2,194 matches
-
cei dragi în cer. Din același motiv, părinții demult duși, sunt evocați nu cu tristețe, ci melancolie împletită cu bucuria rememorării. A plecat măicuța ... - ne spune poeta -, totuși „iese-n prag, face cu mâna“, „parcă (o) văd pe-a mea măicuță/ stând la masa cea rotundă“, iar în Părinții ne face cunoscut că ei „mi s-au dus/ Până dincolo de stele“. Împăcată cu sine, împăcată cu Dumnezeu, care a condamnat-o la vremelnicie („Sunt atât de tristă, Doamne“, poeta vorbește de
IMUNITATE ABSOLUTĂ SUB CUPOLA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358062_a_359391]
-
și-atâtea gânduri bune Se-amestecă, cu cel mai imens fior de dor!. . Iubita mea, suntem din nou aproape, Cu gânduri și speranțe mii și mii, Tot calmul înserărilor pe ape, Îl tulbură, doar dorul de copii Și dorul de măicuța mea bătrână, De școală și de oamenii din sat, Șopronul, care cred că stă-ntr-o rână, Pădurea, ce mereu m-a fascinat!. . . =30 Mai 2001= Referință Bibliografică: SFÂRȘIT DE MAI / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 555
SFÂRŞIT DE MAI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358119_a_359448]
-
-i, Doamne, minte, pace sufletească, Ajută-i Doamne ca să reușească ! Și lui Marcel, dă-i pace sufletească, Mereu fereste-l, Doamne, să greșească Și apără-l de răi și de dușmani, Dă-i o nevastă bună. . .destui bani. . . Iar la măicuța mea cea mult iubită, Să-i dai o bătrânețe liniștită Și fă-i amurgul vieții însorit Că prea mult a muncit și suferit ! Și mulți, ani mulți ea pensia s-o primească Iar pe tătuca, să-l tot pomenească ! Pe
O, DOAMNE! de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 552 din 05 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358202_a_359531]
-
nu știu dacă termenul este tocmai potrivit), de incursiunile cinegetice cu becațele sale din nuvelele lui Turgheniev, de seducătoarea stepă rusească, descrisă cu atâta farmec de tânărul Cehov, care murise la numai patruzeci și patru de ani. Adoram Rusia, pravoslavnica măicuță Rusia, poeții și scriitorii acesteia de fapt (chiar și sângele își refuza latinitatea), cum era, ca să dau doar câteva nume: Pușkin, Gogol, Cehov, Tolstoi, Dostoievski, pe care citindu-i și recitindu-i le datorez viața, vorba lui Nikolai Vasilievici: Mare
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
Acasa > Poezie > Familie > CĂLĂTORESC ACASĂ Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012 Toate Articolele Autorului CĂLĂTORESC ACASĂ Cu chipul vostru-ntr-o fotografie, Călătoresc acasă. Măicuța mea ca o lumină vie Și fata mea frumoasă! În curte flori, pe gard întinse, țoale Iar Lord în țarc, continuu dă ocoale! Fiori adânci, învăluie simțirea, Iar eu mă culc, adorm cu amintirea. Pe-aripi de vis, călătoresc acasă
CĂLĂTORESC ACASĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357544_a_358873]
-
iar ne uscăm de dor, Toți suferim ,,POVARA BANIOR”!. Văd zâmbet trist, priviri în depărtare Iar florile din curte-au adormit. . . Am zile când cuprins de disperare Adorm plângând, că am îmbătrânit! Cu chipul vostru-ntr-o fotografie, Călătoresc acasă. Măicuța mea ca o lumină vie Și fata mea frumoasă! . . . =4.August 2001= Versuri inspirate de fotografia adusă de acasă,din țară. Cred și înțeleg că unele stări sufletești pe care încerc să le traduc în aceste rânduri nu reușesc să
CĂLĂTORESC ACASĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357544_a_358873]
-
amară Acasă, în țară, când țara e-ntreagă. * Aici ne iubește și râul și ramul Și glia strabună de veacuri ne știe, Aici ne sunt morții, trăiască-ne Neamul, Trăiască-ne Țara în veci de vecie! * O rugă-nălța-vom Măicuță spre Tine Când clopote-n inimi de sfinți or să bată, O gură de rai sub săruturi străine Tu ești, Românie, icoană furată! * Iubirea, credința și morții pe cruce Și râul și ramul și vatra moșească Și doina și naiul
IMNUL MECENA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357551_a_358880]
-
tău, ce spune?” Apoi deslușesc șoaptele rostite de mama sa, rămasă singură, care, în credința ei nestrămutată, speră ca Tatăl ceresc să-i trimită feciorul acasă: „- Băiatul meu, te rog, spune!... Cum o duci singur în lume?/ Spune-i la măicuța ta, / Cum e-n țara altuia?/ Doina cine ți-o mai cântă,/ Inima cine-ți ascultă?/ De-acasă când ai plecat,/ Durere-n urmă-ai lăsat,/ Toți vecinii te doresc, / Fetele mi te iubesc,/ Și mă-ntreabă fiecare,/ Dacă ai
