1,061 matches
-
Mura să îi povestească pățania. O, Doamne, să fi fost oare, vreodată, un copil mai necăjit decât Mura? Era vestită prin aceea că, la vârsta ei, reușea să împletească frumos, cu modele, cu flori și frunzulițe pe pieptare. Dar numai mânuțele și ochișorii ei știau cu cât efort! Sub lumina lămpii cu gaz, andrelele străluceau în mișcare ritmică și rapidă. Toți se minunau când, dimineața își răsfățau privirile pe un lucru bine conturat și frumos. Dar, uneori a fost și răsplătită
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
uitat câteva minute la ea. În cele din urmă, am tras balansoarul lângă pătuț, m-am așezat și mi-am strecurat mâna printre zăbrele. Pielea ei trebuia să fie atât de caldă? Și-a tras piciorușele spre piept. A plescăit. Mânuța ei s-a strâns în jurul degetului meu. Ar fi putut la fel de bine să răsucească o cheie în ușa odăii. Nu puteam părăsi camera. Nu puteam nici măcar să îmi retrag mâna. Chiar și după ce pumnișorul ei s-a relaxat, eram tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
era și David, patronul galilor. În Vechiul Testament, David l-a răpus pe Goliat. Sfântul David era de obicei înfățișat cu un porumbel pe umăr. Îmi verificam toate variantele. Prima dată când l-am văzut a fost printr-un geam. Plângea. Mânuțele lui brăzdau aerul incubatorului, iar piciorușele lui se zbăteau în pătura strânsă bine în jurul lui, gurița era o gaură minusculă și neagră pe o față furioasă și roșie. Am așteptat să vină o asistentă să îl ia în brațe. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
din nou. Am răsuflat ușurat. Apoi deschise iar gura. Zgomotul făcu pereții să tremure. M-am aplecat deasupra pătuțului. În lumina care intra pe fereastră cuțitul luci, strălucitor și argintiu ca o jucărie. Ochii fiului meu se ațintiră asupra lui. Mânuța se întinse după el. L-am tras înapoi. Soneria sună iar. Cuțitul se balansa deasupra lui. El urla și își întindea corpul mic și furios spre cuțit. Am tras cuțitul spre mine. Soneria sună iar. De data asta mai prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Fiecare moment are parte de această înfrumusețare exterioară, de această poleire care face reprezentarea neverosimilă: „Un scâncet slab, abia auzit, făcu să-și îndrepte privirile către leagăn, spre mezinul ei scump și drag. Se apropie de el și îi luă mânuțele fine și catifelate ca petalele florilor, între mâinile ei aspre și bătătorite.“ „Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
rodnice prin ajutorul dat de către cei mici părinților“ etc. Ar fi minunat dacă raportul privind situația din România, pe care îl solicită periodic Uniunea Europeană, ar fi întocmit de Stela Brie. Am putea citi atunci că la noi copiii străzii au mânuțele fine și catifelate ca petalele florilor, că deasupra gunoaielor răspândite peste tot în perimetrul scumpei noastre patrii splendorile zilei poartă veșmânt de azur și, eventual, că grevele sunt adevărate poieni ale timpului în care florile voioșiei răsar din candoarea și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai duc / Și se roagă în gând: Dă, Doamne, cu bine s-ajung! / Întinde brațele tremurând / Cu ochii aproape plângând, / Le strânge la piept pe fetițe: Sunteți gălăgioase ca niște vrăbiuțe! / —Bine-ai venit, bunicuță, / Stai să te conducem de mânuță, / Să te așezi pe un fotoliu să te odihnești, / Și apoi din cartea de povești să ne citești.“ Autoarea crede în mod greșit că datoria unui poet este să înfrumusețeze lumea înconjurătoare. Nimic nu scapă neîmpodobit în versurile ei, nici măcar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Prins în valurile mulțimii, ca altădată Ulise în cele ale mării haine, vei simți cum buna dispoziție se evaporă și cum, în locul ei, rămâne o zgură de furie neputincioasă. Ai fi vrut tu acel filtru de cafea pe care o mânuță vioaie de gospodină tocmai l-a umflat de pe raft. Ai sta mai mult la brânzeturi, dacă perechea aceasta de pensionari ar binevoi să se deplaseze mai încolo. Ți-ar face plăcere să zăbovești la vinuri, dacă niște tineri aparent alcoolizați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
