3,576 matches
-
fără grija de a extinde domeniul caragialian la nesfârșit sau de a repeta pe ceilalți. Prea vagi sunt multe dintre sintagmele și afirmațiile critice ale lui Mircea A. Diaconu. „Fatalitatea ironică”, aflată „în centrul poeticii lui Caragiale”, e „o conștiință lucidă a inconsistenței care capătă formă și sens prin text”. Preocupată mereu să țintească doar „esențele” personalității caragialiene, privirea lui Mircea A. Diaconu descoperă în fond generalități, devenind susceptibilă de prezbitism cronic: „În spatele acestei atracții pentru farse trebuie văzută fascinația lui
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
tehnici, la aspecte stilistice, dar nu mai puțin, în continuare, la încadrarea istorico-socială. Dimensiunea morală a scrisului de asemenea îl preocupă, felul în care se manifestă „psihologia succesului”, poziția adoptată de scriitori într-o etapă istorică sau alta. E scrutător lucid, nuanțat al cauzalității sociale, înțelege de ce s-a produs un eveniment sau altul, de ce s-a mers într-o anume direcție, înțelege fără a fi însă neutru. E prea adesea pledant și polemic, adversar inflexibil, înverșunat al mentalităților obscurantiste, al
Deja uitatul S. Damian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4390_a_5715]
-
asistat la discursul inaugural de primire a lui Dumézil la Academia Franceză, când i-a răspuns Claude Lévi-Strauss. Apoi la recepția de la Collège de France se întreține îndelung cu sărbătoritul, care, deși trecuse într-al nouălea deceniu de viață, era „lucid, energic și creator”. Încă din 1980, când am început cercetarea și inventarierea arhivei din țară, Eliade mi-a sugerat să încredințez tiparului corespondența. „Am publicat în diferite reviste (România literară, Manuscriptum, Viața Românească, Revista de istorie și teorie literară, Jurnalul
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
frecventeze. Prietenii îi rămăseseră prieteni. Asta mi se pare în primul rând extraordinar. Mai mult n-am să spun. Eu, fiul lor a fost comentată și răscomentată. Chiar aici, în paginile României literare, Radu Călin Cristea a publicat un foarte lucid articol (adevărat studiu, de fapt) pe marginea cărții. Mai de curând însă, pe la jumătatea lui ianuarie, lui Dorin Tudoran i-a apărut un nou volum. De poezie, de data aceasta. E vorba despre Pisicuț (Somnografii), o antologie dintr-o întreagă
Editura Timpul a avut răbdare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5765_a_7090]
-
ca circ. El le-a suferit mult mai tragic și, de asemenea, le-a exprimat cu o forță extraordinară în numeroase cărți. În plan uman, avem în special un lucru în comun: ironia. Acea ironie care reprezintă modul corect, curajos, lucid, dar și plin de pasiune și sensibilitate, de a înfrunta lumea, lucrurile, schimbările, relativitatea a tot ce trăim, știind însă că există sentimente și valori absolute. Până și prima noastră întâlnire a avut loc în această lumină: ne-am întâlnit
Claudio Magris: „A călători este metafora vieții“ () [Corola-journal/Journalistic/5847_a_7172]
-
totuși... Dezbaterile au continuat, ajungînd în amfiteatrul Universității din Jena, lăsînd ecouri în „Süddeutsche Zeitung”. La cuvînt se înscriu mai departe Dieter Schlesak și Claus Stephani (în „Frankfurter Allgemeine Zeitung”), ripostează Ernest Wichner (în paginile aceluiași ziar), semnează o sinteză lucidă și edificatoare a întregii situații Richard Wagner, din nou în „Neue Zürcher Zeitung”. „Sunt prea multe zvonuri, contradicții, suspiciuni, există de toate, nu însă și credibilitate. Dacă, într-adevăr, Pastior a fost un delator care a încercat să-și salveze
Victime și făptași între tăcere și cuvînt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5880_a_7205]
-
pofta răzvrătirii. Sau atunci cînd vrei să-ți sporești disprețul față de pegra speciei umane. Sau în momentele de mizantropie, cînd, scîrbit de lume, vrei s-o cureți desființînd-o. În schimb, parcurs cu dispoziția așezată a cititorului care caută motive de lucidă documentare, autorul din Röcken te indispune. Și la mijloc nu e atît nesuferita emfază cu care vorbește de sine ca de un zeu mîntuitor, acea dizgrațioasă vanitate de a-și ridica un soclu de profet irepetabil, ci incredibila fugă de
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
răceală înfiorătoare de anatomopatolog care trece sub lupă muchiile unei nerv disecat. Un duh golit de tresărire lirică și o ființă fără efuziuni de suflet. De aceea, citindu-l, simți că ai de-a face cu o natură draconic de lucidă, care își face din logică unealta unică de înțelegere a lumii. Pentru Wittgenstein, fără cuvinte nu putem gîndi, și cum cuvintele le legăm grație unei logici inerente limbii, atunci trebuie să aflăm logica limbii ca apoi să putem gîndi lumea
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
