10,420 matches
-
partea ta, strânge-l în brațe, fii el. șase deasupra: pământul tremură, nu intra în panică, cheamă-ți armatele de dragoni aurii, pe care le-ai hrănit trei ani în munți și nu le-ai aruncat până acum în luptă, mângâie fiecare din cei o mie de dragoni adolescenți pe bot cu mâna ta stângă, acum nu te va vedea nimeni străin, ei au nevoie să te simtă pe tine, prințesa lor, au nevoie să se convingă că ești în viață
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
petrecerea va dura șapte zile și șapte nopți, dușmanii vor fi adormiți de cântecul de dragoste al iubitului tău, vor dormi șapte zile și șapte nopți, poți să îți aranjezi liniștită părul tău lung și negru cu care vei putea mângâia curând umerii iubitului tău. nouă în al cincilea loc: conducătorul vremelnic al micii țărișoare de plastic este indiferent, dar oarecum mai apropiat de cei cu familii, așa că nu trebuie să te îngrijorezi, vine de fiecare dată și spune niște cuvinte
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
loc: dacă mergi acum în biserica dragostei tale, îngenunchezi și te rogi, regretele vor dispărea. apoi poți să mănânci un dumicat de os de balenă și să pleci mai departe. nouă deasupra: singuraticul șașiu îți poate purta noroc dacă îl mângâi pe pavilionul urechii drepte și îi dai un bănuț vechi, din cei moșteniți, și o optime de măr uscat pe ziarul bunicii. focul pe care îl vezi cu un ochi îți va căli lancea sticloasă a dragostei tale. amurg, vase
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
spus drumeag, îți este sete, nici un izvor nu susură pe pereții acestui munte blestemat al chinurilor tale, în fața ta zărești, intermitent, o lumină care se deplasează cu viteză, crezi că ai început să halucinezi. șase în al cincilea loc: te mângâie pe față, cu picioruțele lui fine și curate, spălate zilnic într-un lac cu apă rece și dulce, un licurici cu ochi mari de lapis lazuli, îți prelinge printre buze picături de apă, te revigorezi un pic, îl mângâi și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
te mângâie pe față, cu picioruțele lui fine și curate, spălate zilnic într-un lac cu apă rece și dulce, un licurici cu ochi mari de lapis lazuli, îți prelinge printre buze picături de apă, te revigorezi un pic, îl mângâi și tu pe el pe piept Țnu trebuie atinși pe aripi, ai învățat de mult asta), el zboară la câțiva becuteci de tine și îți dă puțină lumină, cât să nu te orbească, ochii tăi au înghițit fântâni de întuneric
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu crutoane, du-te la sală, fă ceva, să răsară în coconul dragostei tale un fulg. un fulg mic care să crească, hrănit de matca splendidă a memoriei. amintește-ți în vis de toți fulgii pe care i-ai ronțăit. mângâie fesele fulgilor, umple-ți traheea albastră cu fulgi albi, dizolvă fulgii în sânge, fulguiește ți sângele, care ajunge la inimă și creier. nouă în al cincilea loc: mireasa ta este acum făcută din pături de fulgi care încălzesc și hrănesc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a dragostei tale, și rămâi nemișcată până când nici o rază de soare nu mai ajunge pe pistilul petuniilor magice. această îmbălsămare persistentă a picioarelor tale este eficientă, îți regenerează mușchii, tendoanele tale ahileene subțiri, elegante, pielea catifelată, care vor fi curând mângâiate de prințul tău credincios, prețiosul shangdi di liwu. șase în al doilea loc: te întinzi pe burtă în pătucul tău fără picioare, așezat direct pe burta proaspătă a pământului reavăn al grădinii suspendate a dragostei tale, scoți un tril scurt
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
zi, prințesa inimii tale va ajunge unde ești tu acum și se va bucura foarte de acțiunile tale curajoase. visezi că ajungi, în fine, în căminul tău, pregătit de ea, în grădinile suspendate ale dragostei purificate, și că o poți mângâia pe față pe cinstita și harnica luo na. viața nu e în altă parte numai cu tine, luo na numai pentru tine, pentru noi, pentru copilul nostru. un bulgăre de frumos, rece, fierbinte, amețitor Țca atunci când amesteci înghețată cu măr
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