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
mai pot răbda!...” Naiul sfânt pare că se rupe, și cu jale-adâncă izbucnește-n strigăt, iar în finalul pasajului armonic să dea semnalul unei apropiate bucurii când Gigi (așa-i spuneu părinții maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge, mult nu va dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
acompaniază corul. Note seducătoare spun cu nostalgie despre lupta pe care o duc, cei înstrăinați de țară, ca să se ca să arunce lanțurile singurătății: „Românul care-și iubește/ Plaiul, portul și limba,/ Dor și numai dor!.../ Fericit e că trăiește,/ Alături de măicuța.../ Și se afă-n țara sa!” Îl privesc și-l admir ca pe un drag frete gorjan, și-mi dau seama că ar fi în stare să-și dea viața pentru un sunet, fiindcă știe foarte bine și este conștient că
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
de pe motivul că și-ar fi făcut rezerve de mălai sau de grâu din vechea băcănie. Prin melodia acestei doine de adâncă trăire sufletească, artistul lasă naiul să cuvânte: „Taică bun, rouă de flori.../ Pe narcise și bujori, of!/ Și măicuța mea frumoasă,/ M-am întors din nou acasă./ Tăicuță, ieși în pridvor/ C-a venit al tău fecior./ Măicuță, rază de soare,/ Petale de lăcrimioare!.../ Azi vă cânt și vă doinesc,/ Cpăci din suflet vă iubesc!” Doina de jale (combinație
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
doine de adâncă trăire sufletească, artistul lasă naiul să cuvânte: „Taică bun, rouă de flori.../ Pe narcise și bujori, of!/ Și măicuța mea frumoasă,/ M-am întors din nou acasă./ Tăicuță, ieși în pridvor/ C-a venit al tău fecior./ Măicuță, rază de soare,/ Petale de lăcrimioare!.../ Azi vă cânt și vă doinesc,/ Cpăci din suflet vă iubesc!” Doina de jale (combinație unică dintre nai și orgă) creație de geniu, folosită pentru prima dată în arta muzicală de către maestrul Gheorghe Zamfir
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
lacrimi i le spăla, / Cu părul i le usca.../ Și prin jalea glasului/ Ea îi spunea Domnului:/ - „Doamne bun, iubit și sfânt,/ Nu mă ține pe pământ!/ Du-mă la iubitul meu,/ De viață nu-mi pare rău,/Numai de măicuța mea/ Că suferă ca și-a Ta./ Maica Precesta- zicea:„ Numai mamă să nu fii.../ Să duci dorul la copii.” Din nou, pe ecranul memoriei mi se derulau fantastice priveliști... care veneau din vremi necunoscute, cu freamăt de codru, susur
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
Acasa > Poezie > Familie > MĂICUȚA MEA Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 537 din 20 iunie 2012 Toate Articolele Autorului În noaptea asta în cerdac, Când luna-ți potrivea cununa Acum la trei sferturi de veac, Nu sunt și eu să-ți sărut mâna
MĂICUŢA MEA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357658_a_358987]
-
știu că inima-ți vibrează Cum ani de-a rândul ne-ai păzit Și ai dormit cu mintea trează. . . Ca ieri toți cinci, copii eram Iar tu munceai ca furnicuța . Noi ne jucam, nu ne gândeam, Dacă n-a obosit măicuța. Cum ne hrăneai, doar tu știai, Cu un borș plin cu zarzavaturi Și niciodată nu-așteptai Nici laude, nici multe sfaturi Au trecut anii și-am crescut Și am plecat de lângă tine Dar locu-n care m-am născut Și chipul tău
MĂICUŢA MEA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357658_a_358987]
-
Alinuța, 18 ierni, Marceluș, 25 de primăveri la Bunavestire, deci un sfert de veac, sora mea Cuța, jumătate de veac iar mămuca 75, trei sferturi de veac. LA MULȚI ANI ȘI SĂNĂTATE CĂ-I MAI BUNĂ DECÂT TOATE! Referință Bibliografică: MĂICUȚA MEA / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 537, Anul II, 20 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel Davidiuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
MĂICUŢA MEA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357658_a_358987]
-
zări, căci știe bine... Suntem departe, mamă, mereu gândim la tine Noi te purtăm în inimi, venim la anu'-acasă! Te-mbracă mândru, mamă, cu sufletul curat Du-te să iei Lumină și pentru toți te roagă Ești dulce mângâiere, măicuța noastră dragă Și-ți spunem cu iubire: HRISTOS A ÎNVIAT! *** Adrian MUNTEANU MĂ DESPART SENIN Nu-i clipă-n care cerul să nu cheme, Între-austere ziduri de cetate, O mamă, tatăl, sora sau un frate, Cu ochi închiși, tăcuți, uitați
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