cerneală, precum cerul nopții. și nici orizontul nu se vedea. Johan și-a petrecut un braț pe după umerii lui Adam. — Am reușit. Mereu am zis că Într-o zi o să vedem marea. Împreună. Adam a dat din cap și cu mânuța lui l-a tras de braț pe Johan. — De partea cealaltă a mării, i-a șoptit Adam, acolo o fi noua noastră casă? Johan n-a răspuns. Noua noastră casă trebuie să fie foarte departe, a mai zis Adam, undeva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fi noua noastră casă? Johan n-a răspuns. Noua noastră casă trebuie să fie foarte departe, a mai zis Adam, undeva dincolo de toate. — Da, a răspuns În cele din urmă Johan. Undeva pe-acolo. — Adevărat? Johan a simțit iarăși smucitura mânuței lui Adam și i-a auzit respirația gâfâită și Întretăiată pe care o avea de câte ori era agitat sau speriat. — N-o să putem vedea orfelinatul de-acolo, nu-i așa? — Nu cred să se poată. Marea e foarte Întinsă. — Nu cred
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să reînnoim ici capul lipsă al zeiței Diana, colo capul incomplet al Meduzei după modele fotografice sau din ghips. Membre pierdute, căpșoare de îngeri pe jumătate distruse, toate astea aveau nevoie să fie completate. Și fete întregi la corp cu mânuțele de copil, cărnița dolofană, cu gropițe peste tot și cu păr bogat și buclat erau comandate la firma Moog. Cu un bun simț care anticipa cererea, șeful firmei reușea să fie pe placul autorităților municipale. Cu ajutorul ucenicilor, care se trăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bunul tău plac. Mă liniștea doar insistența cu care suna telefonul, intra automat pe fax și se deconecta din cauza lipsei de hârtie, semn că totuși exista dorința comunicării cu mine. Credeam că ea personal, sărăcuța, fugită de acasă, insista cu mânuța ei, apăsând de fiecare dată pe butonul SEND. Ce nu știam eu e că ea se ducea la un fax automat căruia îi punea foile de cu seară și îl lăsa să încerce până când prindea o linie liberă cu România
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lasă degetul! Ivan, în jumătate de oră deschidem. Îl duci tu sus? Trebuie să mă apuc de pâine. — Da, sigur. Deja am început să uit..., făcu el, urcând fără chef scara înapoi spre etaj, cu copilul sub braț, molfăind o mânuță plină de salivă. — Flan cu muștar și mușețel!, strigă ea binedispusă în urma lor, și poate-i pui și niște cireșe, ceva, să-l mai înveselești! to: ada from: david ...și cum ai dat de mine? 16:51 to: david from
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din când în când, de pe deget și mi-l dădea să mă joc cu el) în întuneric, geamănă cu ochii mamei, albăstriți de un plâns neîntâmplat, sticlos ațintiți către o prerie a ei. David adormit la ea în brațe, cu mânuța lui mică, pe care tot nu a atins-o nimeni, strânsă în jurul unei șuvițe din părul ei. Eu, brusc transformat în spectator, în Alex Hriavu, care păstrează imaginea unui băiețel cu tricou în dungi și ochii roșii de plâns cuibărit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
așa că iarna copiii nu duc lipsă de mămăligă, cărniță, lapte și coptură de sărbători, cu toate că ea mai tot timpul ori că-i borțoasă, ori îi lehuză și umblă ca o cloșcă cu doi-trei plozi agățați de fustă, cu unul de mânuță, cu unul în brațe și cu unul în burtă! Plus cele două fetițe mai mărișoare. Asprimea afirmațiilor parcă l-a trezit din buimăceala și mahmureala ce puseră stăpânire pe el. Se părea că oamenii aveau dreptate. Dreptatea lor, firește... Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
an mergea în patru lăbuțe, la un an, copăcel și chiar zicea că ea e Bina și pe deasupra, Chichescu, iar bunica-bica, Chica. A refuzat leagănul tot de timpuriu... și căruțul. Cerea să doarmă pe pernă și să se plimbe de mânuță, fie în parc, fie în pădure sau pe malul apei. Ca să nu mă lovească băieții cu bițicheta, zicea; ca să nu mă fule Lupul ca pe Scufuță; ca să nu cad în apă... ca să mol. Că plândzea mama... si tata plândzea. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mare, cuminte și frumoasă, studentă și mireasă și abia după aceea pot să mor... Dal eu vleau mai lepede, bica, ca să am si eu un molt! Moltul meu!... Înțeledze odată! Bunica a avut tăria s-o aducă pe fetiță, de mânuță, până acasă și, cu ochii în lacrimi, să-i spună fiicei sale că de mâine n-o mai duce și nici n-o mai aduce la și de la grădiniță. Cu un la revedere gâtuit, fără să țină seama de opoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cuminte... * * * Întâlnirea cu Moș Crăciun a fost cu adevărat emoționantă. Fetița cea mare i s-a aruncat în brațe și l-a îmbrățișat cu căldură, iar cea mică l-a respins ca pe ceva de prisos și și-a încolăcit mânuțele de gâtul mamei, ascunzându-și ochii înlăcrimați... S-a discutat despre Laponia cu întinderile ei nesfârșite de zăpadă, despre renul de rezervă al Moșului, despre năluci și criză, dar și despre cumințenie și ascultare ce s-au constituit în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cuminți și ascultători numai de vorbă bună, că-i în folosul vostru. Of doamna! Vai doamna! Vă rugăm frumos să nu ni-l luați pe Moș Crăciun! Noi îl iubim pe Moș Crăciun!! Plângeau în hohote mai toți copiii cu mânuțele potrivite ca pentru rugăciune. * * * Revenită acasă, cu ochii în lacrimi și într-o stare de agitație neobișnuită, fetița i-a povestit mamei despre cele discutate la grădiniță. Să știi, Sabinuca mamei, că doamna și colegul tău au dreptate... Doamna nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dispus. La bună vedere, domnule Geambașu. Păstrează plicul, doctore! Numaidecât formați-vă deprinderi de igienă personală, oameni buni!! Și i-a concediat fără alte explicații, doar prin a-și consulta cu atenție sporită cronometrul în semn de mare grabă. * * * Sărut mânuța, doamna doctor! A întâmpinat-o pacientul Geambașu pe cunoscuta doctoriță și doctor, cu zâmbetul pe buze la venirea matinală a acesteia la cabinet. Răspunzând la binețe, l-a fotografiat numaidecât și și-a dat seama că suferința trecuse. Nemaifiind alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să se adune și să depună buchete de flori. Reporterul îi întreba pe oameni de ce simt nevoia să vină acolo. Răspunsul unei femei a fost: „A vizitat spitalul unde era internat băiețelul meu bolnav de leucemie. L-a ținut de mânuța și-a stat de vorbă cu el. A fost o doamnă adorabila.“ Pe Fanny o podidi plânsul. Creighton o privi uluit. — Ce-i cu tine? o întreba el, închizând din nou radioul. — Nu știu, veni răspunsul, ei. — Hai, hai! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
voie să bea, dar așa, de politețe, trebuia să guste puțin. Will Smith zâmbi, înmuindu-și și el buzele și mustața în păhăruț. Se uitară unul la altul, zâmbind din nou. Doamna Popa își ridică bluza, arătându-i agentului o mânuță sau un picioruș care împingea undeva desupra buricului. Will Smith zâmbi, înmuindu-și din nou buzele și mustața în păhăruț. Și dintr-o dată, doamna Popa se puse pe bocit: - O să mi-l găsiți, nu-i așa, domnule? Îl trase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
erau morți și toți dansau. Gândindu-se la acestea, lui Mișu i se păru că și negrișorul plin de sânge întins pe jos era tot din ansamblul lui coregrafic.Numai când văzu că negrișorul nu tresare, deși îl călcase pe mânuță, numai atunci Mișu se trezi la cruda realitate. „Ce-am făcut?!”, își spuse el, „ce-am făcut?”. Căută un loc în care să fugă, să se ascundă, să-și bage nasul și să uite, dar sânii Marianei erau acasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
au gonit acum de-acasă Și-o să muncesc din greu. Însă tata m-a-nvățat Să fiu harnică și bună. Sfatul îl voi urmări Și răsplată voi primi.. Fata babei: Cum să spăl și să fac treabă, Cînd eu am mânuțe moi? O să-mi rup ia cea nouă Cocoțându-mă în păr. Și fântâna cea murdară, Și cuptorul cel stricat, Cu așa mâini gingașe Cum să le fi curățat? Și-apoi mă grăbesc acum Nu pot să-ntârzii pe drum. Merg
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Îl aștepta o altă mașină, care urma a-l duce la editură, pentru a da, bun de tipar, unei noi cărți de povestiri. Înainte de a face colțul, de la geamul portierei din față, a mașinii prietenei, bătu, strălucind argintiu În soare, mânuța Gabrielei, ca un neuitat porumbel misterios. Avu loc, deci, o zbatere dureroasă, zbatere de adio, după care, și mașina fetelor, și cea a Neniului, se pierdură În vacarmul străzii, În vacarmul lumii, trepidant și uluitor devorator al bucuriilor și tristeților
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]