2,300 matches
-
Erau deja pregătiți pentru bunicul, când s-ar fi întâmplat să moară, desigur el întâi, pentru era mai în vârstă ca bunica. În cea de-a treia cameră dinspre stradă, a văzut pentru prima dată icoanele. Erau așezate pe o măsuță, în colțul dinspre răsărit, sprijinite de peretele pe care două ferestre priveau continua curgere a Dunării spre mare. Păreau două uriașe tablouri din care o priveau chipuri cu o expresie severă, dar cu ochi plini de adâncă tristețe. Și mâinile
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
fabrică. Tot nu ne plătesc comuniștii ăștia așa cum trebuie!“ Își aduse aminte Antonia. A încălzit laptele muls aseară, a pus două linguri mari din lemn într-o farfurie de pământ și aranjă capacul de lemn pe care răsturnase mămăliga pe măsuța cu trei picioare pe care a pus-o în mijlocul odăii. -Fă, Antonia aranjași masa?! -Da, bărbate! -Pune-ți și ție și vino lângă mine . -Eu îmbucai câte ceva. -Mănâncă tu bine, că pleci la câmp ... ! Carol, după ce tăie cu o ață mămăliga
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
te iubesc toată viața! Ilinca plecă debusolată. Ajunsă în cameră, stătu puțin să își revină, pe pat. “Nu știu ce să mai cred. Gicu, se preface sau chiar s-a reîndrăgostit de mine?” Își scoase telefonul din geantă să-l așeze pe măsuță, lângă pat. Văzu că are un mesaj.” Noi suntem bine! Te iubesc, Ilinca! Semneaza: Ștefan”. “O, Doamne, Ștefan, numai tu mă poți scoate din această stare, îți mulțumesc!” spuse ea. Merse la baie își făcu toaleta de seară, se schimbă
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( V II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346451_a_347780]
-
cărui flori aruncă o mireasmă gratuită și binevenită. Un motan și-a găsit un culcuș într-o galeată de plastic, tot la umbră, sub un salcâm și toarce acum a lene. Este trecut de amiază. În interiorul acestei colibe, la o măsuță, un băiețel, de vreo 10 anișori, scrie ceva. Își face temele. Un radiou găsit pe la gunoi, aruncat de oameni cu bani, transmite muzică dance. Băiatul, cu piciorul drept, bate tactul, ținând măsura pe tobe. Radioul este alimentat de la o baterie
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
o bucurie micuței oltence, care nu-și mai încăpea în piele de bucurie. Intuind graba călătorilor șeful stației dă plecarea trenului, ridicând stegulețul. Două șuiere scurte și trenul se pune din nou în mișcare. Revistele și ziarul zac abandonate pe măsuța de lângă fereastră. -Am intrat și-n împărăția Oltului, spune o femeie căscând. Peisajul este bine-nțeles tot câmpie, iar apa galbenă a Oltului se târaște printre sate, să ajungă la Dunare. Trenul parcurge rapid o pădure care foșnește puternic și
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
pe pernă, într-o lentoare caniculară ce-mi aspira până și aerul pe care doream să-l simt inundându-mi plămânii. Astfel, după ce toți ai casei s-au dus la culcare, mi-am scos cu grijă scaunul din paie din fața măsuței unde se odihnea telefonul și l-am tras în curte, într-o liniște deplină. M-am tolănit într-o poziție comodă, cu spatele rezemat de spătar și am ridicat ochii către acel cearceaf al naturii care ne acoperă pământul. De
NOAPTEA STELARĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348314_a_349643]
-
ochii, observă că totul era schimbat. Camera cu draperii grele de culoarea rubinului accentua nefirescul locului iluminat difuz de lumânări mari, albe. Era amețită. Capul îi vâjâia ca o furtună furioasă. Se ridică, greu își găsi echilibrul. Se sprijini de măsuța plină de farduri, privind în oglinda ovală. Delira ori avea febră, altfel nu-și explica imaginea reflectată. Și-a pipăit obrajii, fața...corpul, rochia de purpură...Ceva nu era în regulă cu medicamentul. Femeia din oglindă nu avea mai mult
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
contur. Mă înfiorau a tristețe. Între timp soția ne-a adus în farfurioare de cristal dulceață de prune umplute cu sâmburi de nucă. -V-am adus și baclava, ne-a atenționat Tina, punând o tavă de alamă încărcată de prăjituri pe măsuța din sufragerie. -Nu trebuia să vă deranjați! -Nu este nici-un deranj, a replicat Tina. E o plăcere să fii din nou, în casa noastră. Mă duc să vă aduc și două pahare cu apă. -Îmi amintesc ... cu mulți ani în
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
