1,124 matches
-
o piatră mai mare (aproximativ 40 cm X 60 cm) ce este foarte lustruita și roasa. Se spune că aceste pietre sunt de pe vremea Mântuitorului. Pentru că El a călcat pe ele, de aceea se păstrează și astăzi. Pietrele s-au lustruit în timp deoarece milioane de pelerini au trecut peste ele. Din loc în loc drumul este pietruit la semirotund, ca o jumatate de cerc. Sunt locurile în care să petrecut ceva deosebit în timp ce mergeau cu Domnul să-L răstignească. Am văzut
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
trăit, mă tem să nu te prezint ca pe o oarecare, pe tine excepția vieții, așa cum gândea bietul Eminescu despre urmașii săi . „Și-n convoi de-nmormântare, falnic ca o ironie, va vorbi un mititele, nu slăvindu-te pe tine, lustruindu-se pe el, sub a numelui tău fală”. Mămica mea scumpă, tu ai fost aurul și piatra pe care n- au băgat-o în seamă zidarii. Dacă un inel de aur de 14 carate s- ar mândri neștiind că lângă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
îmi văcsuisem bocancii cu câteva minute mai înainte fără să știu că există un program și pentru văcsuitul bocancilor, și am profitat de timpul afectat pentru „văcsuitul bocancilor”și am mers la WC. Elevul sergent care ne supraveghea cum ne lustruim bocancii a observat că am intrat în weceu. A venit după mine, și m-a pedepsit cu porunca „culcat”. Eu m-am uita în jur. Peste tot erau fecale, pentru că weceul era înfundat, să văd un loc unde să execut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
are numărul șapte (sunt cu totul douăsprezece case) se află depozitate o grămadă de piese de motocicletă mare, cu ataș, o Jawa de prin 1970. Acolo locuiește un om foarte de treabă, între două vârste. Are grijă de piesele motocicletei, lustruindu-le la intervale regulate, cum se procedează cu armamentul de la cazarmă. Dar, deși este celibatar și nu are nevoie de cine știe ce mobilier, piesele auto au ocupat în întregime spațiul său locativ. Face de mâncare pe carburator, iar lichidele, când se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să introducem pentru dânsul un sistem de marcaj, nelăsându-l niciodată ultimul. Chestiunile practice chiar părinții săi le gândeau întrun fel curios. L-au trimis în expediție cu un rucsac plin de încălțări: o pereche de bocanci, una de pantofi lustruiți pentru ocazie, sandale și o pereche de papuci, să-i poarte prin cort. Pentru ca toate acestea să încapă în rucsac, nu iau mai dat merinde. Prins de capac într-o inextricabilă rețea de frânghioare pe care, oricât s-ar fi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
mă tem să nu te prezint ca pe o oarecare, pe tine excepț ia vieții, așa cum gândea bietul Eminescu despre urmașii săi . Și-n convoi de-nmormântare, falnic ca o ironie, va vorbi un mititele, nu slăvindu te pe tine, lustruindu-se pe el, sub a numelui tău fală. Mămica mea scumpă, tu ai fost aurul și piatra pe care nau băgat-o în seamă zidarii. Dacă un inel de aur de 14 carate sar mândri neștiind că lângă el se
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
îmi văcsuisem bocancii cu câteva minute mai înainte fără să știu că există un program și pentru văcsuitul bocancilor, și am profitat de timpul afectat pentru „văcsuitul bocancilor”și am mers la WC. Elevul sergent care ne supraveghea cum ne lustruim bocancii a observat că am intrat în weceu. A venit după mine, și m-a pedepsit cu porunca „culcat”. Eu m-am uita în jur. Peste tot erau fecale, pentru că weceul era înfundat, să văd un loc unde să execut
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
niciodată prea mult timp cu mine, și acum eu fac tot ce pot ca să nu repet greșeala lui". KARLA: O vecină mi-a spus: "Mașina ta arată foarte bine", iar eu i-am răspuns: "Mulțumesc, Ann. Am spălat-o și lustruit-o toată dimineața și faptul că ai observat mă face să mă simt mulțumită". MARION: Sora mea mi-a spus: "îmi place mult camera ta. Mi se pare un loc unde te poți trezi vesel dimineața". Iar eu i-am
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
discului stricat". ) GARY: Bill, dar tu mi-ai mai împrumutat mașina asta înainte. BILL: E-adevărat, dar... (Acceptă adevărul. ) GARY: Și nu ți-am restituit-o, întotdeauna, în cea mai bună stare? Ultima dată chiar am spălat-o și am lustruit-o și i-am făcut plinul înainte de a o aduce. Ba am mai și aspirat covorașele și am golit scrumierele. BILL: (Râde) Sigur că ai făcut treabă bună că ai avut grijă de mașina mea și ești binevenită s-o
