2,476 matches
-
e altceva. De unde știu? E prima oară când văd marea, dar o recunosc. Răcoarea și aromele ei de alge putrede nu mi sunt străine. Mă primește sfârâind. Apa sărată îmi alină durerea și-mi cicatrizează rănile ca un balsam. Pești lucioși, mari cât bivolii, mă întâmpină și mă conduc în adâncuri..." Prima oară nu pricepu nimic. Și apoi nu înțelese prea bine cuvântul de pe copertă: vis. Definea o stare pe care nu credea să o fi cunoscut sau poate n-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele timpului părea că se învârte în loc, devorându-și coada. Fără a fi băgat de seamă, pașii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
roman simțul pentru materialitatea obiectelor, intuiția înscrierii lor într o temporalitate care le conferă memorie, deci sens al devenirii. "Bătrânul se delectase ore în șir mângâind partea de sus a unui vechi jug. Asemenea fildeșului vechi, lemnul de jugastru era lucios, cald și neted de atâta frecare de grumazul boilor, amestecat într-un efort comun cu sudoarea, grăsimea și sângele lor. Jugul păstrase memoria acestui transfer simbiotic, intim, monoton, lent dar definitiv, așa cum piatra șlefuită conține memoria logodnei sale seculare cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de alta, de câte unul dintre părinți, a fost extrasă din clădire și condusă, cu grijă, pe un lung șir de trepte până la trotuar. După care a fost depusă - susținută aproape pe brațe - în primul dintre automobilele închiriate, negre și lucioase, care așteptau, parcate pe două rânduri, la marginea trotuarului. A fost un moment excesiv de plastic - un moment de revistă de scandal - și așa cum se întâmplă în astfel de momente, s-a bucurat de un cor de martori oculari, pentru că nuntașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
suspicioși prin cameră. Îi priveam cu coada ochiului. Locotenentul se apropiase de birou și examina o porțiune de zid de un metru pătrat pe care fratele meu și cu mine, din motive sfidător sentimentale, lipisem un mare număr de fotografii lucioase, opt pe zece. Doamna Silsburn s-a așezat, ineluctabil, în singurul fotoliu în care îi plăcea răposatului meu buldog să doarmă; brațele fotoliului, îmbrăcate în pluș murdar, fuseseră supte și năclăite de bale de-a lungul multor coșmaruri canine. Unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
adevărate galerii sub patul ei. Își cumpărase din oraș și un stilou. Un astfel de instrument de scris, la Brodina, nu avea decât domnul Serapion, directorul școlii, căruia copiii, nu se știe de ce, Îi spuneau și Mecadosta. Stiloul era negru, lucios, gros cât degetul arătător. Directorul Îl ținea agățat În buzunarul de la piept. Avea o peniță strălucitoare, aurie și Încă două inelușe care te orbeau. Toți abia așteptau clipa când directorul școlii desprindea stiloul din buzunarul de la piept și-l așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
devină. Cumva deja năucite, vopsite În culorile amorului, una din ele Începând să se vaiete puțin, cealaltă să respire greu și să se Înroșească. Transformându-se Într-o femeie Între două vârste - o femeie de serviciu. Franjuri de-un negru lucios Înălțându-se În jurul fetelor, iarba lucind de cordită. Și alte lucruri, la fel de ciudate, se Întâmplau. Părintele Newell, corespondentul iezuit, era acolo. Purta ținuta completă de război a soldaților din jungla vietnameză - petele și dungile galbene, negre și verzi ale hainelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
iar schițele sale de natură moartă erau de două ori moarte, autobuzul care-l adusese de la aeroportul Kennedy fusese o limuzină; autostrăzile Îl Întâmpinaseră ca pe un astronaut Încărcat de glorie și Își privea În față Karyera cu dinți rânjiți, lucioși, Într-un extaz din cele mai disperate. (Ca să facă pereche cu rusescul Karyera, aveai nevoie de rusescul Extass!) El și Wallace făceau deja afaceri Împreună. Eisen făcea etichete pentru copaci și tufe. Îi arătară lui Sammler eșantioanele: QUERCUS și ULMUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gunoi rămâne“1. Și? Gunoi, și? Își aminti acum sfârșitul, potrivit pentru această seară. „Nimic de seamă de-aici Înainte sub luna călătoare nu rămâne.“2 Iar el trebuia să fie acel lucru remarcabil, el care așezat pe această husă lucioasă Îi simțea sub el osteneala culorii de piersică și a florilor roșii, dolofane. Un asemenea articol, menit să apese și să năpăstuiască sufletul, reușea chiar acum să facă asta. Rămăsese sensibil, vulnerabil la nimicuri. Dar domnul Sammler continua totodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
