314,502 matches
-
ochii unui copil amestecă absurdul (de tip suprarealist) cu un soi de radiografie a lumii școlii și a satului socialist făcută cu pretențiile romanului-frescă (descrieri cît mai fidele ale anormalității, de fapt). Pasaje poetice și dialoguri absurde însoțesc firesc o lume care pierduse simțul realității. Lenin discută cu diferite personaje, își leagă un iepure mort sub bărbie: "tăiam copacii cu toporul și-i aranjam frumos. Stăteau pe mese ca pîinea. Să mănînce copiii americani. în iarbă am găsit ceva alb și
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
creștem porumbei! Aceștia o să-i sperie, căci își fac cuib în căștile soldaților, să le intre puf în ochi!" Cartea însă nu este numai o colecție de monștri, pasajele de genul celor citate sînt departe de a fi gratuite. în lumea care și-a pierdut fundamentele, se văd semnele bolii. Pînă și visele intercalate parăzilor interminabile, cele în care Sophie se plimbă cu tatăl ei printr-o zi-vară eternă, sînt purtătoare de morb: "se strecurase boala ca un puf alb de pe
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
păr și pe haine. îl respirau amîndoi și ea își ducea degetele mici la nas să se scarpine. Și-l scotea din ochi, puful alb, morbid, cu degetele mici ca niște rîme frumoase cu unghii". Pentru că nici în vis o lume perfectă nu poate fi intactă, Sophie și tatăl ei călătoresc fără oprire printr-un lan ireal într-o zi egală, atinși de o inexplicabilă boală, rătăcesc de fapt printr-o lume de dincolo, ei fiind "singurii locuitori ai vieții lor
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
rîme frumoase cu unghii". Pentru că nici în vis o lume perfectă nu poate fi intactă, Sophie și tatăl ei călătoresc fără oprire printr-un lan ireal într-o zi egală, atinși de o inexplicabilă boală, rătăcesc de fapt printr-o lume de dincolo, ei fiind "singurii locuitori ai vieții lor". Un roman al copilăriei de fapt, mai mult decît al imperiului sovietic, comparat deja cu romanul lui Sallinger, pentru privirea copilului care, fără să pună nici un moment la îndoială cuvintele adulților
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
albi, parcă sortiți unor morți misterioase sau victime ale braconajului pentru că iepurii care "nu mor" trebuie căutați în altă parte, la personajele care poartă conversații absurde, de o penibilă josnicie, cum este judecata aplicată unui hoț de ocazie într-o lume în care toată lumea fură: "Alexandr Timofeevici nu a îndeplinit nici una din cerințele mai sus menționate. Mă tem că un astfel de om nu mai poate să rămînă la conducere. Intuiția mea a fost neomenește înșelată. - O, da! Alexandr Timofeevici este
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
degeaba se zice, s-ar ascunde diavolul) și de egocentrism, de onestitate și de radicalism, dl Tudoran face cîteva aprecieri despre cartea scrisă de fostul general de Securitate Pleșiță în colaborare cu ziaristul Viorel Patrichi și tipărită inițial în revista Lumea. Pe drept cuvînt, dl D. T. se miră că nimeni nu i-a cerut încă, la tribunal, dlui Pleșiță să răspundă pentru învinuirile aduse unor intelectuali și scriitori români. Dl Pleșiță susține că i-a "brichisit" (cuvînt inventat de d-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
Constantin Țoiu În fața muzeului Cluny, peste drum de Sorbona, pe Rue des Ecoles, Montaigne stă picior peste picior surâzând ironic la trecători. De fapt, nu ironic, mai mult o privire acută de om de lume. Știu că dacă îi mângâi vârful papucului revii în acest loc... Cum aș atinge butonul unei sonerii, apăs cu degetul arătător vârful de bronz al papucului auriu, îngălbenit de atâtea mâini ce l-au pipăit... Ca și când s-ar fi produs
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
Citesc săpată pe soclu mărturisirea lui Montaigne: Port în inimă Parisul încă din copilărie. Nu sunt francez decât prin această cetate mare, mare mai ales și incomparabilă în varietatea ei. O glorie a Franței și cea mai nobilă podoabă a lumii. Sincer, fără nici o ornamentație stilistică. De fapt, mă aflu în perimetrul sacrosant al culturii din stânga Senei, inima Parisului pulsând contopită cu a cărturarului de geniu care stă în fața mea picior peste picior cu atenția aceea a lui extrem de prezentă ce
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
fustă țipătoare cerșind în preajma mea, agitând un cornet de plastic. Fulgerător, realizez: e o țigăncușă de-a noastră! Trezit din grandoare, mă salt într-un cot și-ntreb: Cum îți zice, fă? Fata răspunde pe tonul cel mai natural din lume: Canada, boierule! Era încă un reflex al Parisului, aducându-mi pe loc aminte de unde provin.
