1,089 matches
-
bine și m-am speriat. I-am recunoscut imediat fața ciuruită de vărsat, ochii reci și gușa pe jumătate ascunsă de barba roșie. Când s-a ridicat din bălării, am observat că era crăcănat. Umbla în picioarele goale și era mânjit de noroi până la genunchi. Ai înțeles cine era. N-avea torță, dar strângea ca de obicei o mangustă la piept. Înghețasem și nu știam ce să fac, ce să spun. Iar el nu zicea nimic. Se uita la mine, mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o sperietoare făcută din paie. Când am ajuns la colibă, am găsit o pălărie de postav putrezit pe butucul unde se odihnise Eleonora prima oară. Fără să înțelegem ceva din aceste amănunte bizare, ne-am uitat lung la pălăria ponosită, mânjită pe boruri de noroi, apoi ne-am continuat drumul pe platoul alunecos de unde ne întorsesem rândul trecut. Alunecam și acum din pricina pământului nisipos, dar eram hotărâți să nu ne dăm bătuți și să ajungem dincolo de pădure. La un moment dat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
strat alburiu și scârbos. Din pricina asta, trebuia să ne facem loc printre mărăcini și să nu mai ținem seama de zgârieturi. Deodată, ne-am oprit amândoi. În fața noastră, din spatele unei tufe de mărăcini apăruse un idol de piatră cu pieptul mânjit de noroi și cu gura desfăcută într-un râs sarcastic. Avea nasul sfărâmat de o lovitură care lăsase o cicatrice urâtă în piatră. Cineva lovise cu furie probabil, mutilând fața idolului, dar cicatricea accentua și mai mult râsul sarcastic și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
al Hipodromului și - peste toate - ziditor și stăpân al Cazinoului, mina de aur a Stațiunii. Ajut schilozii și orbii. Niciodată leneșii. Colportorii. Mârâitorii în pumn; ascunșii care plănuiesc să mă lichideze cu mâna altora, pentru că sunt fricoși. Corupți. Fiecare e mânjit cu ceva. Muncesc; vite de povară care abia așteaptă să smulgă o gură de lucernă din prima tarla întâlnită. Asta îi îngrașă: ciupitul. Furtișagul. Găinăriile, fiindcă nu sunt capabili de o lovitură în stil mare. Am curaj să las Banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
amândoi! Mereu ai ceva împotriva onorabilității funcțiilor. Numai fripturiști, le stă bine cu o fostă cocotă alături. O vei ajuta ca să-ți atingi scopul: denigrarea unui organ colectiv de conducere și nu izbăvirea Caravellei. În alt capitol, poate, o vei mânji și mai tare, se vor face asupra ei presiuni, se vor ivi tentațiile, mita, banul public, jocurile financiare necurate, doar de către cei din Consiliu știute... Coruptă, definitiv compromisă, se va sinucide. Sau se va întoarce, cât mai este încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
apucă să roadă osul. Simțea o mânie feroce, și, în același timp, era pe punctul de a izbucni în lacrimi. Tremura din tot trupul. Oamenii ăștia îl călcau în picioare. Îl invadau, îi pretindeau ființa, poluau aerul din jurul lui. Îl mânjeau cu mințile lor murdare. Cum de puteau să-i aducă lui gândurile și ideile lor oribile? Cum de-ndrăzneau? Îl foloseau în propriile scopuri. Îi era greață. Din cauza acidității, stomacul i se revoltă și izbucni într-o indigestie cumplită, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ceea ce s-a povestit până acum, nu În toate sectoarele acestei societăți Împărțite Între speranța de a trăi veșnic și teama de a nu muri niciodată reuși maphia cea vorace să-și Înfigă ghearele ei Încovoiate, corupând suflete, subjugând trupuri, mânjind puținul care mai exista din bunele principii de odinioară, când un plic care ar fi adus ceva ce ar fi mirosit a mită era trimis Înapoi În aceeași clipă, ducând un răspuns ferm și clar, ceva de genul, Cumpărați jucării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
atunci), așteptând ca Russell să-i spună că nu va tolera să fie tratat așa și că nu-i făcea nicio plăcere să i se vorbească de parcă ea ar fi fost maică-sa, iar el un mucos care tocmai a mânjit covorul cu unt de arahide. În schimb, el zâmbi. Și nu era un zâmbet încărcat de nemulțumire sau resemnare; era un surâs sincer, înțelegător, cu care încerca să se scuze. — Iubito, nu vreau să te stresez. Știu cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
