105,709 matches
-
ecou. Sau când, pe stâlpii Porții-i și lintou, Brâncuși, să spui, sărutul și-l scoboară. Părelnică, arginturi și zăpadă, I-ai sări-n barcă, tremuri, să nu cadă, De prin albastrul mult, neprihănit. Și sufletul se umple de-o lumină, Ca-n aur o Madonă bizantină Dintr-o celebră frescă, prin zenit... 20 aprilie 2007 Gravură Poeții din Ardeal prind, rând, să vină. Un, cu Omir, în Lwov, hunedorean. Ci cu Olahus să începi, latină Liră-nstrunând. Regent, episcop, șpan. Și
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
păpușilor nebune un picior al tău adoarme pe linia tramvaiului pentru tine suferitoareo au făcut îngerii cerului vopselurile smintelii obrazul tău vrea încă o culoare dar eu știu că tu mori azi ca mîine să ceri o bucată de pîine luminii anul lucrează în tine după nătînge planuri scut de-o noapte în sîngele inimii scăldat unde piereai în goliciunea grădinii iarba înghite prefăcută urmele ceva se-ndură în mine și crește un țipăt de mac pierdut sînt eu ține-mă
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
păpușilor nebune un picior al tău adoarme pe linia tramvaiului pentru tine suferitoareo au făcut îngerii cerului vopselurile smintelii obrazul tău vrea încă o culoare dar eu știu că tu mori azi ca mîine să ceri o bucată de pîine luminii anul lucrează în tine după nătînge planuri scut de-o noapte în sîngele inimii scăldat unde piereai în goliciunea grădinii iarba înghite prefăcută urmele ceva se-ndură în mine și crește un țipăt de mac pierdut sînt eu ține-mă
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
unde pescuiam liniștea atunci ți-am crestat pielea o binefacere a vieții de azi te recunosc bărbații din tine mai sănătos și mai bolnav ca oricînd într-un spital cît un cimitir de cuvinte zi de zi îngrop cîte unul lumina lor strălucește sub pămîntul unde răsari primăvara în pivinița casei. Pîine și vin Pîine și vin cît îi trebuie bietului suflet te poți mulțumi dar ajunge atît? Bun, și o bucată de brînză în bucătăria cu pămînt sub picioare miere
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
urat infidelul pistil. Râse bobul de rou, floarea crescuse tiptil. Afară s-a fost înnoptat, ochiul se stinse din drum. Trebuie treptat strecurat Anul Nou, în flori și Acum. Mă culc senin Mă culc senin pe umbra stearpă a cheii, lumina aduce și îmi lasă chemarea umbrind oblâncul șeii. Deci numai dorul e o plasă, în care curge floarea : zeii. Și nici nu știu gerul ideii ce pleacă spre răscruce. Teii vor fi ades în noapte cumpătați, cum numai regii- leii
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
cu șuvița pe frunte, el intră demn în curte, salutat cu drag de vecini. Mai caută încă angajamente, vreun concert de vioară, prințesa ar vrea să primească, fie și-n roșia penumbră - mască pe obrazul rănit de iubire - până ce întunericul, lumina totuna sunt. Își schimbă-n continuare locuința, în case tot mai mici, apoi la hotelul final, spre-a retrăi acea melancolie-adâncă, miza criminalului Sfinx. Sunt gheare ce nu se ridică. Simfonia de cameră nr. 33 pentru 12 instrumente. Pământul Vestului
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
cresc pomii, păsările vin să-mi stropească obrajii cu polen. Dacă împing, un pic mai tare doar, palmele-n aer, să mă apăr de aripi și zimți, prind fără voie, un fruct, un pește, din marea de belșug. Zbor în lumina Este un copil calm, veghind de sus o piramidă, înăuntrul ei, coridoare negre, apoi o sală mare și un copil care țipă și iar un veșnic întuneric între pereții de piatră, dar, iată, în mijloc, sus, parcă prin somn, copilul
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
Cât poartă și petrece zeul meu ca proprie ființă. M-am dus la cel Spital Elias Unde altădată intrau fără ieșire Activiștii Partidului ciungi de pas, Adică pierzându-și cadența, până la Marea Oprire. M-au trecut printr-o machină Cu lumini, cu muzici de laser, M-au acoperit c-o lungă strachină De argint căutându-mă de toate bubele lui Lazăr. în creștet mi-au trântit un clop, Mi-au tras pe față mare mască, în toate celulele mi s-a
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
