1,324 matches
-
și mai mult se încrede în zeul bunei credințe). Lucrarea mântuitoare aparține lui Hristos; El se jertfește în locul omului, "prin meritele lui și acoperindu-i păcatele cu pulpana hainei lui". Altfel spus, rolul ființei umane este pasiv, ea primind lucrarea mântuitoare ca un dar - Soli Dei gloria va adăuga mai târziu Calvin, după Sfântul Pavel. Pornind de la faptul fundamental potrivit căruia Hristos realizează lucrarea mântuirii, plătind pentru păcatele umane, catolicismul pune accent și pe implicarea omului care "ia parte, în el
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânt în sânul comunității credincioșilor, care continuă această jertfă în Euharistie". Astfel, ființa umană devine copărtașă la opera lui Dumnezeu de mântuire, cu condiția de a se învrednici de ea. Aceasta este semnificația fundamentală a lucrării mântuitoare la catolici care se leagă de Euharistie și de pregătirea pentru ea. Pentru Luther, adevărata religiozitate nu constă în formalismul exterior, în practica rituală exterioară, ci în permanenta căutare cu inima a lui Dumnezeu. Sfintele Taine ale Bisericii nu lucrează
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
naturale. În teoria sa despre ontologia cunoașterii, Petre Țuțea dezvoltă principiile teologiei apofatice, oferind un răspuns eficient celor care nesocoteau Tradiția Bisericii Ortodoxe. Spre deosebire de teologia catafatică care utilizează metoda afirmațiilor limitative, restrictive, teologia apofatică promovează "distanța cea de netrecut și mântuitoare". Nu este vorba de un agnosticism, întrucât tocmai datorită acestei necunoașteri, printr-o intuiție primordială și simplă, se poate accede la cunoaștere, dincolo de orice înțelegere. Prin urmare, teologia apofatică sau negativă nu se opune teologiei catafatice sau pozitive. Metoda apofatică
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a conștiinței umane, ca singura formă de luptă împotriva comunismului devastator, ateu și criminal. Această formă discursivă pentru care a optat Părintele Gheorghe Calciu se înscrie în actul de mărturisire a credinței, care implică realiter curaj, atitudine și asumarea jertfei mântuitoare. Forma acestui tip de discurs teologic, în buna tradiție antimiană, axată pe subminarea păgânismului oficial al puterii politice, esențializează valoarea inepuizabilă a Creștinismului, prin recursul la practicarea propriilor sale virtuți ca mijloace terapeutice, în procesul de mântuire. Să nu uităm
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nivelul conștiinței sale, practicând-o din dorința de a-și împlini misiunea. Plecând de la conținutul textelor patristice și canonice puse în discuție de autorul tezei, rezultă că scopul aplicării iconomiei bisericești este acela de a atrage atenția asupra valorii sale mântuitoare. Iconomia bisericească rămâne o derogare provizorie în raport cu acrivia. Ea se acordă în împrejurări excepționale, dar fără a crea o nouă condiție care s-ar impune, ca un drept permanent. Iconomia constituie o excepție de la regulă, dar numai pentru un caz
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a vehiculat Adevărul secundum fidem, prezentarea lui dogmatică i-a fost revelată ca unui ales. Când vorbim de dogmatism, acest mod al spiritului creștin nu poate fi despărțit de revelație. Pentru a accepta dogmatismul, ca formă de vehiculare a Adevărului mântuitor, trebuie să distingem între gnosis și pistis, adică între cunoașterea rațională și credință. Desigur, are precădere credința în ceea ce privește Adevărul, numai că nici rațiunea nu poate fi disprețuită... Dogma este forma religioasă a adevărului și știința dogmelor este teologia. Când se
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pentru biografia lui Constantin Negri: "E dată de la providență ca în împrejurările cele mai grave să se ivească apostolii cei mai devotați cauzei sânte, cari prin focul cel ceresc a minței luminate și inimei nobile aprind speranța de o viață mântuitoare în ființele asuprite de soarte"82. Sau pentru Dimitrie Bolintineanu: "Dintre acești barzi ai națiunii noastre, dintre acești apostoli ai românismului, carii ca și farul în mijlocul mărei furibunde arată calea cea sigură pentru mântuință"83. Tot apostoli sunt Anastasiu Panu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
recuperată ca postulat al rațiunii practice: chiar dacă este constrânsă la existența palidă a unei simple ipoteze, aceasta continuă să constrângă în forma unui imperativ. • Lumea adevărată inaccesibilă? Oricum, neatinsă. Și neatinsă fiind, e și necunoscută. Prin urmare nici mângâietoare, nici mântuitoare, nici implicând o îndatorire: la ce îndatorire ne-ar putea supune ceva necunoscut?...99. Cu al patrulea capitol al istoriei platonism-nihilismului Nietzsche consfințește etapa de scepticism și incredulitate metafizică ce urmează kantianismului și idealismului, și care poate fi identificată cu
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
