109,899 matches
-
de toate, cu povestitori. Șapte povestitori, șapte actori, șapte voci care dau, pe rînd, tonul unei întîmplări, care nasc oul fanteziei - din embrionul căruia se ivesc poveștile - care joacă cam opt personaje fiecare, complet diferite, pe parcursul montării. Îmbrăcați în mantii lungi, cu glugi generoase, cei șapte sînt protagoniștii călătoriilor prin diversitate, prin ceea ce ne aseamănă sau ne deosebește, prin aventură, pericol, versatilitate, onoare, minciună, iubire, înșelăciune, credință, păcat, dreptate, morală. Pentru mine a fost o reală bucurie reîntîlnirea cu acești actori
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
dimensiune a vieții mele (laolaltă cu arta și dragostea). Fără el, n-ar fi existat avangarda, el înseamnă, firește, distanțare, și spirit critic, și bun simț exacerbat (există așa ceva?) și atitudine ludică și orgie de cuvinte în libertate! Avem o lungă tradiție strălucită a umorului, de la Anton Pann, Caragiale, Creangă etc. la modernii noștri, suprarealiști sau nu, Gheorghe Dinu (Ștefan Roll), Virgil Teodorescu, Gellu Naum, Geo Dumitrescu și până la Mircea Dinescu, Mircea Cărtărescu, Șerban Foarță etc. (sau, în proză: Paul Georgescu
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
de puține ori, "gustul de înec". A fost "gustul de poem" un antidot al celui dintâi? N.C.: E adevărat că m-am gândit uneori să mă scufund pentru totdeauna în mare (sau, odată, în lacul Ohrid din Macedonia), după un lung înot. Dar, după cum se observă, "gustul de poem" a învins "gustul de înec". Deși doi poeți de seamă și de origine română, Paul Celan și Gherasim Luca, s-au aruncat și s-au înecat în Sena... Oricum, marea e o
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
misterioasă și chemătoare în adânc, poate pentru că m-am născut din ea, o dată cu amoebele... C. P.: Să presupunem c-ați realiza mâine o antologie a regretelor. Cum ar arăta sumarul unei astfel de antologii? N. C.: Lista ar fi cam lungă. Primul și cel mai mare regret al meu e că am părăsit (sau m-a părăsit) compoziția muzicală. După atâta muncă încununată de succes (o pot dovedi cu câteva casete pe care am imprimat o parte din lucrările mele), exilul
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
exact în faptul că mă despărțeam de egocentrismul care se năștea în mine (datorită puseurilor creatoare), aderării la o cauză generală și generoasă. Că la ora aceea - în 1940! - aceasta s-a numit pentru mine "comunism" - aceasta merită o mai lungă și mai nuanțată discuție. Oricum, această sonoritate e compromisă (prin instalarea, în numele ei, a unor regimuri dictatoriale și imperialiste, bazate pe teroare, minciună, răstălmacire, călcare în picioare a "comandamentelor" ideologiei înseși...). Astăzi, e dificilă, dacă nu chiar imposibilă, pomenirea ideii
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
suflarea în iaurt" mă urmăresc până astăzi, împiedicându-mă să cad pradă oricăror ispititoare chemări... C. P.: Când echilibrul fragil dintre convenție și invenție, dintre "comanda socială" și "comanda vocației" s-a frânt, a urmat în biografia dumneavoastră lirică o lungă perioadă de tăcere și "anemiere a sângelui estetic". Cum a fost posibilă "repatrierea" cuvintelor în proverbiala dumneavoastră spontaneitate de altădată? N. C.: Am pomenit - și nu o dată - de consecințele nefaste ale încrederii mele oarbe în "lumea nouă" și de supunerea
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
uimirea regăsirii am scris atunci, la început, cum că anumiți nori sunt de o culoare cenușiu-închis ca a "penelor de gâscă" (natura și metaforele fiind interzise o bună bucată de vreme). Am reintrat în peisaj și am compus, după o lungă secetă, primele poezii, adolescente și convalescente, de dragoste. "Ciorba" și "iaurtul" de mai sus se referă la amestecul meu în politică, într-un domeniu pentru care n-aveam nici chemarea, nici competența să mă amestec, fiind inaptă de a descifra
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
ani de zile, poezia lui, după părerea mea, declinase...). În schimb, aflu, într-un număr recent al României literare, o pagină de poezii sub semnătura lui Dumitru Mureșan, care-i atestă talentul în vigoare (după, pare-mi-se, o destul de lungă absență - oricum, nu-l mai citisem de mult și m-am bucurat de regăsire, cum mă bucur de orice întâlnire cu poeți adevărați, tineri sau nu, cu poezia adevărată, care, cum se știe, n-are vârstă. C. P.: În poemul
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
