1,902 matches
-
reglementează, ci chiar prin construcție, căci se raportează la noțiunea de ajustare (sau de orientare) în funcție de receptor. Luările de cuvînt sînt alcătuite din unități componente separate prin puncte de tranziție marcînd locurile de abandonare posibilă a luării de cuvînt de către locutor. Aceste unități și aceste puncte de tranziție nu corespund întotdeauna unităților sintactice complete, ele sînt unități interactive ce fac să intervină datele prozodice și ritmice proprii oralității și datelor non-verbale. Descrierea lor pune în evidență colaborarea dintre cel care produce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
întotdeauna unităților sintactice complete, ele sînt unități interactive ce fac să intervină datele prozodice și ritmice proprii oralității și datelor non-verbale. Descrierea lor pune în evidență colaborarea dintre cel care produce și cel care receptează o luare de cuvînt, deoarece locutorul alcătuiește luarea de cuvînt cu atenția la receptor, în special prin mecanismele de reglare. De aceea, cercetările actuale au formulat o "gramatică" a interacțiunii, care permite luarea în considerare a organizării fluxului vorbirii și încearcă să releve relația de determinare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se poate deregla prin întreruperi. Aceasta se poate datora anticipării eronate a sfîrșitului unei luări de cuvînt ca fiind acolo unde nu este decît un punct de tranziție sau, din contra, se poate efectua în lipsa oricărui indice de abandonare de către locutor. Problema luărilor de cuvînt relevă o complexitate sporită atunci cînd situația de interlocuție nu este duală, participanții multipli producînd multiplicarea cazurilor de intruziune și de construcții prin colaborarea luărilor de cuvînt ale locutorilor diferiți. V. alteritate, analiză conversațională, regulator, replică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
efectua în lipsa oricărui indice de abandonare de către locutor. Problema luărilor de cuvînt relevă o complexitate sporită atunci cînd situația de interlocuție nu este duală, participanții multipli producînd multiplicarea cazurilor de intruziune și de construcții prin colaborarea luărilor de cuvînt ale locutorilor diferiți. V. alteritate, analiză conversațională, regulator, replică. MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN M MARCATOR CONVERSAȚIONAL. Prin sintagma marcatori conversaționali se denumesc o serie de elemente verbale și non-verbale care sînt caracteristice situațiilor de interacțiune și care joacă rolul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
destinatarii reconstruiesc anumite implicaturi (sau implicații) conversaționale. Maximele conversaționale pot fi ignorate sau încălcate cu intenții și cu efecte variabile, dar ele pot intra în conflict una cu alta, ca, de exemplu, maxima de calitate cu maxima de cantitate, dacă locutorul ezită între o informație vagă dar sigură și o informație mai precisă dar incertă. Pentru H. P. Grice, regulile sînt universale și se aplică chiar altor tranzacții decît schimbul realizat prin vorbire (de exemplu, în comportamentul unei persoane care o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
moment la un enunț anterior (la care se fac raportări prin formule precum: am văzut că..., mai înainte spuneam... etc.). Unele tipuri de discurs, ca cel matematic, cel filozofic, cel didactic, folosesc în mod deosebit acest procedeu de reconstruire a locutorului. Discursul este susținut și de memoria altor discursuri, încît el nu este de fapt decît un efect al unui episod anterior mai vast din suita de interacțiuni care au avut loc între participanți. Ca atare, el se plasează în filiația
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teorie de orientare psihologizantă a comunicării, dezvoltată începînd cu deceniul al cincilea al secolului trecut, consacră (prin G. Bateson, apoi prin Școala de la Palo Alto) termenul și conceptul de "metacomunicare" cu accepția de relație (conținutul fiind mesajul informațional propriu-zis) dintre locutori, care poate fi implicită, manifestată prin joc, gestică etc. sau explicită (E doar un joc!). Ca determinant, un derivat adjectival al termenului, apare mai recent în sintagme precum competență metacomunicativă, enunț metacomunicativ, dimensiune metacomunicativă etc. Competența metacomunicativă este considerată o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
procesul de comunicare nu este nouă în teoretizarea limbajului (a se vedea metafora "jocului de șah", la F. de Saussure sau în scrierile lui L. Wittgenstein), iar despre o competență de acest tip, pe care trebuie să o dețină orice locutor a vorbit și E. Coșeriu, atunci cînd a identificat competența elocuțională (a ști să vorbești în general) și mai ales, competența expresivă (a ști să vorbești în situații determinate). În analiza conversației, enunțurile metacomunicative se disting prin rolul lor de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a încercat operarea distincției dintre discurs și metadiscurs, pe de o parte, între comunicare și metacomunicare, pe de altă parte, după modelul oferit de raportul clasic limbă - metalimbă (lingvistic- metalingvistic). Ca atare, prin metadiscurs se înțelege