1,055 matches
-
în celula lui. Cel puțin de data asta spusese adevărul, iar dacă Flint nu-l crezuse, nu era vina lui. Inspectorul era cel care îi pretinsese o mărturisire, iar el îi oferise una prin bunăvoința elevilor de la I Carne, ucenicii măcelari care își petrecuseră atâtea din orele de Studii Liberale explicându-i procedurile de producție de la fabrica de mezeluri Sweetbreads și care chiar îl duseseră o dată acolo într-o după-amiază, ca să-i arate cum funcționau toate. Dragii de flăcăi! Și cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Dacă vrei să știi de ce-i o enciclopedie ambulantă, du-te și-l întreabă singur! Sergentul Yates ieși din birou și reveni după cinci minute. — întâi Carne, îl informă el enigmatic. — De ce întâi carne? — Anul I Carne. O clasă de măcelari cărora le preda. L-au dus să vadă și el fabrica. — Iisuse! exclamă Flint. Oare există cineva căruia porcul ăsta prăpădit să nu-i fi predat nimic? — Zicea că a fost ceva foarte instructiv. — Yates, fă-mi, te rog, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
perete și forfota de la etaj, unde știam că se vinde miere. Despărțite de incinta halei, se aflau mai într-o parte culoarele nesfârșite ale măcelăriei. Mă fascinau jumătățile de porc, ciosvârtele de vită care atârnau de aproape în fiecare cârlig, măcelarii în halate pline de sânge care nu mai pridideau retezând cu satârele țeste de miel, din care scoteau creierii lăptoși, sau tăind bucăți groase de mușchi. Jupuite, cu ochii holbați, ai căror globi erau plini de vinișoare, oile zăceau spintecate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lor... Desfă-mă de blestemul neîncrederii, scapă-mă de rușinea slăjită în tingirile mucede de vermină. Mă voi spăla îndelung de tristețe și pagubă. Voi îmbrăca veșminte curate și mă voi bucura, cu îngăduință, de soarele spornic, tranșat de un măcelar suav în bucăți late, cărnoase, raze pleoscăind pe talgere largi, pe mătăsuri brodate, pe podele, pe superficia oglinzilor, mustind, lent putrezind, vindecându-mă blând, lângă suflet, în amurgul odăilor goale și mari. Ci veșnic și sprinten copil, voi bea până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Acasă, bunica a golit toată sticla într-un ciubăr cu șișcă din tujleni de porumb, pregătit pentru hrana vacii, nebănuind că soluția tămăduitoare nu era nici măcar „pișatul boului”. Pentru că vaca nu sa îndreptat, a fost vândută în viu unui consătean măcelar, numit Borșucu, care a tăiat-o și a revândut-o, cu mare căutare, la cântar. În perioada când Armata română condusă de mareșalul Ion Antonescu, unul din cei mai mari patrioți români ai secolului trecut, se pregătea de război, cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
porc nu prea mare, până în 150 de kg greutate, preferându-se carnea mai fragedă și slănina mai subțire, însă ziua sacrificiului era extrem de obositoare pentru cei implicați direct în protocol. După ce carcasele erau introduse în bucătărie și așezate pe masă, măcelarul tranșa carnea și slănina, pentru cârnați, chiște și tobă, restul punându-se într-o covată la sărat și ulterior la afumat. Ajutoarele sale, cei de-ai casei, curățau și spălau mațele îintestinul gros și subțire) cu apă caldă amestecată cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
doi zugrăviți pe catapeteasma bisericii din sat, l-a chemat și i-a arătat figura aceasta apocaliptică, extrasă parcă din Hieronymus Bosch: "Ea este Teona pe care o cauți! Ascultă-i vocea cavernoasă și infioară-te la atingerea mîinilor ei de măcelar. Așa a știut să lucreze timpul, atît ți-e hărăzit de soartă..." Doamne! se cutremură Mihai, dar imediat ce o vede pe Violeta că face un pas spre el și-i zîmbește, întreabă: Pentru ce mă măsurați? În nici un caz pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Cum, de altfel, a fost și Teona. Și de ce, acum, stînd alături de Doris, i-a venit în amintire tocmai Teona?!... Da, s-ar părea că-i adevărat ce crede; mai adevărat decît gîndul bizar că meseriașa aceea cu mîini de măcelar e o Teonă devenită între timp, fugind de reîntîlnirea cu el. Iar adevărul e că-n Doris o poate vedea pe Teona tînără exact ce-i trebuie pentru roman! Cînd chelnerul vine cu tava pe care se află nota de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de la Beauvenir“. Băiatul devenise romancier. Fiica, pediatru. Aș fi vrut să știu ce gîndea despre raporturile cel puțin conflictuale pe care le avusese cu tata. Imposibil să scot de la ea ceva, În afară de: „SÎnt delicioase cotletele astea de miel. Ai un măcelar bun“. Poți tu să aparții mult și bine corpului medical, asta nu Înseamnă că ești altceva decît soră, fiică și ființă care respectă legea tăcerii! Dar merg prea repede. Cina asta a fost zilele trecute. Încă n-am ajuns acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
