3,421 matches
-
jos, la WC! Mi-o arăți nu?.. Mă lași să o ating? Revolta din el a dat pe dinafară. Chipul i s-a schimonosit a ură completată fiind de un rânjet fioros, ochii, deveniți tulburi, au fixat beregata intrusului care, mânat de instict, s-a făcut nevăzut pe dată. Albert a zăbovit, preț de câteva clipe, străduindu-se să-și recapete înfățișarea umană. Tristețea care l-a cuprins, după scurtul răgaz, i-a dat de înțeles faptul că nu va mai
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
Nicoleta Milea Publicat în: Ediția nr. 202 din 21 iulie 2011 Toate Articolele Autorului CÂND SCRIU... Când scriu Simt o prezență discretă, Fascinantă, cuceritoare... Și nu-nțeleg Cine și-a uitat sufletul În sălbatică miere a dorului... Un copil își mâna agale Cuvintele spre casă Lăsând în urmă Lumină primului răsărit... Tot ascultând Tăcerile profunde, Mă trezesc cuvânt În locul unde Soarele-a apus! Referință Bibliografica: CÂND SCRIU / Nicoleta Milea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 202, Anul I, 21 iulie 2011
CÂND SCRIU de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365546_a_366875]
-
Prefer, în loc de bocanci, să-mi iau un pantalon și o bluză. Nu va fi numai frig pe munte. - Ia ce dorești, acum când oferta este făcută și așa nu ți-am luat nimic de ziua ta, consideră-le cadou. - Sărut mâna mami, ești generoasă. - Nu mă supăra că îmi retrag oferta imediat, glumi Veronica. - Mai am și eu ceva bani economisiți. Nu mulți, dar îmi ajung pentru o excursie de o săptămână la munte în doi. Doar am primit salariul pe
PE FALEZA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365479_a_366808]
-
unghere În limba asta, plină de tăceri. Ce teafără-i și dreaptă rădăcina, Întreg copacul pare un tumult, În ochii lor n-a scormonit rugina De două mii de ani și mai de mult Și-oriunde-ar fi prin viață să te duci, Mânat de vreme și purtat de soartă, Tu nu uita de Semnul Sfintei Cruci, De Crucea care vindecă și iartă... Referință Bibliografică: Semnul cel dintâi de punctuație... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 988, Anul III, 14 septembrie
SEMNUL CEL DINTÂI DE PUNCTUAŢIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365036_a_366365]
-
umană". Este foarte ciudat că, omul se crede mai întotdeauna suveran în ceea ce privește viața sa, și nu conștientizează că are un Creator și un Tată care așteaptă să se întoarcă în brațele Sale sfinte pentru a-l face fericit. Se avântă mânat de propriile instincte și moduri care nu întotdeauna îl duc la succesul scontat. Din categoria celor care punea la îndoală existența lui Dumnezeu am fost și eu o bună bucată de timp în copilărie, dar a fost o clipă când
DESPRE CĂI ŞI MODALITĂŢI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364826_a_366155]
-
lume egoistă, în care trecem unul pe lângă celălalt fără să ne intereseze ori pese, ce se întâmplă în Valea Screzii pare greu de crezut. Aici, “egoismul” a fost scos și șters din dicționar. Pe cei care ajung în Valea Screzii, mânați de curiozitate îi duce prin camerele copiilor cu gândul ca poate îi convinge să se întoarcă, să coopereze și să îi ajute. Cât de greu este să hranești în fiecare zi 328 de guri, să îmbraci și sa educi o
INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DE LA VALEA PLOPULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364740_a_366069]
-
fost casă, bunătatea , darul meu, pentru voi. Lumea mea este și lumea voastră. Diferă doar percepția ta omule, pierdut în altă galaxie.... I REMAINED THE SAME... Have you ever wondered how really am i? What does my soul tell you mân? I did not change I am the same Cradled by the good nun Through a psalm ... The word dressed me, my belief was true, my love was home, my goodness, my gift, for you. My world it’s your world
POESIS de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366365_a_367694]
-
șî adăi un bruș de mămăligă șî dă-i să mânce - mi-a mai zis taică-meu după un minut sau două. M-am dus în bucătărie, am luat un bruș de mămăligă, dar și o coastă de porc din mân¬carea de varză pusă la fiert de maică-mea și i le-am dat să le mănânce din palmă... Câinele a mâncat fără grabă, tacticos, a pufăit mulțumit pe nas și a început apoi să-mi lingă mâna; gata, devenisem
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
