1,582 matches
-
Aura Christi Rătăciri Lunec. Lunec. Lunec. Noaptea-i de cântec și sânge. Nimeni. Nici luna împunsă de nori. Nici umbra verde a copacilor. Nici zeul mare al casei. O, acum el aleargă prin pulberea razelor și cântă, și râde și plânge! Nimeni. Doar un suspin îmbrâncind
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
luna împunsă de nori. Nici umbra verde a copacilor. Nici zeul mare al casei. O, acum el aleargă prin pulberea razelor și cântă, și râde și plânge! Nimeni. Doar un suspin îmbrâncind lucrurile în sine. Și eu răsucindu-mă în timp ce lunec, de parcă aș visa în somn urât. Sau poate cineva - recules din negrul nopții - se depășește, îmboldit de zeul fugar. Și râde și plânge, suspină și cântă prin mine. Cădere Cad. Din ce în ce mai repede, cad. Mă răsucesc dinspre trecut. Totul nu-i
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
verzi, străvezii, curățindu-se de toate cele, ghemul încâlcit al anilor trăiți până atunci i s-a deșirat și destrămat ca fumul prin ochii minții. Și-a revăzut, acolo în satul de pe malul Dunării pe care nu-l părăsise niciodată, lunecând una după alta, zilele fără hotar și lipsite de griji ale copilăriei, apoi pe cele ale tinereții, năvalnice, de o înverșunată risipă; cât și zilele anilor de mai dincoace, din puterea vieții în care se găsea, când așezate și dulci
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
nu-i așa, straturi mereu noi de aluviuni, muzica țărilor, devenite Triunghi, putem citi, apoi, marea cu verzi răsfoiri sărate , geometria eliberată-n larguri, păstrând totuși o amintire de linii drepte, o rază din marele Ochi. Și tot răspunzând, întrebând, lunecam spre mare, în jur era numai apă și stuf, în noi literatura, câte-o egretă albă, un cormoran cenușiu și libelula prinsă-n rășina peliculei, - și sângele nostru tăcut, tresărind o clipă, când, din nebăgare de seamă, cartea mi-a
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
timp de un mileniu. „Când văd Ardealul, mărturisește el, mi se desfășoară o configurație plastică a unor dureri mute, a unei drame închise și înăbușite, a unui timp fără istorie... Îmi place în clipele de tristețe să măresc intensitatea acestora, lunecând spre depărtările neamului românesc și să mă chinuiesc scufundat în durerile lui. Iubesc blestemele aruncate de-a lungul veacurilor de acest popor și mă înfioară resemnarea, gemetele și toate jelaniile consumate în umbră... Nu va arde uneori că o otravă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
dintr'un negru vis de iarnă? Tăcerea spartă pedeapsa raiului pierdut ne leagă lege nescrisă: din tăcerea spartă nu-i cu putință să se-aleagă grâul daurit de pata de neghină nici o plinire nu-i întreagă - ocolul tulburat litera moartă lunecă rugină'n cuvântul de lumină încumetarea niciodată n'o să vină uscatul visat de ape să-l despartă cuvântul e rănit, tăcerea-i spartă Între tăceri ar fi cuvântul să se frângă între tăcerea dreaptă și cea stângă de n'ar
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
nici femeie. Bărbatul acela mă hăituiește. Da. Eu sunt vânatul. Doamne, pescarul de suflete îmi cere arginții. Iată-l. De când mă știu, cu sânge am plătit totul. Sunt vie. Miros a hârtie și-a coacăze neagră. Ca delfinii în apă, lunec dintr-o așteptare în alta; cum s-o fi numind nesfârșita? Uruie, uruie în creierul meu ceva de negăsit. Ies de pe o limită; îmi trag sufletul pe alta. Precum capul retezat, descris de pacostea de Mîșkin, știu totul. Da, totul
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
folosea cusururile eroilor săi, căuta să-i rețină de la noi prostii. Yong pe de o parte, comitetul pe de alta se repeziseră la constituirea unei societăți anonime pentru valorificarea izvorului. Prospectele așteptau să fie date la tipar și incidentul local luneca repede spre un ridicol general. Dorind să frîneze, Caragiale preconizează studierea prealabilă a sursei, neglijată în entuziasmul primelor momente; nu se cunoștea nici debitul, nici posibilitățile de captare a bulboacei. Sfatul primit, convingerea că perspective favorabile i-ar întări poziția
Krenoterapie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10644_a_11969]
-
pot să fiu în voie împlinire Să nu mi se mai pară nălucire Chiar gândul meu de pace și rotund. Visez păduri în care să m-afund... Trist cavaler rătăcitor Ce departe și ce stingher Sufletul meu fără de tine! Și lunecă noaptea din cer Cu toate stelele străine... Și parcă mă cuprinde-un ger Cumplitul vânt printre ruine Când depărtat și când stingher E sufletul meu fără tine... Nu mai cunosc nici un ungher Să mă ascund după cortine; Rătăcitor, trist cavaler
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
umbrelele post-moderne. Umbrele negre. Maro. Umbrele dungate precum cămașa deținuților politici. Se aud clopotele din Kabul... Pretutindeni, morții noștri: căruțași, magiștri, măturători de stradă, oameni politici, de stînga, de dreapta, la nord, la sud Estimp, fiul nostru tresare în somn, lunecă în cavoul acestei pagini, imaculat domn...
