1,144 matches
-
după seceriș, vom apela din nou la talentul sclipitor al meșterului Tiron să-ți tragă o pieptănătură, așa, ca la Paris (dac-ai auzit cumva de el), încât, văzându-te, suratelor tale să li se ridice părul țuțurug de invidie, lovite instantaneu de icter negru. Se uita la mine fericită cu ochii ei larg deschiși în care intrase zăpada viscolită și clipea ușor din lampa numărul 8 cu fitilul fumegând, în semn de nețărmurită încredere în promisiunea mea solemnă... "O, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
amîndoi să stăm în gardă și, crezînd că eu îl purtam pe Preotu’, m-a lovit fulgerător în plexul solar. Ne explicase principiul loviturii în karate, cum că este o problemă de energii și energia distructivă se răspîndește în corpul lovit ca undele cînd dai cu piatra în lac. Atunci am simțit pe pielea mea chestia asta. Plecînd din stomac, m-am trezit invadat de ceva care mi-a ajuns repede în creier și mi s-a pus ca un văl
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
zilele noastre, când prietenia mea cu Cristi Puiu a murit de mult, iar eu o văd la Cinemax pe Gena Rowlands în Opening Night, copleșit de melancolii. Din film, îmi aminteam doar șocantul accident de la început, cu admira toarea actriței lovită de mașină, scenă care te ia prin surprinde re - și pe care Cristi a derulato înapoi și mia mai puso o dată - și, în general, că e vorba de criza unei actrițe, cam cum e în filmul Persona al lui Bergman
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a alergării sale prin viață (de i se spune și curriculum vitae) îl înregistrează pe semnatarul rîndurilor de mai jos drept bacalaureat („înbăiat în lauri, sub semnul zeului Bacchus“ ? ...) al Liceului „Cuza Vodă“ din Huși. Astăzi, informația cu pricina pare lovită de nulitate, întrucît unitatea școlară pe care am absolvit-o în urmă cu 48 de ani s-a metamorfozat, iar din „liceu teoretic“ a devenit „colegiu (tot teoretic !) național“ ... Un cîștig pentru elevii de ieri și de astăzi, sau pentru
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
așteptat? Vine celălalt... Ce-ai vrut să spui? o întreb din nou. O prostie, zău! Spune-o... E... e... zău!, e prea intimă, rîde doamna Cristina. N-o spui nici dacă te rog? o întreb, cuprinzîndu-i în palma dreaptă umărul lovit. Într-o căsnicie, oricît de fericită, mai sînt și clipe de enervare..., îmi spune Cristina, privindu-mă în ochi. Într-o astfel de clipă, s-ar putea să-mi pară rău că m-am speriat de zgomotul de pe sală și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îmi spune Cristina, privindu-mă în ochi. Într-o astfel de clipă, s-ar putea să-mi pară rău că m-am speriat de zgomotul de pe sală și te-am trimis să încui ușa... Strîng mai tare în palmă umărul lovit, pufnind în rîs: Ce-mi spui seamănă a provocare, Cristina... Dacă te iau de mînă și te duc înapoi, în cameră, ai să repeți? o întreb, apropiind-o de pieptul meu, pînă îi simt atingerea sînilor. Am să repet, Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spatele de pupitru. În prezența mea, amenință el cu brațul întins, să nu vorbești vulgar despre Brîndușa, ai înțeles?!, indiferent care-s relațiile dintre voi! Bîrfește-o unde vrei, nu în prezența mea! Clar? Îl privesc îngrozit, uitînd de durerea spatelui lovit, gîndindu-mă că, așa înfuriat cum e, Vlad ar putea să mă arunce în jos, pe scara metalică, aflată la doi pași. Mă, e clar?? îmi strigă Vlad. Da, încuviințez eu. Scuză-mă! Credeam... Să nu crezi nimic! Să fii sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Linie; Sublocotenentul Măhăescu, Batalionul 2 Vânători; Căpitanul Cristodorescu, Rgt.14 Dorobanți”. Pe lângă aceștia, mai fuseseră declarați răniți 760 de grade inferioare și morți sau dispăruți 273. Comunicatul telegrafiat al Ministerului de Externe precizase că „...toți răniții În general sunt ușor loviți putânduse tămădui și fără infirmități În curându, așa cu au decleratu medicii”. Această primă bătălie a Plevnei le prilejuise celor doi comandanți, Domnitorul României Carol și Prințul Moștenitor al Rusiei Nicolae, acordarea reciprocă a unor ordine și medalii. Informația am
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Normal. Una e pe timp de război, alta e pe timp de pace. S. B.: Atunci noi aveam două probleme: una era să-i pui garoul ăluia și, a doua, să-i dai apă locotenentului, să-și revină. Aveam doi loviți. Până la urmă, l-au dus pe violent la spital, dar seara ni l-au adus înapoi în arest. Băiatul acela era numai vână, era numai mușchi, a fost legat pe "țambal", pe patul acela de scândură, legat cu fața în