doldora buzunarele hăinuței de foarte multe-pielicele-cusute-laolaltă. singurătate am parcurs țări de funingine, în lung și în lat pe autostrăzi de ceață, luminată de lapovița tăind în stânga și în dreapta încălzită de straturi groase de zăpadă, îmbrățișată de igluuri sparte la gură mângâiată de furtuni învârtitoare de lumi am vrut să îmi găsesc un loc pe plac, să mă întâlnesc cu mine, cea fericită. am stat dreaptă, cu o carte pe cap, mi-am păstrat echilibrul fragil am mâncat politicos, cu cărți la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și fără cai fermecați, ești dârz, ești shangdi di liwu. te întorci întotdeauna către inima ta, înțelegi că atunci când ești singur nu ești neapărat mai slab decât când conduci o armată, atâta vreme cât ai cunoștințe suficiente să construiești biserici și să mângâi suflete, nu ești mai slab. nouă în al cincilea loc: numai sinceritatea unește, te uiți deasupra ta, în cerul tău, cel de deasupra cerului celorlalți. mercur face o plecăciune, cu sudoarea pe frunte, soarelui tău, inimii tale. venus, în rochie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
începi să urci, după încordarea din coapsele tale, ajungi să vezi cerul albastru, apoi pământul verde al unei grădini neimaginate, alergi pe câmp cu nesaț, un tigru alb sare pe tine și te linge pe față, un vultur uriaș te mângâie pe piept cu aripi moi, roiuri de albinuțe dungate se învârt în jurul tău, tauri mari și negri mugesc din rărunchi în semn de bun venit, pământul îți sărută tălpile obosite, tu continui să alergi, ajungi pe o prispă îmbălsămată, inima
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
toate le amesteci! OMUL: Iartă-mă! N-am vrut să te supăr. MICUL PRINȚ: Știu undeva o planetă pe care se află un om roșcovan. El n-a mirosit niciodată o floare. N-a privit niciodată o stea. N-a mângâiat niciodată o frunză. N-a iubit niciodată pe nimeni. N-a făcut nimic altceva decât socoteli. Și toată ziua spune, ca tine: "Eu sunt un om serios! Eu mă ocup de treburi importante!" Și nu mai poate de trufie. Acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lumina, fond muzical, se filează. La reaprinderea luminii, se vede spre dreapta un copăcel și, mai departe, un colț de lan de grâu. În partea stângă o fântână cu scripete. În rest, pustiu. Micul Prinț vine încet din dreapta, se oprește, mângâie tulpina copăcelului.) VULPEA (ascunsă în spatele fântânii): Bună ziua! MICUL PRINȚ (se uită împrejur): Bună ziua... Dar cine-i? Nu văd pe nimeni. VULPEA (scoate capul de după fântână): Sunt aici, în spatele fântânii. MICUL PRINȚ: Ia uite! Cine ești tu? Ești foarte frumoasă! VULPEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Întâlnirea cu mine e un rit? VULPEA: Da, a început să fie, pentru că nu seamănă cu nici o altă întâlnire. Pe tine te aștept cu inima bătând altfel, pentru că tu mă îmblânzești. Uite, poți să stai lângă mine și să mă mângâi. În tine am încredere. (Se așază alături, Micul Prinț o mângâie delicat.) MICUL PRINȚ: Știi, va trebui, totuși, să ne despărțim. Mai am de îmblânzit atâtea locuri, mai sunt atâția prieteni pe care nu-i știu. Și, mai ales, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fie, pentru că nu seamănă cu nici o altă întâlnire. Pe tine te aștept cu inima bătând altfel, pentru că tu mă îmblânzești. Uite, poți să stai lângă mine și să mă mângâi. În tine am încredere. (Se așază alături, Micul Prinț o mângâie delicat.) MICUL PRINȚ: Știi, va trebui, totuși, să ne despărțim. Mai am de îmblânzit atâtea locuri, mai sunt atâția prieteni pe care nu-i știu. Și, mai ales, trebuie să mă întorc la floarea mea, care mă așteaptă și, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că, în general, oamenii ăștia au un alt ritm. O altă accepțiune a timpului. Pe un perete crăpat, un calendar a încremenit la luna martie. Un carton anunță că au de vânzare o mașină cu 800.000 de lei. Îi mângâie clapele. Lângă ea, un xerox, singura concesie făcută tehnicii. Încerc să-i explic că există o memorie a fierului. Că de la un punct încolo mașina aia bate de una singură, chiar dacă tu apeși greșit tastele. Așa am auzit. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