delicat sub ochi și în jurul nasului și, cu toate că nu știa să spună exact de ce, ei i se părea revoltător. Nu chiar atât de revoltător ca atunci când el uita să și-l șteargă, iar ea se alegea cu fețele de pernă mânjite cu fond de ten pentru bărbați, dar oricum, toată chestia asta era de-a dreptul scârboasă. Se mustră în sinea ei că era atât de inflexibilă și intolerantă și respiră adânc să se relaxeze. Era abia ora 9 într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a luat mâna. Ardea. \ Trebuie să te duci acasă. Dar Grand îi scapă și aleargă câțiva pași, apoi se oprește, desface brațele și începe să se legene înainte și-îndărăt. Se învârte în loc și cade pe trotuarul înghețat, cu chipul mânjit de lacrimile care continuau să-i curgă. Trecătorii priveau de departe, opriți locului, neîndrăznind să mai înainteze. A trebuit ca Rieux să-l ia pe bătrân în brațe. Acum, în patul său, Grand se înăbușea: plămâni îi erau prinși. Rieux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se petrecuse sau avea să se petreacă Întocmai! Așa stînd lucrurile, Thomas și Ingrid aveau să ardă ca un rug, chiar În patul În care se tăvăleau, nici nu mai erau doi; un animal cu două coloane vertebrale, nesătul, pofticios, mînjit de secreții potrivite păcatului dintîi și de pe urmă: asta În nopțile lor cele mai bune. Din sex, curat sau murdar, se ivise și Antonia, uita asta, dar Thomas Îi trecea cu vederea amnezia atunci cînd o auzea invocînd, tot mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mânerul ușii în timp ce țin tava în echilibru lipind-o de ușă. Împing ușa și intru în cameră. Trish mă privește din pat, răsfirată pe perne, singură. Poartă o cămașă de noapte de mătase, are părul ciufulit și în jurul ochilor e mânjită de la machiaj. Un moment, pare uluită să mă vadă. — Samantha, spune tăios. Ce dorești ? S-a întâmplat ceva ? Am un sentiment instantaneu și oribil că am făcut o nefăcută. Continui să mă uit la ea, dar vederea periferică începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
treabă neterminată la altă treabă neterminată, ca un pui fără cap. În clipa asta stau în picioare pe un scaun și șterg oglinda din salon. Dar e ca într-un vis urât. Cu cât frec mai mult, cu atât se mânjește mai tare. Mă privesc din când în când în oglindă. În viața mea n-am arătat mai neîngrijită Am un păr ca de nebună, cu o șuviță grotescă de blond-verzui unde mi-a sărit clorul. Am fața roșie și strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
drumurile noastre s-ar putea Încrucișa”. „Mama” mea se hotărâse să ia legătura cu prințesa cu prilejul ceremoniilor dedicate trecerii a patruzeci de zile de la moartea bătrânului șah, ultima etapă a ritualurilor mortuare. În inevitabila Îmbunlzeală de gură-cască și bocitoare mânjite cu funingine, nu i-a fost greu să facă hârtia să treacă dintr-o mână În alta; prințesa o citi, Îl căută din priviri, cu teamă, pe bărbatul care-i scrisese; mesagera Îi șopti: „E la mine acasă!” Pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
celor mari de pe această lume În fața unei persoane supărătoare ca Djamaledin. Soluția? Sultanul va porunci să fiu ucis la mine acasă, iar noul șah va fi mulțumit, pentru că, În ciuda repetatelor sale cereri de extrădare, n-are nici un chef să-și mânjească mâinile cu sângele meu, la Începutul domniei. Cine mă va ucide? Cancerul? șahul? Sultanul? Poate că n-am să apuc să aflu niciodată. Dar tu, tinere prieten, tu ai să afli. Și a avut cutezanța de a râde! În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dumnezeu, și așteptați îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viața veșnică. 22. Mustrați pe cei ce se despart de voi; 23. căutați să mîntuiți pe unii, smulgîndu-i din foc; de alții iarăși fie-vă milă cu frică, urînd pînă și cămașa mînjită de carne. 24. Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, și să vă facă să vă înfățișați fără prihană și plini de bucurie înaintea slavei Sale, 25. singurului Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
un escroc. În realitate, nu-i place să spună: rămîn... (...Eu nu sînt om al memoriei, ci al clipei care urmează. Labirintul nu mă mai interesează după ce l-am părăsit. La ce mi-ar folosi să mă Întorc? Să mă mînjesc de sîngele unui monstru mort? Aud adesea vorbindu-se despre curajul de a lumina cu o torță amintirea lucrurilor care au fost. Dar mie nu-mi place să spun: am iubit. Vreau să spun: iubesc. Și: voi iubi mîine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
