KorAP: Find »[drukola/base=mândru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...333 >

8,306 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

rochii noi, comandate la croitorul indian. Eu nu sunt un tip elegant, dar ea este foarte dichisită. Mulți ani după ce ne-am căsătorit nu am avut copii. Apoi a rămas gravidă și mi-a născut un fiu. Am fost foarte mândru, singurul lucru pe care l-am regretat a fost că tatăl meu nu mai e în viață să-și cunoască mândrețea de nepot. Fiul meu nu-i foarte deștept. L-am dat la școala primară de lângă casa noastră și tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
soția mea este în pas cu moda - că oamenii întorc capul după ea pe stradă. Mulți măcelari au neveste care nu arată cine știe ce, dar eu nu fac parte din categoria asta. Eu sunt măcelarul cu nevastă elegantă și sunt tare mândru de asta. Sunt mândru și de fiul meu. Când s-a înscris la Thornhill, avea note mici la toate materiile și mi-a fost teamă că o să-l pună să repete o clasă. Când am vorbit cu învățătoarea lui, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
pas cu moda - că oamenii întorc capul după ea pe stradă. Mulți măcelari au neveste care nu arată cine știe ce, dar eu nu fac parte din categoria asta. Eu sunt măcelarul cu nevastă elegantă și sunt tare mândru de asta. Sunt mândru și de fiul meu. Când s-a înscris la Thornhill, avea note mici la toate materiile și mi-a fost teamă că o să-l pună să repete o clasă. Când am vorbit cu învățătoarea lui, însă, mi-a zis că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
uită în ochii lui respectuoasă. — Nu sunteți supărat pe mie, Rra? întrebă ea. Sper că nu vă stau în drum. Făcu un pas înaintă și o atinse cu blândețe pe braț. — Bineînțeles că nu sunt supărat, o liniști el. Sunt mândru. Sunt mândru că acum am o fetiță care va ajunge un mecanic formidabil. Asta-ți dorești? Am dreptate? Modestă, dădu din cap a încuviințare. — Mi-au plăcut dintotdeauna motoarele, îi mărturisi. Mă uitam cu drag la ele. Mi-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
ochii lui respectuoasă. — Nu sunteți supărat pe mie, Rra? întrebă ea. Sper că nu vă stau în drum. Făcu un pas înaintă și o atinse cu blândețe pe braț. — Bineînțeles că nu sunt supărat, o liniști el. Sunt mândru. Sunt mândru că acum am o fetiță care va ajunge un mecanic formidabil. Asta-ți dorești? Am dreptate? Modestă, dădu din cap a încuviințare. — Mi-au plăcut dintotdeauna motoarele, îi mărturisi. Mă uitam cu drag la ele. Mi-ar fi plăcut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
întrebări, dar având grijă să nu-l deranjeze. El meșteri și făcu reglaje până când motorul microbuzului fu, în cele din urmă, așezat la locul lui și, când fu testat, nu mai scoase fumul negru, înecăcios. — Vezi, exclamă domnul J.L.B. Matekoni mândru, arătând spre gazul de eșapament alb. Benzina nu arde așa dacă este ținută în compartimentul potrivit. Garnituri etanșe, manșoane noi de pistoane, totul e cum trebuie să fie. Motholeli bătu din palme. — Microbuzul ăsta e fericit acum! exclamă ea. Domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
de peste mări și țări n-au loc în inima lor pentru Africa, deoarece nimeni nu le spusese vreodată că africanii sunt aidoma lor. Pur și simplu nu știau despre existența unor oameni cum fusese tăticul ei, Obed Ramotswe, care stătea mândru în fotografia din sufrageria ei, îmbrăcat în costumul lui elegant. N-ai avut nici un nepot, se adresă fotografiei, dar acum ai. Doi! Chiar în această casă. Fotografia nu-i răspunse. I-ar fi plăcut să-i întâlnească pe copii, reflectă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