rândul lor, acestea pot fi (Blumer, 1974; Aberle, 1996): mișcări reformatoare, care urmăresc transformări majore în interiorul unui sistem social dat; mișcări revoluționare, care au ca obiectiv schimbarea sistemului social; mișcări de rezistență, care se opun schimbărilor sociale de substanță; mișcări mântuitoare, care militează pentru salvarea oamenilor de la un mod de viață considerat nedemn și corupt (aici se înscriu, în general, sectele religioase); și mișcări alternative, care nu urmăresc schimbarea vieții în întregime, ci doar a unor trăsături sau conduite specifice. Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
a creștinilor. Corespondența nu este între două ritualuri, al circumciziei și al botezului, ci între ritualul evreiesc și lucrarea divină a circumciziei spirituale realizată de Hristos. În ceea ce privește „circumcizia lui Hristos”, David F. Wright este de părere că ea reprezintă moartea mântuitoare a lui Hristos<footnote David F. Wright, op. cit., p. 19-20. footnote>. Deci, nici nu există un transfer formal evident de la circumcizie la Botez, după cum se obține în relația dintre Trecerea evreiască (Paștele evreiesc) și Paștele creștin și Cina cea de
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Mântuitorului Iisus Hristos”<footnote † Nicolae, Mitropolitul Banatului, op. cit., p. 130. footnote>. Practica aceasta a botezării pruncilor s-a impus, în primele veacuri, și datorită grijii primilor creștini pentru soarta celor care murind de mici, nu ajungeau să beneficieze de roadele mântuitoare ale acestei Sfinte Taine. Meditând la sentința Mântuitorului „De nu se va naște cineva din apă și din Duh nu va putea intra în Împărăția cerurilor” (In. 3, 5), nu puteau să-și îngăduie să lipsească de efectele mântuitoare ale
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
roadele mântuitoare ale acestei Sfinte Taine. Meditând la sentința Mântuitorului „De nu se va naște cineva din apă și din Duh nu va putea intra în Împărăția cerurilor” (In. 3, 5), nu puteau să-și îngăduie să lipsească de efectele mântuitoare ale Botezului pruncii „pe care moartea îi răpea, e adevărat, înainte de a fi avut putința să greșească, dar care prin însuși faptul de a se fi născut purtau în ei păcatul strămoșesc?”<footnote Ibidem, p. 134-136. footnote> Pruncii au primit
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
poate ocoli botezul cu nici un preț și de convingerea în necesitatea Botezului ca singurul mod de dobândire a Împărăției cerești. Rezultă deci foarte limpede că prin nimic nu se întrevede cum pruncii puteau fi lipsiți de botez și de efectele mântuitoare ale acestuia. Dezvoltând pe scurt ultimele concluzii la acest studiu, putem sublinia că, întrucât fără botez nu poate fi mântuire, căci nu se poate intra în Împărăția lui Dumnezeu fără a trece prin baia botezului, și dacă îl lipsim pe
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Calvaria. Nu este vorba, la G., propriu-zis de un dialog cu divinitatea (ceea ce nu vrea să afirme că autorul denunță arghezian tăcerea acesteia), ci exclusiv de o poezie psalmică întru slăvirea dumnezeirii și de cutremurare în fața puterilor și harurilor sale mântuitoare. Asemenea teme reapar în Clipa dintre hotare (2001) și în Vocale celeste (2001), acesta din urmă situându-se simetric față de volumul de debut, dar strângând în el experiența din interval. Ultimele comentarii despre poet îl definesc ca pe un „neoclasic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
de consilieri ai luminii și energiei creatoare, conduși de împăratul suprem al universului infinit. Aceștia alungau puterile malefice cotropitoare, ale mentalului superior și entităților războinice cuceritoare ale astralului sacru. Toți intonau:Om!Om!Om! Cuvântul Om era sacru, purificator și mântuitor. Locuitorii subpământeni emanau pământenilor bunătate, fertilitate, inteligență, înțelepciune și pace. Imperiul se întindea pe o suprafață de zece milioane de kilometri pătrați. ocupată de zece milioane de orașe distribuite în lanț, fiecare dintre ele constituind o verigă. Imensul lanț comunica
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
În volumele de pînă la Nebănuitele trepte, unde Întreaga lume e Într-o perpetuă destrămare, iar eul autorului, tăgăduindu-și dreptul și vocația existențială, nu ostenește să se dezică de o viață nedemnă, Haiducul pare să vestească o posibilă soluție mîntuitoare. Paradoxală În sine, ea este asumată de nevoie doar de cei proscriși și osîndiți la o virilă Însingurare și la un veșnic anonimat. Conștient sau nu de asumarea ei, poate ezitantă Încă, Blaga certifică această Îndoială prin vorbirea evocatoare la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