apte să producă alienare, nu scapă nicicînd, la Pietro Citati, din strînsoarea fertilă a determinărilor care îl adîncesc pe contemplator în sine, în condiția lui irefragabilă. Apetența exotică se rezolvă nu în pitoresc, ci în stimul către o autenticitate responsabilă, lucid asumată. Cînd, bunăoară, traiectoria lui modernă se rotește în vîrtejul unei opere de prolifică amintire, pletoasă precum o cometă, - cele 120 de volume din Analele Profetilor si Regilor, redactate în secolul al X-lea de Abu Gafar Mohammed Tabari, trăitor
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
ani, cînd tatăl său, răzeș din comuna Hârlău (jud. Iași), i-a pus într-o mînă o sapă și în cealaltă o carte, spunîndu-i: „Alege! Vrei să muncești pămîntul sau vrei să înveți?” Mai mult din instinct decît din imbold lucid, copilul a ales cartea, plecînd la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” din Iași. Se întîmpla în 1922, după împroprietărirea țăranilor de Ferdinand, și timp de opt ani, învățînd bine și căpătînd mereu bursă de merit, Bejan își va scuti părinții de
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
că este vorba de "o datorie de umanitate", Ordinul dorește ca aceste cazuri de "moarte asistată" medicalizată să fie rezervate "situațiilor excepționale", cum ar fi "agoniile îndelungate" sau durerile "incontrolabile", pentru care legile actuale nu oferă răspunsuri. "La cererile persistente, lucide și repetate ale unei persoane care suferă de o boală incurabilă, nu poate fi operată și i se aplică tratament paliativ, ar trebui să fie luată o decizie medicală legitimă în cazul situațiilor clinice excepționale, cu condiția ca acestea să
Franța ar putea permite moartea asistată în cazuri excepţionale by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/56816_a_58141]
-
aș atinge”, dincolo de accentul dionisiac, citesc intenția de a edifica o etică a adeziunii amoroase față de real. Spiritul său poetic beneficiază de energii impresionante în acest sens, numai că bănuiala în ce privește intranscendenț a poeziei, căci „organele-s sfărâmate”, iar maestrul lucid până la coroziune determină o apreciabilă tornadă de valuri ale amorului, în care până și spiritul ludic primește o coloratură grotescă. Evident că Ion Mureșan e unul din cei mai serioși poeți contemporani, între puținii care (alături de A.E. Baconsky, din
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
care plătesc, în comunism, descendența. Entuziasmul juvenil al celor care sărbătoresc venirea la putere a legionarilor devine un moment care va fi plătit în timp, vreme de decenii. Într-un anume sens, avem prin Provizorat o privire și o urmare lucidă și profundă a sensurilor pe care le descoperim în Așteptând ceasul de apoi. Sugestia este că o politică a crimei naște drame care nu se vindecă de pe o zi pe alta. Aderența la legionarism a personajelor stă sub semnul unui
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
anticipate, efectul cărții asupra cititorilor fiind din categoria influențelor minime. Cauza stă în detaliul trist că ne-am pierdut acuitatea față de idealuri. Nu mai reacționăm la imperative sau îndemnuri, ci doar la motivații și interese. Sîntem pragmatici, adică dezumflați. Și lucizi, adică vicleni. Și fiindcă sîntem molipsiți de o formă de cinism de natură descurcăreață, îngroșăm obrazul și ne exersăm facultatea disprețului. Mai mult, orice apel la norme morale ni se pare o impolitețe, ba chiar o indiscreție. De aceea, un
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
comentarii despre lumea actuală și despre trecut, acesta pus în relație tot cu actualitatea, ca element de raportare care poate să explice, măcar în parte, ce se întâmplă azi. Prin tot spiritul ei, cartea îl exprimă pe Mircea Iorgulescu, intelectual lucid și riguros în judecăți, în demonstrații, inechivoc în mesajul pe care își impune să-l transmită, polemist tăios, dar nu de cuvinte, ci de argumente, căutând totdeauna, dincolo de aspectele de la suprafață, cauzele care au generat un anume fenomen. Tot ce
Atunci și Acum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5812_a_7137]
-
luptă ușoară, zice versul. Știm bine, citindu-l, că nu-i așa. Aici intervine jocul, permanent, între planuri. Una se întâmplă în istoria atât de iute încât pare că încalecă pe timp, cu totul alta în redesfășurarea ei, mult mai lucidă și sesizând, cu sensibilitatea la trecere a vremurilor noastre, irosirea pentru nimic. În Baladă studențească, un alchimist al amorului reușește s-o scoată, ca pe un duh de lampă, pe fata visurilor din sticluțe și retorte. Un musafir nepoftit îi
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
să cedezi, „fără a te lăsa doborât - cum se scrie în notele ce pregătesc cartea despre Baudelaire, „a nu pierde speranța” - sunt reguli devenite și ale sale, ținând de o viziune tragică asupra existenței. Fondane rămâne totuși o conștiință foarte lucidă, nu-și face, în ultimă instanță, mari iluzii, știe că tragedia declanșată va cunoaște momente de apogeu cărora le va fi el însuși o aproape sigură victimă, intuiește profitul de după război, pe care angajarea conformistă față de o „cauză” politică anume
