933 matches
-
e o floare... Ne surîdem reciproc și ne despărțim. Sus, în birou, economista mă așteaptă cu formularele în față, pe mapa de lucru. Ce s-a întîmplat cu tovarășul Ștefănescu? mă întreabă ea. L-a apucat brusc o durere de măsele, că abia după ce a luat spirt în gură și i-a făcut sora o injecție s-a mai calmat, spun eu. Economista clatină din cap a compătimire, amintindu-i doamnei Teona de iarna anului trecut, cînd a slăbit cu cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
luat spirt în gură și i-a făcut sora o injecție s-a mai calmat, spun eu. Economista clatină din cap a compătimire, amintindu-i doamnei Teona de iarna anului trecut, cînd a slăbit cu cinci kilograme din cauza durerilor de măsele. Doamna Teona se ridică puțin de pe scaun, scoate picioarele de sub birou, se așază din nou în scaun, apoi ridică încet piciorul stîng așezîndu-l peste genunchiul piciorului drept. Trage sertarul din stînga al biroului, scoate de acolo o țigară, o lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
biroului, scoate de acolo o țigară, o lasă pe dosarul din fața ei, ia bricheta din sertar și începe să o rotească între degete. Cine semnează ca șef al locului de muncă? mă întreabă economista după ce-și termină istoria cu măselele. Eu, îi răspund. Scot pixul din buzunar și semnez formularele la locul indicat de economistă. Să știți, îmi spune economista, că celelalte secții au întocmit de mult formele astea. Mîine e ultima zi cînd mai pot fi predate. Cine mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stomacul, dar mă gîndesc cu groază la un început de gripă și mi-e teamă ca artroza mea să nu-mi facă figura, să-mi înțepenească toți mușchii piciorului, acum, cînd mai am încă mult de umblat. Mestec bine între măsele aspirina, beau cîteva guri de apă și ies. ...am de luat băiatul de la cămin, sfîrșește o discuție Graur cînd îi ajung, un fel de explicație față de ceilalți, că-l văd strîngînd neputincios din umeri. A, uite că m-ai ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ajuns! exclamă Graur cînd mă vede lîngă el. Hai să mergem mai repede. Cobor încet scările, în urma tuturor, înjurînd în șoaptă din cauza unui mușchi care mă doare cînd și cînd, făcîndu-mă să mă poticnesc; o durere ascuțită, asemeni durerilor de măsele, care, după cîte știu din experiența altor zile, cînd am mers mult, e doar începutul; acuși vor începe să mă doară toți mușchii, dar am să-i păcălesc: îi voi încorda și voi merge fără să mișc articulația. "Umezeală mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
minute va ieși schimbul doi și-o să fie aglomerație mare în stație. Mă ridic de pe scaun, bag cutia cu ramul de magnolie în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, fac un pas și tresar străpuns de o durere. Scrîșnesc din măsele, mă sprijin de colțul biroului și-mi răscolesc buzunarele: mai găsesc doar o aspirină, pe care o mestec și o înghit cu o gură de apă. Merg pînă la ușă, mă aplec și ridic hîrtia. Telefonul sună sec, strident! " Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cele două tabere: CDE și Hehalutz. b.d. Marea metamorfoză Toată lumea știe ce este cameleonul, acel animăluț cam urâțel careși schimbă des culoarea pielii, pentru a se descurca mai bine În viață și pentru a nu deveni o gustare pe măseaua unui animal mai mare. Fără prea multă putere de tăgadă, se poate spune același lucru și despre comuniștii români ai Întunecaților ani de Început ai dictaturii proletariatului ce nu a fost, de fapt, decât o dictatură Îndreptată punitiv contra oricui
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În revistele: <<Zorile>> (1-2/ 1972, revista Liceului <Cuza Vodă> Huși); <<Axa>> (revista Liceului din Negrești); <<Debuturi și tradiții>> (Liceul <<Gheorghe Roșca Codreanu>> BÎrlad), cu articolul <<Raid de studii:: de C. Perju; <<Primii pași>> (Școala nr-1 BÎrlad)”. Atingânduși, cu conștiința durerii, măseaua dureroasă a politicii, cenzorul remarcase cu vădită indignare dar și cu profundă mâhnire proletcultistă și un alt „neajuns”: „Unele reviste școlare nu cuprindeau nici un material referitor la evenimentele deosebit de importante din viața politică a țării: Conferința Națională a PCR; semicentenarul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
