2,022 matches
-
aiurea făr' să știe Că toate drumurile ei Mergeau 'napoi la colivie. Zărise-o dâra de lumină Și s-a-nălțat cam mult în zbor, Când a simțit c-avea legată Și colivia de picior. Căzând a vrut să se agațe De luminița ce-i părea Că e mai trainică și poate Să fie trambulina sa. Dar a străpuns ușor lumina Și aripile i s-au frânt, Erau văzduh și prea fragile Să zboare chiar atât de sus. S-a prăbușit fără să
MOARTEA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379023_a_380352]
-
m-am apropiat, aproape șters. Auzind de Craiova, fața i s-a luminat pentru o clipă și mi-a zâmbit șoptind: “Da, da...Mulțumesc!” M-am aplecat să-i sărut mâna și, în această mișcare, i-am prins privirea. O luminiță a strălucit în ochii săi. M-au privit cu o duioșie nemărginită, cu o blândețe divină, cum numai în ochii mamei mele am văzut și am simțit cândva. Au fost doar câteva clipe. Aș fi dorit să o îmbrățișez, dar
RELUARE) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378984_a_380313]
-
care-i știau povestea se întrebau ce miracol se întâmplase cu ea?! Dar nu le destăinuise N-I-M-I-C ! Își părăsise familia, clinica unde era medic și se mutase aici, după cum făgăduise duhului cu care se întâlnise când era gata-gata să vadă “luminița”! O doamnă, și arătă cu mâna spre ultimul tablou, i se arătase propunându-i să facă un pact: o ajută să trăiască doar cu o condiție, s-o înlocuiască. O adusese aici, văzuse șirurile nișelor cu urne din pereți, apoi
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
Acasa > Versuri > Iubire > LUMINIȚĂ ÎN NOAPTE Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1728 din 24 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Toamnă nevrută, gara cu frunze pe peron, Abscons, timid, departe sub stratul de ozon, O luminiță vie, împărățind lumină La poarta nopții rece
LUMINIŢĂ ÎN NOAPTE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381824_a_383153]
-
Acasa > Versuri > Iubire > LUMINIȚĂ ÎN NOAPTE Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1728 din 24 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Toamnă nevrută, gara cu frunze pe peron, Abscons, timid, departe sub stratul de ozon, O luminiță vie, împărățind lumină La poarta nopții rece, telurică, străină... Pretinse înțelesuri în mintea mea răsar, Se-adună inorogii sub răsărit de lună - O lume își adună tenebrele, nebună, Abstractă, dezgolită sub cerul de cleștar. De ce mi-e dor de tine
LUMINIŢĂ ÎN NOAPTE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381824_a_383153]
-
ciobite...), Stau inorogii pașnici ai lumii răzvrătite Încătușați ( vremelnic ) la ultimul peron... Ei, ultimii romantici ai unui neam de viță Abrași și fără frică, puternici, înspre zori Dispar fără de pată... În secol de erori, Rămân tristețea mea și tu... O luminiță... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: LUMINIȚĂ ÎN NOAPTE / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1728, Anul V, 24 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
LUMINIŢĂ ÎN NOAPTE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381824_a_383153]
-
la ultimul peron... Ei, ultimii romantici ai unui neam de viță Abrași și fără frică, puternici, înspre zori Dispar fără de pată... În secol de erori, Rămân tristețea mea și tu... O luminiță... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: LUMINIȚĂ ÎN NOAPTE / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1728, Anul V, 24 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
LUMINIŢĂ ÎN NOAPTE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381824_a_383153]
-
Acasa > Literatura > Proza > LUMINIȚA POTÎRNICHE ÎNTRE ZORI ȘI APUS, NEHOTĂRÂREA FIIND MAI BUNĂ DECÂT CERTITUDINEA HAOSULUI Autor: Daniel Marian Publicat în: Ediția nr. 1735 din 01 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului De câte ori ne naștem, oare nu cu fiecare secundă în care trăindu-ne viața
LUMINIŢA POTÎRNICHE ÎNTRE ZORI ŞI APUS, NEHOTĂRÂREA FIIND MAI BUNĂ DECÂT CERTITUDINEA HAOSULUI de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381845_a_383174]
-
limpezimile minții, la nevinovatele zvâcniri cu dorul de mai departe, poate fi numită nostalgie ori mai degrabă nevoia categorică de reîmprospătare a simțurilor, de unde să ne luăm energiile pentru o conștiență valorică veritabilă, autentică. Mai întâi, când am văzut că Luminița Potîrniche face o propunere lirică în ansamblul ei denumită „Dumitru Chicuș 30”, nu am știut ce să cred, mă gândeam în mod logic la evocarea cuiva important pentru ea. Iar când-acolo, ce să vezi, e numele unei străzi unde
