9,417 matches
-
alviță, baclavale. Dintre băuturile alcoolice, vinul de Murfatlar n-are egal. În Maramureș, sunt prețuite o serie de bucate specifice civilizației păstorești, bazate pe carnea de oaie și cea de vită, la care se adaugă slana afumată și costița tăiată mărunt și păstrată în untură. Nelipsite de pe masa maramureșenilor sunt brânzeturile și horinca de prune, iar dintre mâncărurile specifice, la mare căutare sunt clătitele cu brânză de vaci și smântână, mămăliga cu brânză și jumări, ciorbele drese cu smântână și bulzul
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
și vor da mai departe această carte, să aibă parte de Lumină în viața aceasta și în cealaltă, să primească mai mult, mult mai mult decât au dat și să fie fericiți ! Să știți că fericirea se face din lucruri mărunte, iar noi trecem de multe ori pe lângă ea fără să o vedem. Deschideți ochii, oameni buni, și primiți fericirea, că ea ne-a fost dată ca so trăim, nu s-o lăsăm pe seama altora ! Copiilor mei le doresc să cugete
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
mase mari de oameni există energii de proveniență diferită, unele din ele putând avea influență nefastă asupra dumneavoastră. preferați slujbele mai mici, sau ruga în biserica goală, sau cu foarte puțini oameni în ea. nu mai folosiți toaca pentru răzbunări mărunte; aprindeți o lumânare pentru dușmani și rugați-vă pentru ei, dorindu-le tot binele, numai să nu mai aibă putere asupra caselor voastre. Pe toacă să-l scrieți pe diavol, căruia din bătrâni i se spune ucigă-l toaca. De ce
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Să respectăm legile firii Am început prima carte fără să știu exact ceea ce trebuie să le spun oamenilor, acesta este adevărul. După ce am terminat-o și era deja la editură am știut. Am învățat și am aflat că sunt un mărunt învățător - luptător. Încerc să le fac pe amândouă cât mai bine, atât acasă, cât și pe hârtie, precum și în viața cotidiană. Încerc să învăț pe oricine și oricum ce este bine, ce trebuie să facă să fie mai bine, să
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Trebuia să o văd imediat. Îmi arunc în grabă o haină pe umeri, încui ușa și plec. De la apartamentul meu până la spital, nu faci mai mult de zece minute, mers pe jos. Am uitat să-mi iau umbrela și ploaia măruntă îmi biciuie fața, trezindu-mă la realitate. Ce să-i duc? Îi lipsește ceva? Cu aceste întrebări ce mă frământă, ajung la destinație. Cumpăr câțiva trandafiri albi și urc la etajul cinci. Maria e internată în singura rezervă de pe palier
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Culorile - un curcubeu. Aranjate în buchete sofisticate ori, pur și simplu, așezate în vaze transparente, îți furau privirea, de cum intrai. Doar că printre toate aceste minunății nu găsea ceea ce dorea. - Mulțumesc pentru amabilitate. Ieși, lăsând vânzătoarele perplexe. Afară începuse ploaia. Măruntă și sâcâitoare. Mai mult a toamnă, decât a primăvară. Deschise umbrela și o luă din loc încet. De ce s-ar grăbi? N-avea nici un motiv. Pornise de dimineață cu gândul de a face o surpriză, într-o zi specială, unei
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
satisfăcător atât material, cât și ca așteptări profesionale, alții pentru că au o familie frumoasă, alții pentru că sunt, pur și simplu, sănătoși... Asta să fie fericirea, cu fațetele ei? Ori poate toate aceste lucruri intră în categoria normalului? Există și fericiri mărunte? Totuși, există clipe în care nu te simți fericit, chiar dacă îți merge bine și toată lumea te apreciază, chiar dacă ești înconjurat de prieteni, dacă ești iubit. Da, simți că-ți lipsește ceva, „ceva” ce nu ține de lumea fizică, nu e
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
a crescut și Ileana, căci așa o chema pe fată. De acum, dragă doamne, era și ea fată mare de măritat. Dar cum zicala nu trebuie să rămână de minciună că „Femeia este poale lungi și minte scurtă”, socotită mai măruntă, tot așa și Ileana a socotit și a tot socotit, până s-a păcălit. Căci Chimircan a socotit că nu i-ar strica un hectar de grădină, cum e masa ... în buricul satului. Și a gândit și a tot gândit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
crescut pe lângă casa Agripinei. Fiind fată frumoasă, găsea întotdeauna de lucru, mai ales că era și harnică. Pe timpul verii oamenii din sat mergeau la muncă la Iași, unde mergea și Ioana alături de ei. Într-o zi a început o ploaie măruntă și deasă pe când se afla la prășit la un chiabur în târgușorul de la Nicolina, al Iașilor. Oamenii au rămas să doarmă peste noapte într-un grajd cu mai multe persoane, bărbați și femei, printre care se afla și un flăcău
