975 matches
-
Ș-apucă pe iaz la vale, Dar morarul priceput Luă cojocul cel mițos Și mi-l întinse pe jos, Și mai luă și un frâu, Și-o legă de căpătîiu, Și-i dete una-n șele Și o așeză pe măsele. Sacii descărca Și-n coș îi băga Din coș până-n covată, Din covată până sub piatră, De sub piatră Curgea făină curată - Traian se bucura Și pe morar îl dăruia. {EminescuOpVI 301} COLIND Sculați, sculați, boieri mari, Că vă vin colindători
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
casă Puneți masă, 305 {EminescuOpVI 306} Să vie-mpăratu - odată Aducând oștirea-i toată, O sută cinci zeci și cinci În ciubote nu-n opinci, Că cine-n lume se-nnalță Cisme roșie încalță, Cu fețe alese, Cu mânici sumese, Scobiți în măsele. Am vrea să descălecăm, Dară jos pe ce ne dăm, Nu sunt cioban de la oi Să descalec în noroi, Nici niscaiva morari beți Să descălecăm în scaeți, Ci suntem de viță mare, De boieri de lângă mare Unde soarele răsare. Ne
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tine-n casă. Deci stau așa până diseară. N-am știut dacă să-mi mai fac baia, dar până la urmă am făcut-o. N-am știut dacă să-mi spăl dinții. Până la urmă i-am spălat, dar cu grijă la măseaua care mai mult pulsa decât mă durea. M-am îmbrăcat în rochia gris souris. Șase unghii fuseseră deja tăiate și stăteau grămăjoară pe măsuța de toaletă, iar patru mai erau, cu arcul lor subțire și alb, pe mâna dreaptă a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
după cadouri și ne-am sfătuit ce să-i mai luăm lui papa și celorlalți care vor veni de Crăciun la noi. — Darr n-arr fi mai bine să stai acasă? Ești foarrte carraghioasă. Nu te doarre? Mă durea, dar nu măseaua, ci sufletul. Puroiul de la măsea și nisipul din ochi erau îngrămădite și-n suflet. Și cumpărăturile fac foarte bine la suflet. Fiind iarnă, îmi puteam masca obrazul cu o eșarfă. Oricum, trebuia să cumpăr cadouri, nu mai era timp. Nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sfătuit ce să-i mai luăm lui papa și celorlalți care vor veni de Crăciun la noi. — Darr n-arr fi mai bine să stai acasă? Ești foarrte carraghioasă. Nu te doarre? Mă durea, dar nu măseaua, ci sufletul. Puroiul de la măsea și nisipul din ochi erau îngrămădite și-n suflet. Și cumpărăturile fac foarte bine la suflet. Fiind iarnă, îmi puteam masca obrazul cu o eșarfă. Oricum, trebuia să cumpăr cadouri, nu mai era timp. Nu știu ce-a fost în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lucruri pe care le-am subliniat, fiindcă nu le-am înțeles în roman. Întâlnirea cu domnul Mirto, dar mai ales semi întâlnirea cu străinul și clipele petrecute să aleg cadouri m-au făcut să mai uit că aveam puroi la măsea, că mă ustură ochii și că, de dimineață, îmi refuzasem o vizită așteptată în fiecare seară, de două luni, a unui om care mă preocupă de un an încoace. Puțin rău... mult rău. Și totuși, și totuși, și totuși ce-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de la Giurgiu, s-a speriatcând a auzit că am umblat toată ziua prin frig,așa că azi mi-a interzis cu desăvârșire să ies din casă. Îl voi chema pe prietenul Steinhart să te consulte, a zis, dar, din câte văd, măseaua cu puroi e „de minte“, așa că trebuie scoasă, măselele astea nu folosesc la nimic, aduc numai necazuri. Și mintea la fel, i-am replicat, pentru că eram tare posomorâtă. Să ne gândim puțin, aveam toate motivele să fiu așa: mă simțeam
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
umblat toată ziua prin frig,așa că azi mi-a interzis cu desăvârșire să ies din casă. Îl voi chema pe prietenul Steinhart să te consulte, a zis, dar, din câte văd, măseaua cu puroi e „de minte“, așa că trebuie scoasă, măselele astea nu folosesc la nimic, aduc numai necazuri. Și mintea la fel, i-am replicat, pentru că eram tare posomorâtă. Să ne gândim puțin, aveam toate motivele să fiu așa: mă simțeam tot rău, tot ca și când aș fi avut praf în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pentru că se aprinde iute. Dar nici milă n-a avut de un om nedeprins cu sabia. Într-un fel a fost totuși scrimă crimă în numele onoarei. Papa mi-a pus Collir în ochi, nu m-a durut. Nici de scosul măselei nu mi-e frică. De altfel, acum sunt metode, mi-a spus papa, prin care-ți adoarme dintele, îți