3,280 matches
-
picioare. Dinții ar fi urmat să-i scoată cu patentul, iar pentru boașe pregătise cheia franceză: i le-ar fi prins Întâi, i le-ar fi strâns Încet, Încet, ca să-l doară fiecare bucățică de filet, ar fi rotit apoi mânerul uneltei și ar fi smuls amărăciunile alea de podoabe de care s-ar fi rușinat și un purcel abia Înțărcat. Prin burtă și coaste i-ar fi răsucit șurubelnițe, limba i-ar fi scos-o cu un clește și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
paie, papiote, ace de cusut, basmale, fote, ii, fuste, preșuri Împletite de mâna bătrână a mamei, un fier de călcat ce se umple cu jar și care netezea ca nealtul, dar și cu valoare artistică dată de capacul dantelat și mânerul În formă de sirenă cu sânii feciorelnici goi și coadă solzoasă de pește , dulapuri din lemn masiv, lada de zestre a mamei adusă - cu multe generații În urmă - ca marfă de contrabandă din țara nu tocmai prietenă pe ai cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe Sipai, unul din copiii lui Rafa. Și Filistenii au fost smeriți. 5. A mai fost o bătălie cu Filistenii. Și Elhanan, fiul lui Iair, a ucis pe fratele lui Goliat, Lahmi din Gat, care avea o suliță al cărei mîner era ca un sul de țesut. 6. A mai fost o bătălie la Gat. Acolo a fost un om de statură înaltă, care avea șase degete la fiecare mînă și la fiecare picior, douăzeci și patru de toate, și care se trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
de vară și a zis: Am un cuvînt din partea lui Dumnezeu pentru tine." Eglon s-a sculat de pe scaun. 21. Atunci Ehud a întins mîna stîngă, a scos sabia din partea dreaptă, și i-a împlîntat-o în pîntece. 22. Chiar și mînerul a intrat după fier, și grăsimea s-a strîns în jurul fierului, căci n-a putut scoate sabia din pîntece, ci a lăsat-o în trup așa cum o înfipsese. 23. Ehud a ieșit prin tindă, a închis ușile de la odaia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
O cruce din anul 1592 care a făcut parte din patrimoniul Cetățuiei nu se știe de cine a fost luată și unde a fost dusă. Era cea mai veche cruce din lemn sculptat, ferecată în argint, cu următoarea inscripție pe mâner, în slavonă: ,, Această cruce a fost făcută de Teofan Mitropolitul Sucevei, în anul 7100 (1592) luna iulie 25”. Voievodul Constantin Cehan Mihail Racoviță a donat Cetățuiei o evanghelie în limba greacă, tipărită la Veneția în anul 1737 și pe care
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
8 iunie”. Din colecția de obiecte bisericești mai fac parte: un potir din argint cu gravură manuală din 1814, un Agheazmatar, din secolul al XVIII-lea, din aramă, lucrat prin turnare. Are 4 piciorușe sub formă de pește și 2 mânere. Pe vas sunt ornamente cu motivul viței de vie și spicul de grâu. Vasul din interior este mobil. Colecția de tipărituri și manuscrise, deși redusă în comparație cu cea de la 20 august 1863, cuprinde totuși cărți de o valoare inestimabilă. Menționez următoarele
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a omorît pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa. 19. A mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Și Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, a omorît pe Goliat din Gat, care avea o suliță, al cărei mîner era ca sulul de țesut. 20. A mai fost o bătălie la Gat. Acolo era un om de statură înaltă care avea șase degete la fiecare mînă și la fiecare picior, în totul douăzeci și patru, și care se trăgea tot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
tot ce este spre mîntuirea și bucuria mea? 6. Dar cei răi sunt toți ca niște spini pe care-i arunci și nu-i iei cu mîna; 7. cine se atinge de ei se înarmează cu un fier sau cu mînerul unei sulițe și-i arde în foc pe loc. 8. Iată numele vitejilor care erau în slujba lui David. Ioșeb-Basșebet, Tahchemonitul, unul din fruntașii căpeteniilor. El și-a învîrtit sulița peste opt sute de oameni, pe care i-a omorît dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
se înroșise la față. În ziua următoare, și-a dat demisia. — Sunt așa de dornică de sex, a continuat Vivian, în timp ce eu m-am așezat țeapănă pe canapea, străduindu-mă să mă detașez mintal de conversație, că am încălecat pe mânerul de la scaun. Fiu-meu a intrat în cameră când mă frecam de el și-a început să urle „Ma-mă!“ Chestia asta mi-a tăiat tot cheful. Ei, așa mai are și el ce să discute cu psihologul. Ceva îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
