1,406 matches
-
Emmei nici prin cap nu-i trecea că ar fi trebuit să fie recunoscătoare că avea o mamă, ca să nu mai spun o mamă ca a ei. Dacă aș fi În locul Emmei, iar Linda ar fi mama mea, aș fi mîndră de asta și foarte recunoscătoare. Mi-aș petrece timpul cu ea și aș lua-o cu mine În escapade la cumpărături. Am lua prînzul Împreună, am bîrfi și i-aș povesti despre necazurile mele cu bărbații și dilemele legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am era unul de voluptate și feminitate. Pentru prima dată, am senzația că trupul meu face exact ceea ce a fost proiectat să facă. Îmi ador sînii umflați și pîntecele rotunjit și proeminent. Nu am haine largi În garderobă, atît de mîndră sînt de noua formă a corpului meu. Mă mîndresc cu ea, mai degrabă decît s-o țin ascunsă și mă simt sexy și strălucitoare În pulovere strîmte și pantaloni cu talie joasă pentru femeile Însărcinate cu stil. Iar strălucirea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
luxoase. Ținea în mână un toiag noduros. Fața, dacă nu i-ar fi fost mutilată de o plagă ce-i devorase bărbia, ar fi părut a fi a unui bărbat încă în putere, chiar dacă cu chipul supt. Privirea îi era mândră, ai fi zis chiar trufașă. Cam la cinci pași de noi, s-a oprit și, sigur pe el, a întrebat: - Ce vă aduce în aceste locuri? Mi-am scos pălăria și am făcut un pas spre el. - Domnule, suntem pelerini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care Îl petrec alături de ea. Va Înțelege asta când va fi mare. N-ar ști ce să se facă având o mamă frustrată și nefericită. Când m-a văzut la televizor alături de Hillary Clinton era atât de fericită și de mândră de mine. Dacă trebuie neapărat să vină și Kevin Buonocore, măcar să fie prezentabil. Adică așa, ca toți ceilalți. Era atât de comic din cauza plasturelui de pe ochi, sărăcuțul, cine știe cât de stânjenit o fi. Are un aer atât de rătăcit. — Încercă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
altul, tot lepădătură, De prin stepe-adunătură, Pe român îl pizmuiră, Și așa se sfătuiră; Pe la un apus de soare, Pe-al nostru baci să-l omoare, Că are pășuni întinse Și fânețe necuprinse, Și păduri cu umbra deasă, Și o mândră mai aleasă; Și mai are înalți munții, Și har îndărătul frunții, Are Dunărea și Marea Asta-i toată supărarea! Câinii noștri-i otrăviră, Caii noștri îi goniră, Și ca fiarele turbate, Îi săriră lui în spate. Se-nroși tot asfințitul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fiarele turbate, Îi săriră lui în spate. Se-nroși tot asfințitul, Când loviră cu cuțitul. Dar și mândrul nostru, dragul, Îi trăsnise cu baltagul Și-i lăsă în bălți de sânge, Dar el rabdă și se plânge, Că nu-i mândra lângă dânsul Să-i mai potolească plânsul, Și de turmă să-ngrijească. Rogu-mă, rog dumitale, Du-te la români, devale Și-i vedea o casă-n cale: Poarta-i largă, alb cerdacul Și-nflorit tot liliacul. Mândra-și coase
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu-i mândra lângă dânsul Să-i mai potolească plânsul, Și de turmă să-ngrijească. Rogu-mă, rog dumitale, Du-te la români, devale Și-i vedea o casă-n cale: Poarta-i largă, alb cerdacul Și-nflorit tot liliacul. Mândra-și coase-n flori cerguța, Raza-i mângâie cosița. Spune-i să nu zăbovească Și de grabă să pornească, Și s-aducă trei smicele. Să-i lege rana cu ele, Sângele să se oprească, Badea să se-nzdrăvenească. Baciul merse
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și de grabă să pornească, Și s-aducă trei smicele. Să-i lege rana cu ele, Sângele să se oprească, Badea să se-nzdrăvenească. Baciul merse și ajunse, În ogradă el pătrunse Și povestea mioriței O istorisi băciței. Când aude mândra, sare Pe un cal de foc răsare, Surpă dealul tot călare. Mândrul roib e tot o spumă, Parcă-ar fi bătut de brumă. Când ajunge gându-i plânge, Pe voinic la piept îl strânge Și cu mâna ei ușoară Rana