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
o ajut să deschidă ușa. Nu apuc, pentru că femeia ia mînerul cu ambele mîini și mă lasă ea să trec. Văd alături, la cealaltă intrare, o secvență analogă și înțeleg că este o nouă formă de a cîștiga bani în lumea pe dos. (Pentru Telefil) Citesc în Dilema distincția lui Alex. Leo Șerban între categoria celor care se uită în programele tv. și nu deschid televizorul decît dacă îi atrage ceva și a celor care zapează la întîmplare. Fac parte dintre
Vara în capitală by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14935_a_16260]
-
mine, Dvs. coborîți la prima înaintea mea". Am vizitat Muzeul Național de Artă, secția "artă europeană". Surpriză plăcută: nu dezamăgește, chiar văzut după mari muzee europene. Surprize neplăcute, trei. Prima, lipsa vizitatorilor. A doua, legitimațiile de gazetar, valabile pretutindeni în lume, nu sînt acceptate decît dacă lucrezi la o publicație de artă. A treia, reproducerea după Venus și Amor de Cranach, care se vinde la micul stand de la ieșire: în reproducere există o eșarfă bleumarin cu care Venus își acoperă pudic
Vara în capitală by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14935_a_16260]
-
de la Platon la Shakespeare și de la Gongora la Ezra Pound. În anumite epoci, precum aceea comunistă, această caracteristică a limbajului românesc ori poetic a fost exploatată conștient ca o formă de conturnare a cenzurii și de acces la adevărurile unei lumi bazate pe minciună. Și ce vrea să spună că un cititor contemporan privește ironic la "găselnițele" de acest fel? Să conteze cumva tinerii critici pe ideea că literatura evoluează? Asta îmi amintește de Natalie Sarraute care deplîngea ignorarea de către Dostoievski
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
și totodată un exercițiu dificil ce-i reușește pe deplin autoarei și al cărui prim efect de lectură e senzația că te afli în fața unei cărți capabile să dea un răspuns definitiv asupra existenței unui mod românesc de a vedea lumea. E doar un abil joc de construcție a demonstrației, o strategie care sfîrșește prin a-l convinge pe cititor că întrebarea asupra diferențelor dintre felul în care gîndesc și simt oamenii ce aparțin unor culturi diferite rămîne întotdeauna deschisă. Există
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
a-l convinge pe cititor că întrebarea asupra diferențelor dintre felul în care gîndesc și simt oamenii ce aparțin unor culturi diferite rămîne întotdeauna deschisă. Există o nedeclarată, dar evidentă notă polemică în alegerea subiectului. Despre o viziune românească asupra lumii s-a scris mult și s-a speculat cam tot atît de mult, exaltîn- du-se virtuțile acesteia. Calea regală, constată autoarea, e cea a dorului. Chiar dacă neglijat, subiectul nu este totuși unul nou - Noica afirma înrudirea, într-un anume
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
planetă diferită; începînd și sfîrșind cu modul în care respinge juriile și palmaresurile; Avignon nu e o competiție, e o baie de teatru. Cannes-ul e "supertehnologizat", Avignon - în ciuda masivității și seriozității "întreprinderii", reduce totul la scară umană. La Cannes lumea e minuțios stratificată, există o serie de legitimații, de diverse culori, care conferă diverse drepturi; la Avignon, toată lumea e egală. Cannes-ul cultivă diferența, Avignon-ul cultivă fraternitatea (cuvîntul revine, văd, a treia oară). La Avignon, într-un teatru minuscul ("Nu
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
tinerii "in"-ului , de reținut cîteva figuri. Un tînăr regizor polonez, Gregor Jarzyna, care a avut ideea de a adapta pentru scenă filmul danezului Thomas Vinterberg, Festen (mare succes la Cannes, acum doi ani). O temă (incestul, minciuna) translată din lumea protestantă în cea catolică. Deși asemenea încercări sînt sortite să rămînă la raionul "curiozități", Festen-ul polonez a avut o structură de rezistență proprie, autentică. O idee inspirată a fost "supratitrarea" spectacolului; textul apărea scris în franceză, ca la cinema, proiectat
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
duce la scăderi de ritm, momente de așteptare și de regrupare, dar publicul nu se plictisește când i se oferă feluri de mâncare frugale, pentru că știe că urmează un desert delicios. Viața pensionarelor permanente este determinată de intervențiile decisive ale lumii dinafară, pe care ele nu o pot influența. Ar putea fi o tragedie a claustrării, dar este doar o elegie a petalelor căzute. Central este conflictul dintre două foste dive, care nu-și vorbesc de o viață; ele se explică
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