toate cele. Gata, predau bărbăția și mă duc să mă confrunt cu medicul de familie! Ajung la cabinet. În sala de așteptare găsesc vreo cinci nefericiți. Stau cuminte și aștept la rând făcându-mă că citesc o revistă luată de pe măsuța de lângă acvariu din s.d.a. (sala de așteptare). Pic, pic, pic! De pe frunte mi se preling picaturi care cad pe revistă. Pic, pic, pic... Picătura românească! Trece o oră jumate de așteptare... Medicu' palid iese din cabinet, blazat, obosit, plictisit
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
nu găsi nimic în cameră care să poată fi folosit, ieși să roage o asistentă să-i dea ceva adecvat. Reveni în rezervă cu o vază din sticlă groasă, cu modele rombice. O umplu cu apă și așeză buchetul pe măsuța din cameră. Nu se putu abține să nu mai miroasă pentru ultima dată acei trandafiri. Deja se simțea mirosul lor în cameră. Ștefan privea cu interes accidentata. Era o copilă în fapt, care nu avea decât douăzeci și trei de
FRAGMENTUL 4 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345288_a_346617]
-
abia așteptam să ajung, să îmi alin supărările cu zâmbetul mamei și cu înjurătura caldă, de bun venit, a tătălui... Plăcintele sfârâiau în cuptor, cozonacii dădeau afară din formele negre, sarmalele bolboroseau sub capacul de tuci și florile tronau pe măsuța din hol, mereu altele , mereu ale altui anoptimp; mama știa cât le iubesc și mergea pe la vecine (care aveau grădini) și le striga veselă și mândră: - Hei, care aveți mâna mai largă să-mi dați niște lăcrămioare și narcise, că
O VIAŢĂ ÎNTR-O CLIPĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345332_a_346661]
-
bine aminte, după ce am venit de la sfânta biserică, unde m-am grijit pentru sfintele Paști la părintele Cezar, am luat un caiet de dictare și m-am dus sub umbra unui cireș înflorit din grădină, unde-mi pusese bunica o măsuță pentru scris temele pe care mi le da învățătoarea Petruța Titilică. În jurul meu era atâta lumină, iar zumzetul albinelor mi se păreau că-s un cor minunat ce-l întâmpină pe Iisus Christos, mă făceau să zâmbesc fericit. Printre butucii
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
somn băiatul auzi chemarea și deschise ochii speriat. Bezna îl învăluia și, răsucindu-se buimăcit, căzu pe podea. - Ștefaneee!... - răzbătu de afară aceeași voce bărbătească. - Cine o fi la ora asta, că doar nu este dimineață!? Ștefan aprinse lumânarea de pe măsuța de la capul patului. O lumină firavă inundă cămăruța, apoi tânărul aprinse lampa din cui. - Ștefane!... Trezește-te odată, Ștefane, că mă prind zorii zilei și am o vorbă doar să-ți spun! - Cine îmi strică odihna în miezul nopții? - și
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
volumul "Bucovina - plai de basm și dor" ) Ionuț dormise bine în dimineața aceea. Dar se trezi, se spălă pe ochi, atâta cât îi lasă pe copii inima să se spele, gustă câte ceva din bucatele puse de bunica pe prosopelul de pe măsuța din odaia-bucătărie, apoi se furișă afară din casă, să vadă ce se petrece nou pe ulița care trece prin toloacă. Făcea acest lucru în fiecare zi, mai ales când mare lucru nu avea de făcut pe lângă casă. Ieșea pe uliță
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
pervaz, un fel de priză de contact. Din acest punct, lucrul a continuat în interior. Au întins firul de-a lungul părții de jos a peretelui și l-au trecut, prin geamul ce dădea spre camera din mijlocul locuinței, până la măsuța din colț, lângă sobă. Măsuța din lemn negru cu încrustări, sprijinită pe trei picioare subțiri, cam șubrede, servea doar ca decorație. Era acoperită cu o fețișoară de masă albă, croșetată, pe care odihnea o vază cu flori din hârtie creponată
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
de contact. Din acest punct, lucrul a continuat în interior. Au întins firul de-a lungul părții de jos a peretelui și l-au trecut, prin geamul ce dădea spre camera din mijlocul locuinței, până la măsuța din colț, lângă sobă. Măsuța din lemn negru cu încrustări, sprijinită pe trei picioare subțiri, cam șubrede, servea doar ca decorație. Era acoperită cu o fețișoară de masă albă, croșetată, pe care odihnea o vază cu flori din hârtie creponată. Dar în acea zi, vaza
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
cam șubrede, servea doar ca decorație. Era acoperită cu o fețișoară de masă albă, croșetată, pe care odihnea o vază cu flori din hârtie creponată. Dar în acea zi, vaza a fost luată de acolo, iar locul de cinste pe măsuță l-a primit de atunci o lădiță cu laturi din lemn vopsite roșu, cu partea din față tapisată cu o țesătură bej-lucios și cu un buton negru în colțul de jos, pe stânga. Spatele lădiței era acoperit de un carton