totalitatea mijloacelor prin care locutorul comentează propria enunțare sau prin care confirmă ori reformulează enunțarea colocutorului. În opinia lui D. Maingueneau, metadiscursul ilustrează, împreună cu discursul propriu-zis, eterogenitatea enunțiativă, realitate ce presupune permanenta evaluare, comentare, reformulare a propriului discurs sau a discursului colocutorului. Din aceeași perspectivă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vasăzică, adică prin operatorii cu care se atrage atenția asupra componentelor unui enunț sau unui discurs. V. autonim, metalimbaj, metalingvistic. DUBOIS 1973; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO METALINGVISTIC. Trăsătura "metalingvistic" este atribuită de obicei unei funcții a limbii prin care locutorul are ca obiect al discuției chiar codul pe care îl utilizează. Dintr-o altă perspectivă, se poate constata că această trăsătură este proprie atît metalimbajului, cît și metalimbii, încît se poate afirma că folosirea metalingvistică a elementelor limbii se opune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dintre principiile de omogenitate care contribuie la economia și la densitatea discursivă. V. metaforă, sinecdocă, trop. GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN MICROUNIVERS. Noțiunea "microunivers" desemnează o realitate lingvistică pe care locutorul o concepe și căreia îi atribuie o dublă orientare: de a corespunde intenției interlocutorului și de a obține un anumit rezultat. Această realitate, prin excelență, discursivă, trimite către o argumentare bazată pe alegerile și pe reprezentările utilizate de locutor pentru
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care locutorul o concepe și căreia îi atribuie o dublă orientare: de a corespunde intenției interlocutorului și de a obține un anumit rezultat. Această realitate, prin excelență, discursivă, trimite către o argumentare bazată pe alegerile și pe reprezentările utilizate de locutor pentru a descrie o situație sau un obiect din sfera de cunoștințe a interlocutorului. Ca atare, în conturarea microuniversului se reflectă doar o parte dintre aspectele specifice categoriilor constituente. În cadrul dezvoltat al logicii naturale, conceptul de "microunivers" este asociat "schematizării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțurile ce intră în structura discursului. Există însă și opinii care privesc modalitatea numai în legătură cu discursul, între care cea care vizează implicarea vorbitorului în enunț, prin atitudinea față de conținutul celor prezentate. Potrivit lui P. Charaudeau, în teoria enunțării, modalitatea redă poziția locutorului prin raportare la interlocutor, la sine însuși și la cele enunțate, astfel încît rezultă modalități alocutive (locutorul prezintă intenția sau poziția proprie), modalități elocutive (locutorul ia atitudine față de cele enunțate) și modalități delocutive (locutorul exprimă o opinie în legătură cu mesajul). În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care cea care vizează implicarea vorbitorului în enunț, prin atitudinea față de conținutul celor prezentate. Potrivit lui P. Charaudeau, în teoria enunțării, modalitatea redă poziția locutorului prin raportare la interlocutor, la sine însuși și la cele enunțate, astfel încît rezultă modalități alocutive (locutorul prezintă intenția sau poziția proprie), modalități elocutive (locutorul ia atitudine față de cele enunțate) și modalități delocutive (locutorul exprimă o opinie în legătură cu mesajul). În lingvistică, modalitatea a fost mult timp înțeleasă ca element care modifică predicatul unui enunț, pornind de la constatarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin atitudinea față de conținutul celor prezentate. Potrivit lui P. Charaudeau, în teoria enunțării, modalitatea redă poziția locutorului prin raportare la interlocutor, la sine însuși și la cele enunțate, astfel încît rezultă modalități alocutive (locutorul prezintă intenția sau poziția proprie), modalități elocutive (locutorul ia atitudine față de cele enunțate) și modalități delocutive (locutorul exprimă o opinie în legătură cu mesajul). În lingvistică, modalitatea a fost mult timp înțeleasă ca element care modifică predicatul unui enunț, pornind de la constatarea că, pe lîngă verbele care constutie predicatul propriu-zis
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în teoria enunțării, modalitatea redă poziția locutorului prin raportare la interlocutor, la sine însuși și la cele enunțate, astfel încît rezultă modalități alocutive (locutorul prezintă intenția sau poziția proprie), modalități elocutive (locutorul ia atitudine față de cele enunțate) și modalități delocutive (locutorul exprimă o opinie în legătură cu mesajul). În lingvistică, modalitatea a fost mult timp înțeleasă ca element care modifică predicatul unui enunț, pornind de la constatarea că, pe lîngă verbele care constutie predicatul propriu-zis se atașează uneori alte verbe care nuanțează modul de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sa. Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, modalizarea și termenii înrudiți semantic au o importanță centrală, căci analiza discursului, prin definiție, este centrată pe enunțuri prin care locutorii instituie o relație anume cu alți subiecți vorbitori și cu propriul lor discurs. Modalizarea poate fi explicitată prin mărci particulare, dar ea este întotdeauna prezentă indicînd atitudinea subiectului vorbitor cu privire la interlocutorul său, la el însuși și la propriul enunț. Foarte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
