1,634 matches
-
deschis, și un comportament manierat. Purta ochelari cu rame subțiri și buzele sale aveau o curbură plăcută. —Bună, eu sunt Ben Sabot, zise el, strângându-mi mâna. Mâna sa era la fel de mare ca întreaga-i făptură, cu niște degete ca lopețile, acel tip pe care proștii cu diplomă îl numesc mâini de sculptor. El n-avea nici o vină. Purta un pulover pe gât și o pereche de pantaloni vechi și jerpeliți din tercot și dădea aceeași impresie liniștitoare de competență pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ce a mai rămas de făcut azi, după părerea ta, Celia? se adresă gentil, schimbând brusc tonul, sclipindu-i ochii. Zic să ne ascundem! Da, da! Când eram copilă-mi plăcea la nebunie; „Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!”, râse Celia. Nu ești niciodată prea în vârstă ca să fii copil. Avem la dispoziție un conac imens! Cine-i găsit ultimul, să gătească cina... nu-mi place cum gătește bucătăreasa, zise pe un ton confidențial. De ce să stăm triști? Și
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
spaimă în groapa care se căsca adâncă și neagră, cu pereții drepti... înfricoșător de drepți. Nu se putea deprinde cu gândul că Vasilica va fi depusă acolo pentru totdeauna, acolo...în pământ... Acolo, printre crucile străine... Groparii aruncară cele dintâi lopeți de pământ... Primii bolovani loviră scândura raclei cu un sunet innăbușit, tot mai innăbușit. Iorgu, cu privirea rătăcită simți lovitura fiecărui bolovan în creier... în suflet. Ar fi vrut să rămâie lângă dânsa, în groapă, într-o îmbrățișare veșnică în fața
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
văzu așa, în plină noapte și cu sânge pe față. Din cauza palmelor luate, zgârâieturile de pe față pe care le căpătase în porumb se deschiseseră și sângerau. Gheorghe se făcu alb ca varul și de furie luă o coadă de lopată pe care o avea la îndemână și vru să plece spre casa lui Petre. - Tată, te rog, lasă-l în pace, este mai puternic decât matale și nu vreau să pățești ceva. Este nebun, cu asemenea om nu trebuie să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu pliculețe de ceai. — Am venit să bem ceaiul Împreună, Îi spune Père Joseph bătrânei În franceză. BĂtrâna dă din cap aprobator și Îi face semn Chenei să pună de ceai. Are dinții din față rari și lungi ca niște lopeți și, chiar și când nu zâmbește, are foarte multe riduri pe față - trăsĂtură considerată simbol al Înțelepciunii la inuiți. Încerc să depistez de unde vine zgomotul În surdină al unui aparat de radio, singurul obiect din lumea modernă care pare să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu pliculețe de ceai. — Am venit să bem ceaiul împreună, îi spune Père Joseph bătrânei în franceză. Bătrâna dă din cap aprobator și îi face semn Chenei să pună de ceai. Are dinții din față rari și lungi ca niște lopeți și, chiar și când nu zâmbește, are foarte multe riduri pe față - trăsătură considerată simbol al înțelepciunii la inuiți. Încerc să depistez de unde vine zgomotul în surdină al unui aparat de radio, singurul obiect din lumea modernă care pare să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
plătitori, clienți, adică, pentru obiective de anvergură. Căci, În afară de materialele de construcții, pe care le produce o asemenea fabrică, unitatea asta, marea societate de azi, CERAMICA, oferă cliențior și obiective, complexe de obiective, construite, de la a la zet. De la prima lopată de pământ, decopertat, până la cheie. Într-o zi, a venit la el, un tip, care i-a strălucit, dinaintea ochilor, ca o țandără de sticlă, dinaintea soarelui de amiază. Da, Radule. Tu ești, bă? Ian să te privesc mai bine
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
trebuie să-ți vorbesc ca soră, fiindcă văd cătu nu ești prevăzător. De acum încolo suntem în vârstă, și mult nu mai avem de așteptat. Este și viață și moarte. Ce speranță să mai am eu: ca mâine sapa și lopata (bătrînul se făcu palid). Omul cu cap își pune lucrurile în regulă, se mai îngrijește și de suflet. Doamne ferește, vine o moarte, ai văzut cum ai căzut jos... - La-la-lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace, strigă sugrumatbătrînul către imposibila Aglae. -Ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cineva să înghită"! ... Păi ce vă credeți voi, bre, și ce-o fi în țestele și în organismele voastre, pentru a vă preta să vă lăsați înghițiți? Că n-o-ți fi vreo specie necunoscută de cataifuri?! - Strecura-vi-s-ar liniștea cu lopata pe jgheabul gîtlejurilor! Acuma să se vază care e de partea militărosului Dumnezeu ori a blândului nostru frățior, has-Satan. Că iară i-ați sîcîitără pe domnii de la etaje și nici n-ați priceputără că Părințelul s-a azvârlit în vâjâială