amorțește falca, și totul e fără chin, chiar dacă pe urmă, când se trezește locul adormit, revine și durerea. Papa m-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la 5. Părinții, din păcate, sunt tocmai atunci plecați într-o vizită. Aștept răspunsul dumneavoastră cu nerăbdare, Iulia Margulis Funda de la semnătură a ieșit cam boțită, semn că nu sunt în toane bune. N-o să-mi plâng de milă: ochii, măseaua care trebuie scoasă, les règles, curățenia care nu se mai termină, ba parcă abia începe, fiindcă abia acum e sub comanda mamei, și visul urât. Dar, cum am scris biletul, cum m-am liniștit. Și, cum a venit Nicu la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
chef să mă vadă, dacă n-a putut s o facă atunci când a vrut el, sau poate mă pedepsește că nu l-am primit. Trebuie să tac și să aștept, muncă între toate nesuferită. Totuși o veste grozavă: puroiul de la măsea s-a spart singur, după ce am tot făcut gargară cu ceai de mușețel, am început să mă dezumflu, iar papa a zis că mai amânăm scosul măselei. Și cu ochii e mai bine, iar de ochi chiar am nevoie, ca să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și să aștept, muncă între toate nesuferită. Totuși o veste grozavă: puroiul de la măsea s-a spart singur, după ce am tot făcut gargară cu ceai de mușețel, am început să mă dezumflu, iar papa a zis că mai amânăm scosul măselei. Și cu ochii e mai bine, iar de ochi chiar am nevoie, ca să termin romanul. Dar mă ocup prea mult de mine, nu-i semn bun. Mai bine să văd de pregătiri. Împodobirea bradului îmi ia cel mai mult, o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și o ducea din când în când la gură, scoțând apoi un icnet de parcă s-ar fi ars. Cât despre portar, ațipise, și Nicu îi admiră îndelung nasul borcănat și roșu. Ciudat, vizitiul n avea nas roșu, deși trăgea la măsea, iar portarului, care nu punea gura pe băutură, nasul i se înroșea imediat. Una din ultimele preocupări ale lui Nicu era să studieze urechile și nasul oamenilor care, toate, i se păreau foarte caraghioase, iar dacă te uitai la nea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
născut la gura sobelor din peșteri. Morala poate fi un pilon al metafizicii. Iisus - această mare bornă a iubirii. Nici zeii nu mai au liniștea de altădată. Se trezesc, probabil, din când în când, cu câte un satelit dezafectat printre măsele. Cerul ne monitorizează? Ori ne considerăm noi prea importanți? Cerul rămâne speranța tutelară a condiției umane. Sisif spera într-o erodare a muntelui. Există și mituri care au crescut din erori. Deși compromis de Eva, mărul rămâne totuși în topul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sunt preoții. Ne dau la biserică vinul cu lingurița. Impostura transformă idealurile în lozinci. Piedicile și îmbrâncelile intră în scenariul oricărui succes. Suntem gârboviți de suspiciuni. Omagiul canibalilor : „ vai ce om bun a fost ” ! La eschimoși, după ce îți cade prima măsea, semenii te duc pe banchiză și te abandonează urșilor. La noi, te ucid civilizat, în rate. Printre metamorfozele moralei, se află și transformarea impecabilă a binefacerii în măgărie. Neutralitatea poate fi anticamera imoralității. Există și o răscumpărare prin umilință. Coroana
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ar putea spune că între imperiul cratiței și glezna femeii s-a produs vreun emancipat divorț. Există și uși care nu duc nicăieri. Pesimistul este adesea un om alungat de la masa optimiștilor. Multor rumegători de neant le scapă metafizica printre măsele. În junglă, ca și în societate, domină forța. Diferența e că animalele nu ascund acest lucru. Cenaclul era mixt : unii talentați, alții nu. Presa popularizează cu vehemența urâtul. Oare așa suntem? Ori acolo vrem să ajungem? Lumea se clatină pentru că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dimineața cât și seara, cu excepția zilelor în care se îmbăta; cel mai probabil sâmbăta și duminica. Și totuși, avea o dantură perfectă. Dezvelindu-și dinții albi și fără carii, de multe ori, când nu avea tirbușonul la îndemână, desfăcea cu măselele capsele de la sticlele cu bere fără nici o problemă. Avea și un fel specific de a discuta cu cineva. Nu se uita niciodată în ochii interlocutorului, pentru