4,285 matches
-
create cooperativele de desfacere a mărfurilor, prăvălii, magazine mixte, care preluau la prețuri derizorii produsele gospodăriilor țărănești. Morile vechilor proprietari au fost lăsate să funcționeze în continuare, dar li sau impusă obligații mari și nu primeau cota de carburant ca să macine pentru toți. S-a ajunsă până acolo încât trebuia să duci la moară produse petroliere, gaz lampant, ca să macini. Erau interdicții de măcinat pentru cei care nu achitaseră cotele, aplicate de cel care răspundea cu treaba asta urâtă. Morarilor li
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
proprietari au fost lăsate să funcționeze în continuare, dar li sau impusă obligații mari și nu primeau cota de carburant ca să macine pentru toți. S-a ajunsă până acolo încât trebuia să duci la moară produse petroliere, gaz lampant, ca să macini. Erau interdicții de măcinat pentru cei care nu achitaseră cotele, aplicate de cel care răspundea cu treaba asta urâtă. Morarilor li sau impusă cotele de uium: 1. Emilian Gurău - 2000 kg porumb, 500 kg grâu; 2. Petru Cojocaru - 2500 kg
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să funcționeze în continuare, dar li sau impusă obligații mari și nu primeau cota de carburant ca să macine pentru toți. S-a ajunsă până acolo încât trebuia să duci la moară produse petroliere, gaz lampant, ca să macini. Erau interdicții de măcinat pentru cei care nu achitaseră cotele, aplicate de cel care răspundea cu treaba asta urâtă. Morarilor li sau impusă cotele de uium: 1. Emilian Gurău - 2000 kg porumb, 500 kg grâu; 2. Petru Cojocaru - 2500 kg porumb, 600 kg grâu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
marș victorios al banului explică esența celor mai recente convulsii ale Istoriei: pentru a o accelera, refuza sau stăpâni. Dacă această evoluție va continua, banul va spulbera tot ce i-ar putea sta în cale, inclusiv statele: da, încet-încet, va măcina și Statele Unite ale Americii. Devenită lege mondială unică, legea pieței va duce la apariția a ceea ce voi numi aici hiperimperiul, entitate planetară de necuprins, făuritoare de noi valori comerciale și de noi forme de alienare, de bogăție, dar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de băiatul ei, dar în rest am fost cât mai exact cu putință. După ce le-am povestit și moartea lui lamentabilă, m-am oprit. Vreo două minute am tăcut cu toții. Apoi Robert Strickland și-a aprins o țigară. — Morile Domnului macină încet, dar macină foarte mărunt, zise el pe un ton destul de impresionant. Dna Strickland și cu dna Ronaldson rămaseră cu ochii în pământ, cu o expresie ușor evlavioasă care, eram sigur, arăta că după părerea lor citatul ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dar în rest am fost cât mai exact cu putință. După ce le-am povestit și moartea lui lamentabilă, m-am oprit. Vreo două minute am tăcut cu toții. Apoi Robert Strickland și-a aprins o țigară. — Morile Domnului macină încet, dar macină foarte mărunt, zise el pe un ton destul de impresionant. Dna Strickland și cu dna Ronaldson rămaseră cu ochii în pământ, cu o expresie ușor evlavioasă care, eram sigur, arăta că după părerea lor citatul ar fi fost din Sfânta Scriptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dacă, Însă, teoria lui era greșită, atunci Bernardo, În acele momente, se găsea aproape de spada fatală, iar odată cu moartea sa, ultima posibilitate de a rezolva enigma avea să se piardă pentru totdeauna. Ieși În dreptul scărilor, sperând că va zări umbra măcinată de boală a istoricului. Jos, așezat la masa comună, ședea cineva. Dante coborî și se apropie de el, tăcut, pe la spate. Dar se pare că, Într-un fel sau altul, omul Își dăduse seama de prezența lui. - Fii binevenit, priorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
otrăvii pe care o ingerase. Cu delicatețe, Dante scoase de sub mâna inertă foaia pe care, cu o scriere șovăielnică, aflat deja pradă spasmelor morții, Arrigo scrisese câteva cuvinte: „Omnia tempus corrumpit, non bis in idem datur hominibus”. Timpul toate le macină, oamenilor nu le este Îngăduită a doua șansă. Ochii poetului se umplură de lacrimi. - De ce nu m-ai așteptat? strigă el, arătând cu pumnii către mort. Își dădu drumul să cadă În scaunul din fața sa. În ochii mijiți ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aș fi viu. Amân o vreme deznodământul, asta e tot. Pașii mă trădează, plini cum sunt de reumatism, dar încă știu foarte bine ce vor. Să mă poarte în cerc. Ca un catâr legat de o piatră de moară, care macină grâul pierdut. Să mă aducă înapoi. M-am trezit din vina lor pe malul canalului ce scotea la iveală pe întinsul alb o plasă verde împodobită cu stele fondante. Mă afundam în zăpadă și mă gândeam la Berezina, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