LUMINIŢA POTÎRNICHE ÎNTRE ZORI ŞI APUS, NEHOTĂRÂREA FIIND MAI BUNĂ DECÂT CERTITUDINEA HAOSULUI de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381845_a_383174]
-
cunosc, nu te văd decât sfârșiturile de săptămână, când mergem pe undeva. -Ai terminat să mă citești? Ce te-a apucat? Nu te recunosc. -Nu mă recunoști și nici nu mă cunoști-spuse ea și în ochi i se aprinse prima luminiță de dispreț. El rămase privind-o lung, era descumpănit, nu se așteptase. Și disprețul ei îl puse pe gânduri. -Și unde ai fost tu cu prietenii-întrebă ea, privindu-l în ochi. -La restaurant, unde să fim?-aproape că se bâlbâi
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
ACTUALNenea Iancu-a creionat„Cetățeanul turmentat”Astăzi ne-ar fi dăruit„Cetățeanul uluit”! DUPĂ BACVĂ spun sincer, acum vreauOricum, o profesie,Să iau bani... mai mult să stau...Și s-ajung la pensie.UNII POLITICIENI VERSAȚI... XII. GABRIELA GENȚIANA GROZA - LUMINIȚA DIN FLOAREA OCHIULUI, de Gențiana Groza, publicat în Ediția nr. 1482 din 21 ianuarie 2015. O urmă de vis licărind între pleoape - nicio lacrimă Revenim la Stațiunea cu Băi Termale după o pauză de zece ani. Îl reîntâlnim pe maseurul
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
pe care o crea cu atâta pasiune dascălul de limba și literatura română, dirigintele meu, Constantin Enciu. Îi datorez formarea mea ca iubitoare de cuvântul scris. Îi sunt recunoscătoare că a intuit talentul pentru creație la vremea adolescenței mele, înflăcărând luminița ce aștepta să fie dezvăluită. Erudit, cunoscut meloman, a știut să picure, fără să pregete,din preaplinul ființei lui, adolescentei care am fost ... Citește mai mult Deși născută prahoveancăAm susținut că sunt clujeancă,Dar un țânțar m-a dat de
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
pe care o crea cu atâta pasiune dascălul de limba și literatura română, dirigintele meu, Constantin Enciu. Îi datorez formarea mea ca iubitoare de cuvântul scris. Îi sunt recunoscătoare că a intuit talentul pentru creație la vremea adolescenței mele, înflăcărând luminița ce aștepta să fie dezvăluită. Erudit, cunoscut meloman, a știut să picure, fără să pregete,din preaplinul ființei lui, adolescentei care am fost ... XXIII. GABRIELA GENȚIANA GROZA - HAIBUN (2) - TURNUSUL ȘI NEA ILIE, de Gențiana Groza, publicat în Ediția nr.
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
întâmplării. În poiana din jurul cabanei se vedea cât de cât, cerul era senin, înstelat, iar zăpada albă lumina bine drumul. În sat oamenii păreau că s-au liniștit, probabil că au început să se culce la loc, deducând asta după luminițele care începeau să dispară de pe la casele din vale. Totuși, am zărit în ultima clipă o umbră urcând spre cabană dinspre sat. Era un localnic pe care nu l-am recunoscut. - Cine-i acolo? stigă omul când mă văzu. - Marian, de la
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
își croia cu greu drumul. Și mânzului îi trecuse de joacă! Au intrat la timp în pădure, două vârticușuri au prins a se împleti și dă-i horă! Mărunțelul le lipsea! Numai ce-a răsărit luna, spoind cărările cu o luminiță gălbuie și-adâncind tainele pădurii. -Mă nărodule, mă, ține-te de mamă-ta c-aici te las! Lupii-s de tine! Numai din cauza ta m-o prins noaptea hălăduind prin pădure! Auzi? Că nu ești mâță s-ai 9 vieți
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
ță, devenită, metaforic, Andromeda. Spre sfârșitul vieții, el realizează că marea lui iubire a fost soția sa, care l-a iubit necondiționat, deși îi cu¬noștea foarte bine toate slăbiciunile. Totuși, este atras până în ul¬ti¬ma clipă de amintirea Luminiței, prezență constantă în viața sa, dar în va¬riantă idealizată, cu vagi străfulgerări de concret. Istoria literară nu deține foarte multe date din biografia omu¬lui Gib Mihăescu. Marele merit al lui Al F. Țene este acela de a umple
AL FLORIN ȚENE ȘI CEL MAI RECENT ROMAN AL SĂU, ÎNCHINAT LUI GIB I. MIHĂESCU, LA BRAȚ CU ANDROMEDA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379431_a_380760]
-
cârmaci iscusit, ea îi domolește furtunile lăuntrice prin înțelepciunea ei specifică, iar prin înțelegerea pe care i-o arată, îl înconjoară cu o adâncă alinare.” (Bărbatul și Femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur. Trad. din lb. engleză de Luminițe Irina Niculescu. Ed. Sofia, București, 2004, p. 122) FEMEILE creștine în universul spiritual ortodox s-au dovedit a fi cele mai zeloase propăvăduitoare ale Apostolatului hristic mirean. Ele au excelat în răbdare, în credință, în frumusețe, în dăruire, în suferință
