1,032 matches
-
Dadice! Te-ai trezit? Mă întâmpină doi ochi impresionant de frumoși , iar mânuțele se întind spre brațele mele, care se deschid la comandă îmbrățișând povara scumpă. - Bun, bun.. ce mi-ai mi-ai adus...Miki? Scot din sacoșă Danonică și mânuțele mici, îl înhață bucuroase. Îi dau și banana și biscuiții. O privesc și mă felicit în gând, că m-am întors repede. S-ar fi speriat de tunetele ploii. Mulțumită de rezultat, mă întorc spre hol să las trenciul și
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
de cauciuc japoneză și mă bag În pat lângă Richard, care sforăie, când aud un țipăt din camera alăturată, un țipăt ca de animal vânat În vis. Intru În cameră și o găsesc pe Em În fund În pat, cu mânuțele la urechea stângă. Vomă peste tot: pe cămășuța ei, pe plăpumioară - of, Doamne, plăpumioara Barbarei - pe păturică, pe oaie, pe hipopotam, chiar și În păr. Se uită la mine cu o privire Îngrozită și rugătoare: Emily detestă să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx 07.01: Ben și-a descoperit penisul. Pe spate, pe salteluța pentru schimbat scutece, are pe față expresia fascinată și triumfătoare a cuiva care tocmai a descoperit de unde se aprinde și se stinge sistemul solar. Ținând strâns În mânuță joystick-ul primordial, este absolut scandalizat și varsă lacrimi mari și fierbinți când Îi confisc noua jucărie preferată, Închizând-o Într-un scutec Midi Pampers și sigilând-o cu aricii din părți. Așa, fii un băiețel cuminte. Trebuie s-o punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bebelușul ca să mă odihnesc și eu puțin. Când am protestat, mi-a zis: „Katharine, să fii o mamă bună Înseamnă și să ai destulă energie ca să faci față acestui rol“. Și mi-a luat fetița, care Își Închidea și deschidea mânuțele ca niște frunze de palmier În acvariul ei micuț de plexiglas. Cu capul Înainte, am plonjat În puțul de mină al epuizării fizice. S-ar putea să fi fost câteva ore mai târziu - parcă trecuseră numai câteva secunde- când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ce pătrunde în potirul unei flori de lotus, găsindu-și, acolo, sufletul drumețind, desfăcut în petale fără de număr și alergând pe toate cărările, nu către aflarea unui adevăr, ci către toate adevărurile. Ca și o strună de vioară care, în mânuța unui copilaș, zumzăie monocord, în cuget, îi răsună însă o unică reflexie: Vânătorul O'Piatră poartă același nume ca și mine, își zise el cu o scurtă tresărire. Dacă în tribul său o fi obiceiul să se adauge și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
petele negre de zaț și cele decolorate de cafea arabă împroșcate din cana de porțelan de Sėvres, care, deși ciocnită și cu tortița fină sărită mai încolo, încă se mai rostogolea, pe rezultanta forțelor de inerție imprimate inițial. Își plesni mânuțele a doua oară: Albert, ce-ai făcut? Ai descompletat serviciul meu de porțelan de Sėvres, pe care l-am moștenit de la mama, ai pătat irecuperabil cu zaț cel mai bun persan al meu, mi-ai vărsat și cafeaua mea preferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de trupuri, unele zvârcolindu-se și văitându-se, altele înțepenite cum le-a găsit moartea. Lângă șanțul șoselei, Anghelina zăcea cu fața-n sus, nemișcată, lovită de un glonte în frunte; copilașul, în brațele ei moarte, plângea și vrăjea din mânuțele goale, parcă ar fi căutat să se smulgă de la pieptul mamei... Pete albe însemnau pe pământul gras de la marginea Amarei numai trupurile țăranilor morți, reci sau agonizanți, căci cei loviți mai ușor goneau sau se târau printre ceilalți fugari, vrâstând
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
o vadă, când o duceam cu căruciorul în rezervă unde e, zicea, vreau s-o văd. Să nu mi-o încurcați cu alții... Au, unele, frica asta, să nu le amestecăm copiii, nu știu că le punem un număr de mânuță, cum să-i încurci?... Când am adus-o acasă după două săptămâni, în poarta maternității, i-a desvelit copilului chipul și mi-a spus fără vreo tandrețe patetică: "Uite, fi-ta, și a învelit-o la loc, adăugînd: Sper să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tine... Sărută-l pe tata..." Fetița se relaxă, corpul ei micuț se făcu moale, se aplecă, dar n-o lăsai să mă sărute, o sărutai eu, cu grijă să n-o sperii, o mângâiai pe părul ei