merită a fi citiți și recitiți. Proeminențele acestui gen sânt niște analfabeți geniali, care trebuie admirați și la nevoie învățați, dar care, în fond, nu ne spun nimic. Aș vrea să pot interveni în istoria spiritului omenesc cu brutalitatea unui măcelar împodobit de cel mai rafinat diogenism. Căci până când vom mai lăsa în picioare pe atâția creatori care n-au știut nimic, copii obraznici și inspirați, lipsiți de maturitatea fericirii și a nefericirii? Un geniu care n-a ajuns la rădăcinile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Drusus s-a jurat că dacă cumva vreo trapă sau vreo mașinărie nu funcționează cum trebuie, o să-l aducă pe vinovat în arenă să se lupte cu fiarele sau cu voi, profesioniștii. Gladiatorii vuiesc, indignați: Noi suntem luptători, nu criminali! — Măcelar e el! Un rețiar își smulge pumnalul ascuțit de la centură. Trece în glumă cu degetul peste tăiș, după care agită cuțitul deasupra capului: — Pe ăsta îl cheamă drusiac, să știți de la mine. Râsete. Veselia celor obidiți e de multe ori
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nobililor sunt pregătiți încă de mici pentru momentul când vor îndeplini funcții religioase în primele patru colegii pontificale ce le sunt deschise numai lor. Se aud frânturi de cuvinte sacre. Regele întreabă: — Ați ales...? Restul se pierde în aer. Un măcelar se agită: — Cu ce facem umplutura? Flaminul lui Marte își duce mâna pâlnie la ureche: — Umplutura, zici? Decide imediat: — Ne trebuie câte o bucată din coadă, din pulpă și de la gât. — Care umplutură? șoptește Velleius Paterculus. — Pentru cârnații ce vor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care pornește direct din gât. Poartă o fustă lungă maro, prea groasă ca să i se vadă dunga de la chiloți, cu o bluză În pătrățele șun pulovăr În dungi maro cu roșcat. Am văzut mai multă carne și piun cuțit de măcelar. Asta? Polițoaică? N-aș crede. — Mersi, Amanda, zâmbește Toal și scroafa aia lingăreață se gudură pe lângă el ca răspuns. I-ar suge pula aia Împuțită chiar aici, În fața noastră, dacă i-ar cere-o. Nu că i-ar folosi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
brațe de o rudă îndepărtată care locuia în orașul nostru și care, la vremea Cazului, mergea pe 80 de ani. Adălaïde Siffert, așa o chema. O femeie înaltă și ciolănoasă care avea un chip cu trăsături ascuțite și picioare de măcelar, fată bătrână - și mulțumită că era fată bătrână -, dar o persoană generoasă. Timp de patruzeci de ani făcuse înscrisurile primăriei, fiindcă știa să mânuiască pana și cerneala cu grație, fără să facă greșeli și fără să lase pete. Avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
întrebat ce noutăți sunt. Infirmiera mi-a spus că trebuie să mai aștept, că urma să meargă să-l întrebe pe medic. A plecat. Mai târziu, a venit un doctor, un militar, obosit, lihnit, la capătul puterilor. Era deghizat în măcelar, în ucigaș de vite, cu halatul și boneta pline de sânge. Opera de zile întregi fără încetare, creând o sumedenie de Gugusse, făcându-i pe unii fericiți, ucigându-i pe alții, răniți cu toții. O femeie tânără era pentru el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lumea care gândește. Nu la un șef de crâșmă care și-ar pierde în mod automat toate privilegiile. C.Ș.: Există, după cum ai spus, și oameni care sunt privilegiați de societatea comunistă. A.B.: Sigur, dar eu mă refer la măcelarii care și-ar pierde imediat câștigurile. Aceștia nu contează într-o societate. Oricum, dacă dispar factorii stresanți, terorile cotidiene, în om rămâne spațiu pentru altceva. În clipa în care un om știe că poate câștiga atât cât are nevoie pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
-mi ajung cuvintele pentru a descrie dezgustul și neliniștea care mă încercau în fiecare zi, epuizarea fizică și psihică însoțite de jena cumplită de a fi obligat să alergi de dimineața până seara după hrană, să te umilești pe la toți măcelarii și crâșmarii, să cerșești pe la mai-marii finanțelor Uniunii Scriitorilor câteva sute de lei... „Oare există viață înainte de moarte?” era una dintre întrebările frecvent auzite aproape pe toate palierele societății. Aflat mereu în atenția acelei sinistre instituții, nu puteam ști niciodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