ușile Erau pavazați, ca paraclisurile, cu icoane: Femeia Ceea cu Puradelul la sân și de-a bușile, Prin toate luminoasele saloane, înfipte-n creierul meu ca ploșnițele și căpușile; în gări, în școli, la poliții, la ministere Portretele Ăleia între Lumini și Sfere, Să cred că Marea Mamă Cibela Mă saltă la piept alăptându-mă drept Pruncul Acela. Doamnă, am zis eu, Nu-mi călcați de-acum pe zeu -în Lăcașul Cel Din Carele Sunt Cântă însuși Orpheu Cu toate cele
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Nouă Cavaleri ai Legii: Trei Frați Pătați și Nepătați, De Leda alăptați, pe pulpele-i calde în leagăn dați - Nici fii, nici bărbați. Unde caii ne-am legat, la Gemănarii Smochini Unde ne-am priponit mânjii Cu ochii plini de lumini, Din Luceafărul de Seară pân-la luceafărul din Zori, Din tufele de afin și dafin de câte nouă ori, Pe la Răscrucile Hekatei spulberându-ne noianul de flori. Din Valea Plângerii până la cele Șapte Vâlcele Am purtat cușmele de câte trei pielcele
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
mine purtând solia Crengii de Smochin, Ai spart negurile și-ai topit nămeții Poporul Tău oprindu-l de la dezmățul cu vin, Lauda Arborilor Cunoașterii - Dafin și Afin -Din cornul de berbec revărsând izvorul graiului cristalin Al belșugului de lapte, de lumină și grâne Glorie bazileică dând Bacilor de la stâne. Lăudat Capul Mielului, Capul Iedului lăudat Celui ce numele său timpul nostru l-a dat Salmoxis al Gnoselor sub crengi de smochin, Una de stejar și alta de fag La care de
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
nu l-ai mai cântat niciodată să te miri chiar tu în timp ce cobori sau urci de cuvintele lui nemaiauzite vreodată și în fine - ca un om care știe exact drumul lui de aici înainte care își vede limpede pasul în lumina zilei ce abia a început să se reverse - să împingi poarta să lași în urmă și amintiri și regrete și clipe fericite și hăuri negre și tot ce putea cândva nelămurit să te lege Portret mișcat Ultima dată a fost
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
fulgi uriași - mi se topesc pe limbă - direct din copilărie Concomitent îmi explodează în memorie întâmplări fabuloase dintr-o biografie străină până când un detaliu tăcut un tremur cald de petală mă fac să dispar după colț în cea mai intensă lumină Îmi reazem privirea de câteva cuvinte incerte de câteva siluete fosforescente La mici intervaluri întorc o foaie sorb din ceașca amară De cealaltă parte e o zi limpede un cer hașurat de privirile tale ca două sintagme ermetice Câteva sunete
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
a ridicat deasupra ei și din vârful acela de munte se prăbușește ca o acvilă regală nu pot să privesc zborul dar zborul Ailei mi se lipește de privire cu el o să călătoresc mereu până când zborul se va preface în lumină lumina de deasupra luminii * câteodată Aila e ca un bumerang în formă de pasăre când zboară privește cu o pereche de ochi negri când tace perechea de ochi albi ți se rotește de jur împrejur ca un titirez amețitor apoi
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
ridicat deasupra ei și din vârful acela de munte se prăbușește ca o acvilă regală nu pot să privesc zborul dar zborul Ailei mi se lipește de privire cu el o să călătoresc mereu până când zborul se va preface în lumină lumina de deasupra luminii * câteodată Aila e ca un bumerang în formă de pasăre când zboară privește cu o pereche de ochi negri când tace perechea de ochi albi ți se rotește de jur împrejur ca un titirez amețitor apoi Aila
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
și din vârful acela de munte se prăbușește ca o acvilă regală nu pot să privesc zborul dar zborul Ailei mi se lipește de privire cu el o să călătoresc mereu până când zborul se va preface în lumină lumina de deasupra luminii * câteodată Aila e ca un bumerang în formă de pasăre când zboară privește cu o pereche de ochi negri când tace perechea de ochi albi ți se rotește de jur împrejur ca un titirez amețitor apoi Aila deschide o fereastră
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
bărbia meglenitului, mișcându-se ca și cum ar fi stat de vorbă, iar Nane își imagină cuvintele țurțuroase pe care le știa foarte bine de la dascălul său, tot un tesalian, poreclit Țenefațem. Spre mirarea lui, capișonul ieși destul de repede. Dar acum, sub lumina înflorită, a amiezei, nu mai arăta la fel. De fapt era altă persoană, cu un capișon la fel caraghios, care îi acoperea fruntea, înălțându-se, gogoșit, de aproape trei palme. Însă, spre deosebire de micul purtător de felinar, acest om, care tocmai