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ca s-o las să mă muște o dată de eugenie... Zi-i vrăjitoarei că, pentru ea, țin eu mereu eugenia încălzită... - Cât n-am scurmat eu, bă, la șanțurile Nicoloaicei... de mi-am făcut palmele purulente de la târnăcop și lopată... de mi-am ferfelițit și frumusețe de fluiere ale picioarelor, ca să nu mă doară pe mine în coclender de eugenia ta!... ...Bă, pe noi ăștia, ai ei, de la noi din cartier, ne-a scos într-o dimineață, nașparlia, ca naziștii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pe unii ne momise că cică să-i tămăduim canalizarea... Mie-mi zisese, ademenindu- mă, cică: Haide să croim pisica pe spate, că nu știu ce-a înfulecat și stă acuma să crape, săraca!" Dar când ne-a văzut între lopeți, zice: "Hoopa, se schimbă tărășenia! Dacă până mâine nu-mi deschideți și-mi închideți șantierul, și dacă nu-mi săpați, de aici până aici, dă benga în voi!" Până am reușit noi să dăm cu sasul și s-o tulim
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scrumiți, pântecele supt al sobelor de teracotă, și unde-și lepădau, tot din zece în zece metri, cu gesturi ancestrale, peste gardurile cu uluci, fărașele cu cenușă, pe rigolă. 108 DANIEL BĂNULESCU Echipe de măturătoare și de soldați încărcau, cu lopețile, stampe, documente, hrisoave, chitanțe de achitare a instalației de gaze, carnete de sindicaliști, clișee de la botez, țoale, lampadare, pungi de plastic, capete de păpuși, obiecte de patrimoniu, dopuri de plută, șomoioage de vată, în camioane militare, contribuind și ele la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mărit, pe puțin, la doi metri. N-avea atât. Îi venea să leșine. Lui Ulpiu i se năzări că un plutonier mustăcios își bate călcâiele înaintea sa și-i răstoarnă pe birou treisprezece genți din piele de porc, vrăfuite cu lopata și 178 DANIEL BĂNULESCU - Tocmai acum, nea Gărgăriță, închipuiește-ți, tocmai acum!... Stingîndu-se ca o lumânare, Ulpiu se strecură discret din foiletoanele inimilor sfărâmate, ale crimelor pasionale și-ale înfiorătoarelor enigme juridice, în anonimatul călâi din care ieșise. După jumătate de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
procurori și atâta amar de miliție?! Au și ele, săracele, treabă acolo, la ele, acolo-șa!... Și se uită la bătrâne să se convingă dacă glumeau. Nu. Și abia atunci se gândi la cubajul enorm de pământ ce trebuia escavat, cu lopata, într-o singură zi, de către un singur deținut și, din nou, se uită la bătrâne. Nu. Nu glumeau. Și iar se gândi, în ordine de data aceasta, ca și cum ar fi trebuit să înghesuie totul pe singura carte poștală pe care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
noua cunoștință în preajma gării. Omul a fost încântat de veselia debordantă ce a întrezărit-o în tânărul acela drăguț, care nu s-a sfiit să-i dezvăluie că timpul irosit la lucrările de pe podul unde fusese repartizat să dea cu lopata, îl considera pierdut după cum trebuia să facă obligatoriu și în facultate multe materii inutile din programa școlară. Toate însă făceau parte din așa-zisa pregătire și educație a viitorilor specialiști, puși să conducă un oarecare proces de producție, sistem similar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
credea că voi reaciona așa și își cere scuze de obiceiul din comunitate. De atunci nu a mai făcut astfel de figuri. Programul era lejer; la 6,30 scularea , la 7 masa, la 7,30 plecarea la muncă încolonați, cu lopeți și bidoane cu apa, la 8 sosirea pe șantier. Acolo ne împrăștiam pe taluz, eu găsisem un cilindru compactor fără mecanic. Era de obicei la cârciuma din Greci. Executam tasarea pământului prin mers înainte și înapoi cât aveam chef la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
vânzoleala mașinilor. Într-o zi eu nu i-am observat pe ziariștii de la România Liberă, care sosiseră pe acolo și făceau un reportaj. M-au fotografiat de departe, eram în prim plan cu o grămadă de pământ în față, cu lopata înfiptă în ea și mă străduiam, s-o ridic era un reportaj de prima pagină cu poze multe scria că sunt veniți studenți din toată țara chiar erau înșirate câteva nume începând cu al meu și se specifica de unde suntem
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
