1,078 matches
-
de oțel cobora mereu să zgârie cu ghiarele platoșa celui argintiu, însă acesta îl alunga apărându-se cu coarnele și încerca să-l muște... din pădure a mai venit un dinozaur auriu, cu solzi sclipitori, care a răcnit la ei, mârâind de parcă ar fi cutremurat pădurea... și apoi, au dispărut toți trei deodată, ca și cum s-ar fi topit în lumina dimineții, a rămas doar seninul reflectat în lac. Noi încremenisem cu gurile căscate, privind apariția și dispariția creaturilor magnifice, ireale... încă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
venea să credem ce văzusem... și cum era să ni se pară altfel? Bravo! a exclamat Ghidușa bătând din palme. Grozav, mia plăcut! s-a bucurat ea țopăind veselă. Mai vreau o dată! Mie nu-mi mai trebuie asemenea spectacol, a mârâit Portocala privind neîncrezătoare spre lacul care acum era liniștit și pustiu. Dacă vine un animal din acela la mine, îi dau una peste bot!... S-ar putea să se întoarcă, am zis eu. Dar măcar am văzut unde-s solzii
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ține, Dzsátá, mi-a spus, folosește-o sănătos. Lui frate-su, evident, nu sapă i-a dat, ci caramele, e frate-miu, le-a zis muncitorilor, o să mă ajute pe mine, la care muncitorul pe nume Traian a început să mârâie, dar cel numit Feri a zis că e-n regulă, voi doi o să fiți șefi de brigadă, dar dacă nu merge treaba, o să găsim pe alții în locul vostru, o să vedeți ce treabă nobilă e munca patriotică, ce sentiment înălțător e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o să-l las să-mi dea mat, și atunci am întins mâna și am luat de pe tablă regele alb, iar mașinăria s-a întins după mâna mea, dar încet și scârțâind, eu fusesem mult mai rapid, și atunci mașinăria a mârâit și s-a uitat la mine și, pentru o secundă, mi s-a părut că ochii-i fulgeră furios, pe urmă cu o mișcare violentă a brațului scârțâitor a măturat de pe tabla de șah piesele, care s-au împrăștiat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am văzut că se deschide ușa barăcii și, unul după altul, ies trei câini ciobănești uriași, fiecare era cam cât un Saint-Bernard, aveau capete mari și rotunde ca de urs, s-au oprit dinaintea noastră, nici nu lătrau, nici nu mârâiau, ne priveau numai, dar și-atât era de-ajuns, pentru c-am simțit cum mi se răcește și mi se-ngreunează trupul, și pe mutra celorlalți se putea citi că sunt cel puțin la fel de înspăimântați ca mine, dar atunci caporalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să-l ajutăm să-și inventarieze moștenirea părintească, fiindcă se teme că singur n-o să reușească, nu-i e prea ușor, așa, cu cârjele, și spunând asta a întins spre noi una din ele, la care câinii au început să mârâie, iar Zsolt a spus că-i de la sine înțeles, măcar ăsta-i puținul pe care-l putem face. Atunci caporalul a dat din cap, și-a mai suflat o dată nasul și ne-a spus că ne mulțumește foarte mult, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Zsolt o și pornise spre baracă, chemându-mă și pe mine, eu nu prea aveam chef, dar nici să mă-mpotrivesc nu-mi convenea, ei, și cum ne îndreptam noi spre baracă, câinii și-au ciulit urechile, au început să mârâie, și de-abia atunci am băgat de seamă că toți aveau o ureche tăiată, iar caporalul s-a răstit la ei să se așeze, că noi nu trebuie să fim păziți, noi suntem prietenii lui taică-su, câinii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
i-au făcut, ce-au făcut din el și, dându-mi drumul, a trecut pe lângă bunica și a pornit-o repede spre tata, ocolise deja pe jumătate catafalcul, însă atunci unul dintre gardieni i-a tăiat calea și i-a mârâit că e interzis să te apropii de deținut, iar atunci mama a strigat că ei să nu-i dea ordine nimeni, o să se ducă la el, orice-ar fi, o să se ducă la el, și să crape cu toții, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de o centură pentru hernie. Mda, făcui eu, aprinzându-mi altă țigară. Doar dacă nu vă spun eu altceva în mod special, să știți că eu fumez întruna. O vreme mi-am oblojit obrazul cu sticla rece a paharului. Am mârâit și am înjurat. Când mi-am ridicat iar privirea, fata mea dispăruse. În locul ei se zvârcolea o mexicană lungă de aproape doi metri, cu gura până la urechi, sâni fierbinți și gresați și o brazdă de păr negru pe pântece, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