pervers ce ești! Auzi la el, altfel de pește! Bucuros, am intrat în jocul ei, făcându-mi de lucru cu perișoarele de pe piept, în timp ce nădrăvanul trezit din somn, bătea la porțile încă închise ale plăcerii. Răspunzând, Miruna întinse cu îndemânare mâna să-mi prindă cu putere nebunaticul, în timp ce își ridică puțin fundul și-l potrivi pe făgașul plăcerilor incomensurabile. Își mișca trupul atât de măiestrit și agil, încât mă înfiora. Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
pe mine zicându-mi: „Nu sunt bună de nimic!” Ideea nu-mi dă pace și ca un șarpe îmi sâsâie prin cap. Îmi prefir degetele prin păr și respir adânc. Îmi fixez privirile pe ecranul amintirilor, în locul unde trăiesc visele mânate de lumină, în străfundul gândurilor, întâmplărilor, impresiilor de viață ca să le leg cu noua idee care îmi zbârnie în creier. Aștept. Nu se încheagă povestirea. Stau pierdută ca un obiect pe care nu-l caută nimeni. Mă concentrez mai adânc
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
mai adânc asupra celor ce vreau să spun și asupra celor ce mi-au trecut pe dinaintea ochilor ca să le cern prin sita vremii și să le leg într-un mănunchi frumos. Timpul mi se pare că se derulează prea repede mânat de o rotiță nevăzută și îmi joacă feste puterii de a privi imagini devălmășindu-le și îndepărtându-le, înecându-le în uitare sau dându-le alt contur. Îmi vine să strig: „Unde ești talentule, ca să îmi potrivești mâna pentru a aștearne
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
chip de la distrugerea acestei alte vieți omenești. Povestea lui Luca poate fi, până la urmă, povestea tragică a oricărui ins dezrădăcinat cu forța de pe meleagurile patriei sale, indiferent de naționalitatea de apartenență a acestuia, pentru că a pleca din propria-ți ogradă mânat de lipsa unei certitudini anume într-o lume complet nouă, necunoscută ție, cu coordonate culturale specifice sieși, unde nu ești atât de lesne, pe cât s-ar crede, acceptat și pe care, la rândul tău, nu ajungi să o primești cu
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
depărtărilor, arhitectura clădirilor, totul în jur reflecta atmosfera timpurilor demult trecute și prezența spiritului marii noastre Regine. Totul părea rupt din alte vremuri, cele din anii copilăriei când simțeam cum se scurgea molcom, nezorit de nimic, un timp care îmi mâna gândul la ce e mai bun și mai frumos pe lume. Toate cele ce le-am văzut nu au făcut altceva decât să-mi trezească admirația pentru cum au fost gândite de sensibilitatea unei femei cu gust rafinat, având ca
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
al regăsirii Tatălui, ei, bine, romanul doamnei Georgeta Resteman este un roman invers, la nivelul principiului feminin: mama este cea care pleacă în lume ca să-și regăsească, în plan psihologic, în plan sufletesc și în mod real, fiica. [...] Ei bine, mânată de dorul de fiica ei dar alungată, probabil, și de sărăcia și de lipsa de orizont a vieții, în condițiile în care licențiată fiind rămâne fără sursa minimă de trai, silită de umilința trăită aici, în țară, doamna Georgeta Resteman
CUM S-A NĂSCUT O CARTE – „CIPRU, COROLĂ DE LUMINĂ VIE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365744_a_367073]
-
cluburi, Nici localuri de "fittness"... Bărbații atunci erau bărbați... De la sine ințeles... Aveau trupul ca sculptat De la "Ea"....mama natură... Pletele negre ca corbul... Și un surâs în colț de gură... Creșteau ca iarba primăvara, Rod al iubirii fără lege... Mânați de-o dragoste de țară Ce astăzi nimeni n-o înțelege... Femeile-i iubeau nebune... Văndute pentru o sărutare... Ei, treceau prin pat ca fumul... Lăsând dorință și sudoare... Casa din lut și șubrezită... Femeia-n pat, lăuză... Copiii îmbăiați
GÂNDURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366130_a_367459]
-
se plimbau de mâini, îmbrăcați frumos, ca de sărbătoare. Parcă era Raiul, așa știam că arată din poveștile pe care le citisem când eram de-o șchioapă. Să mă întorc de unde am venit? Nu puteam să renunț. Venisem până aici mânată de dorința de a ajunge până la capăt: adică, de a ajunge în Rai. Dacă înaintam ajungeam în gurile monstrului. Eram între Moarte și Rai. Ce puteam face? Numai dacă mă transformam într-un înger puteam să zbor deasupra capetelor și
UN VIS CU ZÂMBÂC de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366145_a_367474]
-
2015 Toate Articolele Autorului Azi am găsit un suflet pe-un peron, Era-nvelit în pânză sidefie, Precum o fantomatică mumie Zvârlită într-un colț de tomberon. M-am aplecat, sub cerul zdrențuit, Spre glezna-i obosită, să-i iau pulsul, Mânată iluzoriu de impulsul Aceluiași pedestru chinuit. Treceau vagoane într-un murmur sec, Pe șinele încinse-n întuneric, În filmul cu sumarul său coleric, Rulând între speranță și eșec. Am mai găsit și-un rest de imprimeu, Pe caldarâmul negru ca