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
a argumentului istoric, arheologic, artistic etc. Proiecția realului în metaforă, duce adesea la transcenderea spre vis, spre absolut dintr-o simplă percepție a realului: „În această vreme, când roțile trenului împărțeau timpul în clipe sacadate, gândul lui Gib contura portretul Luminiței. Era un tablou imaginar pe care și-l picta în memorie. Era o frumusețe ce ținea de a patra dimensiune... avea ceva inefabil” (p. 179). Tablouri de natură estompează sau amplifică o stare sufletească trădând firea lirică a autorului. Iată
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381242_a_382571]
-
cu cele trei secretare pe care le-a avut de-a lungul timpului. Popică Mardeiaș a murit de infarct în timpul unui act sexual cu propria-i nevastă. Sufletul bietului om trecu printr-un tunel la capătul căruia se zărea o luminiță ce creștea, creștea văzând cu ochii, după care se contopi cu cea mai vie și superbă lumină ce i-a fost dat să vadă vreodată. Zări o siluetă apropiindu-se de el și simți instantaneu un sentiment imens de iubire
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
Adi și Mirel nu s-au ridicat, dar mi-au întins mâna în semn de rămas-bun. De zece minute m-am despărțit de ei și nu știu unde să merg încă. E postul Paștelui. Biserica pe lângă care trec are ușile deschise. Zăresc luminițe și umbre înăuntru. Am trecut de ușă. Încă doi pași și...ce-ar fi dac-aș intra? Am nevoie de-o veste bună pe care n-o primesc de nicăieri. Ce-ar fi dacă l-aș întreba pe Dumnezeu? Intru
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
-
și umbre înăuntru. Am trecut de ușă. Încă doi pași și...ce-ar fi dac-aș intra? Am nevoie de-o veste bună pe care n-o primesc de nicăieri. Ce-ar fi dacă l-aș întreba pe Dumnezeu? Intru. Luminițele tainice sunt de fapt lumânări, lumânări în vârful cărora lumina se lungește sau se micșorează ca dorințele omului. Dorințele mari sunt reprezentate de flăcările mari, iar dorințele mici de flăcările mici. Nu mă pot hotărî care sunt mai frumoase, cele
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
-
Mureș, jud.Mureș Era odată o fetiță cuminte, bună și ordonată, pe care o chema Ștefania. Ea îl aștepta pe Moș Crăciun. Ștefania a făcut prăjiturele împreună cu mama ei și a pregătit bradul cu globuri, cu flori, cu moși, cu luminițe, cu ghirlandă și cu clopoței. Moș Crăciun a simțit că fetița i-a pregătit o surpriză și i-a pregătit și el mai multe cadouri: Un ponei din pluș, un leu din pluș, o minge și o piscină într-o
SCRISORI PENTRU MOŞ CRĂCIUN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381554_a_382883]
-
trage la televiziune?” Fiind încă rupt de realitatea înconjurătoare am aruncat și eu o privire rătăcită în direcția Turnului Televiziunii și de această dată, în afara luminilor proiectate care se zbenguiau pe cerul întunecat am remarcat înfiorându-mă de teamă nenumăratele luminițe ale gloanțelor trasoare îndreptate spre toate direcțiile: - Ce naiba fac acolo? Cine trage și ... în cine? Tânărul care încă mai continua să mă măsoare cam nedumerit de aerul meu rătăcit mi-a răspuns cam circumspect: - De unde ai picat, măi șefule? ... Ori
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
același aer de până atunci deoarece căpătase ceva familiar și astfel, pe moment am avut o revelație și am știut că trenul a intrat în Țara mea! Și chiar așa a fost deoarece, nu peste mult timp s-au zărit luminițele cantonului și ale Gării de la Stamora Moravița. La plecare din gară însă am intrat în compartiment unde m-am culcat și am dormit buștean până la Gara de Nord. Este pentru prima dată când îmi dezvălui simțămintele, când răsfoiesc agenda mea intimă pe
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
cu bucurătorii copii, frumoși și artiști. Toate aparițiile scenice și televizate ale Viorelei Filip, în mijlocul copiilor cântăreți, dansatori, recitatori, fragezi ca viorelele, albi la suflet ca mieii, veseli ca vrăbiile, micuți, fosforescenți ca licuricii, sunt fulminante și lucitoare expoziții de luminițe, voie bună și savoare. Între anii 1974 și 1982, artista Viorela Filip a fost profesoară de teorii-solfegii și canto-muzică ușoară la Școala Populară de Artă din Giurgiu. Deopotrivă, a fost interpretă solistă de muzică ușoară care a fermecat și cucerit
VIORELA FILIP ARTISTĂ CA ROTUNDUL DE ARGINT AL LUNII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374548_a_375877]