1,063 matches
-
câteva zile -, Jack părea aproape la fel de nefericit cu Mai pe cât fusese în perioada de după plecarea lui Dee. Pentru a-l ține pe Jack departe de subiectul femei, Kelvin întrebă: Cum mai stă treaba cu sindicatele de la televiziune? — Treaba e rezolvată, mârâi Jack. Până data viitoare. —Iisuse, mă bucur că nu sunt în locul tău. Kelvin știa că Jack merge în permanență pe o sârmă foarte subțire, undeva între cererile celor de la conducere, cererile sindicatelor și cele ale clienților de publicitate. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
important este să fii slabă, dar refuza să fie sclava unei diete tradiționale. În schimb, introducea limite și recompense ciudate în relația sa cu mâncarea, menținând provocarea mereu nouă și interesantă. —Șampanie! Gândul la băutură o făcu pe Trix să mârâie ca un Don Corleone în variantă feminină. —Asta dacă nu au buget redus, iar dacă e așa, nici nu primesc spațiu în revistă. În cazuri din astea, îți iei punga cu cadouri și pleci. O pungă cu cadouri! Trix se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spuse ea scurt. —Ea e din Anglia. Prietenii ei au întârziat și se simte aiurea că stă aici singură. Păi, stai pe lângă noi, se rugă un băiat scund, cu figură de viezure. Ia-i ceva de băut, Declan. —Ospitalitate irlandeză, mârâi Lisa printre dinți. Cei șase băieți dădură cu entuziasm din cap. Deși, dacă erau sinceri, nu avea nici o legătură cu legendara ospitalitate a irlandezilor, ci mai degrabă cu părul Lisei de culoarea caramelului, cu șoldurile înguste și cu pielea fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Chiar? Păi, eu ies cu el luni seara... Adică mai devreme, adăugă ea, în caz că Lisa nu observase. Ea și Lisa se uitară o vreme una la alta pe sub sprâncene. Deci eu câștig! Ashling nu știa ce o apucase. Uimită, Lisa mârâi la Ashling, la fața ei care făcea eforturi considerabile pentru a se încrunta. Fusese învinsă. Și, spre surprinderea ei, i se părea amuzant. Lisa începu să râdă. —Bravo ție, chicoti ea. A durat un moment înainte ca Ashling să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dacă primește ceva. S-au auzit răsuflări ușurate când Lisa a deschis o a doua sticlă și a venit, purtând căni cu cele mai ingenioase slogane. —Sănătate, domnișoară Morley, spuse Lisa, oferind o cană asistentei personale a lui Jack. —Noroc, mârâi domnișoara Morley, suspicioasă. Când toată lumea avea cană, Lisa a ridicat-o pe a ei și a spus: Pentru voi toți. Felicitări pentru toată munca grea depusă pe parcursul ultimelor trei săptămâni! Ashling și Mercedes se uitară pentru un moment una la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
urban. Aceleași fete, cu aceleași costume și aceleași fețe murdare, dar de data asta urcându-se în autobuz sau luând bani de la bancomat sau folosind un computer. Sună la biroul de presă al Friedei Kiely. Vom reface ședința foto. —Dar..., mârâi Mercedes supărată. Haide, spuse Lisa imperativ. Tot restul personalului a descoperit dintr-odată cât de interesante le erau vârfurile pantofilor. Nu puteau asista la această umilință. Era oribil. — Dar..., mai încercă Mercedes o dată. —Haide! Mercedes se uită o vreme fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să cadă, de parcă ar fi atins un căcat fierbinte. Lee mă bătu pe spate. — Bucky e un as. Și deștept, și cu cojoñes. I-ai povestit lui Ellis despre mărturisire? — Ellis îi spun cei de la gradul de locotenent în sus, mârâi Vogel. Lee izbucni în râs. — Eu sunt un personaj privilegiat. În plus, tu-i zici pe la spate târtan și ovreiaș, așa că ce-ți pasă? Vogel se înroși ca racul. Koenig se uită în jur, cu gura căscată. Mișcarea îi dezveli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un dolar sau un dolar și un sfert dacă mergeai „la ea“, adică în automobilele abandonate în cimitirul de mașini de la intersecția dintre 56th și Central. Copiii de pe străzi erau costelivi și puhavi, câinii vagabonzi erau plini de râie și mârâiau întruna, iar comercianții țineau puști de vânătoare sub tejghea. Secția de poliție din Newton Street era într-o zonă de război. M-am prezentat la datorie după douăzeci și două de ore de somn, iar băutura a înlăturat efectul benzedrinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