direct, chiar dacă nu pot avea nici o contribuție în ameliorarea ei, necum în aflarea soluțiilor privind gravele conflicte, fizice și morale, care o cutreieră. (Firește, marii scriitori și artiști pot influența, în timp, mentalități sau psihologii... În timp, și cu bătaie lungă...). Simt durere, indignare, frică și neputință când iau cunoștință de masacre, de devastatoare fanatisme religioase, de ipocrizia asociind puritanismul cu pornografia, de atacuri în masă, etnice sau rasiale, de anomalii mentale și sociale pe toate cinci continentele. Într-adevăr, nu
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
are pentru el nici o valoare. Decepția idealistului mereu încrezător în numitul "optimum etic" este atât de mare, angajamentul său sentimental se afirmă atât de puternic, încât tot ceea ce ar putea fi dictat de tactici momentane ori strategii pe termen mai lung ale regimului nu mai interesează. Este foarte adevărat, însă, că gradul de arbitrar, deturnarea gravă de la scopul "principial" fixat în privința a ceea ce Paul Ricoeur numește "rolul deciziei politice și exercitarea forței de către puterea publică" (v. Op. cit., p. 253) sunt atât
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
aceasta este, de asemenea, marxism pur. Marx - adaugă el - era, fără îndoială un mare geniu, dar nu era papa; nu auzea voci și nu primea revelații, n-a proclamat dogma infailibilității sale" (Op. cit., p. 112). Citite astăzi, după traversarea prea lungii perioade de comunism sovietic și de obediență sovietică, remarcile lui Fondane își vădesc, dincolo de unele simplificări, curajul și fermitatea, într-un moment când vocile critice la adresa dogmatismului marxist erau încă foarte rare. Să ne reamintim că în țările ex-comuniste, cerința
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
crescătorii de păsări sau de restaurante care, necunoscând ierarhia de valori din lumea literară, cred în mod greșit că fac un gest de sprijinire a culturii române investind bani în cărți lipsite (de cele mai multe ori) de orice semnificație literară. Urmează lungile și extenuantele bătălii pentru premiile literare, pentru smulgerea unor cronici favorabile de la criticii literari, pentru participarea la festivaluri de literatură, pentru intrarea în Uniunea Scriitorilor, pentru traducerea "operei" în alte limbi, pentru prezentarea ei în manualele școlare. Momentul apoteotic îl
Regizarea succesului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12346_a_13671]
-
Greșind uneori, ne acoperim de regret, ne afectează faptul de a nu ne fi pus la adăpost de ispite, cerem iertare cu sinceritate și iubim, și nu ne temem... Dar filmul acestei exaltări se rupe atât de des, pauzele sunt lungi, asurzitoare și fără speranță. Se-ntâmplă deodată ce e de-ntâmplat, și-atunci caut cu înfrigurare între notițele vechi să aflu, într-o crâncenă singurătate iarăși, cine atoateștiutor îi așează celui adormit mâinile pe piept, cine îl spală, cine fierbe
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
Calvino într-o scrisoare adresată lui Carlo Salinari). În cazul lui Eco, însă - și nu de foarte multă subtiliate este nevoie pentru a băga de seamă lucrul acesta - dincolo de intenția de a delecta, de a-și amuza cititorul, ghicim o lungă serie de concesii făcute mecanismelor pieței. Așa s-ar explica și faptul că de la Numele trandafirului (1980) la Baudolino (2000), valoarea romanelor sale pare a fi urmat o curbă descendentă. Deși construit, asemenea mai vechilor încercări romanești ale autorului, pe
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
moartea în Zbor frânt de Vladimir Beșleagă, sentimentul trecerii ireversibile a timpului în Disc de George Meniuc) atinge uneori tensiuni demne de toată atenția. Deficitară mi s-a părut inventivitatea tehnicilor narative moderne și postmoderne. Ar încăpea aici o discuție lungă despre exigențele sincronizării romanului, dar sunt convins că ele vor fi din ce în ce mai clar asumate de acum încolo (riscul cunoscut e căderea în mimetism). Așteptarea mea e ca romanul basarabean, cu trecutul și cu prezentul lui, să-și construiască un viitor
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
Am extras din informațiile pe care mi le-a oferit Șerban ceea ce mi s-a părut esențial. în totalitatea lor colectivă ele constituie un testimoniu care îmi îngăduie să reconstitui preocupările și zbaterile universului mental al lui Ion }uculescu, în lunga perioadă de suferință și speranță neîmplinită care i-a precedat decesul. Ceea ce par a fi simple înșiruiri sunt de fapt un mesaj transmis posterității.
