4,910 matches
-
femeia, femeia, ea mă cheamă, ea mă cucerește, mă ia când vrea, eu nu. Apăruse vinovăția și omul mințea... Mi-au luat iezii, tata i-a vândut în toamna aia, am început școala, clasa a treia, și blonda s-a măritat cu poștașul satului, un flăcău robust, plin de sănătate. Mă culcam singur pe pologul de fân din saltea, mă aromea, dar nu mă mai adormea ca înainte, ceva mă râcâia greu, simțeam că vorbele mele curseseră ca acidul peste întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
celebrii actori, nu?, s-au adunat poveștile, s-a legat om de om, eu de el, de Maestrul meu, asta-i viața. Niciodată așa cum o planificăm. Aici, program nu încape, nu-ți poți scrie în calendar „peste o lună, mă mărit cu cel mai mare actor român în viață”. Ce vină am eu că m-a cerut de nevastă?, care femeie ar fi zis nu?, sunt vinovată eu că l-am luat de bărbat? Să mă simt eu vinovată că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la Asheville un tânăr swinburnian păgân, pentru ale cărui sărutări pătimașe și conversații nesentimentale simțise o evidentă aplecare. Discutaseră problema pro și contra, cu o romanțare intelectuală total lipsită de dulcegărie. În cele din urmă ea se hotărâse să se mărite de conveniență, iar tânărul păgân din Asheville trecuse printr-o criză spirituală, se convertise la catolicism și era acum... Monsignor Darcy. — Într-adevăr, doamnă Blaine, el e și acum un interlocutor Încântător - mâna dreaptă a cardinalului. — Amory Îl va căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sărmanul Burne și-a Înșurubat niște idei năstrușnice În cap“ și trec mai departe. Fariseii Însă... pfui! El Îl ridiculizează fără milă. În dimineața următoare l-a Întâlnit pe Burne, care mergea grăbit pe aleea McCosh după un seminar. — Încotro, mărite țar? — La redacția lui Prince, să vorbesc cu Ferrenby. A fluturat sub nasul lui Amory un exemplar din ediția din acea dimineață a lui The Princetonian. — El a scris articolul de fond. — O să-l jupoi de viu? — Nu, dar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
căsătoresc niciodată. Am doi copii și vreau să mă păstrez pentru ei. Îmi place de tine - Îmi plac toți tinerii inteligenți, iar tu mai mult decât oricare altul -, dar mă cunoști suficient de bine ca să știi că nu m-aș mărita cu un tânăr inteligent... S-a Întrerupt brusc. — Amory? — Da? — Tu nu ești Îndrăgostit de mine. De fapt, nu voiai să ne căsătorim, nu-i așa? — Era lumina asfințitului, a zis el, dus pe gânduri. Nu-mi dădeam seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai știu. M-am atașat foarte mult de Amory. E un tip sensibil și nu vreau să i se frângă inima din pricina unei ființe căreia nu-i pasă de el. CECELIA: E foarte chipeș. ALEC (tot gânditor): Nu s-ar mărita cu el, dar o fată nu trebuie să se mărite cu un bărbat ca să-i frângă inima. CECELIA: Cum se frânge o inimă? Ce n-aș da să cunosc secretul! ALEC: Pisicuță crudă ce ești! Au noroc unii că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un tip sensibil și nu vreau să i se frângă inima din pricina unei ființe căreia nu-i pasă de el. CECELIA: E foarte chipeș. ALEC (tot gânditor): Nu s-ar mărita cu el, dar o fată nu trebuie să se mărite cu un bărbat ca să-i frângă inima. CECELIA: Cum se frânge o inimă? Ce n-aș da să cunosc secretul! ALEC: Pisicuță crudă ce ești! Au noroc unii că ți-a dat Domnul un nas cârn. (Intră DOAMNA CONNAGE.) DOAMNA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
meu... dragul meu... Buzele lui s-au mișcat Încet pe obrazul ei. — Ai un gust atât de plăcut, a suspinat Amory. — Cum adică, scumpule? — Oh, dulce, dulce... A strâns-o și mai tare la piept. — Amory, a șoptit Rosalind, mă mărit cu tine când ești gata s-o faci. — La Început nu vom avea mare lucru. — Nu vorbi așa!, a strigat ea. Mă doare când Îți reproșezi că nu-mi poți dărui mai mult. Comoara pe care o am ești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pierdut mințile la birou - n-am izbutit să transcriu nici un rând... Trebuie să-mi spui tot ce ai pe suflet. ROSALIND: Îți zic că n-am nimic de spus. Sunt doar nervoasă. AMORY: Rosalind, cochetezi cu ideea de a te mărita cu Dawson Ryder. ROSALIND (după o pauză): Toată ziua m-a cerut de nevastă. AMORY: Ei bine, are tupeu! ROSALIND (după altă pauză): E simpatic. AMORY: Nu spune asta. Mă doare. ROSALIND: Nu fii idiot. Știi că ești unicul bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