principial În felul său, dar prima lui misiune este să câștige pâinea familiei și să se mențină la suprafață. Nevasta Îl Împinge Înainte, de la zece mii pe an la douăzeci de mii pe an și tot așa, Învârtind o roată de măcinat Într-o Încăpere fără ferestre. S-a terminat cu el! Viața l-a Înhățat! Nu mai e bun de nimic! E un om spiritualicește Însurat. Făcând o pauză, Amory s-a gândit că de fapt ceea ce spusese nu suna rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a continuat el, scapă din menghina asta. Poate că soțiile lor nu au ambiții sociale; poate că au dat, Într-o „carte periculoasă“, peste o frază sau două care le-au plăcut; poate că au vrut să frâneze roata de măcinat și au fost proiectați afară, așa ca mine. Oricum, printre ei se numără congressmanii incoruptibili, președinții care nu sunt și politicieni, scriitorii, oratorii, oamenii de știință, oamenii politici care nu s-au transformat În saci de bani, acumulând averi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
are fiecare, ce necazuri în familie, ce amantlâcuri, ce afaceri... dacă voiai să știi totul despre tine, în câteva vorbe erai ca după o radiografie, aflai și ce lapte ai supt. Au fost însă ani superbi, în care s-au măcinat vorbe și fapte care, iată, nu ostoiesc a se ivi din negura vremii, la fel de clare ca atunci, pentru că trăiam teatrul cu patimă, cu imensă bucurie, ca și cum am fi fost niște nebuni geniali lăsați în voia lor, în voia jocului de-a-v-ați-ascunselea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
acțiunile (Anna). Avem nevoie de norma general valabilă pentru ca propriul nostru exces să ne poată excita. Suntem monstruoși, chiar dacă, pentru a ne camufla, arătăm ca niște burghezi. Suntem copii de burghezi, dar nu ne mărginim la asta. Pe dinăuntru suntem măcinați de fapte rele, pe dinafară suntem liceeni. Rainer, care citește Străinul de Camus, spune că ar vrea să lase în urmă ostilitatea lumii. Când ți‑e răpită speranța în mai bine, prezentul se află în sfârșit în mâinile tale. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care spune: omor toți bacilii și microbii din mine. Numai urmele de spermă și pipi trebuie să le las, din păcate, în seama filtrului. Nici sub piele nu pot să mă bag ca să ucid acolo ura și sila care‑i macină pe tineri. Apa se leagănă încolo și încoace în cadrul de porțelan proiectat special pentru ea, dar de ieșit nu poate să iasă din învelișul ei. Așa cum nu poți să‑ți ieși nici din piele. Mulți chicotesc, râd, zbiară, țipă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
plânge doar, ca proasta. Anna bocește în gura mare de față cu oamenii ăștia străini care au muncit toată ziua și, ca atare, seara au și ei dreptul la liniște; în hohotul ăsta de plâns se revarsă și sufletul ei măcinat aproape de tot, care dovedește că Anna are totuși un fond bun. Doar acela care n‑are încă inima de piatră e în stare să plângă. Gura și fața Annei sunt schimonosite într‑o strâmbătură urâtă. O femeie nu e niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în acest caz ești un imitator al dracu’ de bun. — Acum sunt un imitator. Trebuie să fiu ca să rămân în viață. Desigur, nu a fost întotdeauna așa. Poliția e viața mea, Gunther. Îmi place la nebunie. Când am văzut-o măcinată de liberalism în timpul Republicii de la Weimer, am crezut că național-socialismul va reinstaura în țara asta respectul pentru lege și ordine. În loc de asta, însă, e mai rău ca niciodată. Eu am fost cel care a ajutat la scoaterea Gestapoului de sub controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Tăcerea Elenă Marin Alexe Cobor prin troienele alb-albastre ale gândurilor poteci, care imi macină odihnă nopților albe, întârziate la sfat cu Demiurgul. Mă sprijin pe Lumină, să analizez cu atenție mersul vremurilor. Stau de vorbă cu El, până când negura zdrențuita a zorilor de zi cade silențios, ca o cortina veche, amestecându-se cu dimineață
T?cerea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83352_a_84677]