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
plăcere mai mult seara. Poeziile le compunea cântândule: Beethoven compunea în gând în timpul plimbărilor lungi, Wagner își elabora piesele muzicale într-o cameră purpurie, îmbrăcat în catifea și mătase foșnitoare și parfumat cu esențe tari, iar Brahms compunea mai bine lustruindu-și ghetele. Kipling scria numai cu cerneală neagră. Turner se închidea câte opt zile în pivniță înainte de a contempla un apus de soare. Zola trăgea perdelele în mijlocul zilei și scria la lumină artificială. Byron mirosea trufe în timp ce crea, iar Haydn
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
faci o țigară; să ambalezi un mezel; să omori muște; să ascunzi o sticlă; D: să te ștergi cu el; să aprinzi focul; să îl faci bulgăre; să izolezi uși; să umpli spațiul dintre obiecte; să umpli pantofii nefolosiți; să lustruiești o suprafață; să obții un zgomot (foșnet); E: să scoți pete de ceară; să absorbi lichide; să spionezi; să notezi ceva pe o margine; să faci o izolație electrică; să ștergi geamuri; înlocuitor de hârtie igienică; pentru lăsat un mesaj-parbriz
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
pete de ceară; foiță țigări; înlocuitor de hârtie igienică; să alungi câinele; să te joci cu câinele; față de masă pentru picnic; realizare de tablou-colaj; izolant termic în pantofi; pentru mâzgălit poze (pus mustăți); protecție pe plajă (pentru a dormi); pentru lustruit suprafețe sau pantofi; etc. Stabilirea unui timp limită și a unui număr mare de idei vă ajută să vă folosiți energia în mod productiv. Cifrele pe care le impuneți vă ajută să vă canalizați energia și să generați idei alternative
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
la fel. Singura Închisoare care m-a impresionat după filmele și cărțile pe care le-am citit a fost Piteștiul... Am ajuns seara, era curățenie... Ce să vă spun? Aveau tălpici și deținuții de drept comun, așa am auzit, și lustruiau coridoarele și mozaicul de străluceau. Cum erau și becurile aprinse, parcă era o sală de dans și Între etaje era plasă... N-am mai văzut până acolo plasă și mi s-a părut foarte ciudat. Am auzit că dintre bărbați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
margine, nu pot suferi complezența, servilismul, laudele nesincere („abile”, „strategice”, „diplomatice”), inspirate de calcul și nu de respect. Mi-s nesuferiți zelatorii, ipocriții, viclenii care împart în stînga și n dreapta „vorbe bune”. Ei sînt cei ce maschează adevărul, îl lustruiesc, îl livrează cu cîntarul, pun în circulație doar partea lui ușor digerabilă. Nesuferite îmi sînt frazele lor cosmetice (plasturi pentru afectările vanitoșilor), felul lor de a naviga printre Scyllele și Charibdele evenimentelor, echilibristica (i)morală și, nu în ultimul rînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se răspunde că „mai mult nu se poate”. „Vedeți, după ce terminați cu înmormîntarea, să treceți cu toții la treabă!”, îi subliniază primarul, ca și cum i-ar fi făcut nu știu ce hatîr. După plecarea femeii, în birou a pătruns un bărbat înalt, cu fața lustruită de nesomn (acea peliculă de sudoare de după o noapte nedormită), cu ochii înroșiți. „Mă numesc Ciuraru”, a zis. Și, fără să fie întrebat, a început să înșire că a dat la Stat atîta brînză, atîta lînă etc., dar n-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
florării. *Va trebui să povestesc cîndva „micile umilințe infinitezimale” (Max Gallo) pe care le-am suferit în liceul militar, în școala de ofițeri, în facultate și după terminarea ei. Va trebui, de pildă, să vorbesc despre pedeapsa nedreaptă de a lustrui, în genunchi, mozaicul unui lung culoar sau de a rămîne duminica în cazarmă din cauza unei petlițe mai strîmbe cu un milimetru față de poziția normală, a unui „stînga-mprejur!” de ultim moment nereușit etc. Despre permanenta teroare că voi fi dat afară
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