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
viitorul tipărit al nostru veghează în asfințit. Noi nu mai stăm la pândă, am obosit ca un vânător blestemat, împietrit în nemișcarea sumbră, săgeata noastră are vârful în umbră. Când murim de tot? Când nu mai avem amintiri! Mormintele sunt mărunte stau pe alei, ca niște soldați, surori și frați fără arme, în cazarmă claustrați. Azi în cimitir sub un imens patrafir s-au adunat viii cu cei morți! Era un miros de colaci și de vin. Era sărbătoarea lor, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
versurile ce dansau pe un portativ suspendat între cer și pământ. O notă deșteptată din somn părea un domn echilibrat, tânăr și viu; știu că va alege frumoasa cu părul argintiu, i se potrivea rochia neagră de catifea. Și povești mărunte înlănțuiau mărgele de pietre scumpe. Erau tristețile marilor depărtări peste mări de Marmara; te chemau femeile voluptoase cărora nu le mai păsa că timpul trecea. Iele și îngeri, șerpi și vipere, cetăți în ruine, zâne albastre, cu flori de astre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ei, despre alte scântei și poate despre cântecul de zăpadă căzută proaspăt pe strada unde a rămas o minune de pripas! Știu că purtam o rochie de stambă țesută cu celofibră, era luată ca pâinea pe cartelă cu puncte, poveștile mărunte, parcă nici n-ar fi fost, nimeni nu le mai știe; mai are rost să afle cum erau bunicile îmbrăcate? Spunea inginerul Calciu de lângă mine. Despre talcioc, târgul cu piese rare am aflat din Scrinul negru: ceștile de mătase paharele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ram, o picătură de ploaie încrețesc ușor fața acestor personaje ce sunt asemeni unor oglinzi hipersensibile. Realitatea se răsfrânge în ele deformată. Nimic din ceea ce e cu adevărat important în viață, nu pătrunde în astfel de suflete, în schimb, întâmplări mărunte, ba chiar nesemnificative, le pot provoca stări de criză acută. Dacă Manuela e ușor indispusă și trece pe dinaintea vitrinei unui armurier, gândul morții i se insinuează brusc în minte și începe să o obsedeze. Niște priviri dornice de bărbat, surprinse
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
rămâne o realitate singulară. În stilul apăsător de viață al Angliei victoriene se țese, mai cu seama pentru femeie, care nu are accesul la funcții publice, o existență închisă, mediocră, cenușie și exasperantă. Condiția nu este prea depărtată de orașele mărunte de provincie, unde același sens moral insalubru al mărginirii, al vidului și al inutilității domnea pretutindeni. Se relevă mediul descris de scriitoare, mediul în care a fost silită să trăiască și Hortensia Papadat-Bengescu, dependentă de ocupația tatălui militar de carieră
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de citit, care o va însoți pe Katherine Mansfield până la sfârșitul scurtei sale vieți. În proza de început a Hortensiei Papadat-Bengescu, personajele feminine sunt măcinate de nostalgii sfâșietoare după vieți netrăite, de un bovarism convertit în cultivarea obsesivă a evenimentului mărunt, exterior, de drama patriarhală trăită. Ele duc în general o existență de autoanaliză, într-un univers al faptelor și întâmplărilor microscopice, supradimensionate de spiritul inchizitiv și latura analitică a personajelor. PROZA ENIGMELOR MĂRUNTE În jurnalul său, Katherine Mansfield ipostaziază emblematic
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
bovarism convertit în cultivarea obsesivă a evenimentului mărunt, exterior, de drama patriarhală trăită. Ele duc în general o existență de autoanaliză, într-un univers al faptelor și întâmplărilor microscopice, supradimensionate de spiritul inchizitiv și latura analitică a personajelor. PROZA ENIGMELOR MĂRUNTE În jurnalul său, Katherine Mansfield ipostaziază emblematic diversele dimensiuni ale universului domestic, ale acelui spațiu pe care și-l creează ea însăși privilegiat, înconjurându-se cu minuțiozitate de lucruri care să-i stimuleze privirea și să-i confere confortul spiritual
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