afurisita aia de păpușă gonflabilă. Afară, pe șantier, aerul era încărcat de neînțelegere. — Ce se întâmplă? Eu torn cimentul cât de repede pot! zbieră șoferul, interpretând eronat semnalele disperate emise de șeful de echipă. Apoi trase și mai tare de mâner, iar șuvoiul de ciment se înteți. în clipa următoare deveni conștient că făcuse cine știe ce greșeală. Șeful de echipă trăgea de ușa cabinei lui și protesta de mama focului. Oprește-te, pentru numele lui Dumnezeu! Oprește-te! strigă el. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să îngroape chestia aia oribilă. — Dați-o jos! Dați-o jos, pentru numele lui Dumnezeu! țipă el din toți rărunchii, timp în care fotografii de la ziare făcură un cerc în jurul lui. Dar macaragiul își pierduse cumpătul. închise ochii, trase de mânerul greșit, iar Judy își reluă ascensiunea. — Oprește-te! Oprește-te! Asta-i o afurisită de dovadă! zbieră inspectorul. Dar era deja prea târziu. în clipa în care funia se adună toată la capătul troliului, Judy ajunse și ea acolo. Basca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ei se află Jack, În sacou și cravată. Îmi zâmbește, și toate temerile mele dispar ca niște fluturi. Jemima se Înșeală. Nu sunt adversara lui. Sunt cu el. — Bună, zice, cu un surâs călduros. Arăți foarte bine. — Mersi. Apăs pe mânerul portierei, dar un bărbat cu șapcă se grăbește să mi-o deschidă. — Ce proastă sunt ! zic stresată. Nu-mi vine să cred că urc În mașina asta. Eu. Emma Corrigan. Mă simt ca o prințesă. Mă simt ca un star
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
percutez la imaginile binecunoscute din jur și-mi dau seama că suntem foarte aproape de strada mea. Mă pregătesc de coborâre, Îmi iau geanta și pornesc pe scări. Spre surpriza mea, autobuzul virează brusc spre stânga și mă apuc repede de mânerul unui scaun, străduindu-mă să-mi regăsesc echilibrul. De ce o fi făcut la stânga ? Mă uit pe geam, deja enervată la gândul că poate mă lasă prea departe și clipesc, uimită. Doar nu... Nu se poate să... Ba da, se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fac cât mai normali, ajung la ușa ei și ciocănesc ușor. Dinăuntru nu vine nici un răspuns. Bufniturile au Încetat. Rămân cu ochii la lemnul natur, ușor stresată. Chiar am de gând să fac asta ? Da. Trebuie neapărat să aflu. Apuc mânerul, deschid ușa - și scot un țipăt, Înspăimântată. Imaginea e atât de șocantă că, În primul moment, nu Înțeleg nimic din ea. Lissy e goală pușcă. Amândoi sunt goi pușcă. Ea și tipul sunt Încolăciți În cea mai ciudată poziție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aer firesc, pentru a acoperi ața. Poate n‑a văzut‑o. Nu e chiar atât de vizibilă, nu? Dar Elinor, fără o vorbă, caută ceva în geantă și, o secundă mai târziu, îmi întinde o forfecuță micuță de argint, cu mânere de baga. — A... ă, mulțumesc, zic stânjenită. Retez ața buclucașă și îi dau înapoi forfecuța, simțindu‑mă ca la școala generală. Așa pățesc mereu, adaug și izbucnesc într‑un râs nervos. Mă uit dimineața în oglindă și zic că arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cât o navă spațială și un cuptor de pizza zidit în perete! Un du‑te‑vino de chelneri cu cămăși albe care intră și ies cu tăvi și doi bucătari care stau în picioare la plita din centru, ținând de mânere cratițele care sfârâie pe foc; cineva țipă „Fuck! Unde sunt șervețelele?“ Găsesc o sticlă de apă și niște pahare, le pun pe o tavă și apoi mă uit în jur să văd pe unde o fi ginul. În clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
apă după ora trei după-amiaza. După ce se culege porumbul uscat, plutonul e trimis să care cu o o roabă cocenii de pe câmp. Lui Lan Ping îi ia ceva vreme să învețe să folosească roaba. Când se prinde de șmecherie, ține mânerele bine cu ambele brațe îndoite spre interior, ca să câștige controlul. Merge pe câlcâie. Când o ia la vale, trage de mânere și se lasă pe vine. Greutatea corpului ei acționează ca o frână. Uneori, merge lăsată pe vine tot drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