-l întreabă pe Ciuvică dacă el mai ține minte că a fost cândva președinte, lider regional. Îți amintești, nu? Când îi vorbeam la televiziune lui Manolescu cu Nicky și el admitea ca un boier. Măi, băiete, măi! devine tandru. Îl mângâie ușor pe creștet. Apoi se înfoaie, ziceam că facem o strategie, nu? Pentru că ai văzut și tu cum e cu ăștia. Se așază moale în spațiul dintre aragaz și masa pe care zac răsturnate câteva pahare îmbrobonite, proaspăt spălate. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Costăchel s-a oprit în zariștea cuprinsă de văpaia apusului, șia pus mâna streașină lăsând ochii arși de dor să soarbă priveliștea din vale... O pânză subțire de fum - aproape străvezie - plutea în lungul văii, până hăt în gura pădurii. Mângâiată de imagini cunoscute, privirea i s-a oprit asupra unui punct anume... Sub horbota de fum, abia de se ghiceau casele și ulițele satului. În cele din urmă, a reușit să se orienteze. „Iată stejarul din fundul grădinii și cumpăna
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe nașul, că tare dorește să-l ducă de mână pe băiat în prima zi de școală și să fie de față când se va deschide școala nouă. Vă aștept la nașul. Costăchel își aranjă pălăria pe-o sprânceană, își mângâie mustața cum avea el obiceiul și ieși. În toate îi semăna - ruptă bucățică - lui badea Costache, bătrânul. Tată! a strigat din pragul casei bătrânilor. Eu am să plec înainte, pentru că trebuie să trec pe la nașul. Matale ai să vii odată cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
anilor ninsă pe plete, cu ochii burnițați și umerii aduși, s-a apropiat de marginea cerdacului, și-a scos pălăria, a privit pentru o clipă în zare, parcă pentru a prinde din zbor o amintire, a tușit ușor și a mângâiat adunarea cu privirea caldă... Dragii mei copii. Dați-mi voie să vă spun așa, pentru că apropape pe toți vă știu de pe când, copii fiind, ați călcat pentru întâia oară peste pragul școlii. Bucuria pe care o trăiesc astăzi alături de voi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
El a reușit totuși să adune obștea în jurul lui și să facă multe lucruri bune în satul ista. Printre cele multe se numără și minunea care își primește astăzi învățăceii. Iat-o! Învățătorul și-a rotit privirea și brațul vlăguit, mângâind parcă fața noii școli. Tinerii dascăli vor sfinți prin munca lor acest lăcaș. Doresc din toată inima să fie așa. Un ropot de aplauze, ca o cădere de apă vijelioasă, a răsunat sub bolțile de frunze ruginii ale copacilor din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
întreaga minune a înserării. Jarul de pe creasta Ponoarelor i se oglindea în ochii mijiți și îi împurpura obrazul brăzdat de ani. A stat așa o vreme, dând din când în când din cap. Se vedea că vorbește cu gândurile lui. Mângâindu-și apoi mustața cu dosul palmei și trăgându și pălăria mai pe ochi și-a rostit gândul cu voce tare. Multe oi fi văzut eu la viața mea și multe nu le-oi fi văzut, da’ așa un început de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că Limba latină o face cu Bounegru, șeful legionarilor. Aista ar fi în stare să mă împuște nu alta... Se descurcă el. Nu s-o plâns niciodată. Îi băiat deștept. Seamănă cu tat-su - a apreciat Măriuca, râzând în timp ce-i mângâia tandru fruntea... Nu exagera, Măriucă, pentru că îți seamănă ție ruptă bucățică. Poți să zici că nu are nasul, ochii și gura ta? Și cum privește la tine când te vede supărată... Parcă îi a doua Măriucă. Tristețea întruchipată, nu alta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cine se află. Costăchele! Suntem aici lângă tine. Spune ce te doare? vorbea în neștire Măriuca. A trecut destulă vreme până Costăchel a arătat că înțelege ce-i cu el. A pus o palmă pe mâna Măriucăi, încercând s-o mângâie. În clipa următoare, mâna i-a căzut, vlăguită... Apăă! Apăăă! a îngăimat cu mare trudă Costăchel. Tăchel a alergat să-i aducă apă... După ce și-a răcorit gura, buzele arse au șoptit abia auzit. Nuu plâângee... Măriuucăă... Nuuu... Petrache parcă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
după descântecul și cântecul mamei, a adormit... Ea nu a adormit decât târziu, când trupul lui Costăchel s-a abandonat somnului profund... În acea dimineață, o liniște deplină plutea peste fire ca niciodată... Măriuca a rămas lângă Costăchel o vreme, mângâindu-i chipul doar cu privirea. Într-un târziu, cu gesturi de mamă iubitoare, l-a învelit. A tras mai bine storul de la geam, pe unde o rază de soare - curioasă - își făcuse loc. A pornit apoi ca o furnică să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]