doar câteva scaune de mine. Cum m-a văzut, Jennifer a întors capul în altă parte. Dar tânărul - pe numele lui Jason - a rămas uitându-se fix la mine într-o manieră insolentă și provocatoare. Era un tip cu fața lucioasă și ochi inexpresivi, cu un corp din acelea „lucrate“, pe care le obțin bărbații în urma unor exerciții stupide în sala de gimnastică. Singura dată când ne întâlniserăm înainte, mă străduisem din răsputeri să fiu politicoasă cu el, iar apoi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
era ceea ce se cheamă bătrân, dar nici noțiunea de vârstă mijlocie nu i se mai putea aplica în mod plauzibil. Umerii începuseră să-i cadă de parcă ar fi fost un cuier prea încărcat de haine. Dosul palmelor avea un aspect lucios, galben. — Sheba vorbește așa de frumos despre tine, a zis el, venind înspre mine cu mâna întinsă. Cureaua îi era un pic cam prea strânsă sub burtă, iar părul, vedeam abia acum, îl avea aranjat cumva artistic. Îmbătrânea, nu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
bunului-simț britanic în a-mi da să port o beretă croșetată zdrențăroasă timp de cinci ani la rând până când pur și simplu mi s-a dezintegrat pe cap, în timp ce a reușit să păstreze „pălăria cea bună“ - o pălărie de pai lucioasă decorată cu trei trandafiri de hârtie - la fel de imaculată ca în ziua în care o cumpărase. În acele ocazii când ceda și mă lăsa să port „pălăria cea bună“, insista să-mi pun o pungă peste ea până când ajungeam cu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sunt menite să indice revenirea calmului după o mare tulburare: haaa. Ni s-au adus meniurile, iar Bangs a zis că trebuie să ne uităm în ele imediat, pentru că era mort de foame. Câteva momente, ne-am studiat fiecare textele lucioase. Apoi, de frică să nu se instaleze o pauză de liniște de netrecut, am zis: — Ai o jachetă pe cinste, Bangs. Bangs a părut tușat de comentariul meu și în minutele următoare a fost foarte incitat de subiectul care privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
întreținea cu vreo duzină de New York-ezi. Pe paharul cu șampanie pe care-l ținea în mână era imprimat Viețile Secrete din Clubul Sushi. Părul șaten, lung până la umăr, îi fusese vopsit într-un blond auriu și coafat în valuri lucioase. Era îmbrăcată cu o rochie argintie, care-i punea în evidență silueta înaltă și subțire. La urechi avea niște cercei rotunzi, iar pe deget îi strălucea un inel nou și gras. Când le-a văzut, Alice a tresărit, iar paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de apă și-a ridicat, în palme, câțiva puieți argintii de doi ani. Mii de somoni înotau contra curentului, cu ochii lipiți de muntele de-acasă, ca și când i-ar fi durut sufletul că-l părăseau. Mary le-a mângâiat pielea lucioasă și și-a închipuit argintul viu scurgându-i-se printre degete. Cu grijă, a pus ființele alea mici înapoi, în râu, acolo unde au prins să-i sclipească în jurul gleznelor. La început, Mary a crezut că silueta din mijlocul râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în jurul gleznelor. La început, Mary a crezut că silueta din mijlocul râului era un roi de pești, abia apoi i-a văzut degetele de la picioare ridicate pe direcția curentului, un braț musculos adus din spate pentru echilibru și un bust lucios, dar uman. Într-o altă viață, Mary ar fi fugit mâncând pământul, dar asta era frumusețea sălbăticiei și a întâlnirii cu necunoscuți. În fața lor, puteai să fi oricine doreai. Puteai să-ți inventezi o identitate și să ți-o asumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dar flăcările din privirea lui Pearl au făcut-o să-și șteargă zâmbetul de pe buze. Într-un final, Pearl s-a întors către Ellis. Ne-a cotropit spanacul. Femeia și-a dat jos rucsacul, care era plin cu frunze verzi, lucioase. Crezi că Helena o avea ce face cu el ? Normal ! Pe-al nostru l-au terminat popândăii. Otrava aia de-am dat-o prin grădină