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Adesea la nisip eu mă jucam Pentru păpuși și ursuleți Prăjiturele pregăteam. Ca joaca să îmi fie mai frumoasă Bunica o păpușă-mi înfășa: „Să știi, fetito, ce astăzi e joacă Mâine va fi un adevăr în viața ta! Ce mândră e și tricicleta! Bunicul mi-a adus-o-n dar Ea are aproape vârsta mea Dar eu mă plimb și-acum cu ea. Cu ele-am plâns, cu ele-am râs Cu ele jocuri îmi făceam. Când somnul dulce mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mi le încredințau mie, singura fiică supraviețuitoare. Mi-au spus lucruri pe care eram prea prea mică să le aud. Mi-au ținut capul în palme și m-au pus să jur că nu le voi uita. Mamele mele erau mândre că îi dăruiseră tatălui meu atâția fii. Fiii erau mândria și prețul unei mame. Dar băieții născuți unul după altul în cortul roșu rezervat femeilor nu erau o sursă de fericire deplină. Tatăl meu era foarte mândru de tribul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Rahela a început să-și imagineze tot felul de lucruri teribile. N-avea să sângereze niciodată, nici nu se va mărita și nici nu-i va face fii lui Iacob. Dintr-odată, sânii ei mici, de care era așa de mândră, i s-au părut dizgrațioși. Poate era un mic monstru, un hermafrodit, ca idolul respingător din cortul tatălui ei, acela cu un trunchi de copac între picioare și cu sâni ca de vacă. Așa că Rahela a încercat să-și grăbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mare și de ceea ce părea a fi averea noastră. Iosif zicea că nu e mare lucru de capul nostru, că aveam doar două animale de povară care ne cărau toate lucrurile, dar eu eram în continuare cât se poate de mândră de tatăl meu și de tot ce avea și mi se părea că mama pășea în fruntea noastră ca o regină. Nu mergeam de prea mult timp, când Levi a semnalat o siluetă în față, care stătea în drum. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
agățam de orice prilej ca să le urc și să le cobor, urmărind cum casa se schimbă la fiecare treaptă. Mi-am luat sarcina de a le mătura în fiecare seară și de a le spăla în fiecare dimineață și eram mândră cum nu se poate de felul în care aveam grijă de ele, fără să mă mai gândesc la nimic altceva. De câte ori aveam ocazia, mă urcam până pe acoperiș, unde briza de nord dinspre fluviu ar fi putut să ridice pe sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ea, punându-și mâna pe obrazul meu, sunt așa de onorată să fiu vasul în care ai turnat povestea durerii și a forței tale. În toți acești ani, nici o fiică nu m-ar fi putut face la fel de fericită sau de mândră cum m-ai făcut tu. Acum că știu cine ești și ce ți-a făcut viața, sunt recunoscătoare că te numeri printre oamenii pe care îi iubesc. După o tăcere liniștitoare, Meryt și-a adunat lucrurile și s-a pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe fratele Mariei la postul de poliție. O tăcere apăsătoare, tulburată doar de șuierul rafalelor de vînt, Însoți ieșirea lui Lucas. Acesta Înfruntă o clipă zidul compact de priviri ostile, cînd un glas aspru și tăios se făcu auzit. - Ești mîndră de ce-ai făcut, piază rea? Doar cînd o văzu pe Marie În prag Lucas Înțelese că diatriba nu i se adresa lui. - Nu vezi că semeni răul de cînd te afli pe insulă? continuă Yvonne Le Bihan Înșfăcînd-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și se duse să oprească ceainicul care scuipa jeturi de aburi. Marie completă fraza rămasă În suspensie. - Atunci te-ai dus la bătrînul Pérec și i-ai cerut partea ta, conchise ea, nu fără dispreț. Jeanne primi lovitura. - Nu sînt mîndră de ce am făcut, Marie, dar dacă ar fi s-o fac din nou, aș face-o. Nu mă judeca. Există lucruri pe care trebuie să le fi trăit ca să știi dacă n-ai fi făcut și mai rău. - Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e nimic, că e fericită. N-am prea avut timp să vorbim, era deja ora opt, trebuia să se Întoarcă neîntârziat acasă. Mi-a spus, nu prea știu de ce, că e singură la părinți. Era atât de fericită, atât de mândră că are un motiv ca să Întârzie la cină, că era cât pe ce să mă apuce plânsul. Ne-am sărutat Îndelung În grădină, În fața casei. A doua zi dimineața, am plecat la Paris.” La capătul acestei scurte povestiri, Bruno făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
