1,956 matches
-
psihologia, sociologia, morala și istoria. Această colaborare arată o apropiere Între cei ce caută a desfunda tărâmul adevărului și dovedește că reprezentanții științelor pozitive nu mai privesc disciplinele mintale ca Îndeletniciri literare, ci ca niște sforțări de a face să lucească adevărul pe toate faptele despre care spiritul poate lua cunoștință. Este adevărat că apropierea nu este pentru moment decât exterioară; căci caracteristica științei Îndeobște, pentru științele mentale, decât cu psihologia și sociologia, care trebuie, prin natura lor chiar, să fie
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1962; Livada din traistă, Chișinău, 1963; Gazda pițigoiului, Chișinău, 1964; Casa, Chișinău, 1966; Adresa primăverii, Chișinău, 1969; Vârtejul, Chișinău, 1970; Nu ne uitați, oameni, Chișinău, 1973; Balada cocostârcului, Chișinău, 1974; Fântâna comisarului, Chișinău, 1975; Dansul focului, Chișinău, 1977; Luci, soare, luci, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1978; Scrânciobul, Chișinău, 1979; Unul dintre noi, Chișinău, 1979; Isprava toboșarului, Chișinău, 1980; Ultima rugăminte a lui Ștefan Gligor, Chișinău, 1981; Țărmul copilăriei, Chișinău, 1983; Erau odată trei prieteni, Chișinău, 1984; Cosașii, Chișinău, 1986; Clipa, Chișinău
MIRONOV-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288177_a_289506]
-
a evenimentelor întăresc atmosfera de realism, de apartenență la o lume de oamenii vii, captivi însă ai unei existențe ce-și urmează propria logică: Ploaia umplea rigolele și pe caldarâm te stropea până la genunchi. Polițiști voinici, în impermeabile de cauciuc, lucind ca niște țevi de revolver, se distrau trecând în brațe, peste locurile inundate, fete ce chicoteau. Ploaia răpăia violent pe acoperișul mașinii și capota de pânză groasă începu să lase apă. La picioare mi se adună o băltoacă. Era o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la unsprezece. Am deschis-o și am trecut de holul veșnic plin de mirosuri, ajungând la scări și la lift. Am urcat la etajul meu. Etajul era cufundat în întuneric. În fața ușilor de serviciu erau sticle de lapte. În spate lucea stins ușa de culoare roșu aprins. Avea o fantă prin care intra o pală leneșă de aer ce nu reușea niciodată să îndepărteze mirosul de bucătărie. Eram acasă, într-o lume adormită, la fel de inofensivă ca o șapcă. Am deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Mărtinuș, Bogos, Pătrășcanu, Gherman și alții. Unul dintre cei care sufereau alături de el în cameră își aduce aminte: Privea spre mine fără a îndrăzni să întrebe ceva. Avea fața umflată, vânătă de lovituri. Sângera în mai multe locuri. Ochii mici luceau inexpresivi, goliți de viață. Mișca buzele ritmic. Se ruga. Se ruga, așa cum făcuse la Blaj, așa cum făcuse viața întreagă. Se ruga la cerul care nu-l auzea 3. După ce a fost torturat în ianuarie-februarie 1950, a fost forțat să treacă
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Frunză - Cântece de iubire. În: Contemporanul, nr. 14 (339), 3 apr. Nu mă-ntreba Nu mă-ntreba să-ți dau răspuns De ce-mi ești dragă; Ca să-ți răspund n-ar fi deajuns O viață-ntreagă. E poate adâncul castaniu Lucind sub gene? E zâmbetul pe care-l știu De-atâta vreme? Sau poate-ntâiul fir de-argint Poznaș, mă cheamă? Copilărescul tău alint, Soție-mamă? Sau pasul tău ocrotitor Topit în spume, Când versuri noi se-ncearcă-n zbor Să iasă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
te linșeze. Seara, taxiul înainta încet, adesea împiedicat de mașinile care încercau să parcheze lângă restaurante, de mulțimea tinerilor vilegiaturiști care-și începeau noaptea de petrecere. Cădea o ploaie care semăna cu un praf fin și cald. Un lac negru lucea pe pielea bronzată a acelor trecători tineri, foarte sumar îmbrăcați. Mai mult încă decât pe plajă, se putea ghici lăcomia lor de viață, nepăsătoarea lor revendicare a fericirii... După cum i-o cerusem, șoferul a ieșit din Destin și a luat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vrei să mănânci? Coco: Un șoarece... de plus... (,,hohote de râs’’ Coco și Piki) Miki: Lasă moțatule, deschid eu fereastra să te tot duci în parc, în natură și adio... Gigel: Miki mănâncă hrană cu vitamine și săruri ca să-i lucească blana și ochii...(îi pune un vas cu mâncare într-un colț; Miki mănâncă) Piki, ai și tu porția ta de vitamine și săruri... (îl servește) Coco: Os! Os! Os! Gigel: Și un os, pentru întreținerea dinților... Ție Coco, ai