prin geamul obosit, la norii ce încep să plângă. Sunt suflet istovit de dor, un trecător, pribeag, în astă lume. De vânt, se-ndoaie merii din fața casei urmărind tristețea unei frunze, ce-și culcă fața pe pământ. În casă, cu măicuța, odăile tresar. Tristețea ei icoanele îngheață. Privesc durerea ochilor bătrâni; puterea lor scutură cerul în fântâni. - Lasă-mă, măicuță, să m-alint! Mai vreau pe frunte a ta m ângâiere... să lupt cu viața, tu îmi dai putere, acasă am
OMAGIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358552_a_359881]
-
lume. De vânt, se-ndoaie merii din fața casei urmărind tristețea unei frunze, ce-și culcă fața pe pământ. În casă, cu măicuța, odăile tresar. Tristețea ei icoanele îngheață. Privesc durerea ochilor bătrâni; puterea lor scutură cerul în fântâni. - Lasă-mă, măicuță, să m-alint! Mai vreau pe frunte a ta m ângâiere... să lupt cu viața, tu îmi dai putere, acasă am venit cu at âta dor, iubirea-ți să mai simt... C ând ploaia stă și vântul nu mai bate
OMAGIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358552_a_359881]
-
să m-alint! Mai vreau pe frunte a ta m ângâiere... să lupt cu viața, tu îmi dai putere, acasă am venit cu at âta dor, iubirea-ți să mai simt... C ând ploaia stă și vântul nu mai bate, măicuța, lacrima, din colț de ochi, își șterge. - "Îmi este frig în suflet, draga mamei, de-o vreme-ncoace, viața greu îmi trece. Mă dor picioarele și inima mă doare, nici somnul nu mai vine pe la mine. De tatăl tău îmi
OMAGIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358552_a_359881]
-
nici o alinare nu mi-e de folos. Și între două ceruri rătăcesc, Cu toți orfanii cei răniți De clipa despărțirii de părinți, Plecați pe drumul lor ceresc. Adânc în trupul meu, și el sleit De anii nemiloși ai firii, Înghit, măicuță, fierea despărțirii Și mă pătrund de chipul tău sfințit. Acum îmi lasă, mamă, dor fierbinte, Să țină loc icoanei tale, Și-arată-mi steaua cea în care Te-oi întâlni pe cerul de morminte... Referință Bibliografică: DESPĂRȚIRE / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN
DESPĂRŢIRE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358603_a_359932]
-
lase-n urmă povara. A ajuns printre străini, dar în inimă cu spini. Harnic și cu iscusință și în suflet cu credință a putut în câțiva ani să adune... ceva bani, să își rostuiasc-o stare, cum dorește fiecare. Nunai că măicuța lui a rămas a nimănui și a-mbătrânit cu anii, de se bucurau dușmanii. Trecea poștașul pe drum, i-aducea facturi - duium. Avea bani băbuța-n traistă; n-avea cine să-i plătească. Când putea să meargă ea, toată lumea o-nșela
REÎNTÂLNIREA AMÂNATĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344669_a_345998]
-
grija temei. Îmi era teamă. Începusem să am transpirații reci. Muream pe picioare, de grija temei viitoare. Din nou, m-am spălat, m-am îmbrăcat, și, deși mort aproape, am mers la biserică. Am îngenuncheat. Preotul a ieșit, cu o măicuță cu o lumânare înflorată, din altar, cu potirul cu sfintele taine în mâna dreaptă. Am îngenuncheat. Și, ca pe fiecare om din biserică, preotul m-a atins ușor, ușor de tot, cu potirul pe cap. În acel moment, parcă țeasta
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
Lăsându-i ei, în palme, pe Maria / Cu pruncul, sărutându-i veșnicia. / De-un leu, o iconiță de hârtie ... // Dar ei, bătrânei, toată bucuria ... / 12 august 2008”. Multe poeme au în centru figura din icoană a Prea Sfintei Fecioare Maria, Măicuța lui Dumnezeu și Măicuța noastră, a tuturor. Rezonăm la atingerea cuvintelor la încheietura sufletului cu inima, cum să nu rezonăm? Poemele cărții de față sunt sfinte spovedanii la confesional. Sunt mărturisiri de credință. Sunt crezul artistic al unui om care
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
palme, pe Maria / Cu pruncul, sărutându-i veșnicia. / De-un leu, o iconiță de hârtie ... // Dar ei, bătrânei, toată bucuria ... / 12 august 2008”. Multe poeme au în centru figura din icoană a Prea Sfintei Fecioare Maria, Măicuța lui Dumnezeu și Măicuța noastră, a tuturor. Rezonăm la atingerea cuvintelor la încheietura sufletului cu inima, cum să nu rezonăm? Poemele cărții de față sunt sfinte spovedanii la confesional. Sunt mărturisiri de credință. Sunt crezul artistic al unui om care s-a dedicat trup
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]