1,030 matches
-
sughițată“, pompată dintr-un corp intrat în sevraj. Spectacolul e construit modular. În primele 20 de minute, o instalație video „deșiră“ moace. Tipi cu cuțite deasupra capetelor și cu fețe alungite de panică, capete amorțite pe o masă cu farfurii mânjite de mâncare stricată, ipostaze ale unei stagnări care fentează timpul activ dau start-ul spectacolului lui Nadj. Urmează un filmuleț - prea lung - gândit ca o continuă descoperire a naturii și semnelor sale faunistice, prezente și în Asobu. Cei patru filosofi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
fragile. Plantele au înălțime redusă și o înfrățire mai puternică decât a plantelor sănătoase. Sub palei, semințele au o culoare cenușie-brună și prezintă conținutul transformat într-o masă de spori compactă (fig. 18). Transmitere-răspândire. Sporii de rezistență a ciupercii infestează (mânjesc) semințele sănătoase în timpul recoltării. Infecția va fi germinală și evoluția se va desfășura pe un an agricol (ca la mălura pitică a grâului). Atacul este mai grav dacă orzul se seamănă târziu în toamnă și la o adâncime mică, pe
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
care idolatrizează valorile ce fac din adolescentul nostru, într-o formulare calchiată după Robert Musil, un "om fără însușiri", prin "zombificare / mancurtizare" și devenire nu întru ființă, ci devenire întru devenire printr-o simplă mișcare de preluare a măștilor ce "mânjesc marea cu valuri". Prin exilarea adevărului din artă, postmoderniștii izgonesc și arheitatea, aducând-o în stadiul de simulacru, de parodie, prin actul patricid al diferanței, iar autorul recunoaște echivocul situației, pentru că însuși Platon în Pharmakon dorea să distingă adevărul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de așteptare a gării Bacovia, schimbă eroii în gol istoric, cu păstrarea subiectului și a interpretării, bogată în întinderi stă lumea-n promoroaca zidurile procedurale, sală de semințe nu de ființe, clipa lor geologic păstrată, invazia esteticului poluează de epocă, mînjește peretele pînă unde ajungi cu mîna, vîrstele vorbelor n-au fost mai sus de cele accesibile, toate pe gratis, locul sub influența numărului așteptării, neverosimilă mărturie colectivă, viață este și în gheizere, în apă fiartă și răsfiartă, viață este și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sens în schema standard, "A ia-ia-ia, Puerto Rico!" turnul de apă CFR Crasna cheie de boltă în cerul pămîntului depresiunii, livada Crasnei "Mărul de aur. Fermă pomicolă", Ștefan cel Mare 1475 încetinește, treptele, arteziană în mediul rural, Băcăoani "Moulin Rouge" părăduită, Mînjești 6, Lipovăț, Centrul cultural "Podul Înalt", cultura extensia agriculturii într-adevăr, și dacă erau doi? tare-i dracoasă, n-ai auzit Cătălin Botezatu! făceai douî gemene, strigai pe una răspundea ceilaltă! vara trecutî cînd am fost la București, am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
conținutului discursiv a "comunicațiilor obiectificate" sub forma textuală permite realizarea de inferențe cu vădit caracter teoretic, ferm ancorate însă în materialul empiric pe care îl procesează. Revenind la ideea de start, anume la preceptul lui R.E. Park de a te mânji pe mâini cu cercetare, analiza documentelor tocmai asta face. Doar că în locul interviurilor sau a observației participative, analiza documentelor manipulează documente sociale pe care le tratează ca depozitare ale semnificațiilor grevate material ale realității sociale, ca urme ce au supraviețuit
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
barbare: a) conștiința superiorității spirituale, dată de credința creștină a românilor: "cei mai mulți barbarĭ eraŭ păgânĭ, ceea ce impedeca căsătoriile lor cu Româniĭ"; b) conștiința superiorității etnice, dată de descendența romană: "Românul se credea o natură maĭ superioară, care nu vroea să-șĭ mânjească sîngele, amestecându-se cu asemenea ființe" (Xenopol, 1890, pp. 57-58). O altă axă a continuității românești, pe lângă cea spirituală și etnică, o reprezintă continuitatea caracterială. Pe durata întregului mileniu de năvăliri barbare, "Româniĭ aŭ păstrat în tot timpul acela, vechia
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu cana de apă sau cu sticlă și se făceau bune de scris. Scriam cu hipermanganatul pe care mi-l da pentru ciupercă sau pentru infecții. Scriam și pe talpa bocancului. Aveam bocanci cu talpă de cauciuc, luam săpun, așa, mânjeam talpa, dădeam cu DDT și atunci scriam cu un cui sau cu acul.” Un procedeu asemănător se folosea și în închisorile prin care a trecut Augustin Neamțu: „Scriam pe o bucată de talpă de cauciuc pe care o udam, dădeam