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de capturarea unor indivizi în Palatul Regal. Dar dumneavoastră nu ați întâlnit nici un om capturat de-acolo dintre cei care au tras și spre care ați tras. Pentru că, într-adevăr, am întâlnit mai multe mărturii și ceea ce spuneați dumneavoastră: un lovit. Ați văzut dumneavoastră cum a căzut? M. M.: S-a văzut. S. B.: În ce erau îmbrăcați? În alb, în negru? M. M.: Nu știu. S. B.: Ați văzut o umbră căzând. M. M.: Am văzut căzând. "Locotenente, du-te
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
19 iulie semna cu omologul său "Protocolul de dezvoltare a relațiilor de cooperare între Compania Națională de Administrare a Portului Constanța și Administrația Națională a Porturilor din Uruguay", care prevedea, printre altele, și înfrățirea celor două porturi. Punct ochit, punct lovit! Ambasadorul Lapeyre era un excelent profesionist și un excelent cunoscător și povestitor al legendelor și poveștilor legate de Portul Montevideo. De la el am aflat istoria numeroaselor naufragii petrecute pe coasta uruguayană și în portul Montevideo, cu nume de corăbii mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plumb. Haricleea, te rog... șoptește ea. Lasă... Haricleea se oprește. O privește lung, cu îngrijorare. Oftează ușor, apoi, zglobie, o întreabă (în grecește): Slăvita Doamnă dorește să cânt ceva mai vesel? Și ciupește corzile unui cânt vioi, săltăreț. Maria tresare lovită parcă, întinde mâna: Nu, nu!... Lasă!... Poți pleca... Mulțumesc... Haricleea se înclină adânc: Slăvită Doamnă... Se retrage cu spatele. În trecere, aruncă o privire cochetă într-o oglindă venețiană și iese plutind ușor pe ușa de taină. Maria, singură, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dăscălie, pe cheltuiala domniei -, să prindă învățătură la Cracovia, sare Tăutu. Da! Să avem cărturarii noștri, înțelepții noștri. Să buchisească slovele din cărțile de înțelepciune, să ne luminăm, să pricepem și noi cum se învârte crugul vremii; că, mereu călcați, loviți, pârjoliți, tot cu sabia cu sabia, am rămas de căruță față de alte neamuri mai firoscoase. Trebuie să îndemnăm, să ardem rămânerea în urmă, "să-i dăm bice" cum zice rumânul. Ioane, se adresează el lui Țamblac, îți mulțumim pentru împărtășania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nebunul de Ștefan?!" Hai că mi-a plăcut! A dat Domnul s-ajung și pe post de momeală turcească!... Tot neguțătorul mi-a șoptit că Senatul venețian umblă să încheie o pace secretă cu Mahomed. "O pace secretă?!" zvâcnește Ștefan lovit. Încă un pumnal împlântat în spatele Moldovei! Halal cruciați! Ștefan, furios, se vântură de la un capăt la altul al spătăriei. Boierii tac mâlc. Anafura cui... mormăie Mihail și se pleznește cu palma peste gură, dar nu se poate ține să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
alții? Desigur, avem păcatele noastre... Domnul o să se îndure de noi și-o să ne ierte, că mult am suferit... Avem destui vrăjmași... Dar, uneori, nu știu cum se face, suntem proprii noștri vrăjmași... Ne-au învrăjbit necazurile... "Dezbinarea"!... Aiasta ne roade... Mereu loviți, mereu rupți, dezbinați de istorie am rămas cu melicul aista... De ne-am da mâna om cu om... De-am pune umărul, " Unu' pentru toți toți pentru unu'!"... Ce putere! Și, totuși, Măria ta ai dovedit-o: nicicând Moldova n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și mă așteaptă (începea săptămâna mare a nenorocirilor noastre...), în acea seară m-am agățat cu disperare de ființa ei totodată teribil de absentă și copleșitor de prezentă. * Când se întâmplă o nenorocire, mai bine rezistă, paradoxal, tocmai cei mai loviți de ea. Cei doar impresionați de ea cad, în schimb, ca muștele. Așa s-a întâmplat cu mine de pildă la moartea cumnatului meu (de am ajuns la spital). Cum a rămas în picioare atunci Doina, pe care am lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