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
noi nu-i primblare, nu-i restioran. își bate unul nevasta și hai cu toți să vedem cum o bate. Deodată fata țipă ușor și se strânse de perete. Dintre doi saci ieșise un guzgan cu coada solzoasă și ochișori lucind bulbucați. Mișcându-și mustățile groase, dihania începu să roadă grăunțele care se scurgeau dintr-un sac. Când, descântând de spaimă, fata zvârli cu ciudă în el un ciucalău, lingurarul zise cu glasul lui moale și mângâios : - Lasă-l, săracu’, asta
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
moarte ale prezervativelor și, ici-colo, câte-un toc pierdut, zăcând ca un ghioc părăsit.) Fetele stau lângă bordură, iar mașinile trec pe alături. Cadillacuri verzui, Tornadouri roșii ca focul, Lincolnuri care Înaintează cu gurile deschise, toate impecabile. Cromul scânteiază. Capotele lucesc. Nici o pată de rugină pe nicăieri. (Ceea ce Îl uimește Întotdeauna pe Milton la negri contradicția dintre perfecțiunea automobilelor lor și gradul de paragină al caselor.) ...Dar acum mașinile strălucitoare Încetinesc. Geamurile se coboară și fetele se apleacă să converseze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
diverse. Dacă te uitai de aproape, dacă erai suficient de curajos sau de inconștient ca să-ți scoți capul pe geam la ora asta din noapte, vedeai la lumina lunii - celălalt inel al jaluzelei, care mergea În sus - sute de puști lucind În noapte, Îndreptate spre străzile de jos, pe care Înaintau acum soldații. Singura lumină din interiorul bufetului venea de la strălucirea roșiatică a tonomatului. Stătea Într-o parte a ușii de la intrare un Disco-Matic din crom, plastic și sticlă colorată. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
părea mai aproape acum. Îl văzură pășind înapoi și doar un ochi antrenat putea vedea cum fiecare fibră din corpul său era încordată și pregătită să reacționeze ca un fulger. În bezna cumplită, două sfere mici de foc începură să lucească. Acestea stătură câtva timp la fel de încordate ca și el. Într-o clipită se aruncară asupra Împăratului dezvăluind în întuneric două șiruri de dinți lungi de cinci centimetri și ascuțiți ca niște pumnale ce aproape luceau în lumina crepusculară a tunelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mici de foc începură să lucească. Acestea stătură câtva timp la fel de încordate ca și el. Într-o clipită se aruncară asupra Împăratului dezvăluind în întuneric două șiruri de dinți lungi de cinci centimetri și ascuțiți ca niște pumnale ce aproape luceau în lumina crepusculară a tunelului. Erau gata să-l sfâșie! El, fiind pregătit, avea sabia cu tăișul în partea cealaltă și, în ultimul moment, când gura flămândă era la doar treizeci de centimetri de fața sa, el îi trase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
t.). Trăgea jucătorul ciung. Omul se concentră, aruncă bila și trimise „purcelușul” de lemn pe peluză. — Îi invidiez, murmură el, fără să vrea. — De ce? I se părea Întinerită, cu jocul petelor de umbră și lumină de pe fața netedă. Ochii Îi luceau. Maigret se simțea iar În vacanță. — Nu le-ai observat atitudinea, aerul important, expresia de satisfacție intensă cînd reușesc o lovitură? Noi, cînd punem punct unei anchete... Nu-și sfîrși fraza, dar strîmbătura lui era elocventă. Ei trimiteau un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
se simțea bătrân. Era nerăbdător să se Întoarcă la soția lui, la zarva molcomă a plimbărilor lor zilnice prin Vichy și la micile scaune galbene din parc. Coborâră Împreună. — Vă duc cu mașina, șefule? — Prefer să merg pe jos. Pavajul lucea. Mașina neagră se depărtă, ducându-i la Clermont-Ferrand pe Lecoeur și Pélardeau. Maigret Își aprinse pipa și Își băgă mâinile În buzunare. Nu era frig, dar, din cauza furtunii, termometrul coborâse cu câteva grade. Apa picura din cei doi arbuști care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