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
fantoșă virtuală. Pagina de carte cântărea, în funcție de format, între 500 de grame și două kile, așa că un op de 500 file trecea, în greutate, de o tonă! Fila de carte, alcătuită din rânduri pigulite literă cu literă din "regala" etern mânjită cu negreală lipicioasă, era legată cu sfoară și așezată teanc, pagină peste pagină, până-n pod. Dacă se cuvenea adăugat ori tăiat vreun rând, trebuia să umbli în tot mormanul de plumb ",ieșirea din format" transmițându-se ca vântul prin lanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fără nici un pic de burtă, semn al unui anumit ascetism bine chibzuit, deși în funcția pe care o deținea și la câte protocoale avea nu se putea zice că nu i se potriveau versurile lui Arghezi: "toate bunătățile / i-au mânjit mustățile!". Însă mustăți n-avea, părul îi era negru și des negru, deși după câte-am aflat, încă nu-l cănea. Tovarășul Miu l-a poftit pe profesorul Loghin să se așeze. A așteptat câteva clipe. Apoi s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la văr-miu, care confirmă: — E ceva de-ți vine rău. Tot ce-nvârte el pe-aicea e În parte cu gestiunea Cooperativei Glina, cu primăria și cu șefu’ de post Cosmescu. E ceva de nu se poate cum Îi mânjește și-i prostește pe toți. Vai de spinarea lui aia țapănă, că mulți mănâncă de pe urma lui. Tot ce aduce șoferii ăștia cu basculele e mai mult de furat cu acte-n regulă de pe șantiere, și el le ia mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pulane ca să duc la țară, și-i numără douăzeci de sute În palmă. Știam că nu-s pentru salam banii ăia. Erau aranjamentele lor mai vechi și mai noi, văzusem și altădată cu părințelul cum moșu’ Îl ungea și-l mânjea pe ăsta ca pe un asociat de nădejde Întru furăciuni de tot felul ce-i era. N-o fi știind moșu’ că noi știm și d-aia zice că pentru salam, dar la o adică puțin Îi pasă ce știm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de copil. Un copil, era doar un copil Absirt atunci când a fost sfârtecat cu cruzime dinaintea ochilor îngroziți ai tovarășilor lui Iason. Nu pot să nu mă interoghez mereu asupra forței teribile ce a împins-o pe Medeea să se mânjească cu sângele fratelui ei; a fost la mijloc o putere demonică, fără îndoială. Mă întreb ce impuls se poate dezlănțui într-o ființă omenească, cuprinsă de orbire în așa măsură încât să-și ucidă fratele. Oricât mă străduiesc, nu reușesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
făcând unele aluzii clare la sacrificiile umane: „Și noi, străine, cunoaștem numele prieteniei,/noi, cei care aflați de voi departe, locuim ținuturile Pontului și ale Istrului. ș...ț Și-altarul, care avea culoarea curată a pietrei,/schimbându-și culoarea, roșește, mânjit de sângele curs./ Femeia străină cu facle de nuntă păzește prea-sfintele rituri,/ea-ntrece-n noblețe pe fetele tinere, scite./ Iar ritul cel sacru, rămas din strămoși, cerea ca străinii/să cadă uciși, ei, de spada fecioarei. ș...ț A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Roma - îi destăinuie el devotatei Aia - pentru că în orașul acela nu mai puteam să trăiesc. Îmi trecuse prin minte până și ideea sinuciderii. Și cine va putea să înțeleagă truda imensă pe care a trebuit s-o îndur ca să mă mânjesc cu fapte rele care să garanteze pedeapsa nădăjduită? Am reușit să fiu un mare intrigant, să țes nenumărate înșelătorii, numai ca să schimb, să las baltă totul în vederea unor experiențe noi.” A o rupe însă cu trecutul (iar Aia, înțeleaptă emisară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Regimentul 1 Tancuri. Dă-mi un tabel, ceva, cu ciripitorii ăia!" Ce naiba, noi între noi...!" Lasă că știu eu ce fac!" Am băgat hârtia în buzunar și m-am dus la Târgoviște, am adunat cadrele, tanchiști de-ai lor, erau mânjiți, din poligoane. "Ce e, domnilor?" Se ridica unul, dau un exemplu: "Colonelul Mutu nu-i comandant, îl vrem pe Dragomir, vrem pe cutare, vrem cutare!" "Cum ai zis că te cheamă?" "Alecu". "Stai, măi!" Deschideam lista: "Aaa, cum să te