s-ar fi aflat acolo. — Domnișoară Reid? Alice? Nici acum nu se mișcă, Însă femeia În vârstă se Încruntă și Își dezveli dinții. Ochii Îi erau roșii și umflați, iar lacrimile Îi străluceau pe obraji și pe bărbie. — Cum Îndrăznești? mârâi ea. Împuț... — Sheila! Bărbatul În vârstă se apropie, iar femeia tăcu. Logan Își Îndreptă din nou atenția către figura letargică de pe canapea. — Alice, spuse el, l-am găsit pe David. La auzul numelui fiului ei, o licărire de viață Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să-mi faci! Se opri o clipă. — Tu nu, dar dacă domnișorica cea frumoasă cu care ai venit vrea s-o facă pe Mata Hari cu mine, poate mă las convins... Mi-ar plăcea cu o femeie În uniformă! Watson mârâi și Își scoase din teacă bastonul. Ușa de la toaleta bărbaților fu izbită brusc de perete. O femeie masivă cu un păr bogat, castaniu Închis, dădu buzna În Încăpere, cu mâinile În șolduri și flăcări În priviri. Ce naiba se Întâmplă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Criminaliștii n-ar fi capabili să găsească un rahat Într-o fosă septică. Cum rămâne cu bonul de casă? Îndesă alte câteva monede În orificiul aparatului și lovi cu pumnul În butonul de start. Logan ridică din umeri, iar Watson mârâi spre ecran: ancoră, lămâie și pepită de aur. — Știm cu toții că e vinovat! spuse ea, Începând un nou joc. Și acum trebuie să dovedim asta. Dar nici măcar nu l-am fi avut În arest, dacă erai tu. Logan avu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și când Îi face să arate ca niște proști. Trecu la un un accent tipic de Aberdeen: — Nu’ș ce om ești, da’ nu de-al nost’! P-aicilea altu’ fel lucrăm! Ține-o tot așa și ți-om face-o! Mârâi. — Mda, nu mă plac, dar mă publică, nu? Am avut parte de mai multe pagini Întâi de când am venit decât au avut cei mai mulți dintre ticăloșii ăștia toată viața! Logan zâmbi. Atinsese un punct sensibil. — Așa, zise Miller, scuturând ultima bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care Îi ridică părul pe ceafă lui Logan. Un fir de salivă se scurgea printre dinții sparți ai animalului. Era un câine bătrân, dar suficient de rău cât să-l Înspăimânte de moarte. Toată lumea rămase pe loc. Câinele continuă să mârâie, bătrânul continuă să se uite urât, iar Logan continuă să spere că nu va fi nevoie să fugă ca să-și scape pielea. În cele din urmă, o față rotundă se ivi În ușa camerei din spate. — Dougie, ce ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de Grouse se loviră de linoleumul jegos. În clipa aceea, camera fu dezvăluită În strălucirea delicată a luminii unei zile de iarnă. Unul dintre Îngrijitori era pe podea, cu apărătoarea de peiele pentru braț sfâșiată cu sălbăticie de alsacianul care mârâia. Agentei Watson Îi curgea sângele șuvoi pe nas și ținea de cap pe un ins masiv cu tatuaje. Celălalt Îngrijitor era lovit În burtă, fiind țintuit la pământ de alt parior. Iar Logan zăcea, cu mâinile și picioarele Întinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sale trozniră sub gheta lui Logan. — Nenorocitul naibii! Poate că era bătrân și ros de cancer, dar Doug MacDuff Își câștigase reputația de om tare În cele mai dure Închisori pe care le avea Scoția. O câștigase cu mult chin. Mârâind, se Împletici cu spatele, ieșind din raza lui de acțiune. Apoi atacă, Încleștându-și mâinile pătate cu nicotină În jurul gâtului lui Logan și strânse, fața i se Încreți și deveni brutală, căci strangula un sergent. Logan apucă mâinle ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-și un tremur, se spălă pe mâini, aruncă o privire prosopului cenușiu care atârna pe ușă și-și șterse mâinile pe pantaloni. Cineva stătea fix În dreptul ușii de la baie când o deschise. Tresări cu respirația tăiată. Strichen se Întorsese! Ea mârâi scurt și Îi dădu un pumn În față fără să se gândească, deviindu-și lovitura doar În ultimul moment, când creierul ajunse din urmă ceea ce vedea. Nu era Martin Strichen. Era mama lui, cu ochii măriți din cauza șocului. Stătură așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