primăverii, pregătindu-se pentru focul lui iulie și căldura devastatoare din august. Pe masculinul Madison (încheiat la toți nasturii, ca un jucător de snooker) am luat-o la stânga spre nord prin gura de aer deschisă spre infinit. Mașinile și taxiurile mârâiau unele la altele, căutând-o cu lumânarea, gata să sară la bătaie, să se înfrunte. Iată străzile și măturătorii venetici. Iată-i și pe artiștii ambulanți. În colțul lui Fifty-Fourth, un tip mare și negru înghesuit între pereții de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sunt banii. Poate și drogurile sau femeile. În canalele străbătute de cabluri de sub străzi, și pe cărările imateriale ale cerului, câtă violență răbufnea prin New York? Cum se va termina? Probabil că prost. Toate replicile dintre doi îndrăgostiți erau răstălmăcite și mârâite prin alte o sută, pline de obscenități și amenințări. Am dat în femei. Da, știu, știu: nu e o bravură. Și totuși, într-un fel, e greu s-o faci. Ai făcut-o vreodată? Fetelor, doamnelor, ați încasat-o vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plămânii. Nesuferita Londră. Până și mumele ei atârnă ca o piatră de moară. Uneori, când merg pe stradă - trebuie să mă războiesc cu vremea. Atunci mă iau de zeii vremii. Îi fac praf. Îi izbesc ca picioarele, cu pumnii și mârâi. Oamenii se uită și uneori râd, dar nu-mi pasă. Brațele și picioarele mi se avântă cu mișcări îndesate, ca în dansul unui karateka, țintind cerul. Și țip cât mă ține gura. Lumea crede că am înnebunit, dar prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spui. Și ia-ți fața aia mare de pe pernă. — Oricine încearcă să mă fenteze își mușcă degetele. În final constată că și-a asumat o sarcină mai mare decât... — Ce? Dă-i... of. Mă rog. Spuneai că... M-am răsucit mârâind. Selina mi-a spus cu o voce ascuțită: — Te-ai întâlnit cu Martina Twain în New York? — Să zicem. Trebuia să ne vedem, dar a fost... am avut o problemă cu programul. Crezi că tipa aste e marfă, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Când Guyland a remarca verdeața, sau lipsa betoanelor (cam la jumătatea drumului), s-a oprit brusc în mijlocul unor bolboroseli, ridicând un pumn încordat și tremurător. — S-a întâmplat ceva, Lorne? am întrebat eu. Dar Lorne rămase încordat. — Trage pe dreapta, mârâi el, scuipă el, pe când ne croiam drum prin Central Park West. Apoi se trânti pe locul lui, cuprins de o ușurare fără margini. — Niciodată prin Park, John, spuse el răgușit. Niciodată! Așa să-i spui. De data asta ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-sa. Dacă ți-a fost urât cu bărbat, acum ți-e și mai urât fără... Arzi, te simt. Tot târgul veghea. Nevestele o pizmuiau pe Donna Iulia pentru că era singură. O zi să fi fost și ele așa... Fetele bătrâne mârâiau: măritiș i-a trebuit! Nu cunoscuseră bărbat, le venea ușor. Flăcăii tomnatici își făceau planuri. Donna Iulia era zărită zilnic. Îmbrăcată în negru. Coaptă. Trecea să-și ia de lucru, cusături de tot felul. Să ajute un copil la slova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
năvăleau din munți - s-a rupt. Apele au prins marginea de vest a târgului, ducând la vale casele mai șubrede și zeci de animale. Oamenii s-au salvat și mai toți au zis că orologiul îi trezise la timp. Unii mârâiau; dacă în târg se vor mai petrece lucruri pocite - după ce va bate ceasul -, vor face fărâme turnul, cu mașinărie cu tot. Iar Ceasornicarului or să-i turtească, neapărat, botul, că nu de cobe au ei nevoie în târg! După inundație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu puteau trece pentru a se îndrepta spre Roma. Trecerea lui însemna răzvrătirea împotriva Republicii. Julius Caesar îl trecuse și cucerise puterea. Copilul ajunsese în mijlocul mulțimii, strecurându-se printre coatele ofițerilor. Preceptorul încerca să-l ia de-acolo. Un tribunus mârâi: — Lasă-l, lasă-l să învețe! Strigau: — Adu-ți aminte că Tiberius a preluat puterea din mâinile Mașterei. Un cor de voci urlă niște insulte pe care Gajus le învățase din discuțiile grosolane ale soldaților, dar care îl tulburau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