refuza. În adâncul pădurii, pe poteca pe care bâjbâiam în întuneric, am auzit un zgomot de metal care părea a fi mersul unui cal ce venea spre noi, cu un lanț legat de picior sau cu o potcoavă care clămpănea lovită și de copita calului și de pământ după cum mergea calul. Ne-am oprit. Am strigat „Stai”. Zgomotul se auzea ritmic și tot mai aproape de noi. Când am socotit că dă peste noi, am tras și eu și locotenetul, dar zgomotul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu timpul. Odată, am visat că mi l-a trimis cineva, printr-o persoană mascată. Asta a fost ultima amintire despre clopoțel. Din când în când mi-l închipuiam totuși, cu o secretă plăcere, participând la slujbe, parastasuri, cununii, când, lovit ușor, clinchetul său comanda tăcerea pentru o slujbă sau pentru vorbele ritualice. Pe urmă l-am uitat cu totul. într-o noapte de toamnă urâtă, înfiorată de un soi de magie neagră, m-am trezit cu un vechi (nu știu cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
păsăresc. Acasă, la t.v., se prezintă pe larg trei criminali (paznici), care au omorât, cu poftă, cu sadism, un nefericit vagabond surprins că a furat o sticlă de votcă dintr-un supermarket ieșean. Crimă "de plăcere", de paznic, victima lovită, măcelărită sistematic, într-o încăpere rezervată acestui gen de descărcări sadice. Nici o diferență între această crimă, într-un fel ordonată de un patron, și exercițiile similare din nu știu ce lagăr. Lume urâtă, rău alcătuită, o "lume nebună, nebună", fără nici o perspectivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a știut să facă politică, judaismul capitalist a făcut în chip permanent politică, aliindu-se cu comunismul judaic-asiatic împotriva naționalismului-antisemit (care-și alesese de atâtea ori cei mai hibrizi aliați) și de aceea este pe punctul de a câștiga războiul. Lovită neleal de adversarii interni, trădată de aceia care trebuiau să-i fie aliați externi, Mișcarea Legionară este astăzi înfrântă și din nou prigonită. Istoricii obiectivi (?) ai viitorului vor spune dacă am greșit sau dacă, și de data aceasta, în neîncetata
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cutie de lemn pînă la subțiori, ca un zeu pe soclu, pe care au așezat-o în fața pupitrului și a muzicienilor. După această apariție cu totul ieșită din comun, s-au văzut brațele mișcîndu-se deasupra cutiei care ținea prizonier corpul lovit, iar primele acorduri ale simfoniei se dezlănțuiră, sunînd ca niciodată în urechile publicului și cu o mare limpezime comentariu sonor al suferinței pe care o aveam sub ochi și care părea că trimite un apel îngrijorat către puterile invizibile... Sala
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
basilei care vor continua să clădească și să dezvolte capitala creștină se numără Theodosiu I și Iustinian I, refondatorii ei de drept. Până în secolul VI, capitala principatului augustean, Roma, va fi fost de mult uitată; pe o cu totul alta, lovită și cotropită, privită totuși dinspre Constantinopol ca o veche și nobilă parte a imperiului, se vor strădui să o recupereze bizantinii creștini. Constantin I locuiește efectiv pe malul Tibrului de trei ori, în perioade scurte, așadar foarte puțin pentru funcția
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
băiatul descoperă o păsărică. - Mamă! Mamă! strigă băiatul către mama sa care culegea vișine într-un coș. Uite o vrăbiuță! Nu s-a speriat de mine. A stat s-o prind. Mama ia pasărea și-o cercetează. - Are o aripioară lovită, spune ea. Din această cauză nu a putut zbura când te-ai apropiat de dânsa. Au luat vrăbiuța în casă, i-au curățat și i-au pansat aripioara. Ciprian a pus-o în colivia ce-i rămăsese de la Coco, papagalul
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
fără de veste, fără de semne propedeutice. Întâi ne parvine anunțul sumbru după care reflectăm la modalitatea de a opera conform situației și ulterior, aplicăm cele prestabilite. Aici se poate vorbi despre o impresionare inițială, cea a comunicării, dar contactul cu prietenul lovit nu se mai realizează imediat, sub presiunea acestei amprentări, el este diminuat prin ingerare, prin acomodare anterioară, lăsându-mi-se un interval temporal până la întâlnirea efectivă cu cel îndurerat. Voi zice că m-am adaptat, m-am obișnuit cu faptul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
este, astfel, resimțit mult mai extins, mai amplu răsfirat. Mecanismul de extenuare sufletească pare a funcționa și printr-un alt element caracteristic labirintului, cel al angajării în ramificări nesfârșite. Astfel, impulsiunea de mișcare a celui care pășește în labirint este lovită nu doar prin dialectica speranță-deznădăjduire, dar și prin înscrierea pe multitudinea de cărări ale complexului labirintic urmată, adesea, de reluarea nedeterminată a aceluiași drum, demersuri ce fragmentează stingând forța inițială, impulsiunea de start a călătorului prin labirint. Astfel, cel care
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]