adânc, făcu o buclă din cablul strâns În pumni. Exact cât să Încapă prin ea capul lui Jamie McCreath. Băiețelul gemu terorizat, cu ochii fixați asupra lui Jackie, care se chinuia și se zvârcolea. — De te duci azi În pădure... Mârâind, agenta Watson Își zvârli picioarele-n aer, legănându-se pe brațe, arcuindu-și spatele astfel că aproape ajunse cu susul În jos. Fața lui Martin se ridică, iar cântecelul i se stinse pe buze cînd ea Își depărtă cât putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sfâșietor, care-și găsi ecoul În pereții goi de beton. — Taci! Martin sări În picioare și apucă băiatul de partea superioară a brațelor, săltându-l de pe podea. Taci! Taci! Taci! Dar asta-l făcu pe copil să zbiere mai tare. Mârâind, Martin Îi arse un dos de palmă tare și usturător, crăpându-i copilului buza și Însângerându-i nasul. Se făcu liniște. — Oh, Doamne... Oh, Doamne, nu... Martin scăpă copilul pe podea, cu fața Îngrozită. Se uită la copilul terifiat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de zloată și apăraie - erau transformate În jerbe aurii de artificii de farurile lui Logan. Radioul poliției pocnea și huruia aproape Încontinuu: veștile circulau repede. Strichen era mort! Puștiul era-n viață! Watson fusese-n sutien și chiloți! Îl Închise mârâind. Numai că tăcerea era mai rea decât zgomotul. Tăcerea Încuraja zornăitul acelor „dar dacă“ În capul lui. Dar dacă ar fi luat-o la stânga În loc s-o ia la dreapta? Dacă ar fi apărut cu cinci minute Întârziere? Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
am răspuns cu convingere, doar lumina însăși e nelimitată. Puterea ta se oprește unde începe infinitul arborelui universal. Acesta-i adevărul. Și i-am băgat lanterna în ochi. Atunci, s-a întors cu spatele și a sărit departe în tufe, mârâind și țipând: Vom mai vedea cine o să câștige în lumea asta și cine o să decidă asupra evoluției spiritelor! Încă nu s-a terminat lupta! Să-i spui arborelui aceluia universal că nu voi renunța nicidecum!... Și a dispărut undeva în
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
nu puteau trece pentru a se îndrepta spre Roma. Trecerea lui însemna răzvrătirea împotriva Republicii. Julius Caesar îl trecuse și cucerise puterea. Copilul ajunsese în mijlocul mulțimii, strecurându-se printre coatele ofițerilor. Preceptorul încerca să-l ia de-acolo. Un tribunus mârâi: — Lasă-l, lasă-l să învețe! Strigau: — Adu-ți aminte că Tiberius a preluat puterea din mâinile Mașterei. Un cor de voci urlă niște insulte pe care Gajus le învățase din discuțiile grosolane ale soldaților, dar care îl tulburau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
civitatis, imperator-ul. Însă adunarea era împărțită fără speranță de vechile uri și de grupurile adverse: optimates și populares - o divizare care avea să marcheze încă multă vreme, cam în același fel, toate adunările politice ale planetei. „Șase sute de lupi“, mârâi printre dinți Sertorius Macro în timp ce părăsea adunarea, care trebuia să efectueze votul secret. Lupii aceia, cum spusese atât de elocvent Tiberius “înainte ca mintea să i se întunece“, stăteau ghemuiți în scaune; părea ceremonia unei alegeri solemne. „În schimb, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de gingășie, cu încheieturi grosolane, care-i ciufuleau părul în zilele acelea mizerabile. Manipulată de Sertorius Macro, Ennia luptase cu puținele ei puteri. „Puterea ei consta în experiențele de bordel și în unchiul Thrasyllus care făcea profeții. Câini slabi, care mârâie fiindcă lanțul îi gâtuie. Însă Thrasyllus, profețindu-i lui Tiberius că eu nu aveam să ajung la putere, mi-a salvat viața.“ În ce cameră avusese oare loc discuția dintre astrologul cel șiret și bătrânul împărat asaltat de suspiciuni, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spart ca un ou. Tot creierul ăla pe perete... — Hai să plecăm! îl întrerupse Chereas. E mort, hai, că vine cineva, să plecăm! Întorcându-se, îl văzu pe tânărul Helikon care alerga înnebunit spre ei, cu brațele întinse. — Cățelușul egiptean, mârâi el printre dinți, catulus. Văzuse mulți oameni venind astfel spre el și știa că, dacă ținea cuțitul în poziția aceea, moartea era sigură. Așteptă ca Helikon să se năpustească asupra lui, dar Helikon nu se uita la el, ci vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ieri, de acum, se reped În auz, se-ncaieră, se anulează, se continuă; nu mai aud nimic decât voci, vocea ei Într-o mie de variante sughițând, scrijelind, nechezând, râșgâind, șoptind, urlând, silabisind, bubuind, demarând, frânând, lovind, tăind, Înjunghiind, mângâind, mârâind, mototolind, morfolind, psalmodiind, dorind, refuzând, susurând, simulând, cerând, plângând; rugându-se, jeluindu-se, prefăcându-se, copilărindu-se, ascunzându-se, alintându-se, jucându-se, rostogolindu-se, Îndepărtându-se, rănindu-se. (sâmbătă) În primul capitol din eseul Mitul reintegrării (Editura Vremea, 1942
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]