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
s-a spus acest lucru de multe ori și cu temei, Fondane este Poetul existențialist al exilului modern al făpturii umane. Febrile, fluviale, simfonice, marile sale poeme - Ulise, Exodul, Titanic - mărturisesc un angajament în același timp visceral și totuși extrem de lucid de partea dezrădăcinaților, a dezmoșteniților, a exilaților de tot felul - cei care constituie „materia primă” a fenomenului recent al migrației transcontinentale de mase anonime de oameni, mase bulversate fizic și psihic, supuse unei distrugeri accelerate de către civilizația modernă, cu gravele
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
Când am intrat, am văzut că Adrian Năstase era în fundul încăperii, pe o canapea, încătușat și cu ceva sânge la gât. Costea era la trei-patru metri de el, se uita la el. M-am dus la Năstase, era cooperant și lucid, vă dați seama că eram eu mai agitat decât el. M-am dus așa la el, m-am uitat un pic și l-am întrebat: «Cu ce ați tras, calibru mic, 5 mm?». El a spus: «Am tras cu 9
CUTREMURĂTOR: "L-am găsit pe Năstase încătușat și cu sânge la gât" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56053_a_57378]
-
la Nichita Stănescu și la Cezar Baltag, poeții alături de care debutase editorial în faimoasa (și norocoasa) colecție „Luceafă rul”. Mă grăbesc să arăt că nu despre autoadulare este vorba în Ego scriptor, ci de o relectură critică a propriilor cărți, lucidă și cu accente de severitate care nu stau în obișnuința oricui. Sigur, Ilie Constantin se consideră „egalul celor mai buni”, cum spuneam, dar până să se vadă astfel își denunță toate slăbiciunile și își face reproșuri cu nemiluita. Placheta de
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
propriu-zise. Sunt locuri comune, sunt ticuri ale întregii producții poetice a momentului 1960 pe care tinerii de atunci încercau să le mascheze apelând la „răsfățuri de vocabule și versificație”, nereușind mai mult decât performanțe tehnice. Ilie Constantin e un analist lucid al poeziei din epoca începuturilor și este cu el însuși parcă mai necruțător decât cu alții, sever până la autoflagelare: „Un nesuferit retorism compromite poemul Pierdere; ca și pe altul, Tablou naiv - rău construit, pe deasupra; ca și pe o vociferantă Gelozie
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
în plus rolului său de Sancho Panza - și abundentelor sale cugetări, mai ales asupra politicii („De fapt voi, nobilii, cădeți de acord cu liberalii, dar ce zic cu liberalii! Cu masonii chiar, pe spinarea noastră...”). De o noutate absolută sunt lucidele considerații auctoriale asupra personajelor și acțiunii („Cred că i-am făcut mai inteligenți decât erau cu adevărat”; „cred că totul e impregnat de o proprie poezie melancolică”). Gioacchino Lanza Tomasi reproduce și unele note din agenda de buzunar a autorului
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
aceea, idealul cunoașterii exhaustive e de neatins din rațiuni de consistență logică. Mai mult, pentru Dawkins, un om de știință care nu e ateu e o făptură degenerată, care nu e demnă de a intra în altarul luminat al rațiunii lucide. Științific vorbind, exigența e plauzibilă, omenește însă e catastrofală, căci „unul dintre cele mai mari deservicii pe care Dawkins le-a putut face științelor naturii a fost și este să le descrie ca iremediabil și definitiv atee. Or, ele nu
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
tineri muziceni aflați în spectaculoasă acensiune profesională, și Cvartetul „Transilvan” - muzicieni ce dezvoltă în continuare o experiență concertistică remarcabilă în viața noastră de concert. Cornel Țăranu se dovedește a fi în continuare o personalitate cu totul dinamică, un spirit viu, lucid, mobilizator; o face în calitate de animator al unei formații cu continuitate de decenii în viața muzicală clujeană, în cea națională; dar și în cea internațională. Mă refer la ansamblul instrumental „Ars Nova”, muzicieni de strădania cărora se leagă un imens șir
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
contrazice, în primul rând, imaginea de „scriitor poporan”, aflată în uz și azi, și care, în al doilea rând, ne obligă să revizuim eticheta de trădător. Opera, acum editată critic, o contrazice și, mai mult, ne obligă la o discuție lucidă despre realism și demagogie în politica românească, în deceniile premergătoare Marii Uniri. Dar, înainte de toate, se cade să facem o observație: opera de publicist politic a lui Ioan Slavici are dimensiuni impresionante. Cele 1427 de pagini editate aici însumează 356
Un nou Slavici apăru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5637_a_6962]