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
lucrurile mai de aproape, ne dăm seama că, azi, moștenirea lovinesciană apare frecvent primedjuită, că apele principiilor sale se tulbură din nou, într-un chip cu atît mai insidios, cu cît sînt păstrate aparențele recunoașterii, formele protocolului admirației, gata a luneca în poncif (deși nu lipsesc nici contestările ad oculos). Nu ne aflăm departe de un impas al lovinescianismului, adică al direcției estetice, inaugurate, pe tărîm românesc, de T. Maiorescu. Căci descendența autorului Pașilor pe nisip din fondatorul Junimii constituie un
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
Viziunea surparealistă se confundă cu realitatea însăși, sentimentul de înstrăinare este total, angoasa pune stăpânire pe mintea personajului. În propriul imaginar, stomatologul se autoproiectează în mijlocul unui coșmar: " În costum alb și cu ochelarii fumurii, Noimann înaintează pe stradă. Umbra sa lunecă pe lângă case clădite din cărămizi lichide. Pereții se ondulează. Acoperișurile lunecă într-o parte. Trotuarele pleoscăie ca apa. În universul lui interior nu există nimic solid. Masa, patul, scaunele se leagănă pe valuri" (p. 237). Întregul roman al lui Nichita
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
total, angoasa pune stăpânire pe mintea personajului. În propriul imaginar, stomatologul se autoproiectează în mijlocul unui coșmar: " În costum alb și cu ochelarii fumurii, Noimann înaintează pe stradă. Umbra sa lunecă pe lângă case clădite din cărămizi lichide. Pereții se ondulează. Acoperișurile lunecă într-o parte. Trotuarele pleoscăie ca apa. În universul lui interior nu există nimic solid. Masa, patul, scaunele se leagănă pe valuri" (p. 237). Întregul roman al lui Nichita Danilov este alcătuit din masa vâscoasă a delirului protagonistului. La prima
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
roman, strigă : - La pământ, ticăloșilor ! Arătând cerului posterioare bombate, plutonierul și sergentul se trântiră jos ca trăsniți. Gura căscată a celui de al treilea jandarm arăta că nu înțelegea nimic ; dădu să-și șteargă cu cotul un strop care îi luneca pe lângă buburuz. Bătrânii zâmbiră ascuns ; din respect pentru șef, își potriviră însă obraze înspăimântate. Întorcând ochii pe dos, roșu, Avram gâfâi către Iosifan : - N-are nimica, don’ plotonier ! Dintr-o săritură, subofițerul fu în picioare. Alb, se întoarse către soldați
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de-nțelesuri Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri, O, ceas al tainei, asfințit de sară. Să smulg un sunet din trecutul vieții, Să fac, o suflet, că din nou să tremuri Cu mîna mea în van pe lira lunec; Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gură dulce-a altor vremuri, Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec! (1884) Mihai Eminescu La steaua La steaua care-a răsărit E-o cale-atît de lungă, Că mii de
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
să-l vezi și pe cel mic. Iar dacă privești în zare, Ai să vezi și pe cel mare. Cum ar înflori un șes, Se văd, noaptea mai ales, Clipocind în depărtări, Ca aprinse lumânări. Un bănuț de cinci parale Lunecă pe cer agale. Când se dă pe cer de-a dura, Crește și temperatura. Din atât de multe stele, Numai el poartă inele. Se aud prea multe șoapte Că e unul, dar de noapte. Luceafărul de noapte Dar se poate
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
unei mape, începând să caute febril printre foile vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Tot ce-am pierdut prin tine mi se pare Că-mi vine înapoi ca un parfum. Tu care poți picta lumina serii Învață-mă cum să adun în scris 82 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Undele timpului pe care luneci, Să te opresc în rama unui vis... — Parcă nu era vorba să ne însiropăm! mi-a replicat Ioana pe e-mail. — E doar o schiță de portret, m-am apărat fără con vin gere. Ce zici de o suită de tablouri