civitatis, imperator-ul. Însă adunarea era împărțită fără speranță de vechile uri și de grupurile adverse: optimates și populares - o divizare care avea să marcheze încă multă vreme, cam în același fel, toate adunările politice ale planetei. „Șase sute de lupi“, mârâi printre dinți Sertorius Macro în timp ce părăsea adunarea, care trebuia să efectueze votul secret. Lupii aceia, cum spusese atât de elocvent Tiberius “înainte ca mintea să i se întunece“, stăteau ghemuiți în scaune; părea ceremonia unei alegeri solemne. „În schimb, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de gingășie, cu încheieturi grosolane, care-i ciufuleau părul în zilele acelea mizerabile. Manipulată de Sertorius Macro, Ennia luptase cu puținele ei puteri. „Puterea ei consta în experiențele de bordel și în unchiul Thrasyllus care făcea profeții. Câini slabi, care mârâie fiindcă lanțul îi gâtuie. Însă Thrasyllus, profețindu-i lui Tiberius că eu nu aveam să ajung la putere, mi-a salvat viața.“ În ce cameră avusese oare loc discuția dintre astrologul cel șiret și bătrânul împărat asaltat de suspiciuni, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spart ca un ou. Tot creierul ăla pe perete... — Hai să plecăm! îl întrerupse Chereas. E mort, hai, că vine cineva, să plecăm! Întorcându-se, îl văzu pe tânărul Helikon care alerga înnebunit spre ei, cu brațele întinse. — Cățelușul egiptean, mârâi el printre dinți, catulus. Văzuse mulți oameni venind astfel spre el și știa că, dacă ținea cuțitul în poziția aceea, moartea era sigură. Așteptă ca Helikon să se năpustească asupra lui, dar Helikon nu se uita la el, ci vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca de obicei. Fiindcă românii aceștia, chiar dacă fac treaba mare de trei ori pe zi, în capul lor, se șterg pe față și tot mă votează. Cică un oarecare, dintre cei din coaliție, a încercat să spună și el ceva, mârâind printr-un colț, că-i vorba de viitorul țării, dar Băsescu a rămas ferm „Ce viitor, bă, tu n-auzit că noi trebuie să ne salvăm acum? Am auzit că tu vrei proiectul ăla european de la Udrea. Îl vrei, votează
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
unguresc, sau mai știu eu ce nații, care ne țineau sub călcâi, acum sunt guvernații, această adunătură colcăitoare de indivizi, cu mentalitate de slugi șmecheresc-docile, având fiecare mai mari sau mai mici interese-învârteli, perpetuu vulnerabile, sau șantajabile, ca orice hoție, mârâind pe la colțuri, ori public, atunci când își simt amenințate interesele. Dar, văd că și eu am dat în doaga celor despre care scriu. Am început să mă văicăresc, precum o babă. Însă nu am încotro, aparțin acestui popor, prin dat. Așa cum
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pedeapsa mea începe în felul ăsta. Dovada liberului meu arbitru. Aceasta e calea spre mântuirea mea. Și vocea polițaiului, răgușită și mirosind a țigară, zice: — Procedura standard în cazul tuturor deținuților considerați periculoși. Și număr: 7, 8, 9... Și polițistul mârâie: — O să simțiți o ușoară apăsare, așa că vă rog să vă relaxați. Și număr: 10, 11... Și futu-i. Futu-i! — Relaxați-vă, zice polițaiul. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i! Durerea e mai rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aproape în același timp. Din dosul primeia se ivi un bărbat mic și flocos, în maiou și cu obrajii plini de spumă de ras, ținând amenințător un brici într-o mână. Dumirindu-se în privința zgomotelor, el scuipă pe jos și mârâi supărat că miliția ar fi trebuit să-i bage la zdup pe neisprăviții care tulburau liniștea oamenilor muncii, după care dispăru grăbit înapoi de unde ieșise, trântind ușa în urma sa. Din locuința cealaltă, care se învecina cu cea a lui Aronică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Aveau niște ochi mari, pătrunzători și atât de puternici, încât simțeai că ți se oprește respirația atunci când îi priveai. Cu toate acestea, primul doritor să muște din carne de om pare a fi un balaur care se ridică din lac mârâind. Picături de apă neagră se scurgeau pe pielea cornoasă a acestuia. David parcă împietrise când a văzut imensul balaur stând chiar în fața lui gata să-l mănânce. Dar nu și a pierdut cumpătul și-a luat sabia, sărind la gâtul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]