în pământ... Să mă strecor prin galerii, să mușc glodul, să gust rădăcini și coropișnițe... Și-atunci se-mpingea în mine, voia să mă țocăie pe amândoi obrajii și-i băgam repede la înaintare o papiroasă. Trăgea vreo două fumuri, mândru de el: - Hai, Sclivi, vreau să fiu cârtiță, fără ochi, cu nasul boțit, să mă ghidez numa’ după mirosuri, să ies câteodată din mușuroi și să fie lumea tulbure ca apa din baltă, să n-o văd, s-o amușin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
rupt toate scobitorile și de sfâșiat șervețelele. Ana s-a îndreptat spre ușă. - Voievoade... Taică-meu chiar a crezut și crede în comunism! Înțelegi? Ha-ha-ha, ăsta a intrat din convingere... din convingere, mă, în ’68 îl prefera pe Troțki... Era mândru de carnetul lui, îl scotea din buzunarul de la piept și-l arăta la lume, acum noi facem istoria, zicea, s-a bucurat când l-au pus șef de organizație... Două bucurii a avut în anul ăla, i s-a născut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de la etaj la cutremur, ne-au ținut în curte, într-un cort de la armată, pe jos, bă’ ăștia, da’ mulți mai sunteți... Am învățat să număr ouăle, merele și perele dintr-un CAP din țara noastră bogată și frumoasă, cu mândre flori, știu câte coșuri sunt într-un camion și câtă pânză produc într-o zi țesătoarele dintr-o unitate fruntașă, am cărat cu brațul cartoane și borcane, am întins palma să iau cele zece până s-au umflat degetele, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
îți fac și fațada. Am văzut la unul de la Bacău, desenase niște păuni de mai mare dragul, cu cozile adunate deasupra ușii. Venea lumea la el să se uite, a trecut și-nvățătorul la o cană cu vin, era tare mândru, pe-un perete se pictase pe el și pe nevastă-sa, stând pe scaune și uitându-se la televizor. Tot timpul mi-era groază să intru singur prin întuneric acolo, întrerupătorul era prea sus, n-ajungeam la el, trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
din mașini, cel din urmă mai greu, vor parcurge ultimii metri pe jos, sunt întâmpinați cu „Gaudeamus”-ul cântat de corul de la Teologie. Pășesc spre microfoane. Balonul s-a înălțat, are agățați de nacelă săculeți albaștri de lest. - Orașul nostru, mândru de tradiția sa francofonă, se bucură să vă salute, începe rectorul. Și cum se putea mai bine decât prin înălțarea simbolică a unui balon, în cinstea țării care i-a dat pe părinții montgolfierului? Și are o valoare simbolică faptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

vapor, cel mai puternic și mai precis În aruncări, cel mai Îndrăzneț și, de asemenea, cel mai inteligent cînd trebuia să facă Întoarcerea pe loc sau să ridice vîslele așteptînd ca fiara cea mare să țîșnească din adîncuri și era mîndru că nu-și pierduse puterea odată cu trecerea anilor. În fiecare zi, după plimbarea matinală pe coastele dinspre răsărit, cobora pe plajă și se străduia, exersînd mai bine de două ore, să-și mențină brațul În formă prin aruncarea harponului la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Începură o săptămînă de chinuri pentru cei cinci prizonieri, pe care Îi obligă să le care În partea cea mai Înaltă a insulei. Le așeză acolo, perfect protejate și camuflate, cu vîrful Îndreptat spre intrarea În ansă, și se simți mîndru. Două tunuri Însemnau Întărirea „regatului” său și-i ofereau șansa de a-și controla și mai mult oamenii, Îndepărtîndu-i de mal pe musafirii nepoftiți. Insula Hood, refugiul de odinioară al păsărilor marine, Începea să se transforme Într-un loc important

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
trezește-l pe domnul Garret... Zbîrcitul șef de echipaj făcu un gest de Încuviințare, aruncă o privire spre pămînt și dispăru grăbit printr-un tambuchi. TÎnărul ofițer trei Elliot Caine studie direcția vîntului, verifică impecabila orientare a velelor și zîmbi, mîndru de sine și de vaporul său. Soarele, care tocmai răsărea În spatele lui, proiectă direct o lumină roșietică asupra insulei sălbatice, care părea să ia foc, ca și cum stînca aceea șlefuită ar fi jucat rolul unei oglinzi uriașe, contrastînd prin aceasta cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-l privească, Îi spuse: - Uneori am impresia că ți-ar displăcea dacă ar fi un copil normal. Te-ai simți trădat. Nu de mine, pentru că asta ar fi imposibil, ci de el. În fond, Îți dorești cu ardoare să fie mîndru de puterea tatălui său, să prefere să semene cu el, chiar dacă asta l-ar costa viața În clipa În care s-ar naște... - Ești nebună. - Nu... Știu bine că nu sînt... Și mai știu și că În fond ești ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
semene cu el, chiar dacă asta l-ar costa viața În clipa În care s-ar naște... - Ești nebună. - Nu... Știu bine că nu sînt... Și mai știu și că În fond ești ca toți ceilalți: un egoist și un pedant, mîndru de defectele tale, chiar dacă aceste defecte ți-au adus nefericirea. Se sprjinea acum de peretele de stîncă, ostenită, și trăgea aer În piept cu nesaț, ca și cum s-ar fi sufocat. Arătă apoi spre cei trei prizonieri, legați fedeleș, ca niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
unui vas, iar stelele fuseseră Întotdeauna tovarășele și prietenele lui. Nu-i era teamă de mare, de noapte, de călătoriile lungi. Nu-i era teamă de nimic, În adîncul ființei sale se simțea fericit că putea naviga din nou și mîndru de capacitatea lui de a Înfrunta lumea și de a-și bate Încă o dată joc de urmăritorii lui. Înainte de plecare, ștersese orice urmă a fugii lui, ascunzînd mai bine ca niciodată, de data asta din exterior, intrarea În peșteră, pricină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