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
am sfeclit-o - și-a dat cu părerea Mitruță. Drept grăit-ai, logofete. Vorba ceea „Ce-i în mână nu-i minciună”. Așa că - până-i liniște - la drum, feții mei! - a grăit Hliboceanu, fără a sta mult pe gânduri. Săniile lunecau ușor și nu după multă vreme se aflau deja în valea Coșcovei. „Îndată suntem la Crâșma din drum” - gândea Hliboceanu, în timp ce și-a întors privirea spre coada șirului de sănii... Întotdeauna îi plăcea să privească convoiul. Nimic nu i se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Lovi cât putu în capul celui care încerca să urce, apoi sări jos și zvâcni orbește, răsturnând un trup rece și rău închegat ce încerca să-l prindă. Alerga acum fără nici o țintă și răcni sălbatic când își simți piciorul lunecând și ducându-i se în jos. își sparse capul izbind în ceva în fundul gropii proas pete, dar se ridică imediat și, repezindu-se la peretele cleios al găurii, încercă să se ridice. Cerul se decupa ca un pătrat doar ceva
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
rachiu de ienupăr și izmă care coboară din firmele roșii și verzi. Olanda e o nălucire, domnule, o nălucire de aur și de fum, mai fumurie ziua, mai aurie noaptea, și, noaptea ca și ziua, plină de toți acești Lohengrini, lunecând visători pe bicicletele lor negre cu ghidonul înalt, lebede funebre ce se rotesc fără încetare în toată țara, în jurul mării, de-a lungul canalelor. Visează, cu capetele pierdute în norii lor arămii, lunecă în cerc, se roagă, somnambuli, în tămâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și ziua, plină de toți acești Lohengrini, lunecând visători pe bicicletele lor negre cu ghidonul înalt, lebede funebre ce se rotesc fără încetare în toată țara, în jurul mării, de-a lungul canalelor. Visează, cu capetele pierdute în norii lor arămii, lunecă în cerc, se roagă, somnambuli, în tămâia aurie a ceții, și nu mai sunt de mult aici. Se află la mii de kilometri, în Java, insula îndepărtată. Se roagă la acei zei indonezieni cu chipurile strâmbe cu care și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
conducerea autoturismului. Cu momente de acalmie urmate de zbateri violente, cu gemetele și scâncelile cățelușei am parcurs cei aproape 80 km din care vreo 5-6 pe un drumeag prunduit de mântuială, pare-se cu fonduri europene, pe care roțile mașinii lunecau sau patinau haotic, provocându-mi un plus de emoții și dificultăți. După ce am oprit motorul la poarta mamei Miluța (așa îi spun consătenii), am făcut o cruce mare mulțumindu-i Proniei că am ajuns cu bine la destinație, apoi am
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
grija pe care o ai pentru copii îți susține tonusul, curajul de neînvins chiar și în marile nenorociri, stări limită dezastruoase ale vieții. Înțelegem poate mai clar și mai tulburător totodată cum cei fără această „temă” în viața lor unii lunecă mai ușor, pot cădea în apatie, disperare, în prăpăstioase vicii (a se vedea în această carte textele Ancuța, Ora de dirigenție, Nedumeririle Mălinei, Mălina a devenit școlăriță). În această carte apelul la memorie, la memoria afectivă, răzbate cu o nostalgie
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
1989, adesea cu trimitere la demolatoarea reformă din 1948. Grabnic se impune să ne reconsiderăm noi pe noi înșine, cu fireasca recunoștință față de oamenii de valoare care au dat și dau mai mult decât primesc, astfel spre a nu mai luneca prăpăstios pe imaginile mass-mediei la picioarele oamenilor de succes care nemăsurat mai mult pretind și iau decât ei dau (Einstein) (a se vedea poemele Îndemn, Trebuința de optimism). Elev în prima serie, seria re-ființării - 1966 1971 - la Iași a Școlii
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]