blond, îi sărutai mânuțele. Era amețitor cum mă privea, se uita în lături, într-o parte, apoi în cealaltă, apoi iar la mine, calmă, puțin uimită, cu o ezitare a mișcării de întoarcere a gâtului ca și când între timp i-ar fi mers mintea, s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-ar zice! Ia vino încoace!" Vroiam s-o strâng în brațe, s-o sărut, să-mi lipesc obrazul de al ei, s-o mângâi... O pusei pe genunchi, înmuiai un șervețel de hârtie în paharul cu apă, îi ștersei mânuțele și bărbia, îi desfăcui părul care n-avea nimic și îl legai la loc și abia după aceea îi ținui micul ei chip aproape de al meu. "Silvia, fetița, îi spusei, codița, tata te iubește..." Avea aerul că știe, fiindcă nici o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din circuitul de aerisire, de când nu mai funcționează sistemul de încălzire. (Îi ținea ceașca sub nas pentru a o face să adulmece mirosul, cald și aromat al conținutului.) Este cacao. Nu-ți place? Fetița nu se mișcă, iar Ripley strânse mânuțele în jurul ceștii, apoi le ridică spre gură. Dietrich avea dreptate în privința reflexelor motorii. Bău mecanic și fără să privească. Îi curse o parte din cacao pe bărbie, dar cea mai mare parte se duse pe gât. Temându-se să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sau continuu? ― La fel de simplu cum afli dacă e cu pânze sau cu aburi. În cazul tău, de exemplu, sare-n ochi. Era mai bine să fi luat altă cârpă decât să încerce să o spele pe prima. Ripley curăța acum mânuțele fetiței înlăturând jegul acumulat între degete și sub unghii. Astfel apărea pielea roz, iar ea nu înceta să-i vorbească. ― Nu știu cum ai reușit să rămâi în viață când toți ceilalți mureau, dar tu ești o fetiță cu adevărat curajoasă, Rebecca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-o tulbura. Să pălăvrăgească de una de alta. fără să pună întrebări. De acord, tu ești Newt. Eu sunt Ripley... și toată lumea-mi spune Ripley. Dar poți să-mi dai alt nume dacă vrei. (Cum fetița nu comentă, îi ridică mânuța pe care tocmai o terminase de curățit și o strânse). Încântată de cunoștință, Newt. (Arătă spre capul de păpușă.) Și ea cine e? I-ai dat un nume? Da, ce proastă sunt. Toate păpușile au un nume. La vârsta ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
întoarcă fața de la Newt și să-i lipească de tâmplă țeava unui vibrator. ― Nu-i rea ideea. Vorbim mai târziu. De acord? ― De-acord. Fetița zâmbi șovăitor și plin de speranțe. Ripley stinse lumina și vru să se ridice. O mânuță îi prinse cu putere brațul. ― Nu pleca. Te rog! Cu părere de rău, Ripley își retrase ușor mâna. ― Totul va fi bine. Voi fi alături. Nu mă duc departe. Și nu uita ce e acolo. (Arătă camera video miniaturală prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
începu să se uite disperată prin sală. Apoi își dădu seama și se aplecă pentru a se uita sub pat. Se liniști: fetița era ghemuită lângă perete. Se strecurase cât mai departe acolo jos și dormea, ținând-o strâns în mânuța ei pe Casey. Ușurarea lui Ripley fu și mai mare la vederea expresiei angelice a fetiței, inocentă și destinsă în ciuda demonilor care o bântuiau în perioadele de veghe, cât și în cele de somn. Și femeia se gândi: fericiți copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să se descurce singur cu explicațiile. Așa l-ar fi găsit Gloria, timid, nemișcat, cu mâinile înghesuite-n buzunare (nu știa niciodată ce să facă cu ele, erau ca un obiect suplimentar și stânjenitor). Mi-l și imaginam pălmuit de mânuța ei nervoasă: doi purceluși roz, nepotriviți și îmbujorați. La ora stabilită, a apărut și fata. M-am frecat la ochi, iar dacă n-am făcut-o, gestul tot merita consemnat. Se purtau niște chestii ciudate pe vremea aia: ba pantofiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sufletului, scoțând de-acolo aproape cu tandrețe (dacă nu chiar cu ură) materia vie a slăbiciunii. Citeam fiecare cuvânt, lejer, corect, fără patimă; nu scăpam o virgulă. Paul avea apucături de caligraf. Scria sfios, cu aldine, ca o fată mare. Mânuțele lui albe și imprecise apăsau grijuliu tastatura, gândurile zilei respective nu trebuiau deteriorate, tremurul imperceptibil al minții se cuvenea să-și găsească un adăpost, ferit de privirile celorlalți. Luciditatea asta nervoasă, prea crudă pentru a rămâne izolată în creier, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu pisici de lângă linia ferată (acolo jurai că proprietarii sunt o familie de pisici, cu-o babă chiriașă). Și asta nu era tot. Maria n-ar fi putut uita degetul mare de la picior (viitorul „Bismarck“, la care n-ajungea cu mânuțele și despre care mama îi spunea că are, la rândul lui, cinci degete mai mici cu care poate pleca oricând la plimbare), culoarea tristă a grișului cu lapte și cacao, servieta tatălui (din piele maro, brăzdată de șanțuri în relief