nu i-a oprit. Pearl s-a întors din nou către Jina. Am auzit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trebuit să-i fi mulțumit. Mintea îmi era învălmășită, din care cauză nu mă obosii să mă întreb de impresia pe care i-o făcusem. Cum stăteam în picioare, ochii mi se opriră pe creștetul ei. Părul îi era negru, lucios, prins într-un coc, aranjat cu măiestrie, dovedind minuțiozitate și grijă pentru cochetărie. Oare cu ce se ocupa? Fața îi era aplecată asupra unui jurnal de mode pe care-l răsfoia, așa că nu i-am putut vedea decât o secțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vopsi în albastru balustrada prispei, atent la pătrunderea uleiului în fibrele lemnului vechi ce va trebui în curând înlocuit, își spunea, dar mai încolo, nu mai avea bani acum. Mâine sau poimâine după-amiază, până joi oricum, va vopsi în negru lucios șareta după ce-i va repara încheieturile...a venit primăvara! Își trase șapca pe ceafă. „Care va să zică s-a terminat cu pământul N-a fost să fie...” Cerul lucea deasupra necrezut de albastru. „Vedeți, domnule judecător - își vorbea - spuneați că dreptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tot felul de nunți de-a lungul anilor. A fost aproape la fel de șocant ca descoperirea unei gropi comune. Erau zeci, una mai fistichie decât alta, și, nu știu de ce, lui JJ îi picase cu tronc o pălărie de pai plată, lucioasă, cu o legătură de cireșe atârnând de bor. JJ susținea că e o „pălărie de cowboy“, dar, sincer, nimic n-ar fi putut fi mai fals. Deja, la trei ani, dovedea o agreabilă notă de excentricitate - care trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dovedeau întotdeauna a fi nașa ei sau cel mai bun prieten al tatălui ei sau fosta ei profesoară de pian. A venit cu mersul ei fandosit, de școală particulară de fete din Europa, lângă biroul meu, scuturându-și părul des, lucios, frumos de la natură, care strălucea de sănătatea de care se bucură cei bogați și privilegiați. Avea o piele minunată și nu se machia niciodată, act pentru care eu și Teenie am fi fost concediate, dar nu și ea. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
atât de evident. Uneori, dacă fuseseră dezamăgite de un redactor de profil și nu obținuseră acoperirea la care se așteptaseră, fetele dădeau la boboci înainte de ședință. În timp ce ne așezam, Ariella ne-a ignorat. Stătea în capul mesei lungi, răsfoind paginile lucioase ale unei reviste. Apoi am văzut ce era - am văzut-o cu toții în același timp: numărul de luna asta din Femme. La naiba. Nu ajunsese încă la chioșcuri. Primise un exemplar nou-nouț și nimeni din cei de față nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de primăvară - narcise galbene, trandafiri galbeni, lalele, zambile - și parfumul lor înmiresma aerul. Câteva clipe mai târziu, Luke a intrat și a pășit înspre altarul de la celălalt capăt al sălii. Părul lui, care îi venea până la guler, era îngrijit și lucios și, deși purta costum, pantalonii păreau mai strâmți decât ar fi trebuit. Crezi că și-i strâmtează pe comandă? a întrebat mama în șoaptă. Sau pur și simplu așa-i cumpără? — Habar n-am. S-a uitat cu atenție la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o mâzgăleală neciteață. Kansoh voia, după toate aparențele, să-l sperie pe prințul credincioșilor pentru a stoarce de la el câteva zeci de mii de dinari în schimbul menținerii în funcție. Dar bătrânul nu se învoise la acest joc. Luase o hârtie lucioasă și întocmise fără să tremure actul de abdicare în favoarea fiului său. Afacerea asta s-ar fi oprit aici, o nedreptate în plus care ar fi fost curând uitată, dacă, ceva mai târziu, sultanul însuși n-ar fi simțit într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
public se ridicară câteva țipete îngrozite. Totuși, în momentul acela de apogeu, le confundă cu strigătele de admirație. Într-un stil propriu, lăsă pe rând să alunece de pe el sariurile și dupatta cu care se înfășurase. Desfăcu și ultima fâșie lucioasă de material, dar simțea că nu a ajuns încă la punctul culminant al reprezentației sale, acel apogeu spre care se îndrepta, pe care toată ființa sa îl anticipa. Nu se putea dezamăgi pe sine așa că începu să-și desfacă nasturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]