câmp. Lui Lan Ping îi ia ceva vreme să învețe să folosească roaba. Când se prinde de șmecherie, ține mânerele bine cu ambele brațe îndoite spre interior, ca să câștige controlul. Merge pe câlcâie. Când o ia la vale, trage de mânere și se lasă pe vine. Greutatea corpului ei acționează ca o frână. Uneori, merge lăsată pe vine tot drumul, și fundul îi atinge pământul. Spre deosebire de ea, Fairlynn se răstoarnă atunci când cotește brusc la coborârea de pe deal. Lan Ping începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Ardei iute, usturoi, roșii, yame, fasole și dovlecei - toate arată bine. Mao cară pe un umăr o cobiliță cu două găleți de apă la capete. Merge pe potecile înguste și udă fiecare plantă cu răbdare. Își apleacă umărul și ridică mânerul găleții ca să toarne din ea. Pare mulțumit și relaxat. Mireasa stă în fața peșterii și își privește iubitul. Îl urmărește cum examinează cu interes capetele plantelor de bumbac. Își aduce aminte că, odată, el i-a povestit că mintea lui lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
NOUĂ PE DREAPTA Partea a doua PAGINĂ NOUĂ 13 Babic descălecă în fața porții deschise. Prințul descălecă și el. Schimbă o privire cu Babic. Acesta porni pe aleea pietruită, urmat de Manuc. Ușa imobilului era și ea deschisă. Babic trase de mânerul care spânzura de o sârmă, chiar lângă intrare. În cuprinsul odăilor sună un clopoțel. Dar nu apăru nimeni. Prințul apucă frâul calului, gata să-l întoarcă. ― Să mergem! Chiar atunci însă pică un fecior care le luă caii. ― Intrați, intrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
întâmplare, se ridica un vechi palat, o clădire aproape ruinată. Așteptau, în speranța că va ieși cineva să-i întâmpine. Nu apăru nici măcar o slugă. Babic luă caii și îi priponi de craca unui copac din apropiere, apoi trase de mânerul care atârna lângă ușa de la intrare. Clinchetul strident al clopoțelului trezi câteva șoapte undeva, în spatele ușii. Peste câteva minute se auzi o cheie răsucită în broască și, în cadrul ușii deschise, le zâmbi însuși D’Autrey. În picioarele goale, îmbrăcat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
văd butnari bătând cercuri - dar nu ca Moș Iacob. Toți ceilalți băteau cercuri - cu mai multă, mai puțină meserie; știință; Îndemânare - dar atâta tot. Pe când Moș Iacob... Chiar Înainte de a atinge cu „gura de șărpe” vreun cerc (iar cu ciocanul mânerul „gurii”), intra În ritm - pe care-l marca din tot trupul, mai ales cu tălpile bătute de pământ. După ce se Încălzea bine, pe loc, pornea În jurul polobocului, ciocnind doar ciocanul de coada gurii: Încolo, Încoace; apoi, la patru pași, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a îngăimat ea. —Ții la mine, deci? Tonul vocii lui Jake era lejer batjocoritor. —Așa cum ții la papucii ăia vechi pe care i-ai depozitat sub scară? Puștiul s-a îndreptat către ușă, numai că Fiona a înșfăcat unul dintre mânerele genții și l-a tras înapoi. —Jake, lasă geanta jos. Nu pleci nicăieri. Am șaisprezece ani și pot să fac ce vreau. Ăsta era unul dintre strigătele de luptă obișnuite ale lui Jake, dar de data asta fraza suna mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în somn l-a cuprins acum treaz fiind și, instinctiv, și-a întors privirea spre intrarea sheribei sale, temându-se că va vedea, în sfârșit, ceea ce îi provoca spaima cu adevărat. Acolo, în picioare, la treizeci de metri depărtare, strângând mânerul takubei, lunga spadă înfiptă în pământ, Gacel Sayah, nobilul inmouchar din neamul Kel-Talgimus, îl aștepta, hotărât să-i ceară socoteală pentru faptele sale. La rândul lui, și-a luat spada și a înaintat foarte încet, semeț și demn, oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în stare să taie în două pe la brâu un om mult mai solid decât Gacel, dar Gacel nu se mai afla acolo. Soarele începea să ardă și sudoarea li se scurgea pe trupuri, umezindu-le palmele și făcând să alunece mânerele metalice ale spadelor ce se ridicară din nou. Se cercetară, se aruncară unul asupra altuia în același timp, dar, în ultima clipă, Gacel se retrase, lăsând vârful spadei lui Mubarrak să-i sfâșie pânza burnuzului și să-i zgârie pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]