-
ultima, niciodată. Iubirea pentru copii, a învățătoarei Filioara Roban, din satul Filioara, e dintotdeauna. Într-o zi, împrejurările în care se aflase nu i se păreau cu izbândă spre binele familiei sale, sub o constrângere financiară uniformă cu aceea ce macină interminabil pe intelectualii României care nu fac politică, și a părăsit țara, urmându-și familia în străinătate. Aici a descoperit o țară bună și o lume vastă, în care nu să învingă a fost greu, ci să nu piardă! Și
FILIOARA ROBAN. FRUMOASELE MAME, FRUMOASELE ÎNVĂŢĂTOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364448_a_365777]
-
povestire modernă”, etc. Cartea se deschide metaforic, cu ilustrații despre adevăr, enunțând o idee general valabilă, cu valoare de maximă - „Foarte puțini oameni aleg în mod voit între bine și rău. Natura da omului grâu, dar omul trebuie să-l macine. Dumnezeu dă omului voința, dar omul trebuie să facă alegerea corectă.” Pornind de aici, rezultatul este acela că „alegându-L pe Hristos devenim moștenitorii Săi, ai tuturor bogățiilor și ai gloriei Sale.” În povestirea „Oile ascultătoare”, scopul educativ al cărții
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
mamei. Mi-e dor de cântecul meu. Mi-e dor de toate dorurile cântate, necântate sau necuvântate... Si nu-i dor ca dorurile să-l omor cu gândurile. E-un dor ce trebuie hrănit cu Dor. Oameni buni, de vă macină un dor, ca o foame năpraznică, deschideți astă carte și ospătați-vă. Rupeți încet și cu sfială bucăți de suflet românesc și mestecați îndelung, până ce veți simți că din cerul gurii plouă cea mai curată limbă română. Când ați adunat
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
ridicat în două labe să mă îmbrățișeze. Parcă făceau de acum parte din altă realitate. Aveam de măturat și de scos cenușa. De tăiat lemne și de aprins focul. De pregătit mâncarea și de intrat în malaxorul care ne-a măcinat și ne macină viața clipă de clipă. Explică-le lor Sebastiane, ce s-a întâmplat cu tine în ultimele douăzeci și patru de ore. Viața, atâta cât a mai rămas, își va urma cursul fără să îi pese de apropierea inexorabilă a
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 16 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364498_a_365827]
-
labe să mă îmbrățișeze. Parcă făceau de acum parte din altă realitate. Aveam de măturat și de scos cenușa. De tăiat lemne și de aprins focul. De pregătit mâncarea și de intrat în malaxorul care ne-a măcinat și ne macină viața clipă de clipă. Explică-le lor Sebastiane, ce s-a întâmplat cu tine în ultimele douăzeci și patru de ore. Viața, atâta cât a mai rămas, își va urma cursul fără să îi pese de apropierea inexorabilă a morții oricăruia dintre
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 16 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364498_a_365827]
-
când ies tiptil din ascunzătoare Ea mă urmărește ca o umbră prin cuvinte, Însă eu o iau razna pe (că)-rare Îmi sunt evadările în verbul care minte. Când doresc și eu să gust dintr-un cuvânt, Căci foamea îmi macină dorința de scris, Pun pe el (s)-are, și puțin vânt, Dar mi-e teamă că sensul l-am ucis. Cu-vântul am călătorit întotdeauna Pe corăbiile cu vele pe marea de (f)-raze, Suflând dinspre pupa, având la bord
ASCUNS ÎN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361290_a_362619]
-
lege mai subtilă Unde merg, unde adast Doar pe tine eu te văd Pregătind un alt prăpăd În decorul cel mai cast Prind mașinile viteză Pe traseul vieții noastre Populate de dezastre Și o nouă diateză Vine timpul și scadența Macină un orologiu Căruia-i aduc elogiu Toți edilii din Florența Cine n-ar vrea să braveze Pe căderea în final A cortinei la un bal Peste coruri siameze? Toată lumea din incintă S-ar înscrie la concurs Dac-ar ști că
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361369_a_362698]
-
cu tine? Arăți oribil, nu te odihnești? Te-a părăsit nevasta? Ești bolnav? mă interoghează un prieten... Acasă insomnii, mă privesc des în oglindă, la serviciu vegetez... -Du-te, omule, la doctor, nu te vezi?... mă sâcâie și soția, ce te macină!?... Ți-e rău și nu vrei să-mi spui, te ascunzi... „Mda, mă macină”, îmi confirm și plec la plimbare să o evit. Traversez la pas părculețul, reperez locul în care acel bărbat de vârsta mea își dăduse sufletul. Mă
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]