colegi sau spectatori. Dincolo de procedeele comice, există, de astă-dată, în jocul actriței un fior superior, dat de dialogul cu vocea neauzită de noi, de familiaritatea cu limanul nevăzut. Rodica Popescu Bitănescu, identificându-se cu eterna țață a tuturor culiselor din lume, dozează obsesia egoistă și interesul pentru ceilalți, într-o formulă comică unde exhibiționismul ține locul trăirii. în câteva intonații acute și mișcări discrete, Sanda Toma dezvăluie ingenua și îi descrie ruina. în această ambianță a firescului, Ileana Iordache, Catița Ispas
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
acute și mișcări discrete, Sanda Toma dezvăluie ingenua și îi descrie ruina. în această ambianță a firescului, Ileana Iordache, Catița Ispas Berceanu, Aimée Iacobescu adaugă semitonurile necesare tabloului de gen. Bărbații - Mihai Fotino, Liviu Lucaci, Liviu Crăciun - se adaugă acestei lumi a femeilor cu delicatețe și compasiune. Olga Delia Mateescu supraveghează energic și agitat desfășurarea evenimentelor: știe că eficiența ei e limitată, dar nu trebuie să lase să se vadă; Cesonia Postelnicu înfățișează nu doar alternativa tinereții, ci și pe cea
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
despre "Anul celor patru împărați" se adresează unui public destul de avizat, însă notele și indicele prozopografic, oferind multe date de realia, de istorie și mentalități romane (căci în special textele istoricilor latini sînt pline de aluzii și subtilități tipice unei lumi cu un cod social rafinat în secole), sînt ceea ce are nevoie un cititor novice. Iar Istoriile în sine sînt un roman pasionant despre niște vremuri nu foarte îndepărtate și nici foarte diferite de ale noastre. Publius Cornelius Tacitus, Istorii, studiu
Istorii care se repetă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14946_a_16271]
-
freza din hala mică". Ființele din acest capitol au ceva grotesc: un bărbat puternic, stăpîn, dar cu accese de înduioșare sau de răzvrătire, o femeie urîtă, mare, cu cozi groase în jurul capului, o adolescentă nerușinată cu un tată securist, o lume întreagă cu ceva dereglat, mutant și în mijlocul acestei lumi un tînăr încăpățînat, amorezat, pervers și inocent deopotrivă. Toate tensiunile și fracturile pe care le suportă sau le provoacă sînt în relație cu adaptarea entuziasă la o lume nouă, o lume
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
ceva grotesc: un bărbat puternic, stăpîn, dar cu accese de înduioșare sau de răzvrătire, o femeie urîtă, mare, cu cozi groase în jurul capului, o adolescentă nerușinată cu un tată securist, o lume întreagă cu ceva dereglat, mutant și în mijlocul acestei lumi un tînăr încăpățînat, amorezat, pervers și inocent deopotrivă. Toate tensiunile și fracturile pe care le suportă sau le provoacă sînt în relație cu adaptarea entuziasă la o lume nouă, o lume prea aproape de personaj pentru ca acesta să-i poată sesiza
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
tată securist, o lume întreagă cu ceva dereglat, mutant și în mijlocul acestei lumi un tînăr încăpățînat, amorezat, pervers și inocent deopotrivă. Toate tensiunile și fracturile pe care le suportă sau le provoacă sînt în relație cu adaptarea entuziasă la o lume nouă, o lume prea aproape de personaj pentru ca acesta să-i poată sesiza absurdul. Titlul nu e întîmplător și nici doar ironic: "Aveam de luat două hotărîri fundamentale. Eram mîndru că ajunsesem aici, la vîrsta de a hotărî. Eram mîndru și
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
lume întreagă cu ceva dereglat, mutant și în mijlocul acestei lumi un tînăr încăpățînat, amorezat, pervers și inocent deopotrivă. Toate tensiunile și fracturile pe care le suportă sau le provoacă sînt în relație cu adaptarea entuziasă la o lume nouă, o lume prea aproape de personaj pentru ca acesta să-i poată sesiza absurdul. Titlul nu e întîmplător și nici doar ironic: "Aveam de luat două hotărîri fundamentale. Eram mîndru că ajunsesem aici, la vîrsta de a hotărî. Eram mîndru și mă uram. Mă
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
tensiunile între "burghezie" și "revoluționarism" se rezolvă printr-o poantă: tînărul care lipsește din mijlocul familiei la înmormîntarea tatălui ca să sfideze convențiile, dar urmărește cortegiul ascuns într-o mașină, are un accident și cade din mașina respectivă în văzul rudelor. Lumea cu două fețe, una întoarsă spre trecut și cealaltă spre viitorul luminos al comunismului e o temă recurentă în romanele "obsedantului deceniu". Nu lipsește nici la Radu Cosașu. Dar între aceste două fețe nu e o luptă, așa cum se întîmplă
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]