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
Dar atunci, în anii '50, propagandă sau nu, Difuzorul a reprezentat pentru mine și cu siguranță pentru mulți alții, copii sau adulți, o fereastră deschisă către „lumea mare”, de dincolo de limitele orășelului nostru. Firele trase de la stâlpul din stradă până la măsuța de lângă sobă aduceau în mod miraculos până chiar în camera mea, un întreg univers de sunete. Sistemul consta într-o rețea ce lega studioul și aparatura stației de radioficare locală de aproape toate casele orașului. Peste un timp, rețeaua avea
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
Însă adevăratul Teatru radiofonic sau „Teatru la microfon” era transmis seara, de vreo două ori pe săptămână. De-a lungul anilor am urmărit cu pasiune emisiunea ce mi-a devenit o adevărată hrană sufletească. Ascultam vrăjit, cu coatele sprijinite pe măsuța șubredă, ce se cam legăna uneori, a difuzorului. În serile de iarnă, eram cuprins și de parfumul îmbătător al cojilor de portocale puse la uscat într-o tăviță, între sobă și perete. Dacă întâlnirile cu teatrul adevărat, de obicei la
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
luni, într-o sâmbătă seara de sfârșit de aprilie, am părăsit Suceava pentru totdeauna. Locuința de pe Cetății nr. 6, în așteptarea noilor locatari, fusese deja golită de mobile. Doar în camera din mijloc, fosta mea cameră, lângă sobă, pe aceeași măsuță șubredă cu trei picioare, rămăsese credinciosul prieten ce mi-a însoțit și îmbogățit anii copilăriei și ai adolescenței, bătrânul nostru Difuzor. Fie-i memoria binecuvântată! ------------------------ Sursa: Bucovina literară • 3 - 4 (313 - 314), martie - aprilie 2017 Beni BUDIC Petah Tiqva, Israel
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
iritare și își luă o bluză albă subțire, cu mâneci până la cot și un pantalon sport scurt. Auzi o bătaie ușoară la ușă. Credea că a și apărut Gloria dar era ospătarul care aducea cele comandate barmanului. Aranjă totul pe măsuța din cameră și ieși la fel de discret cum intrase. Ștefan închise ușa ce ducea spre dormitor și se așeză într-un fotoliu aruncând o privire spre imaginile difuzate pe televizor. Era un program de știri meteo. Se anunțau și în continuare
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
deasupra pe vârfurile talazurilor purtate în larg, ca apoi să se aștearnă liniștea și pacea peste întreaga întindere de apă. Așează asupra sufletului meu liniștea măcar pentru o clipă. Ce va urma nu va mai conta. Ștefan lăsă paharul pe măsuță, o prinse de mână și o privi cu insistență. Descoperise o Gloria incredibilă, necunoscută lui până acum. Credea că știe multe despre ea, dar că este o romantică incurabilă și la această vârstă nu s-ar fi gândit niciodată. O
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
într-o femeie deosebită. Doar să întind mâna și să o cuprind pentru a o aduce lângă sufletul meu, să-i savurez delicatețea, să-i admir frumusețea și pentru a-i gusta aroma fructului copt și plin de savoare. Ocoli măsuța, se apropie în genunchi de fotoliul ei și-i cuprinse picioarele cu brațele. Îi sărută genunchii, apoi urcă cu sărutările pe pulpele dezgolite de poalele rochiei ce se ridicau tot mai sus cu ajutorul mâinilor sale dibace. Femeia trăia din plin
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
Pa! Cei trei se țucară pe obraz, ca buni prieteni ce se considerau, luându-și la revedere. După plecarea lui Ștefan, Gloria merse să vadă dacă nu cumva i s-a răcit ceaiul. Era încă destul de fierbinte. Se așeză în fața măsuței și își unse cu miere și gem câteva feliuțe de pâine. Dalia, în pat, continuându-și lectura, asculta cum ronțăie mamă-sa feliile crocante de pâine și cum soarbe zgomotos din ceașca cu ceai fierbinte. O privea distrată cum își
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
sticlă cu țuică galbenă, pe care era o etichetă cu inscripția: produsă în 1995. A deschis ușa barului a scos sticla și și-a turnat un păhărel din licoarea bahică. Cu paharul în mână s-a așezat în fotoliu la măsuță în așteptarea cinei comandate. Nu peste mult timp Violeta, roșie în obrajii, a intrat în cameră cu un platou în mână, pe care se găsea mâncarea acoperită cu un capac sub formă de clopot. -Gata, am adus, ce mi-ați
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]