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cam la o verstă depărtare de satul nostru. Încercau să nu plângă, dar mulți nu se puteau stăpâni și plângeau în gura mare, mai ales fetele. Ne grăbeam ca să nu întârziem, dar câte unul țâșnea din ceată, mă îmbrățișa cu mânuțele lui mici și mă săruta, făcând tot alaiul să se oprească; iar noi, deși ne grăbeam, ne opream cu toții și așteptam ca el să-și ia adio. După ce am urcat în vagon și trenul s-a pus în mișcare, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care pot ascunde Însă și o influență venită din direcția culturii naționaliste a orașului) mărturisesc o rezervă identică față de ideea Înrudirii cu străinul, ipostaziată prin mijloacele expresive ale oralității populare: Dac-ai fi o româncuță, Te-aș lua eu de mânuță Și, de-ar vrea maica, sau ba, Noi, dragă, ne-am cununa. Sau: Mândră-i nana, ochișa, Numai nu-i de legea mea! Dacă această interdicție matrimonială pe considerente etnico-religioase funcționa În mod ireproșabil la nivelul colectiv al comunității tradiționale
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
făcea pe copilul cu copiii. Apoi ne punea să facem exerciții și am remarcat că regele se bucura foarte mult. Printre distracțiile sale favorite se numărau jocul de-a războiul; degetele sale băteau întotdeauna toba și, în clipa în care mânuțele sale au putut să apuce baghetele, a purtat mereu o tobă mare, identică cu cea a gărzilor elvețiene și o lovea continuu: asta era cea mai mare plăcere a sa.“ (trad. n.) Printre personalitățile timpului care s-au ocupat de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
copleșitor, în finalul Reconstituirii. Cenzura ceaușistă s- a speriat probabil, când a interzis filmul, de imaginile în care George Constantin, Procurorul, aflat în mașina de teren pe care oamenii o împing ca s-o scoată din râpă, feliază aerul din mânuțe în stânga și în dreapta, cu un vag surâs pe figură. Finalul însă era mult mai groaznic. Mulțimea care vine de la meci se revarsă peste podeț și malul râului ca un puhoi de pitecantropi scăpați la lărgime. Figuri monstruoase, prostificate, animate de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
la curățatul pomilor. Îi ceream să ridice o coardă, să țină alta pe care urma să o tai, lăsându-i un anumit număr de ochi. Săndel număra, la rugămintea mea, nodurile din care urmau să dea lăstarii roditori, ținea cu mânuțele lui stângace coarda până ce o legam de sârma de susținere. Îl lăudam pentru hărnicia și participarea lui la această importantă treabă iar el era încântat și fericit că îmi era de folos. Culegerea și arderea frunzelor uscate cu ouă de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
întrebarea mea inoportună și incomodă, a preferat să tacă. Într-un moment când Andrei a venit la maică-sa pentru a primi cele câteva înghițituri de apă, pe care le solicita la mici intervale de timp, l-am prins de mânuță și l-am reținut câteva clipe pentru a dialoga cu el. - Am aflat că te cheamă Andrei și îmi place numele tău. Îmi place și cum te joci. Spune-mi, tu ești cuminte? - Mama spune că sunt obraznic. - Dar tu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
în conturarea cerințelor comportamentului agreat de părinți, mi-am dat seama că pentru el cumințenia este ceva vag și limitat la ceea ce părinții îi interzic să facă. Convorbirea noastră s-a întrerupt în momentul în care Andrei, profitând de eliberarea mânuței, a zbughit-o de lângă mine ca un porumbel scăpat din căușul palmelor. Am încercat să-i explic mamei lui Andrei că ceea ce consideră ea obrăznicii sunt manifestări firești ale unui copil sănătos, dinamic, înzestrat cu o mare energie care trebuie
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]