studiul mărcilor lingvistice ale modalizării trebuie pus în relație cu factorii extralingvistici care modelează situația de comunicare specifică a discursului în atenție. V. modalitate, modalizator. DUCROT - SCHAEFFER 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. MT MODALIZATOR. Se numește modalizator un mijloc prin care locutorul își manifestă aprecierea asupra propriului enunț, care se concretizează printr-un cuvînt, sintagmă sau propoziție avînd în frază rolul de a arăta condițiile de realizare a unui proces, de a explicita punctul de vedere al locutorului față de enunț sau față de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un mijloc prin care locutorul își manifestă aprecierea asupra propriului enunț, care se concretizează printr-un cuvînt, sintagmă sau propoziție avînd în frază rolul de a arăta condițiile de realizare a unui proces, de a explicita punctul de vedere al locutorului față de enunț sau față de o parte a lui ori de a atribui unei fraze (care este prin definiție purtătoare a unei modalități) o valoare modală suplimentară. În principiu, corespondentul logic al modalizatorilor, reprezentat de operatorii modali, presupune un sistem universal
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de probabilitate a enunțului: El trebuie să vină se poate reda și prin El va veni, desigur (sau după toate probabilitățile), E posibil (sau Sînt toate șansele) ca el să vină. În seria modalizatorilor care redau punctul de vedere al locutorului, trebuie să se distingă, pe de o parte, complementele sau propozițiile subordonate evaluării de către locutor (din fericire, din păcate, cum este normal, în mod paradoxal etc.) și, pe de altă parte, raportul locutorului cu ceea ce spune, care poate face obiectul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
veni, desigur (sau după toate probabilitățile), E posibil (sau Sînt toate șansele) ca el să vină. În seria modalizatorilor care redau punctul de vedere al locutorului, trebuie să se distingă, pe de o parte, complementele sau propozițiile subordonate evaluării de către locutor (din fericire, din păcate, cum este normal, în mod paradoxal etc.) și, pe de altă parte, raportul locutorului cu ceea ce spune, care poate face obiectul comentariilor datorită unor mărci ale eterogenității enunțiative, precum cele care semnalează un punct de vedere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
modalizatorilor care redau punctul de vedere al locutorului, trebuie să se distingă, pe de o parte, complementele sau propozițiile subordonate evaluării de către locutor (din fericire, din păcate, cum este normal, în mod paradoxal etc.) și, pe de altă parte, raportul locutorului cu ceea ce spune, care poate face obiectul comentariilor datorită unor mărci ale eterogenității enunțiative, precum cele care semnalează un punct de vedere (pentru / după cutare, așa-zicînd, în aparență) sau relativizarea cuvintelor folosite (într-un anume sens, dacă îndrăznesc să spun
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuvinte sau construcții (avion, terorist, Pentagon, Turnurile Gemene etc.). V. corpus, dialogism, memorie discursivă. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MONOLOG. Monologul este una dintre posibilitățile de realizare a discursului vorbit, cealaltă posibilitate fiind dialogul, și se caracterizează prin accentul pus pe locutor, printr-un cadru unic de referință, prin absența elementelor metalingvistice și prin prezența (frecventă) a exclamațiilor. În cazul monologului, locutorul gîndește cu voce tare, producînd un mesaj al cărui destinatar este el însuși, printr-o dedublare a subiectului enunțării. O
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este una dintre posibilitățile de realizare a discursului vorbit, cealaltă posibilitate fiind dialogul, și se caracterizează prin accentul pus pe locutor, printr-un cadru unic de referință, prin absența elementelor metalingvistice și prin prezența (frecventă) a exclamațiilor. În cazul monologului, locutorul gîndește cu voce tare, producînd un mesaj al cărui destinatar este el însuși, printr-o dedublare a subiectului enunțării. O astfel de dedublare poate conduce uneori la folosirea pronumelor de persoana întîi și a doua sau la alte procedee de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realizînd doar clasificări ce reprezintă în cea mai mare parte inventarierea unor chestiuni de detaliu. Un caz particular al monologului este aparteul, ce are trăsătura de a fi realizat atunci cînd sînt prezente pe scenă și alte personaje, care pentru locutor sînt excluse din circuitul comunicativ. Aparteurile sînt în general scurte, spre deosebire de monologurile dramatice care pot fi de forma unor lungi tirade. Existența monologului trebuie admisă și în cazul unui discurs (lung) al unei persoane, adresat altor persoane, dar care nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]