clitorisul acoperite cu corpusculii Krause - În număr aproape identic, până aici e foarte egalitar; Însă mai e ceva, știi foarte bine. Îmi iubeam enorm soțul. Îi mângâiam, Îi lingeam sexul cu venerație; Îmi plăcea să-l simt În mine. Eram mândră să-i provoc erecții, aveam o fotografie cu sexul lui Întărit, o țineam tot timpul În portofel; pentru mine era ca o icoană, iar faptul de a-i dărui plăcere era bucuria mea cea mai mare. Până la urmă, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și trage afară o tavă de copt acoperită cu niște buburuze micuțe negre. Mazărea mea fină. Am uitat complet de ea. — Astea ce mai sunt ? zice siderat. Căcăreze de iepure ? — E mazăre fină, îi răspund. Îmi ard obrajii, dar ridic mândră din bărbie, încercând să-mi recuperez demnitatea pierdută. Le-am pus în ulei de măsline și le-am pus în cuptor ca să se... topească. Nathaniel se uită la mine ca la nebuni. — Să se topească ? — Să se înmoaie, mă corectez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o clipă la toate felurile de mâncare pe care le-am pregătit, și care sunt gata să intre în scenă. La sosul meu, care încă mai fierbe încetișor pe foc. La garniturile mele din felii de lămâie. Eram atât de mândră de tot. Asta e, n-am ce face. Plătica pare foarte îndurerată de propria ei soartă, dar îmi pun un fileu pe o farfurie și îmi torn un pahar de vin. Mă așez la masă, îmi tai o bucată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gata să ți se rupă în mâini. Miroase atât de bine că îmi lasă gura apă. — Spune-mi că asta nu înseamnă nimic, zice Iris, strângându-mă de braț. Tu ai făcut-o, scumpa mea. Și ar trebui să fii mândră de tine. Nu sunt în stare să-i răspund. Țin franzela caldă în mâini și simt că mi se pune un nod în gât. Eu am făcut pâinea asta. Eu am făcut-o. Eu, Samantha Sweeting, care nu eram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
situații. Nathaniel se sprijină de balustradă, cu degetele mari în buzunare, și privește scândurile de lemn ale podului. — Și... unde-ți sunt prietenii ? — Nu știu. S-au dus. Și nu sunt prietenii mei. I-am dat una lui Guy, adaug mândră. Nathaniel își dă capul pe spate și râde. — Deci te-au concediat. — Eu i-am concediat pe ei, îl corectez. — Chiar așa ? spune Nathaniel mirat. Întinde mâna, dar nu i-o iau. Dincolo de toată bucuria mea, sunt încă afectată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Întorcîndu-mă să-l privesc. Am zis eu ceva ? Ridică din sprînceană. În clipa În care Îi zăresc expresia de pe față, parcă m-a Înțepat ceva. Mă Întreb dacă s-a prins de ceva. — Știu la ce te gîndești, zic, ridicînd mîndră din bărbie. Dar te Înșeli. — Mă Înșel ? — Da ! Ești... eronat. — Eronat ? Mă privește cu aerul că mai are puțin și izbucnește În rîs, și o vocișoară din cap Îmi spune să mă opresc. Dar nu pot. Trebuie neapărat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ușor. E un... birou foarte frumos. — Iar toți aceștia sînt prietenii tăi ? spune mama, zîmbind spre asistență. — Oarecum, spun, strîmbîndu-mă cînd o văd pe Artemis zîmbind spre mama cu toată fața. — Știi, tocmai ziceam zilele trecute, continuă mama, cît de mîndră trebuie să fii că lucrezi pentru așa o companie mare. SÎnt sigură că multe fete te invidiază sincer pentru cariera ta. Nu crezi, Brian ? — Absolut ! spune tata. Te-ai descurcat foarte bine, Emma. SÎnt atît de uluită, că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Jean-Paul, iar acum sare și se Învîrte În jurul unei panglici, și Întreaga asistență a rămas cu ochii la ea, care pare să radieze de fericire. De luni de zile n-am mai văzut-o atît de fericită. SÎnt atît de mîndră de ea ! Spre groaza mea, simt că-mi dau lacrimile. Iar acum Începe să-mi curgă și nasul. N-am nici măcar un șervețel. Doamne, ce jenant ! O să trebuiască să-mi trag nasul, așa cum fac mamele la piesele de Crăciun. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]