întotdeauna învingător în lupta cu minciună: "Socrate a avut dreptate, Platon, Tolstoi, proorocii au avut dreptate, există un singur adevăr, un singur Dumnezeu, adevărul este îndreptățit să stârpească minciună, lumină, întunericul..."33. Viața adevărată este altfel, spune Cioran, blândul și mântuitorul Isus sfârșește pe cruce, la fel ca oricare "păcătuitor". Cioran vede în orice formă de optimism o iluzie, iar el nu crede în iluzii: "A crede în istorie înseamnă a râvni după posibil, a postula superioritatea calitativa a iminentului asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Iisus Hristos asupra morții și asupra "șarpelui nevăzut și viclean" (diavolul). In joc este o profundă legătură între șarpele veterotestamentar ispititor al protopărinților, șarpele apotropaic de aramă înălțat de Moise în pustie și Fiul Omului înălțat la Cer prin jertfă mântuitoare. Această legătură este pusă de Părintele Patriarh sub semnul tainei nesfârșitei ascultări de Dumnezeu. Prin ea, Iisus depășește silniciile timpului și provocările istoriei, deschizând neamului omenesc perspectiva mântuirii. Minunea Învierii a fost posibilă prin răstignirea pe un străvechi instrument al
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
pietatea mamei mele și mamei noastre a tuturor, de la Biserica Ta. Și, tulburată, mama trupului meu - pentru că năștea în inima ei curată, în credința Ta, cu mult mai drag mântuirea mea veșnică - deja se îngrijea să fiu inițiat în Tainele mântuitoare și să fiu spălat, mărturisindu-Te pe Tine, Doamne Iisuse, spre iertarea păcatelor, dacă nu m-aș fi însănătoșit imediat. Așadar, a fost amânată curățirea mea prin Taina Botezului, ca și când ar fi fost necesar să mă mai murdăresc, dacă trăiesc
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
entuziasmat de prin 1927, de personalitatea Stalin*. Totuși, această denunțare a războiului are un caracter ambiguu în măsura în care perspectiva unui război civil* european contribuie uneori la mobilizarea reflexelor dobândite în experiența războiului total. Ea este dublată acum de atracția pentru violența mântuitoare și generatoare de istorie, pentru viziunea maniheistă a politicii, conform căreia dușmanul trebuie „nimicit”, pentru fascinația încercată în fața unor discipline în care individul, niciodată de neînlocuit, uită de el însuși în focul acțiunii. Așa cum arăta Franșois Furet, comunismul, fascismul și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mulțumită unui angajament militant sub „falsele stindarde”ale diverselor mișcări progresiste - muncitorești sau burgheze -, în scopul educării militanților și a orientării lor, la momentul oportun, spre acțiunea radicală, dacă nu chiar războiul civil*. Această confuzie întreținută de Marx între violența mântuitoare, compromisul ideologic și determinismul istoric explică existența unei puternice dualități între marxiștii revoluționari și marxiștii reformiști din zorii secolului XX. La moartea sa, în 1883, Marx nu mai crede cu adevărat în soluția radicală și le lasă urmașilor grija redefinirii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Babeuf și Sylvain Marîchal. Lider al „conjurației egalilor”, Babeuf utilizează utopia ca resort al angajării radicale, oferindu-i un obiectiv imediat: „Vrem egalitate reală sau moartea”. După execuția lui Babeuf, în 1797, și refluxul patimii revoluționare, utopiștii părăsesc căile violenței mântuitoare, preferându-i experimentarea pe bază de voluntariat. Vrând să demonstreze justețea tezelor lor comunitariste, englezul Robert Owen și francezul Étienne Cabet mizează pe experimentul restrâns, care, pe termen scurt, trebuie să convingă muncitorii și să-i atragă spre comunism prin
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Logos/anthropos, el preferând, prin opoziție, schema Logos/sarx; refuză totuși să atribuie Logosului enunțurile referitoare la suferințele și la moartea lui Cristos, pentru că vede în ele „economii” legate de carnea lui Isus căreia Macarie nu îi atribuie un rol mântuitor decisiv. Totodată, stilul și chiar forma citatelor biblice din secvențele atribuite celor doi interlocutori sunt diferite. Fără îndoială, Macarie nu e autorul părților atribuite „filosofului”; el s-a mulțumit să reproducă pasaje extrase dintr-o operă polemică anticreștină, distribuindu-le
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fermi, Ioan îl sfătuiește pe Nestorios să nu nesocotească aceste proteste care pot duce la o ruptură în sânul comunității bisericești și să renunțe la combaterea Theotokos, termen folosit deseori de Sfinții Părinți și foarte potrivit pentru a desemna nașterea mântuitoare a lui Cristos din Fecioară. Dintre scrisorile trimise lui Chiril, amintim un bilet scris înainte de sosirea la Efes în 431 pentru a justifica întârzierea (epistola 22 din epistolarul lui Chiril) și mai cu seamă cele în care discută și până la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
om. Am amintit divergențele actuale suscitate de interpretarea tratatului: A. Grillmeier (la fel și Hesse) vede aici o polemică împotriva „cristologiei diviziunii” cultivate de călugării origeniști care, la sfârșitul secolului al IV-lea, ar fi atribuit sufletului lui Cristos acțiunile mântuitoare din cadrul „economiei” dumnezeiești, începând cu Venirea în trup; alții (Chadwick) îl consideră o distanțare de calcedonism. Bibliografie. Textul tratatelor 1-10: PG 65, 905-1140; însă pentru 1, 2, 5, mai bună este ediția din Macarie din Corint - Nicodim Hagioritul, Philokalia ton
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]