Vă rog, grăbiți-vă, se aude prin ușă. După ce-l țintuiești pe Ellis la podea, zice Brandy, blochează-i gura deschisă cu ceva. Ai portofel? Trece o clipă. — E din piele de țipar, domnișoară Alexander. — Atunci probabil că ești foarte mândru de el, zice Brandy. Va trebui să i-l vâri între dinți ca să-i ții gura deschisă. Așază-te pe el, dacă trebuie. Brandy surâde la picioarele mele ca întruchiparea răului. Prin ușă se aude de la parter zăngănit de cristal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

arată el. Iar să întrebe pe cineva cam așa "nu vă supărați, nu știți care din domnii de față e directorul Serviciului?" ar fi fost echivalent cu înaintarea unei cereri de demisie. Așa că în acele clipe se bucura și era mîndru de sine, așteptase cît așteptase, însă pînă la urmă se dovedise că Leonard Bîlbîie nu este un fitecine în Serviciu. Dacă îi va povesti lui George Stan de această întrevedere va reuși să-l facă să se emoționeze, să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să te duci cu punga plină, domnia se plătește, nu? Și tot așa mai departe, Radul Popianu găsise calea de împotrivire și temperare a tuturor exceselor, cale pașnică prin care evita orice eveniment în așezarea dintre dealuri. Era liniștit și mîndru pentru că în cele din urmă nu-și făcea decît datoria. În mod exemplar și într-un fel propriu, așa încît Vladia și locuitorii ei vor ajunge, de asta era sigur, nu doar să-l prețuiască și să-l stimeze, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Leonard Bîlbîie îi plăcuse în mod deosebit, de aceea îi și încredințase misiunea destul de încîlcită de la palatul Cantacuzino. Acum, citindu-i raportul, se întreba dacă va avea timp să-i învețe pe toți acești executanți destul de buni, oricum, el era mîndru de ei, dacă va avea timp să-i învețe măcar o parte din ceea ce știa el despre felul în care trebuia să funcționeze Serviciul. În primul rînd să-i învețe că lucrul cel rnai rău în munca lor este să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Dar nu se mișcară, nu se împrăștiară, așa cum le va fi spus instinctul. A întins mîna după armă, o pușcă lisă, belgiană, anume făcută pentru păsăret. Era încărcată ca de obicei. Atunci l-a auzit pe țăranul de pe crupă "Doamne, mîndre mai sînt, ca niște regine". Brațul i-a înțepenit aproape fără voia sa, într-adevăr, țărănoiul recunoscuse dintr-o clipă ceea ce era atît de greu de înțeles pentru el. Erau stăpâne, reginele cîmpiei și reginele nu au cum să fugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283

și se Încovoie și mai mult de spate. De‑ajuns ca gloata să simtă că l‑a părăsit curajul, că i s‑a frânt mândria. Scena provocă chiote de bucurie. (Căci gloatei Îi place să vadă cum se frâng cei mândri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb, stătea mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

avut încă relații cu toți burlacii insulei? murmurase ea, cu un zâmbet irezistibil. Mă simt foarte bine cu tine, dar înainte de a alege, trebuie să mă conving că nu există altul care să-mi placă mai mult. Tapú Tetuanúi era mândru că femeia pe care o curta avea atâta succes și că majoritatea burlacilor insulei stăteau la coadă ca să se culce cu ea - ceea ce dovedea că e într-adevăr adorabila - însă uneori, când o vedea dispărând în desiș în compania vreunuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]