simplul fapt că, atunci când discuta cu o altă persoană, ticluia câte o poveste care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu o lumânare aprinsă, și i-o puse în mâinile încrucișate pe piept. ...Din senin, în văzduh se descătușă o vijelie... o dezlănțuire de stihii, cum nu s-a mai văzut. Anton închise ochii strâns... strâns până la durere, scrâșnind din măsele să crape, înnăbușindu-și cu pumnii în piept un geamăt. Când deschise ochii, moarta avea pleoapele coborâte, cu genele lungi întoarse, strivind ultimele lacrimi pentru totdeauna. Pe buze încă-i mai pluteau ultimele cuvinte... „Îți mulțumesc... să ai grijă...!“ Pe față
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
iar babele prin dosul porților își făceau cruce... Tudor, când își desprinse privirea de pe norul de praf, din depărtare, și deschise pumnul, în palmă ținea un firicel de floarea „nu-mă-uita“. - Bine, bine, dom‟șorule... om mai vorbi noi! crișcă printre măsele Lisandru, și se grăbi să intre în crâșmă. „Sî duci să-și înece în rachiu rușânea..!“ șopteau gurile pizmașe, în urma lui. Și, pătruns de ură, care-i intra încetul cu încetul în inimă, în tot trupul, dar și acoperit de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de tutun se lățea în aburi groși deasupra meselor; sătenii își lungeau gâtul, către cei doi. Flăcăul simți că i se clatină lumea sub picioare. În ochii lui scăpără o căutătură ciudată... sălbatică. - Nu, nu mai pot! ..scrâșni el din măsele, cu aburii băuturii suiți la cap... Di ci să bagă dom‟șoru Tudor întri noi...! Anuca tot a me‟ a să cie... să știu, că fac moarti di om! ..mârâi el cu ochii însângerați ca la câine turbat. În crâșmă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la liniștea din adâncuri... Este cumva curios că, pentru astfel de furtuni sufletești, nu s-a născocit până acum și vreun tratament medical alopat, care să se prescrie. Ar fi fost, într-adevăr, nostim! Amărăciunea este întocmai ca durerea de măsea, care, deși provine de la un mădular atât de mic și ascuns cu totul vederii celorlalți, naște dureri suficient de puternice, încât cu greu le poți trata cu indiferență multă vreme. Dacă, pentru mulți alții, alinarea suferințelor spirituale ar fi fost
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mor, sau se întâmplă cum vreau eu să se întâmple! Trebuie să mă gândesc atent la asta. Ah, fir-ar să fie, ce neconfortabil mă mai simt: văd c-a început să mă tot chinuie și o durere nenorocită de măsea! Îmi vine s-o scot din gură și s-o azvârl cât colo! Oare cui să-i mai spun și despre asta, oare cui?! Deja mi s-a făcut mult prea lehamite de viața asta, așa cum este ea acum! Ah
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu-mi place să fiu băgat în oala celor care te-ar viola. Zău așa... Sima se sculă deodată în picioare și, uitând de tavan, se lovi în creștetul capului. Zdruncinat peste măsură, probabil că văzuse stele verzi. Scrâșni din măsele și, mai puțin impulsiv decât ar fi fost fără să se fi lovit, strigă totuși ca turbat: Pe nevasta mea, mă? Ferească sfântul să aud eu una ca asta... Vezi că mai ai nevoie de cap - îl sfătui părintește Iozefina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-o învățătoarea, la auzul exemplului meu, numai la dentist o mai văzusem. Atunci, pentru prima oară am înțeles ce înseamnă a rămâne ca la dentist. Dar învățătoarea era pe mâna unui dentist ciudat. Omul cu spaima de clește care scotea măsele o lăsase parcă, pe scaun, cu gura căscată, dar uitase să vină și să-i spună măcar să ia o pauză de căscat, c-o s-o doară fălcile, nu de alta. Când am ajuns acasă, aveam să aflu că exemplul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
negru, dar cu părul alb. La început, după ce se asigura că doamnele s-au așezat în formație, domnul îngâna misterios, ceva în genul îîîîîîîîîî, ăăăăăăăăăă, îîîîîîîîîîîî, eeeeeeeeeeeee, dar cu un fel de suferință, ca și cum l-ar fi apucat durerea de măsele. Ridica apoi mâna dreaptă în aer, după care începeau și negresele să mormăie, de parcă ar fi vrut să-l imite pe domn. Brusc, domnul se supăra, făcea o mișcare ciudată, cu aceeași mână, și mormăiturile încetau. Mormăia apoi el singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]