AZI AM GĂSIT UN SUFLET... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366172_a_367501]
-
pripă, Prea multe să-mi dai, nu apuci. Șireată, din mers, arunci șoapte, Îmi spui că mereu te-am furat, Tu, dragă mi-ai fost și în noapte Și zorii când s-au revărsat. . . Bezmetic, de trei ani încoace, Te mân eu în USA muncind, Te-adun și. . .te pierd, n-am ce face Te prind, doar pe-o foaie, scriind!. Te mân și mă bucur când zile Și nopți, tu le iei și le scazi, Îmi prinzi simțămintele-n file
C L I P A de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366196_a_367525]
-
mi-ai fost și în noapte Și zorii când s-au revărsat. . . Bezmetic, de trei ani încoace, Te mân eu în USA muncind, Te-adun și. . .te pierd, n-am ce face Te prind, doar pe-o foaie, scriind!. Te mân și mă bucur când zile Și nopți, tu le iei și le scazi, Îmi prinzi simțămintele-n file Și-s tânăr, în suflet și azi!. . . Râmâi, n-am să-ți spun nici la iarnă, Când brazi cu steluțe aduci, Când
C L I P A de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366196_a_367525]
-
cumpărător: „Deși icoana pe sticlă este decorativă, să căutăm să ajungem cu sufletul în miezul și profunzimea ei și să vedem legătura dintre noi și divinitate sau cu sfântul reprezentat. A picta icoana o faci pentru că cineva te cheamă, te mână să o faci, fiind conștient că icoana nu se va vinde, deoarece nu a venit omul cu care să comunici sufletește și acel om să o poată avea în casă. Tu ca pictor, în momentul când ai creat-o ți-
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
Ediția nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Zdrențele viitorului îmi flutură la fereastră tac și văd cum înfloresc rugăciuni albe în copacii îngenunchiați în copilărie încotro întreb camera gata de lansare încotro co pilărie încotro privire încotro mână încotro picior încotro și tu inimă albastră întrebări le se izbesc de zid ca niște ferestre bătute de vânt numai picioarele infinite ale iubirii ies afară din poem să mă caute eu alerg de bunăvoie prin coridorul dintre rai și
EREZIA BIBERONULUI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361634_a_362963]
-
plăcere s-o privesc cântând...” (Petre Ghiață/ Clery Sachelarie, Maria Tănase și Cântecul Românesc. Ed. Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R. S. R., 1965, p.56) Așa cum Oltul își adună afluenții, fii și nepoți, ca un Păstor grijuliu turmele sale, mânându-i spre Dunărea albastră, învolburând Marea cea mare, cu răzvrătirea neatârnării, așa cântecul Mariei și-a adunat mlădițele mângâind cerul și-nseninând pământul. Vremea iscusiților Conducători ai Neamului a înfrățit în clipa milostivă durerile cu bucuria, dimineața cu nunta, visurile cu
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
mai periculoase, unele chiar cu tentă politică. Dau un exemplu: într-un miez de noapte, Eli și Geo - alt tip din clică - au ieșit la plimbare prin cartier și, nici una nici două, au dezlegat toate bărcile de pe lacul din apropiere, mânând-le în larg. După ce au provocat o debandadă exemplară, livizi și cu suflarea tăiată, s-au înființat la ușa Argentinei, salvându-se în ultima clipă din urmărirea încleștată a forțelor de ordine, care începuseră deja să strige „stai că trag
ARGENTINA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351878_a_353207]
-
victorioasă ne-a învațat câteva expresii rusești ca de pildă: „davai cias... iopt-foiu mati” și celebrul „dalico Berlin?”. Cel ce pusese întrebarea era un uzbec janghinos cu patru ceasuri pe fiecare mână și cu un deșteptator atârnat de gât... ce mâna o cotigă la care era înhămată o mârțoagă. Cred că le furase de la vre-un biet țigan. Aceștia ne-au „eliberat” și ne-au dat înapoi cu un secol... de va mai trece o generație până ne revenim. Ovidiu CREANGĂ
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
mi-a trecut niciodată prin minte că voi sta lângă autorul versurilor pe patul de spital și să-mi spună: „Fă-mi te rog un masaj, la spate!” „Dumnezeu să-l odihnească-n pace! „(...) peste toată mascarada/ turma stelelor se mână// am rămas singur cu strada/ și cu poezia-n mână//(...) dar Constantin dar Brâncoveanul/ zace-n Bosfor fosforizat// și capul lui umblă ca banul/ după un trup decapitat// și nu-i dă nimeni trupul mim/ avem istorie frumoasă// avem puterea
TIMPUL S-A OPRIT ÎN LOC PENTRU POET, AMINTIRILE DESPRE EL, NU! de TEO CABEL în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351932_a_353261]