că tocmai pe el Îl doare la bască de Securitate și securiști, mi-a crescut inima cât efemera cameră conspirativă a locotenentului Constantin Ionescu așa că m-am grăbit să caut o soluție de ejectare a tovului exact ca pe o măsea stricată În pofida faptului că unul din turnătorii săi, „Popovici” m-a caracterizat la data de 20 august 1988, astfel: „Este o persoană corectă, cinstit se preocupă de realizarea sarcinilor de serviciu și are o comportare și poziție corecte. Se poate
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
prea mari poate nu vor vrea. Nu știu ce ai putea să înveți în câteva săptămâni, mie mi-a luat o viață și încă mai învăț...” La dentist „Astăzi mergem la Dentist” anunța Sandra într-o dimineață, „Pe Alfonso îl doare o măsea.” Alfonso, știi că asta este meseria mea, vrei să merg cu tine să mai arunc un ochi pe acolo? Alfonso mă privește trist și dă din cap cu un licăr slab de recunoștință, iar eu constat cu surprindere că meseria
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
că sunt Ortodontistă în Anglia și ședința devine o discuție profesională cu aplicație la dinții lui Alfonso. Miguel are un stil direct și fără ocolișuri și nu se sfiește să-și spună opinia verde-n față, indiferent de efectul provocat. „Măseaua asta nu mai poate fi salvată. O scoatem și gata. Uite, e dusă toată” (ciocănește cu instrumentul în gura lui Alfonso). Simt nevoia să traduc. „Alfonso, măseaua nu mai poate fi reparată și trebuie scoasă, și se mișcă destul de tare
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
se sfiește să-și spună opinia verde-n față, indiferent de efectul provocat. „Măseaua asta nu mai poate fi salvată. O scoatem și gata. Uite, e dusă toată” (ciocănește cu instrumentul în gura lui Alfonso). Simt nevoia să traduc. „Alfonso, măseaua nu mai poate fi reparată și trebuie scoasă, și se mișcă destul de tare deci cred că o să cadă singură de îndată ce-ți face anestezie.” „Anestezie? Cu ac???” „Hai domle, că nu suntem copii. Uite ce anestezic folosim noi. Și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
la fiecare 25 de minute, Jean Marais intră într-o încăierare cu spada ; 5. la fiecare 15 minute, Jean Marais sloboade un hohot de rîs inexplicabil și voinicesc dat capul pe spate, tras palmă peste pulpă, dezvelit pînă la ultima măsea de minte , genul de rîs pe care nimeni n-a mai avut destulă bărbăție să-l încerce de la Errol Flynn încoace. E reconfortant să ți se amintească (mai ales dacă ești încă sub efectul lui ștefan cel Mare) că, în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
când soarele s-a domolit am mers să ne bălăcim în marea învolburată. Seara am ieșit la plimbare prin stațiunea din apropiere, am cumpărat struguri și două caiete pentru jurmale. A fost o zi lâncedă, cu dureri de cap și măsele, dar cu speranța că în continuare vom reuși să ne adaptăm ritmului de vacanță. Ne-am culcat devreme, cu gândul de-a pleca în zori mai departe. La 6 dimineața am strâns cortul și am pornit spre Aghios Nikolaou și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
neputința, frigul, Înnebunitoarele Încolăcituri și interpenetrări ale spațiului cu timpul. Este un obicei bolnăvicios, dar n-am nici o putere Împotriva lui. Poate fi comparat cu mișcarea necontrolabilă a limbii unui om suferind de insomnie care bâjbâie după un colț de măsea În bezna gurii, zdrelindu-se În timp ce face asta, și totuși perseverând. Am cunoscut oameni care după ce au atins accidental un obiect - tocul ușii, un perete - a trebuit să fie supuși unei serii sistematice și foarte rapide de contacte cu diverse
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
steclit numai stele-logostele, răspunde bătrânul clipind șmecherește. M-o miruit el harapu' la scăfârlie, da' și eu când am dat odată cu capu'... mamăă!! Numai surcele i-am fărâmat sărăcia ceea de măciucă, spune el fonf, scuipând cu sânge și câteva măsele. Gheorghiță hâhâie schimonosindu-se de durere: 'Mnetale, bădie Toadere, și când o suna Apocalipsa, tăt a șugui ț-a arde... Și zi așa, că eu dormeam somnul drepților, Măria sa o dat cu cracii-n sus păgânătatea?! Izbândă deplină, moșule! spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și turcii... Și, iaca, sunt sănătos-tun! Numa' sabie leșască n-o apucat, încă, să mă însemne. Vorba ceea: "Soiu' rău nu piere!" hâhâie el. Și-apoi, decât întins pe crivat, afumat și jelit de șăpte bocitoare ce urlă, trag la măsea și nu le stă gându' decât