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Lloyd Geroge s-a întors de la Conferința de Pace spre sfîrșitul anului 1920 și a decis să introducă un nou proiect al legii autonomiei, incercand să restabilească pacea în Irlanda, acolo unde recunoștea el însuși în particular că "ne-am mînjit cu sînge pînă în gît". În decembrie 1920, David Lloyd George a introdus în Camera Comunelor un nou proiect de lege privind autonomia Irlandei, mult diferit de celelalte, deoarece prevedea înființarea a doua parlamente autonome: unul la Dublin și unul
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
vindecat decât peste luni de zile după eliberare. A ridicat din nou arma, dar n-a mai apucat să mă lovească, deoarece Lagerältester Otto deja a fost lângă mine, m-a ridicat și m-a bătut crunt - fața Îmi era mânjită de sânge. În seara zilei respective a trimis vorbă ca imediat să mă prezint În biroul lui. Mi-era groază de ce mi se va Întâmpla În continuare. M-am dus și, cu teamă, am bătut la ușă. „Intră”, am auzit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nimic. A apărut numai Călin Popescu Tăriceanu să ne spună de cât eroism a dat dovadă guvernul condus de pe motocicletă, când a tratat cu companiile străine, așa încât, tu ca țară, să te alegi cu mai nimic. Ni s-au tot mânjit ochii cu vorbe „strategice”, că, adică, nu vindeam ce ține strict de existența țării noastre. Ar fi trebuit deci să ne vindem aurul, petrolul, sursele de energie, pământul și multe altele. Ce-i mai strategic decât pâinea cea de toate
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
un uragan de promisiuni, conținând în subsolul său transformarea aleșilor în supraprimari, suprapreședinți de consiliu și chiar în supraprefecți. Ei au promis marea cu sarea: drumuri, poduri și podețe, școli, spitale, dispensare, biserici, diverse alte utilități, iar acum trebuie să mânjească ochii alegătorilor cu ceva, acolo, cât decât, ca să-i îndatoreze cu votul de peste patru ani. Poate că se practică și în alte țări, dar la noi e prima dată când aleșii poporului sunt dotați cu bani cu care să-și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ales cu fumurile, ifosele, certurile, împăcările guvernanților, lipsa de consistență și de orizont. Dacă ajungi în situația să împrumuți bani ca să plătești pensiile, să ții statul, cum poți fi catalogat? Un nimeni cu țâfnă, „o aia”, niște închipuiți cu blazonul mânjit cu „zoaie”. Pe 15 septembrie am avut tacâmul complet. Președintele a găsit prilejul de a ține un raport cu realizări de premier, dând a înțelege că și el își asumă răspunderea, candidând pentru al doilea mandat. Domnul Boc, cu asumarea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să primești bani de pomană (mă refer la subvențiile pentru agricultură de subzistență) și tu să nu-ți lucrezi puținul pământ pentru care ai îmbogățit avocații, de unde se vede clar, cu ochiul liber, că scopul U.E. a fost atins: îți mânjesc ochii cu câțiva euro, numai să nu produci, să stai pe podișca de la poartă și să cumperi produse virusate pe care ți le dau tot ei. Cine n-a înțeles trebușoara asta, nare decât să se razime în coada sapei
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cânți „imnul lichelelor multilateral dezvoltate” și aștepți pomeni. Dacă stau bine și mă gândesc, nu ești numai tu vinovat pentru situația în care te afli, pentru că tu ești de 20 de ani beneficiarul unei politici de netezit asperitățile sociale: îți mânjesc ochii cu te miri ce, ca să nu vezi ce se face acolo,sus, unde se fierbe piatra scumpă a furăciunilor de tot felul. E o performanță demnă de invidiat ca, în 20 de ani, să pui la pământ o țară
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
știe cât sufăr, și că antenele gândurilor mele trebuie să le atingă pe ale ei. Dar în tot acest timp, mi-o imaginam singură. După ce am înțeles cu adevărat că se măritase, nu am urât-o, dar demonul geloziei a mânjit întregul trecut și spiritul meu nu a mai cunoscut astâmpăr. Gelozia este poate cea mai involuntară dintre toate emoțiile puternice. Îți răpește luciditatea, se înfige mai adânc decât gândirea. E întotdeauna prezentă, ca un spin în ochi, și decolorează cromatica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe jumătate intră, pe jumătate căzu în cameră și se uită la noi cu ochi sticloși. Purta un pardesiu și, evident, tocmai se întorsese acasă. Era încă frumoasă, cu o coamă de păr cărunt, ondulat, acum cam soios. Colțurile gurii mânjite de ruj i se lăsau în jos, într-un rânjet agresiv și nefericit. Se uită la mine, mijindu-și ochii și ignorându-l pe Perry. I-am spus: — Hello, Pam! Se întoarse cu greu, continuând să se țină de ușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]