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
raportul dintre realitate și ficțiune, iar ficțiunea dezvăluie aspecte necunoscute ale realității; Enrique caută un subiect pentru filmul său în paginile unor ziare de scandal, motiv suficient ca Almodovar să introducă câteva narațiuni colaterale, care servesc de parabole. E un lung metraj cu o structură narativă de puzzle - colaj, fapt la care se fac numeroase referințe vizuale: de la generic până la afișele suprapuse de pe peretele cinematografului și la fațada mozaicală a casei lui Ignacio. Nu lipsesc din film nici comentariile de factură
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
totodată grijă să includă și faza post-traumatică, ulterioară rupturii, jurnalul de vise cu ea, gesticulația îndrăgostitului încă nevindecat (de vreme ce refuză avansurile fierbinți ale unei colege - fata de la Dărăbani - de fapt prea libertină pentru puritatea studentului-geolog), cele câteva întâlniri de-a lungul deceniilor cu de-acum profesoara P. Maniera lui Ion Lazu de a nara prin idei-senzații, minate de patetism și lipsa umorului, se învederează și din faptul că protagonistul cărții iubește precum eroii eminescieni sau ca un livresc și neinițiat Werther
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]
-
genului. Poezia este așadar literatura pură anti-literară, literatura ieșită în decor. Revue de littérature générale nu e o carte de citit. N-are nici o continuitate - proiectul, da, dar cartea, nu. N-o poți citi, te agasează, apoi e atît de lungă! O poți răsfoi din cînd în cînd, poți alege la întîmplare un text, fie. Mai degrabă e o carte de ținut în bibliotecă, de decor. Nu din alt motiv a fost ea concepută. O carte de muzeu, apărută ca obiect
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
underground de la Polirom este prima ofensivă a literaturii de expoziție pe o piață care îi simte acut lipsa: în zece ani vom avea o industrie literară poate la fel de înfloritoare ca industria muzicală. "Sfîrșitul transcendenței" În vreme ce școala identifică literatura cu o lungă metaforă filată, literatura modernă și post-modernă i-a retras metaforei investitura, a recuperat-o ca semn. În acest moment, literatura "pură" este o practică a resemnificării cu două finalități: introducerea conotațiilor în sistemul semnelor (a fortiori, a transcendenței în contingență
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
început o creștere logaritmică (foarte lentă), apoi o creștere polinomială (echilibrată), pentru ca în ultima fază, cea actuală, creșterea să fie exponențială (extrem de rapidă). Din indisolubilă și centripetă, arta sunetelor a devenit solubilă și centrifugă. Or, ca orice alergător de cursă lungă, fenomenul sonor savant este și el supus oboselii, epuizării. Osteneală și extenuare accentuate pe fondul pierderii de viteză și de ritm a gratuității, ingenuității și purității imanente demersului creator. Probabil că dintr-o perspectivă ontologică, muzica e guvernată și ea
... și termodinamică by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12385_a_13710]
-
orele sunt sfărâmate, marele/ curaj e să oprești arătătoarele" (Semnal) - "mai întâi dispar cifrele,/ în timp ce limbile pipăie/ greoaie și oarbe cadranul,/ nevenindu-le să creadă/ că nu mai au ce arăta" (Cadran) sau "Ars moriendi, înțelepciune/ a lunecării încete/ pe lungile pante ale serii,/ te-am învățat pe îndelete/ ca pe o rugăciune/ din copilărie/ ca să nu mă sperii/ când vine timpul" (Arta de a muri) - "M-am gândit la ea relativ des/ și la vârste diferite/ fără spaimă, fără mândrie
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
o prescurtare... FARMACIE-VATĂ... Observi că e mai scurt?... MAMA : Da, da... E mai scurt... Toate cuvintele sînt mai scurte... TATA : Firește... Dar oamenii le lungesc... Le lungesc și atunci sensul lor se prescurtează. De exemplu : VATĂ-FARMACIE. Observi că e mai lung? Adineauri, VATĂ era mai scurt și acum FARMACIE e mai lung... Ciudat, nu?... Se lungesc și se golesc..." (Gellu Naum, fragment din Poate Eleonora) Exact în același timp, Poate Eleonora, Insula, Ceasornicăria Taus, Nepotul lui Rameau sînt cele cinci piese
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
E mai scurt... Toate cuvintele sînt mai scurte... TATA : Firește... Dar oamenii le lungesc... Le lungesc și atunci sensul lor se prescurtează. De exemplu : VATĂ-FARMACIE. Observi că e mai lung? Adineauri, VATĂ era mai scurt și acum FARMACIE e mai lung... Ciudat, nu?... Se lungesc și se golesc..." (Gellu Naum, fragment din Poate Eleonora) Exact în același timp, Poate Eleonora, Insula, Ceasornicăria Taus, Nepotul lui Rameau sînt cele cinci piese de teatru ale lui Gellu Naum, niciodată aduse împreună pînă la
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
că în treimea eroilor săi, Ștefan Gheorghidiu, Fred Vasilescu și George Demetru Ladima, creatorul lor a încastrat frînturi vitale din propria-i trăire, din propria-i substanță biografică, pătimirea Erosului atribuit altora reverberînd o complexă experiență personală, "ca o boală lungă, cu remiteri trecătoare, cu anumite voluptăți în suferință, cu o adîncire în sine și cu o iluminare a lumii interioare nebănuită pînă atunci", spre a relua cuvintele romancierului. însă conștiința ultramobilizată, controlul exercitat de "omul inteligent", adversar implacabil al misterului
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]