renunța la urmă.“ AMORY: Dar noi n-am avut. ROSALIND: Amory, sunt a ta, știi o bine. Au existat momente, În lunile trecute, când aș fi fost numai a ta dacă mi-ai fi cerut-o. Dar pot să mă mărit cu tine și să distrug viețile amândurora. AMORY: Trebuie să riscăm, ca să fim fericiți. ROSALIND: Dawson zice c-o să Învăț să-l iubesc. (AMORY, cu capul În palme, nu mișcă. Parcă viața s-a scurs din el.) ROSALIND: Iubitule! Iubitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
interesante pe care le citesc În oameni În nopți ca aceasta. Posed curajul social de a urca pe scenă, dar nu și energia necesară. N-am răbdare să scriu cărți și Încă n-am Întâlnit bărbatul cu care m-aș mărita. Oricum, n-am decât optsprezece ani. Furtuna murea blând și numai vântul mai continua să sufle fantomatic, făcând căpița să se Încline cu gravitate când pe o parte, când pe alta, și să se stabilizeze din nou. Amory era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu mintea brici, În stare de orice, sunt legată fedeleș de nava căsătoriei viitoare, care se scufundă. Dacă mă nășteam peste o sută de ani, toate ar fi fost bune și frumoase, dar acum ce viitor am? Trebuie să mă mărit, se Înțelege de la sine. Cu cine? Sunt prea inteligentă pentru majoritatea bărbaților și totuși trebuie să mă cobor la nivelul lor, să-i las să-mi trateze de sus intelectul, ca să le atrag atenția. Cu fiecare an pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe care-l petrec nemăritată, mi se diminuează șansele de a mă căsători cu un bărbat cu adevărat rasat. În cel mai bun caz, pot să-mi aleg omul dintre bărbații din două orașe și, vezi bine, trebuie să mă mărit cu vreun frac scrobit. Ascultă. (S-a aplecat și mai tare spre el.) Îmi plac bărbații deștepți și chipeși și, firește, nimeni nu ține la personalitate mai mult decât mine. O, numai o persoană din cincizeci are o idee cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
scrie Margareta. Și acum uite că erau bătrâni și Costică uitase și că pe ea o cheamă Margareta. * Mariana se întreba când o s-o ceară Mișu de nevastă. I-ar fi plăcut să facă nunta la Las Vegas, unde se măritase și Britney, care a divorțat după, dar se temea că plecarea în America o să mai întârzie puțin. Și acum și neplăcerea asta cu nebunii care-l urmăreau pe Popa. Poate cineva se uită chiar acum la ea. Mariana se sui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
frumoasă. Și n-am fost decât a lui Mișu. Aici doamna Popa se uită cu ochi mici la Mariana. Fufa asta tânără credea că ea s-a născut azi-ieri! Da nu mai contează, bine că s-a terminat, că se mărită cu Mișu. De-acuma o să-l lase în pace pe bărba-su. În sfârșit norocul îi surâdea. Intrase într-o zodie bună, avusese dreptate doamna doctor. Și fătuca asta oricum n-avea nici o vină, poate o ajuta și pe ea Sfânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
preferă să cânte șlagăre vesele într‑un bar de noapte, unde o găsește domnul director al Conservatorului, care nu se poate abține apoi să nu râdă din toată inima de rătăcirea celei mai bune eleve ale sale, care se va mărita în curând cu un tânăr bogat, deși încă nici nu vrea să audă de măritiș. Uneori, în filmul ăsta, Conny scoate câte un oftat zgomotos care, de altfel, nu se potrivește cu firea ei veselă și lipsită de griji - așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fereastră. Ernsti vine tot mai târziu acasă, își dorește un VW, dar ar face mai bine să se însoare. În sfârșit, ajung și cele patru fete din Wachau să‑și pună pirostriile, dar nu sunt pirostrii din Wachau, pentru că se mărită cu orășeni - care să sperăm că nu sunt prea materialiști, așa cum sunt adesea cei de la oraș; poate că mai bine ar fi luat pe unul de la țară, care știe ce‑i valoarea și de unde se obține, adică din natură. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ci se cântă de plăcere. De la distanță, inima de mamă a doamnei Witkowski e alături de Anna care îi împlinește, în sfârșit, visele de fată și aspirațiile ei către cultură și artă, adică ce n‑a reușit ea însăși să realizeze măritându‑se cu ofițerul ăsta grosolan, care cu mâinile a ucis și cu mintea a savurat crima. Patru ani de lecții de pian nu înseamnă nimic pentru un instrument atât de măreț, care mai c‑ar putea fi numit regele instrumentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prima dată În gura unei femei. În curând Akemi Yokota uită de ultima ei decepție În dragoste, cuprinsă de orgasmele din ce În ce mai puternice pe care le cunoștea În brațele mele. Era cu trei ani mai mare decât mine. „Nu m-am măritat niciodată pentru că nu am Întâlnit Încă bărbatul cu care să mă așez la casa mea“, spunea femeia asta care, În cele din urmă, devenise pentru mine un fel de simbol necunoscut. Nu era foarte inteligentă; nu, acesta nu era exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lucrează de ochii lumii, fără să se spetească și apoi o șterge acasă. Tot ce vrea Eberhard Deubel de la viață este să trăiască suficient de mult încât să își ia pensia și să-și vadă fiica crescând mare ca să se mărite cu directorul de la banca locală. — La Alex sunt o grămadă ca el, am zis. Ai și tu copii, nu-i așa, Becker? — Un fiu, domnule, spuse el cu mândrie. Norfried. Are aproape 2 ani. — Norfried, zici? Sună foarte german. — Nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Gauss se întorsese la brazdă), Eugen se potolește. Devine morar pe lângă ferma lui Wilhelm (făcuse însă, la Göttingen, studii de drept). Cum au avut amândoi mulți copii, poate că descendența lui Gauss mai stăruie complect deznaționalizată, în America de Nord. Wilhelmina se mărită în 1830, cu orientalistul Erwald, pe care-l urmează la Tübingen, în Suabia, la vestita și străvechea Facultate de teologie de acolo, unde Erwald capătă o catedră. Moare de consumpțiune, ca și mama sa vitregă, în 1840 și e înmormîntată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trecutul bolșevic din mine!”. Își ia textilele de pe jos, se îmbracă, mă „bogdabrostește” și pleacă. Peste două zile ne revedem la „Chinezu”. Domnul Pîcă tot în loden, fără haina cu care îl cadorisisem. „Auzi boierule, să nu mă cerți... Am măritat-o! Era prea caldă pe dinafară, iari mie îmi era frig pe dinăuntru. Am schimbat-o pe niște agua ardiente!”... Deseori, Pîcă era însoțit de prietenul său, graficianul-poet Florin Pucă, caricaturist, pamfletist, parodist și poetist... cum îi plăcea amicului Pîcă
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
s-a înroșit la față și ea care până atunci încerca să-mi dovedească educația ei aleasă, a luat papucul din picior și l-a aruncat în mama ei care, a început să o blesteme. -Lasă că nu te-ai măritat tu, că te-ai sacrificat pentru mine și nu te-a luat nimeni că ești rea, fumezi ca un tătar și mai și bei. Eu am rămas un timp blocată, apoi m-am ridicat încet de pe scaun și am plecat
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
printre neamuri și apropiați, dar geniul său recunoscut rezolva imediat orice problemă apărută în vastul imperiu, unul mult mai mare decât a unui antic numit la vremea lui Carol cel Mare. Mare, spanac! Să fim serioși! Iar acum, iată, o mărita pe una din cele opt fiice, pe Merchelica, zisă Alemana, cu fiul rebelului duce Pardailan, zis Francu, pe numele lui Ciordel, zis Bălan, fiind el cam amestecat la sânge. Astfel avea să ia conducerea și peste ducatul lui Pardailan, iar
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Escaladează brusc fereastra. Fără pendulă, bineînțeles. COR STÂNGA: Stați așa că mai sare unul. COR DREAPTA: ăsta e al doilea. (Halviță se clatină). HALVIȚĂ: Lasă
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]