bălai, soprane“, bananele devin livide de teama devorării, iar leul ce împodobește somiera urmărește adormit dansul haotic al muștelor din odaie. Pentru Katherine Mansfield, autoare de jurnal, dar și de proză scurtă, această viziune augmentativă are rolul de a smulge măruntul eveniment, obiectul, gestul din cotidian și de a-i restitui demnitatea inițială, și are în substrat un certain mal de vivre, care survine din boala ce-i macină trupul, dar și din criza existențială legată de realizarea sa ca scriitor
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
stilistice. Întâmplările fatidice trec pe deasupra vieții omului și par să-l absolve de responsabilitate chiar atunci când omul le servește de unealtă. Ideea de destin vine cu liniștea, lipsită de fericire, de după decuplarea omului de răspundere, vine cu dulcea orchestrare a măruntelor resemnări. Nu-l absolvă însă de responsabilitate morala, subiacentă filozofiei și care face din orice individ centru al universului. Ceea ce gândul câștigă prin această poziționare valorică a moralei față de filozofie pierde sufletul individual prin autoplasarea lui, în caz de problematizare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
După această „blândă certare” aplicată de P.H.L. „eroului” său, îl regăsesc pe Domnul R. un pic mai umil și mai înțelept. A mângâiat abdomenul deja rotunjit al Teodorei și se simte mai liniștit, mai împăcat. După ce și-a imaginat vietatea măruntă din dreptul palmei, s-a îngrozit de gândul spus cu voce tare deunăzi. N-a putut merge mai jos, cu mângâieri, ca altădată. Trebuie să admită că de-acum trupul dragei sale nu-i mai aparține! Da! Gândul egoist al
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
episodul urmăririi de către un necunoscut nu dovedea decât absoluta încredere pe care o acordă iubitului ei, incapabil să aibă vreo umbră de bănuială, atîta vreme cât între ea și el s-a cimentat o „dragoste adevărată”, durabilă, rezistentă în fața agresiunilor mărunte ce vin pe neașteptate (și tot așa trebuie să plece!). 23 aprilie 2007 Am parcurs o bună parte din caietul lui P.H.L. Deși l-a adus pe Domnul R. în situația dificilă de a accepta ceea ce nici nu bănuia, de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ultima pagină a caietului. De fapt, nu chiar ultima. Mai sunt două file lipite de copertă. Nu știu dacă întâmplător sau intenționat. Le dezlipesc ușor cu un cuțitaș. Și iată surpriza: o notă de final scrisă de P.H.L., cu literă măruntă și aruncată grăbit: „Am transcris aceste întâmplări după povestirea bunului meu prieten și fost coleg de liceu - Vladimir Răuțki. S-a hotărât să-mi spună totul când și-a dat seama că boala de care suferea de mai bine de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că pe două pietre e scris același număr, majoritatea sătenilor lucrează la cel mai mare combinat din oraș. Nu-i deci de mirare că și părinții Bărzăunului se numără printre ei. Din această cauză Bărzăunul are în grijă toate treburile mărunte ale casei. Dar asta nu înseamnă că e ocupat tot timpul. Nu. Ba, am putea chiar spune că e liber să facă ce vrea, după ce dă de mîncare și apă la păsările din curte, la porc, la pisică și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că unii oameni, ca Vlad de pildă, sînt măgari! Și chiar spuse încet, ca să audă numai el și plopul lîngă care se oprise: Mulți măgari mai sînt pe lumea asta! Dar dacă l-ar fi luat atunci cineva la bani mărunți să spună din ce motive a tras el o asemenea concluzie, zău că n-ar fi știut ce să răspundă. Îl apucase așa, un fel de furie imposibilă, amestecată cu multă tristețe și trebuia să găsească un vinovat. Eh, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ca foarte necesar pentru întoarcere. Nu-l uitară pe Nuțu, căruia nu i-au trebuit decît două pahare de vin pentru a-și da seama că nu se mai bîlbîie aproape deloc. Au ascuns canistra și alte cîteva lucruri mai mărunte sub niște crengi, după ce s-au asigurat că nu-i vede nimeni și s-au ridicat hotărîți să plece. Nu pe-aici! le-a atras atenția Nuțu cînd a văzut că se îndreaptă într-o direcție nu tocmai bună. Fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se întorsese de la logodnica sa din Piatra-Neamț. Atunci pe ce bază scrisese el articolul și cînd avusese timp pentru așa ceva? Ce oameni, dom'le! În sfîrșit, ce rost mai are acum să mai facem caz de un lucru atît de mărunt, mai ales că în ziar apăruse și fotografia Ilincăi lîngă un uriaș colț de mamut. Bucuros măcar de atîta lucru, Bărzăunul nu mai stîrni scandal, așa cum fusese ispitit la început. Dar era atît de pornit, în primul rînd împotriva cumnatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]