se uită la el neîncrezător: — Nu, zău!? Libo încuviințează viguros: — Cota noastră anuală de exporturi din India se ridică la 1 500 000 de sesterți. — Ohoo...! face Asinius Gallus. Este incapabil să mai spună altceva. Sclipiri pofticioase încep să-i lucească în ochi. — Și valoarea cu care le vindem este de zece ori mai mare... — Adică 150 de milioane? îngaimă tovarășul său. I-a dispărut până și glasul. — Da! declară cu seninătate Scribonius Libo. Începe imediat să se smiorcăie: — Fără banii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că este de-a dreptul minunat. Așa. Respiră adânc. Ai zis-o. Nu mai e cale de întoarcere. Sophie și Lisa rămân stupefiate. Până acum, n-am mai vorbit despre bărbați. Le privesc și îmi pot da seama că le lucesc ochii imaginându-și cum arată acest Ben; și pot să-mi dau seama că se înșală amarnic. Jemima Jones are perfectă dreptate, fetele au înțeles-o complet pe dos. Lisa crede probabil că are vreo 1,70, păr castaniu ciufulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
universitate cu Suzie, fata cu care a ieșit în cea mai mare parte a celor trei ani petrecuți acolo. Nu e ea o frumusețe clasică, nu are corp de model, dar uitați-vă doar cât de drăguță este, cum îi lucește pielea, cât de albi îi sunt dinții și cât de lucios e părul ei lung și roșcat. Iar aici este Ben împreună cu Richard, cel mai bun prieten al lui. Cei doi sunt în vacanță, probabil în Grecia: sunt bronzați, poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
încă de-atunci am știut că aș putea obține mai mult»“. Când Geraldine termină de citit articolul, se lasă pe spate și-și aprinde o țigară, încercând să amâne lucrul la afurisita de rubrică de „Sfaturi de milioane“. Ochii îi lucesc. Ia ziarul din nou, scoate cele două pagini pline cu Ben Williams, le îndoaie cu grijă și le bagă într-un plic de format A4. „Dragă Jemima, scrie ea pe un bilețel. Dacă aveam timp, îți scriam o scrisoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ușor Speranța pe toți muritorii! Tristeță, durere și lacrimi, amor, Azilul își află în sînu-i de dor Și pier, cum de boare pier norii. Precum călătorul, prin munți rătăcind, Prin umbra pădurii cei dese, La slaba lumină ce-o vede lucind Aleargă purtat ca de vânt Din noaptea pădurii de iese: Așa și speranța - c-un licur ușor, Cu slaba-i lumină pălindă, Animă-nc-odată tremîndul picior, De uită de sarcini, de uită de nori, Și unde o vede s-avîntă. La cel
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stânca pe stâncă, o cetate de giganți - Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție! Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare sa lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un gând al mării sfinte, reflectat de cerul cald Ș-aruncat în depărtare... Colo se ridic-trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-n pânze argintie, În mausoleu-ți mândru, al cerurilor arc, Tu adorat și dulce al nopților monarc! Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate și câmpie c-un luciu văl îmbracă; Văzduhul scânteiază și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar. Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghiază, O cucuvaie sură pe una se așează, Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca, Și străveziul demon prin aer când să treacă, Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale De-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri; Ca să iasă chipu-n față, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiți sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri. {EminescuOpI 73} Ea se uită... Păru-i galben, Fața ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaștri Toate basmele s-adună. {EminescuOpI 74} LACUL Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe El cutremură o barcă. Și eu trec de-alung de maluri, Parc--ascult și parc--aștept Ea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de gânduri aspre trecu peste-a lui frunte. În dom de marmur negru ei intră liniștiți Și porțile în urmă în vechi țâțâni s-aruncă. O candelă bătrânul aprinde - para lungă Se-nalță-n sus albastră, de flacăre o dungă, Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruiți. {EminescuOpI 94} Și în tăcere crudă ei nu știu ce aștept-... Cu mîna-ntinsă magul îi face semn să șadă, Arald cu moartea-n suflet, a gândurilor pradă, Pe jeț tăcut se lasă, cu dreapta pe-a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
atunci o neagră pată, Iară pe frunte poarta coroană de oțel. De-atunci în haina morții el și-a-mbrăcat vieața, Ii plac adânce cânturi, ca glasuri de furtună; Ades călare pleacă în mândre nopți cu lună, Și când se-ntoarce, ochii lucesc de voie bună, Pîn-ce-un fior de moarte îl prinde dimineața. {EminescuOpI 97} Arald, ce însemnează pe tine negrul port Și fața ta cea albă ca ceara, neschimbată? Ce ai, de când pe sînu-ți tu porți o neagră pată, De-ți plac
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]