1,319 matches
-
Tronul lui Dumnezeu (5,6), iar mânia lui îi îngrozește pe cei nelegiuiți (6,16). El are acum putere dumnezeiasca, este pe tron alături de Dumnezeu (22,1.3) și primește închinarea întregii curți cerești (5,8.13), fiind aclamat că mântuitor (7,10). În final, el este templu și făclie în mijlocul Noului Ierusalim, cetatea coborâta din cer. Semnificații de bază: Cel care ia asupra să păcatele lumii și îi eliberează pe oameni de ele prin moartea să + metaforă. 3.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
el redactează un comentariu personal al poemului De natura rerum al lui Lucrețiu, pe care-l va arde mai târziu. Exegeza bigotă vorbește de o criză spirituală a lui Ficino, rapid depășită grație unei cumințiri de factură creștină, o tresărire mântuitoare! Ne mai putem imagina și că nu se cuvenea, creștin fiind, să profesezi simpatii pentru Epicur și pentru discipolii lui în acele timpuri. Osândirea la rug trimite atât la ispășirea prin foc a unui păcat din tinerețe, cât și la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
considerând că o existență devenită dureroasă nu-i aparține lui Dumnezeu ci prioritar celui care suferă; el recuză radical orice dolorism venit dinspre Biserica Sfântului Petru care invită la imitarea patimilor lui Hristos și legitimează durerea ca fiind o practică mântuitoare. Criticii disprețului față de trup la creștini, el îi adaugă o critică metafizică prin respingerea teismului: Dumnezeu nu vrea ca ceea ce se întâmplă să fie predeterminat până în cele mai mici amănunte, așa cum cred slujitorii Vaticanului. Gândind astfel, Montaigne evită să se
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dostoievskiene, s-a scos părerea că e o lume de cazuri anormale, plină numai de psihopați, o lume a dezaxării. Acestei nerozii i se opune alta, în fond foarte apropiată, care laudă la Dostoievski „misticismul”, „viziunea abisală” și celelalte exutorii mântuitoare de „platitudinea” rațiunii și realității. Or, ceea ce e esențial la Dostoievski e tocmai gradul extrem de potențare al rațiunii și realității. Situațiile limită sunt tocmai stadiul maxim al normalului. Paul Zarifopol a făcut cândva următoarea admirabilă observație: „Pentru Dostoievski materialul violent
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și legendară nu lipsesc, Vlad Țepeș se deosebește atât de întrupările sale din dramaturgia istorică națională, cât și de cele din filmele horror cu Dracula. Ființă titanică și stihială, mișcată în chip expresionist de mari elanuri și țeluri justițiare și mântuitoare întrucât privește poporul său, Vlad este un iluminat, un misionar al Cerului. Mutatis mutandis, el încorporează fervoarea ascensională a eului liric din poeme și este un insuflat de verbul divin. Valorizarea și totodată transcenderea fabulei istorice se regăsesc, pe o
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
din zonă, la oameni de încredere, întreținând sentimentele anticomuniste în vederea unei acțiuni de amploare împotriva regimului 27. Grupul „Arnota“ a mizat, după cum s-a întâmplat în cazul atâtor formațiuni anticomuniste, pe izbucnirea unui război între occidentali și sovietici, pe sosirea mântuitoare a americanilor, care • Mărturia lui Gheorghe Stănescu, în Aristide Ionescu, op. cit., p. 210-211. • Mărturia lui Gheorghe Gherbezean, supraviețuitor al grupului Arnota, în ibidem, p. 211. 26 Monica Grigore, op. cit., p. 104-105 (AMJ, DIM, fond „Penal“, dosar 48192, vol. 2, f.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
formula narativă și prin arhitectură: este un roman social camuflat într-un metaroman. Protagonistul, Dumitru Ghețea, un scriitor bătrân și ratat, își rememorează viața și compromisurile sociale sau politice săvârșite de-a lungul carierei; țelul său este conceperea unei cărți mântuitoare, Caloianul. Dorindu-și înfrigurat identificarea cu eroul mitic din titlu, simbol al fertilității, nu reușește decât să caligrafieze, pe zeci de file, titlul operei pe care o plănuiește. Subiectul (evocarea vădit documentară a anilor ’50, precum și meditația asupra problemelor politice
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
Logos/anthropos, el preferând, prin opoziție, schema Logos/sarx; refuză totuși să atribuie Logosului enunțurile referitoare la suferințele și la moartea lui Cristos, pentru că vede în ele „economii” legate de carnea lui Isus căreia Macarie nu îi atribuie un rol mântuitor decisiv. Totodată, stilul și chiar forma citatelor biblice din secvențele atribuite celor doi interlocutori sunt diferite. Fără îndoială, Macarie nu e autorul părților atribuite „filosofului”; el s-a mulțumit să reproducă pasaje extrase dintr-o operă polemică anticreștină, distribuindu-le
