de scăpare erau așijderea mai multe.” (G. Galaction, I, 111), „Om învățat e întâi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al treilea, cel ce știind ceva nu se mai miră...” (N. Iorga, 260) Exprimarea relației de coordonare copulativătc "Exprimarea rela]iei de coordonare copulativ\" În planul expresiei, relația de coordonare copulativă se realizează prin două mijloace principale: • joncțiune; prin conjuncții (locuțiuni conjuncționale): și, nici, iar, și cu, precum, și, nu numai... ci (dar) și, atât... cât și, cu, împreună cu; • juxtapunere; prin pauză între termenii relației. Cele două mijloace pot coexista în desfășurarea aceleiași relații de coordonare sau se pot actualiza numai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
218), „Destul că foarte de dimineață, dumnealor, frumos gătite, împreună cu tânărul Goe, așteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat...” (I.L. Caragiale, II, 192) Observații: Când termenii relației de coordonare și odată cu aceștia, cei doi membri ai locuțiunii conjuncționale discontinue nu numai... ci și sunt inversați, conjuncția ci nu mai intervine: „Parcă te-ai teme și de altceva nu numai de moarte.” (O. Paler, Galilei, 141) Locuțiunile conjuncționale discontinue sunt în ele înseși mărci absolute ale coordonării copulative
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termenii relației de coordonare și odată cu aceștia, cei doi membri ai locuțiunii conjuncționale discontinue nu numai... ci și sunt inversați, conjuncția ci nu mai intervine: „Parcă te-ai teme și de altceva nu numai de moarte.” (O. Paler, Galilei, 141) Locuțiunile conjuncționale discontinue sunt în ele înseși mărci absolute ale coordonării copulative. Conjuncțiile sunt mărci relative (și, iar pot asigura și desfășurarea coordonării adversative). Locuțiunea conjuncțională împreună cu (care poate marca și un complement sociativ) precum și conjuncția cu (prezentă, ca prepoziție, și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intervine: „Parcă te-ai teme și de altceva nu numai de moarte.” (O. Paler, Galilei, 141) Locuțiunile conjuncționale discontinue sunt în ele înseși mărci absolute ale coordonării copulative. Conjuncțiile sunt mărci relative (și, iar pot asigura și desfășurarea coordonării adversative). Locuțiunea conjuncțională împreună cu (care poate marca și un complement sociativ) precum și conjuncția cu (prezentă, ca prepoziție, și în manifestarea în planul expresiei a unor funcții sintactice: complement sociativ, circumstanțial instrumental etc., în dezvoltarea relației de dependență), se constituie în mărci ale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să-i desmierd mânile, ori să-i despletesc părul, ori să-i sărut umerii!” (M. Eminescu, P.L., 58) Exprimarea relației de coordonare disjunctivtc "Exprimarea rela]iei de coordonare disjunctiv\" Coordonarea disjunctivă se manifestă în planul expresiei prin două mijloace: • conjuncții (locuțiuni conjuncționale): sau, ori, fie, fie că; acestea preced sau numai ultimul termen, sau fiecare termen al relației: „O acopere-mi ființa cu-a ta mută armonie, Vino somn - ori vino moarte. Pentru mine e totuna.” (M. Eminescu, I, 49), „Și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însă pustiu și nebinecuvântat - trist mergea în război...” (M. Eminescu, P.L., 3) Exprimarea relației de coordonare adversativătc "Exprimarea rela]iei de coordonare adversativ\" Relația de coordonare adversativă se manifestă în planul expresiei prin elemente relaționale: conjuncțiile dar, iar, însă și locuțiunile conjuncționale numai că și în schimb. Conjuncțiile dar și însă coordonează termeni aparținând la orice tip structural: „Cu noi ședea și moș Bodrângă, un moșneag fără căpătâi însă de tot hazul.” (I.Creangă, 53), „- Nici vorbă că seamănă, însă nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]