bărbătească, îmi ziceam. Maică-mea nu voia să-mi cumpere, se cotea cum că avem acasă fasole - dar eu de fapt uram fasolea - și costiță - uram costița, chestiile cu grăsime în general, deși, sau tocmai de aia, bunică-meu era măcelar și la noi se mâncau cărnuri la greu - borcanele alea cu etichete căcănii îmi lăsau gura apă - și aceeași poveste mi-o servea mama și când intram în Cofetărie. Când galantarul e plin, Duțu, prăjiturile nu sunt bune. Pentru că, vezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
organismul purtător, nu, romanul lui Zadie Smith are o independență plină de orgoliu, e original până-n vârful unghiilor, dar ca întreg... Valoarea cărții stă în tragismul celor două soții mature Se iau două familii „universitare“ multiculturale. Howard Belsey, fiu de măcelar, intelectual britanic pur-sânge, căsătorit cu o frumusețe de culoare, acum o Venus neagră de 56 de ani și vreo 130 de kilograme, a devenit eternul autor al unei monografii sterp întârziate despre Rembrandt și s-a transformat, din omul-cultural al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
început de „roman libertin“. Ibricul de jumătate de kilogram, plin cu cafea fiartă în pripă pe-un ochi holbat zădarnic de aragazul străvechi, nu-ți mai descleie mințile, sufletul atârnă greoi ca o bucată de carne în cârligul ascuțit al măcelarului, trupul zace descompus în bucăți de durere fizică, zglobii sunt numai frații lui Greogor Samsa, clătorind, inoportuni și indecenți, printre vrafurile de volume, gândaci îndrăznind să străbată până și calendarul bisericesc, ca și cum lunile, coloanele înalte, sfinte, doldora de cuvioși și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
măcelărie. În timp ce el stătea rezemat de cadrul ușii - chibrit În gură, zâmbet de starletă pe buze, - eu cumpăram pâine sau cotlete de miel, comandate de maică-mea. Dar când Îmi băgam mâna În buzunar să plătesc, nevasta brutarului sau fata măcelarului Își ridica privirea de la ambalajul pe care nota prețul și se uita mai Întâi la mine, apoi la Anton, dându-și seama că suntem Împreună. Cu o privire ștrengărească, Își așeza creionul după ureche și declara că era În regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și-și strângea bani la ciorap pentru tratamente terapeutice la salonul de masaj al Helgăi de lângă Westbahnhof. Cu toate astea, fără să-i spună, nevastă-sa se servea din când În când cu câte-o bancnotă ca să plătească uniformele copiilor. Măcelarul, un adept convins al disciplinei, Își bătea cele cinci fiice cu cureaua, cât de des și cât de evlavios putea. Iar bătrânul Simon Klein din Lerchenfeldstraße, care repara orice, de la ceasuri deșteptătoare, contoare de gaz, aparate de fotografiat, până la pompe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de cârnăciori: pe ăștia Îi moștenise tot de la maică-sa - zece la număr, serveau În loc de degete. Și, chiar dacă tatăl lui era farmacist și maică-sa nu se pricepea decât la căderi nervoase, toți vedeau că Erwin Winkler era fiu de măcelar, ca tip și structură. Acestea din urmă m-au făcut să mă gândesc la Greta Harassowitz, mai ales că tatăl ei chiar era măcelar. Greta era frumoasa cartierului, cu cosițe galbene ca grâul și ochi atât de albaștri și albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-sa nu se pricepea decât la căderi nervoase, toți vedeau că Erwin Winkler era fiu de măcelar, ca tip și structură. Acestea din urmă m-au făcut să mă gândesc la Greta Harassowitz, mai ales că tatăl ei chiar era măcelar. Greta era frumoasa cartierului, cu cosițe galbene ca grâul și ochi atât de albaștri și albi, ca porțelanul de Prusia. În clasa a treia deja se Îngrijea să Își netezească rochița pe abdomen - dar nu ca să arate tot timpul Îngrijită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
loc pentru un pașaport fals, câteva facturi piperate, o corespondență compromițătoare. Cu degetele strecurate Înăuntrul animalului, mă anunță că descoperise animalul printre bibelourile Dorei. Se pare că tatăl lui primise cândva un obiect de decor asemănător, drept răsplată. — De la Harrasowitz - măcelarul cu cinci fiice, mai știi? Probabil că acel cal nu valora cinci tălpi din cea mai fină piele ungurească. Dar tata nu putea să refuze pe nimeni. Scoase o panglică albastră. Arată ca alea se leagă În jurul Încheieturii bebelușilor. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]