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fermi, Ioan îl sfătuiește pe Nestorios să nu nesocotească aceste proteste care pot duce la o ruptură în sânul comunității bisericești și să renunțe la combaterea Theotokos, termen folosit deseori de Sfinții Părinți și foarte potrivit pentru a desemna nașterea mântuitoare a lui Cristos din Fecioară. Dintre scrisorile trimise lui Chiril, amintim un bilet scris înainte de sosirea la Efes în 431 pentru a justifica întârzierea (epistola 22 din epistolarul lui Chiril) și mai cu seamă cele în care discută și până la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
om. Am amintit divergențele actuale suscitate de interpretarea tratatului: A. Grillmeier (la fel și Hesse) vede aici o polemică împotriva „cristologiei diviziunii” cultivate de călugării origeniști care, la sfârșitul secolului al IV-lea, ar fi atribuit sufletului lui Cristos acțiunile mântuitoare din cadrul „economiei” dumnezeiești, începând cu Venirea în trup; alții (Chadwick) îl consideră o distanțare de calcedonism. Bibliografie. Textul tratatelor 1-10: PG 65, 905-1140; însă pentru 1, 2, 5, mai bună este ediția din Macarie din Corint - Nicodim Hagioritul, Philokalia ton
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
rândul lor, acestea pot fi (Blumer, 1974; Aberle, 1996): mișcări reformatoare, care urmăresc transformări majore în interiorul unui sistem social dat; mișcări revoluționare, care au ca obiectiv schimbarea sistemului social; mișcări de rezistență, care se opun schimbărilor sociale de substanță; mișcări mântuitoare, care militează pentru salvarea oamenilor de la un mod de viață considerat nedemn și corupt (aici se înscriu, în general, sectele religioase); și mișcări alternative, care nu urmăresc schimbarea vieții în întregime, ci doar a unor trăsături sau conduite specifice. Desigur
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
antiohiene Logos/anthropos, el preferînd, dimpotrivă, schema Logos/sarx; refuză totuși să atribuie Logosului enunțurile referitoare la suferințele și la moartea lui Cristos, pentru că vede în ele „economii” legate de carnea lui Isus, căreia Macarie nu îi atribuie un rol mîntuitor decisiv. Totodată, stilul și chiar forma citatelor biblice din secvențele atribuite celor doi interlocutori sînt diferite. Fără îndoială, Macarie nu e autorul părților atribuite „filozofului”; el s-a mulțumit să reproducă pasaje extrase dintr-o operă polemică anticreștină, distribuindu-le
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fermi, Ioan îl sfătuiește pe Nestorie să nu nesocotească aceste proteste, care pot duce la o ruptură în sînul comunității bisericești, și să renunțe la combaterea termenului Theotokos, folosit deseori de Sfinții Părinți și foarte potrivit pentru a desemna nașterea mîntuitoare a lui Cristos din Fecioară. Dintre scrisorile trimise lui Chiril, amintim un bilet scris înainte de sosirea la Efes în 431, pentru a justifica întîrzierea (epistola 22 din epistolarul lui Chiril), și mai cu seamă pe cele în care discută și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
om. Am amintit divergențele actuale suscitate de interpretarea tratatului: A. Grillmeier (la fel și Hesse) vede aici o polemică împotriva „cristologiei diviziunii” cultivate de călugării origeniști care, la sfîrșitul secolului al IV-lea, ar fi atribuit sufletului lui Cristos acțiunile mîntuitoare din cadrul „economiei” dumnezeiești, începînd cu Venirea în trup; alții (Chadwick) îl consideră o distanțare de calcedonism. Bibliografie. Textul tratatelor 1-10: PG 65, 905-1140; însă pentru 1, 2, 5, mai bună este ediția din Macarie din Corint, Nicodim Aghioritul, Philokalia tôn
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
raiul respectiv. Timpul se scurgea încet. Era fără paișpe minute. Sava se uita la ceas înnebunit. Și ăia, dinăuntru, care habar n-aveau; să facă ceva, să se miște, să dea vreun semn că, în fine, se va deschide ușa mîntuitoare. Nimic. Fără șapte minute. Coada fierbe, scandalizată... Voci răzlețe protestează că așa e-n Rusia, nimenea nu muncește, toți chiulesc și stau de pomană, - huoooo!... Sava, cu spatele întors, atent la ușă, îmi traducea cu promptitudine argoul revoluției... La fără
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
deoparte poeziile de congestionată rostire proletară. La bătrânețe, trăirea mistică îl acaparează (Crinul mistic, 1942). Zbuciumul s-a potolit și, în locul plânsetelor impudice și al propensiunii spre orgiastic de odinioară, se așază o stare de liniște, de împăcare. Laude înălțate Mântuitorului și Sfintei Fecioare, smerite îngenuncheri și rugăciuni fierbinți compun ritualul închinătorului, care își mărturisește credința în versuri simple, ingenue în sinceritatea lor, pătrunse de creștinească evlavie. Există în scrisul lui K., accentuată spre senectute, o înclinație spre memorialistică. „Vremuri apuse
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