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
care nu apucă decât să-i strige din urmă să nu cumva să întârzie la masă. În loc să răspundă, înșfăcă haina și căciula, trântind în urma lui ușa groasă, dinspre stradă. În fața prăvăliei era liniște iar flacăra felinarului se topea albă în lumina amiezei de decembrie. Înspre Colțea nu se vedea niciun capișon. Numai coșurile unor sănii, împodobite cu crengi de brad și buchete de imortele vopsite, se legănau alene. La ospătăria lui Barbărasă doi băieți veseli tocmai scoteau din cuptor o tavă
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
căutau deja prin fundul buzunarului un bănuț pentru o bucată mare de dovleac, poleită cu o crustă de chihlimbar, pe care se și vedea mâncând-o împreună cu prietenul lui, lângă poarta din spatele ospătăriei. Însă nu apucă să-și scoată la lumină micul ban. Rață ajunsese acum lângă el și-i strigă drept în ureche, cu vocea lui hârâită, "Nane, ia uite-te mă, Nane, cine intră la peruchier!" Pe scândura galbenă, printre două maluri de zăpadă curată, pășeau două picioare robuste
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
nicicând rănit de nodul atât de dureros la care-l condamnase mânia bunicii materne Primîvarî târzie Îmi aud numele strigat pe celălalt mal în cor de întreaga familie unită ca la vreme de doliu dar sufletul meu țopăie nerăbdător spre lumina zilei în placenta canadiană și mintea mea chefuiește încă în amintirea ultimului amurg în culorile lui deșănțate care-i cântă la harpă sub așternuturi Martie 2009 Aniversare la Ottawa Încă din zori bubuie o fanfară în fiecare oglindă din casă
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
de firesc să mori uneori pentru a fi cu adevărat viu Anamnesis În Kronstadt grija față de cei apropiați dar și față de cei foarte îndepărtați era mereu vie de aceea în fiecare an pe 1 noiembrie cimitirul municipal era plin de lumini nimeni nu știa de unde veneau 12 februarie Dimineață m-am întâlnit cu Laurențiu mi-a spus că m-a visat noaptea trecută că scriam o poezie am fost mohorât toată ziua dacă în visul lui Laurențiu tocmai scriam poezia perfectă
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
Gura Jepșii; de unde, târâș-grăpiș, neîntâlnind nici țipenie, cum și-a dorit, după destul umblet, taman când s-au crăpat zorii, s-a văzut sub nuc la vie... Destrămată, noaptea se topea din ce în ce, sub iureșul albastru al dimineții. Lumina proaspătă străfulgera prin iarba fragedă și înrourată ca o viperă albă. Îmboldit de nerăbdare și bucuros că putea fi de față la lucrarea miraculoasă a viei, n-a stat o clipită locului, să-și tragă sufletul. A apucat-o pas
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
așa ca nisipul risipit de vânt, ca fulgii spulberați pe apă? Urmărindu-și zilele până la cea din urmă în care se afla, cu o strălucire mută întipărită pe față, cum se urzeau și se ștergeau așijderea unui joc nesigur de lumini și umbre ușoare înaintea sa, avea sentimentul dureros și neobișnuit, că ele aproape nici nu se întâmplaseră aievea, pe cât de repezi și de pieritoare se dovediseră a fi fost... Trecuse bine de pragul amiezii, când Anghel Furcilă, sătul de-atâta
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
care nu-l mai auziseră vreodată în gură de om. Părea a nu fi un cântec pământean, ci unul îngeresc, din altă lume, atât de minunat și de neobișnuit răsuna. Pe cerul limpede și adânc, luna viscolea din plin o lumină albă, strălucitoare, ce se răsfrângea ireală pe chipuri. Așa că nimeni dintre martorii acestei întâmplări, nu puteau să se înșele în vreun fel de cele văzute și auzite... (Fragment din volumul în lucru, Lumina îndepărtată a fluviului)
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
și adânc, luna viscolea din plin o lumină albă, strălucitoare, ce se răsfrângea ireală pe chipuri. Așa că nimeni dintre martorii acestei întâmplări, nu puteau să se înșele în vreun fel de cele văzute și auzite... (Fragment din volumul în lucru, Lumina îndepărtată a fluviului)
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]