urlând, își apucară beregățile, căzură unul peste altul și căutară zadarnic. Oamenii râdeau, asmuțindu-i cu alte bucăți pe care le zvârleau din ce în ce mai departe. Se lăsase răcoarea. La picioarele lor rămăsese doar o spuză roșie, pierită. Fumau sprijiniți în cozile lopeților. Erau osteniți și strânseră paiele rare din jur. Se lungiră unul câte unul pe pământ. Împrejur mirosea a bălegar încins. Începea o noapte liniștită. Câinii se ogorâră lângă gunoieri, îngenuncheară pe labele dinainte, mișcară cozile groase și hămăiră scurt, stins
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
răcite. Se auziră cocoșii din mahalalele vecine. Dinspre câmpul întins și pustiu al Cuțaridei, mai răzbeau înjurăturile căruțașilor. Glodul răsuna sub copitele cailor. Într-o parte se deslușeau câteva străzi înguste cu case joase. Când își adusese Grigore nevasta și lopata să-și sape bordeiul, împrejur nu era țipenie de om. Un an de zile păzise singur tinichelele gropii și gura ei adâncă. De primăvara până dădea viscolul, mai schimba o vorbă, două cu gunoierii. Ăștia erau niște drăngălăi de la țară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frigul dimineții. O ceață albă se lăsase peste pământul uscat. Sus, la rampa de gunoaie, ardea un felinar unsuros. Se auziră lătrături de câini depărtate și pe malul înalt se iviră primii gunoieri, care deșertară resturile orașului zvârlind gunoiul cu lopeți înguste. - Tu n-ai o treanță mai groasă pe tine? Un parpalac, că vine iarna? îl întrebă Florea pe Paraschiv. - Nu-i nevoie. Nu mi-e frig. - Ei, cum ți se pare? - Ceată bună, poți să mănânci o pâine ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și lui deverul. Răcoarea serii cădea abia simțit. Căruțele goale își sunau roțile și osiile spre Grivița. Zări focurile țiganilor puși să păzească stivele. Flăcări vesele se aprinseseră și pe rampă. Se întorseseră gunoierii. La lumina lămpilor, Grigore le împărțea lopețile și măturile. Glasurile lor se auzeau înăbușit. Negustorul se gândi că 73 trecuse și iarna. Acum avea casă ca lumea, își făcuse prăvălie frumoasă de zid, clădită pe temelie sănătoasă. Începea să se așeze. Deschise poarta. Prin fereastra aburită se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plâns. Pe urmă groparii au coborât sicriul de lemn pe frânghii în deschizătura neagră a pământului. 108 Strigătele văduvei și ale fie-si nu putură să acopere zgomotul bulgărilor grei de pământ, rostogolindu-se și izbind înfundat în capacul poleit. Lopețile sclipeau în soare și tot cimitirul era împurpurat. Un fum alb de luminări plutea deasupra ierbii. Cerul avea o culoare curată și sub linia lui se zbăteau, vesele, vrăbiile. Tăcerea locului întrista. Au plecat împreună, fără să vorbească, și Stere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Iani. - Țineți-vă, bre, că vin bandiții! striga el celorlalți în gura mare. Hahalerele abia se târau. Le era lene și căscau. Se întindea Sandu, Gheorghe își troznea degetele, Paraschiv fluiera cu voie bună lângă Stăpân. 228 Simigiii ieșiseră cu lopețile de copt covrigii la spate. - Îi rupem! zicea unul. Nu le mai merge! Hoții nu se sinchiseau. Țineau mâinile în buzunare și cu ochii pe prăvălii! - Bună dimineața la negustori! rostea Bozoncea. '•* Grecii mormăiau, pe sub mustățile lor mari, răspunsul. - Dați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de frică pe Stăpînul? O să vă taie el cu mânușița lui într-o zi pe toți... Și umfla o mână de covrigi. Plecau apoi liniștiți, petrecuți de huiduielile negustorilor! Mînă-mică se mai întorcea către ei și zicea: - Măăă! Simigiii arătau lopețile late de lemn, plini de curaj. - Pungașilor! Bandiții... striga Iani. Asta până au băgat spaima în ei, că pe urmă ieșeau singuri cu darurile, unul o jumătate de dovleac, altul o alviță, numai să-i lase în pace. Puia la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vânătă și rară. Sub streașină caselor scunde luceau pânzele albe și alunecoase ale păianjenilor. Vântul spulbera frunzele corcodușilor și le arunca pe maidan. Copiii băteau turca, scuipând în palmă. Lemnul ascuțit se înfingea în noroiul drumului. La rampă se strângeau lopețile, și gunoierii, băuți, ciupeau muierile, înghioldindu-le spre camioanele deșertate. Făcuseră focuri alături, și fumul atârna destrămat peste crestele gropii. Aglica pierise. Mai rămăsese o creastă de ciulini uscați și buburoși. - Uite câinii, Paraschive! spuse ăl bătrân. Dulăii urcau în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]