cei mulți, pe de o parte, să le semeni în ogorul inimii tale, ca‑ntr‑un pământ curat și afânat, iar pe de altă parte, să‑i faci de rușine, cu ajutorul expunerii, pe toți câți stau și vorbesc împotriva Cuvântului mântuitor. Tare mă tem să nu încapă tot [ce‑ți scriu] pe mâinile necredincioșilor și hulitorilor, căci primejdia nu‑i puțină. [Iată de ce te rog,] transmite aceste învățături numai bărbaților grijulii și de bună credință, care vor să trăiască drept și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aici vor fi germinat și vor fi dat roadele lor în pământul „curat și rodnic al inimii” lui Teofil, el va trebui să le transmită mai departe, combătând astfel părerile greșite ale celor care îndrăznesc să ridice glasul „împotriva Cuvântului mântuitor”. Dat fiind caracterul său mai puțin obișnuit și în același timp foarte „delicat”, subiectul epistolei trebuie ținut la distanță de ochii și urechile necredincioșilor sau „rău‑credincioșilor”. Autorul trimite la 1Tim. 6,20‑21, unde Apostolul își îndeamnă tânărul discipol
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
decurge faptul că între cele două parusii se derulează o perioadă de cinci sute de ani (6000‑5500). Acest lucru pare să fi fost confirmat de Ioan în Apoc. (17, 10). Rămâne totuși o întrebare: cum se poate demonstra că Mântuitorul s‑a născut în anul 5 500 de la Adam? Iată raționamentul lui Hipolit: „Ceea ce a arătat odinioară Moise prin cortul său, nu era decât tipul și simbolul unor taine spirituale, așa încât, atunci când adevărul se va arăta în Cristos la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu cea mai mare prudență posibilă și cu conștiința permanentei ascensiuni spirituale. Recunoaștem aici una dintre temele majore origeniene, cea a asimilării exegetului autentic cu Cristos, temă dublată de cea a smereniei impuse oricărei persoane care se apropie de adevărul mântuitor. Interpretul trebuie să aspire în permanență, independent de rezultatele pe care le‑a obținut deja, la descoperirea unui uerior sensus et firmior („un sens mai adevărat și mai sigur”). Astfel, pentru Origen, a cărui hermeneutică este totdeauna un proces interogativ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
chip smerit. În schimb, a doua parusie a fost profețită ca una slăvită: el se va pogorî din ceruri întru putere, însoțit de îngeri și în slava Tatălui. Înaintemergătorul celei dintâi parusii a fost Ioan Botezătorul; a doua parusie, atunci când [Mântuitorul] va veni cu slavă, va fi descoperită de Enoh, Ilie și Ioan Teologul. Iată iubirea de oameni a Stăpânului, care până în vremurile cele din urmă poartă de grijă și are milă de cei supuși morții. Căci nu ne lasă lipsiți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va așeza cortul la Apendo, aproape de Nicopolis, odinioară numit Emmaus, acolo unde începe partea muntoasă a Iudeii, ca să poată înainta pas cu pas spre muntele Măslinilor și Ierusalim [...]. Va ajunge, așadar, până în vârful muntelui Măslinilor, numit „sfânt” căci de acolo Mântuitorul s‑a ridicat la Tatăl, și nimeni nu‑i va putea veni în ajutor, căci mânia Domnului va fi asupra lui. Anticristul va pieri, se spune, chiar în locul în care Domnul nostru s‑a înălțat la ceruri. Este posibil ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trebuie să se vestească Evanghelia la toate neamurile și atunci va veni sfârșitul. Dar, văzând puterea pe care încă o avea cultul idolilor, el a spus, respectând învățătura Domnului, că va fi nimicită întâi de toate puterea superstiției și propovăduirea mântuitoare va străluci pretutindeni, și apoi se va arăta dușmanul adevărului”. Potrivit acestei interpretări, nu Anticristul este cel „oprit” de katechon, ci omul însuși. Și de cine este el oprit? De „puterea superstiției”, adică de idolatria încă neînlăturată de pe fața pământului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trebuie să se vestească Evanghelia la toate neamurile și atunci va veni sfârșitul. Dar, văzând puterea pe care încă o avea cultul idolilor, el a spus, respectând învățătura Domnului, că va fi nimicită întâi de toate puterea superstiției și propovăduirea mântuitoare va străluci pretutindeni, și apoi se va arăta dușmanul adevărului. „Pentru că taina fărădelegii se și lucrează” (2Tes. 2,7). Unii au afirmat că cel numit „taina fărădelegii” este Nero, ca unul care a fost un artizan al fărădelegii. Eu cred
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai plauzibilă. . În controversele cristologice din secolul al IV‑lea se disting patru atitudini principale, două radicale și două moderate. Cele două poziții radicale sunt: arianismul susținut de eunomieni, care nu găsesc nici o asemănare între Tatăl și Fiul, cu excepția lucrării mântuitoare; antiarianismul susținut de homeeni care vorbesc de o „asemănare absolută între Tatăl și Fiul”. Între cele două câmpuri se află niceenii, care propun identitatea termenilor ⇓Β Φϑ∀Φ4Η și ≅⇔Φ∴∀, și homeusienii, care vorbesc de două „substanțe” (≅⇔Φ∴∀4) diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]