El Îmi aduce aminte mereu cine sînt. Nu-mi dă voie să uit, să mă asemăn cu stînca. Mă revăd furînd focul din cer și simt din nou mîndria ce mi-a umplut inima atunci. Vulturul care vine să-și mînjească ghearele În sîngele meu mă ajută să simt limpede. Nepăsător, aș fi altul. Rănile mele s-ar cicatriza și treptat pielea mea ar deveni cenușie. Nu m-ar mai durea nimic și nu mi-aș mai aminti nimic. Aș simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
viața imită arta și nu invers; dar e adevărat că arta are flori pe care natura nu le cunoaște și că, după impresioniști, ochiul omenesc a reușit să vadă În lumina ce vibrează umed deasupra apei și În cețurile ce mînjesc cheiurile porturilor, lucruri pe care nu le-a văzut pînă atunci... CÎt datorează privirea mea, din ceea ce surprinde chiar acum, pînzelor care proclamă victoria luminii În artă? Impresioniștii ne-au dăruit o mare confidențială. Marea pictată de ei nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
vrut să se ridice cu calul său Înaripat și să cucerească Olimpul, dar zeii l-au prăbușit, ne explică Pindar. Căderea sa Încheie ceea ce biruința asupra Himerei Începuse. Beat de victorie, Belerofon n-a recunoscut În sîngele Himerei care-i mînjea mîinile singurătatea care-l aștepta. Acum aventurile și eroismul tinereții au trecut și a venit momentul cînd el trebuie să recapituleze. Se Întoarce cu fața spre deșert și simte nisipul prăfuindu-i obrazul... (...CÎt de tînăr eram cînd am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
bucată, după ce trimișii lui Cangurașu își luaseră cuvenita parte de bidoane... Puțin respect Meseriașul, părea încă tinerel, soiul acela de ins uitat de vârstă, pirpiriu, bărbos, murdar de pap, sau ce-o fi fost mâzga aceea maronie cu care se mânjesc cizmarii, veni cu plictis din cămăruța lui. Ținea un celular la ureche. Mormăi oftat: - Bine, am înțeles. Da’ n-am timp acu’. A venit un client. Treci că îți dau paraii, pe la cinci. Privi absent sacoșa bătrânului. Trei pâini, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lumii, cu voi viitorul trece; noi suntem iarăși trecutul, fără inimi, trist și rece; Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! Voi, pierduți în gânduri sânte, convorbeați cu idealuri; Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri, Căci al nostru-i sur și rece - marea noastră-i de îngheț. Voi urmați cu răpejune cugetările regine, Când plutind pe aripi sânte printre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeți. Cu-a ei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Faliment, bisericile Renovare magazinele, week-end, soclurile fără statui vin imediat, ceasul Primăriei avea limbile înghețate la ora bombei de la Hiroshima, 815, în maternitate femeile nășteau cu picioarele lipite ca pe timpul lui Mengele, de după nori, capete negre de heruvimi, cu nasul mânjit cu polen, se ițeau curioase. Când trecea Ea. Fanții de mahala din pitoreasca galerie a lui Miron Radu Paraschivescu invadară străzile Brăilei. Își întorceau pe dos hainele stilizate, expunând privirilor jegul istoric duhnind a libertate anatomică în explozia opulențelor carnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prezentului, volatilizați de garduri, tufe și coroanele copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind tăcerea între croncănituri, încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale norilor mânjiți de sânge bolnav, în canalizări bolboroseau șuvoaie de iarnă zoioasă. Cu sunetele din orga copilăriei, râsete, foșnet păstrat în moleculele înghețate, nostalgia zilelor de vară din atomii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind tăcerea între croncănituri, încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale norilor mânjiți de sânge bolnav, în canalizări bolboroseau șuvoaie de iarnă zoioasă. Cu sunetele din orga copilăriei, râsete, foșnet păstrat în moleculele înghețate, nostalgia zilelor de vară din atomii de gheață, notele școlare puse la păstrare în fuioarele de aburi ale vremurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]