executăm astfel de obiecte, cu ce semnificație am învesti o sculptură în malachit sau (tocmai trecusem prin fața lupei prin care putea fi văzută) o sculptură într-un bob de orez? Pentru noi, acestea sînt ocupații exotice, „chinezării”. Tipul care să lustruiască la nesfîrșit, cu dragoste, biela-manivela aparține trecutului. Locul lui l-a luat, cam peste tot, insul care rasolește, fără remușcări, treburile. Nervii noștri s-au subțiat, nu mai avem răbdare. În literatură, m-a întrebat ea, simțindu-mi rezistența la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pregătitor de adaptare la inevitabil. Liviu Petrescu Întruchipa civilitate și destoinicie, subtilitate cărturărească și elegantă demnitate. Discret și delicat, nu evita În știrile pe care mi le dădea despre România sarcasmul față de vedetele literare și politice profesionalizate În a-și lustrui duplicitatea. Inexplicabila noastră tăcere mutuală de după vizita mea la Cluj nu mai poate fi dezlegată. Scrisorile, puține câte sunt, Învie totuși timpul personajelor care am fost fiecare, speranța căreia Îi căutam un nume. New York, 11 mai 2000 * Liviu Petrescu către
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lumină va emana craniul sau ce senzație îmi va lăsa, dar am înțeles în mare ce aveam de făcut. În timp ce-i priveam degetele subțiri atingând craniul, am avut impresia că mai văzusem craniul acela. Unde mai văzusem eu oasele alea lustruite de vreme? Foarte puternică impresia! La fel ca aceea pe care mi-o lăsase chipul ei încă din primele momente ale întâlnirii noastre. Ceva care atingea o coardă sensibilă din mine. O fi oare un fragment corect dintr-o amintire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să iau fiecare vis în parte și să mă dedic lui cu totul. Privesc rafturile, aleg câte un craniu și-l duc la masa mea. Ea mă ajută. Mai întâi ia o cârpă umedă și-l șterge de praf. Îl lustruiește apoi bine cu o cârpă uscată până se face alb ca zăpada. Orbitele se afundă parcă departe... adânci ca o fântână. Iau craniul cu ambele mâini și-l privesc atent, îndelung, așteptând să emane căldură. O căldură care să mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
înainte de toate să mă întreb pe mine dacă o să rezist în starea de incertitudine în care mă aflu. Fata a pus craniul pe masă și l-a șters, ca de obicei, cu o cârpă umedă mai întâi. Apoi l-a lustruit cu una uscată. Eu am rămas cu capul în mâini și îi priveam mișcările. — Aș mai putea face ceva pentru tine? întrebă ea, ridicând privirile. — Faci și așa destule, am zis. S-a așezat în fața mea cu craniul în mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
gândești astfel, dar nu pot. — De ce? Ai zis că ai nevoie de mine. — Da, am, dar deocamdată nu mă pot culca cu tine. Indiferent câtă nevoie aș avea de așa ceva. A căzut un pic pe gânduri și a început să lustruiască iar craniul. Eu am ridicat ochii, am privit tavanul înalt și becul galben ce atârna din el. Oricât de împietrită îmi devenea inima și oricât de tare mă pecetluia iarna, nu aveam de gând să mă culc cu ea. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fi adâncit și mai mult senzația de pierdere a propriilor mele drepturi. Cred că Orașul își dorea să mă culc cu ea, considerând că i-ar fi mai ușor astfel să pună mâna pe sufletul meu. Fata a așezat craniul lustruit în fața mea, dar n-am întins mâna să-l iau. Îi priveam degetele. Am încercat să găsesc o semnificație în ele, dar n-am reușit. Zece degete subțiri și-atât. — Mai spune-mi ceva despre mama ta, am rugat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mine, mi-am mai revenit. Noi n-am avut unde să ne culcăm, că erau alții care dormeau în paturi. Am stat pe o bancă acolo. Cum stăteau pe bancă, oamenii s-au frecat de perete încât peretele acela era lustruit. Și mi-am zis eu așa: "ăleeeiiii, ne ține aici până când ne omoară! Uite, alții au fost și au lustruit peretele!" La prânz, ne-au adus mâncare, niște borș făcut cu uger de vită, de care n-am mâncat în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Am stat pe o bancă acolo. Cum stăteau pe bancă, oamenii s-au frecat de perete încât peretele acela era lustruit. Și mi-am zis eu așa: "ăleeeiiii, ne ține aici până când ne omoară! Uite, alții au fost și au lustruit peretele!" La prânz, ne-au adus mâncare, niște borș făcut cu uger de vită, de care n-am mâncat în viața mea și nici nu văzusem ce fel este. Și când am văzut ugerul acela, mi-am zis în mintea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]