la pomană, mai bine călare, învârtind toporișca, chiuind ca la nuntă, strigând până la ultima suflare: "Pentru Moldova și Ștefan!!! Moldovaaa!!!" Gheorghiță dârdâie încetișor: 'Mnetale ce gândești, bădie? S-or mântui cu rezbelele aistea? Că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nestatornică" a lui Vodă Ștefan. S-a dat înspre îngâmfatul de Mateiaș! " Nu poți sluji la doi stăpâni odată: și lui Dumnezeu și lui Mamona!" a orăcăit el. Iată-mă și "slugă"! se vaicăre Ștefan, de parcă l-ar fi apucat măseaua. S-a iscat o dihonie între Slăviții Palatini, se hărtănesc ca dulăii care au apucat același ciolan: "Care dintre ei e mai mare peste Ștefan și Moldova lui?" Ce-i de colea, să ai "slugă", un "atlet al lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vindecare la plaga! Si! Si! Ospedale per eroico, spune Ștefan, fericit că s-a făcut înțeles. Moltto plaga, se întristează Batista cu mâna pe inimă. Presto, subito! Don Batista medicare, vindecare... Grazie Don Giovanni! îl îmbrățișează cu căldură Ștefan. Grazie! Măseaua! își împunge el apoi cu degetul falca. Dente-molare! Madonna mia!... Dar n-am avut timp, se scuză Ștefan. Turcii-n sus, turcii-n jos!... Când, Dumnezeule?! Acu', la Stambul, e liniște. Ciuma să trăiască! Scoate-mi-o! Lepădare! Capisco?! Eliminare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nimeni, nu-l poate urî mai mult ca mine. Eu am fost, cândva, am fost mare, am fost cineva... M-a decăzut din toate dregătoriile. Ce sunt acum?! Nimeni! Un nimeni tăiat în două, în patru! scrâșnește să-și fărâme măselele. Ai fost Mare vornic. Și nu mai sunt! Și Mare Sfetnic în Sfatul Țării... Și nu mai sunt! Și-i ești cumnat doar... Îi sunt... și n-aș mai fi! De ce atuncea? Pentru că Vodă nu m-a prea avut la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
petrecanie Tiranului! Zilele-i sunt numărate... Dar trebuie să punem umărul, să ne arătăm credința față de domnia ce va să vină: "Să-i netezim cărarea"... Ferește-ne, Doamne, se îngălbenește Negrilă. Isaia, cu fălcile încleștate, șuieră cu patimă, crișcă din măsele să le facă fărâme: Cu ce pohtă am să mușc din el! Lup o să fiu! O să-l sfâșii bucată cu bucată! Să simtă toată durerea! Voi răzbuna toate umilințele! Toate! Să fim cu ochii-n patru, mormăie Alexa. Un pas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de cai! Apoi, la culcare! Harști! Harști! Din goana calului! strigă, luptă, picotește și cască Alexandru. La culcare! poruncește Ștefan. Dormi pe tine! La Orhei, Măria sa... se îndârjește Alexandru. Să vedeți cum a fost... Măăă! Tu ai tras ceva la măsea?! se stropșește Ștefan. La culcare, am spus! și îi întoarce spatele. Tu, Dumo, împreună cu Șendrea, apărați Cetatea Sucevei! S-o țineți cu dinții! îi spune punându-i mâinile pe umeri și privindu-l adânc în ochi. Cu dinții! Or s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am mai pus capul pe-o pernă, spune el cu ochii mijiți și își acoperă un căscat, zâmbind. Ațipesc călare; căluțul știe și mă ocrotește la pas. La Orhei... își frânge Alexandru încă un căscat. Mă, tu ai tras la măsea! Numa' ce-i aruncasem peste Nistru, se slobozește în sfârșit Alexandru, că o sută de tătari obraznici, c-o falcă-n cer și alta-n pământ, s-au înfățișat cu aur și daruri scumpe, înaintea Măriei sale... Nu te-ai lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan, cu ochii pierduți în gol, obsedat, îngână: Dacă nu te lași... și nu te lași... și nu te lași... Dacă lupți... și lupți... Termopile, șoptește Țamblac. Ce tot spui? Mă gândeam... Ștefan duce mâna la falcă, o freacă ușor... Măseaua?... Iar?... Te doare?... S-o ia naiba! Acu și-a găsit! De ce n-o scoți? Parc-am avut timp? Cu turcii aiștea... Doar știi... O s-o scot! O s-o scot!... Noapte bună, Ioane. Noapte bună Ștefane... Dormi puțin, că mâine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la Cité Universitaire, la o doamnă din administrație, româncă de felul ei. A doua zi dimineață am rugat-o pe Xenia să ne însoțească până acolo. Doar știe ce nedescurcăreți suntem! Cu chiu cu vai, zicea că o doare o măsea, a acceptat și, luând cu noi doar o sacoșă cu strictul necesar (bagajele rămăseseră la M.K.), am pornit spre noua noastră locuință. Ajunși la destinație, Xenia n-a vrut să intre cu noi, așa cum speram, spunându-ne că ne așteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]