1,211 matches
-
whisky se revarsă problema supraviețuiriiri iar capul Îmi zvâcnește ca curu. A fost o Întrunire ca dracu de nebunească aseară la masoni, mai ales cu Bladesey, puțoiu ăla mic și sonat. O să se simtă rușinat ca curu În dimineața asta. Mațele-mi sunt unsuroase, iar cantitatea de condimente din râgâielile mele și arsura din stomac Îmi sugerează că un curry foarte iute s-a alăturat cândva Învălmășelii. Răsfoiesc câteva hârtii de pe birou, cercetând din nou declarațiile martorilor. Toți au văzut absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ca desert, completate de o cafea tare Într-o cană de plastic. Mă scapă de gustul de șampanie ieftină a lui Clell, care s-a contopit cu bi-carbohidratul pastilelor lui Lennox formând o apă de wc corozivă și Înțepătoare În mațele mele. Râgâi. — Se pare că i-am adus cu picioarele pe pământ pe vagabonzii din gruparea aia new age Robbo. Rahatul ăla de Comunitate Sunrise sau cum și-or spune, Îmi zice Ray. — Mă fut, era și timpu Ray. Chestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
afară la Links-ul Întunecat ca să mă orientez. E nouă fără un sfert și o să Întârzii la Întâlnirea cu Bladesey. Țâșnesc și mă duc Înspre centru Într-un taxi condus de un tip pe care-l cunosc vag de la0000000mănâncă0000 Mațele Îmi ghior00000000mănâncă0000or iarăși de foame și tocmai am fost la rahatu ăla de 000000000000000000mănâncă000000000000000000000000dar mă Întâlnesc cu Bladesey la cârciumă și iau o 000000000000000000000000000 la Blazer, unde Bladesey e și el un pic mato00000000000 mănâncă000000000and o plăcintă cu friptură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o să aranj 000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000 0000 toate gândurile astea și toate zvârcolirile astea cu care explorez Împrejurimile Încep să fie dea rezultate. Învăț o grămadă despre mine. Nu-s chiar atât de multe de aflat. Trăiesc În mațele Gazdei mele. Am un corp alungit, ca un tub puternic, adaptat mațului Gazdei mele. Este Într-adevăr ironic că eu se pare că nu am un tract alimentar numai al meu și totuși trăiesc În cel al stăpânului meu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și toate zvârcolirile astea cu care explorez Împrejurimile Încep să fie dea rezultate. Învăț o grămadă despre mine. Nu-s chiar atât de multe de aflat. Trăiesc În mațele Gazdei mele. Am un corp alungit, ca un tub puternic, adaptat mațului Gazdei mele. Este Într-adevăr ironic că eu se pare că nu am un tract alimentar numai al meu și totuși trăiesc În cel al stăpânului meu atât de generos. Solexul formează principalul punct de contact Între Mine și țesuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de a ne uni sufletele... de a le contopi... de a deveni una cu identitatea noastră universală... mult mai bine decât destinul amar și singuratic despre care am crezut că mă așteaptă contopirea asta, aici, În vastele tunele care sunt mațele Gazdei mele, cele două organisme ale noastre sunt proporțional prea departe unul de celălalt pentru ca el să ne considere pe noi, amărășteni ce suntem, vreun pic egali. Nu, gagiul ăsta cumsecade nu crede despre noi decât că nu suntem altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
unul de celălalt pentru ca el să ne considere pe noi, amărășteni ce suntem, vreun pic egali. Nu, gagiul ăsta cumsecade nu crede despre noi decât că nu suntem altceva decât o infecție: paraziți care se hrănesc cu conținutul biliar al mațelor lui. Suntem atacați. Pe lângă mâncarea, suntem bombardați cu chimicale corozive. Dar noi o iubim pe Gazda noastră. Da, așa e. Pentru că trebuie să-l iubim. Cum am putea să nu-l iubim mai mult decât pe noi Înșine nenorociții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
după ce l-ai lepădat cu cruzime pe partenerul meu, Celălalt? Făptura aceea de o frumusețe sublimă, sufletul cel mai pur, care avea Încredere În tine, Gazda noastră, care n-a vrut să se țină cu dinții de viață, aici În mațele astea pline de gaze care pot exploda. Sufletul care a crezut că ai cele mai inocente intenții față de Celălalt, la fel cum avea Celălalt față de toți ceilalți din lumea aceasta a noastră. Durerea mea Durerea mea Un blestem aruncat asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
suntem amândoi matinali. N-am putut să trag la aghioase, așa că și eu sunt. Dacă măcar aș putea dormi, dar noaptea Îmi răsună-n minte voci și apoi Încep să mă gândesc la chestia aia dinăuntrul meu, care Îmi mănâncă mațele. Prea multe atacuri de anxietate noaptea. Mi-aș dori să fie zi douăzeci și patru de ore. Nici Gus nu prea doarme bine, iar acum, de când cu promovarea, și mai puțin. Amândoi vrem să fim văzuți devreme la serviciu. Eu uneori Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
indecența. Pacienții văd și vin. Se face vadul. Dar noi trebuie să revenim la inegalitatea de șanse de afirmare și dezvoltare. Înveți vreo zece ani, mai mult deci decât un dințolog, umbli cu degetele prin tot felul de cleiuri și mațe, diseci babe din bazine cu formol, ca să te faci în cele din urmă ginecolog. Sau chirurg. Și vrei, ca tot omul, să-ți faci vad la cabinet. Poți oare să nu pui perdele la camera cu ecograful endovaginal, ca să vadă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
pentru naivi: Libertate, egalitate, fraternitate, frumos sculptată în piatră - asta îi mai descurajează pe năvălitorii de operetă. Toată lumea se oprește. Tace. Așteaptă. Nici un zgomot. Iar la un moment dat, primarul iese. Își drege vocea. Se vede că spaima îi strânge mațele. E frig, dar el își șterge fruntea, după care începe brusc să vorbească. Întoarceți-vă acasă! le spune. — Îi vrem, răspunde o voce. — Pe cine? întreabă primarul. — Pe ucigași! spune o voce, alta decât prima, reluată imediat, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în două - povestea Vasea înăuntru și toți, inclusiv cei doi călugări, îl ascultau neclintiți. Am descălecat, m-am apropiat de el: încă mai sufla. Atunci i-am înfipt sabia în burtă, i-am despicat-o și când i-am scos mațele, din ele s-a rostogolit în zăpadă ordinul „Sf. Gheorghe” cu eșarfă și vreo trei nasturi. Lupul dracului, de flămând ce era, îl mâncase pe bietul Korolev cu uniformă cu tot! — Bună ziua! - spuse atunci pan Bijinski, ce intrase neobservat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
le vedeau moldovenii noștri, care nici n-apucară să pună piciorul pe mal, că liota de copii ai creștinului tăbărî asupra bărcii cu o bucurie pe care noi azi, în condițiile eradicării flagelului al cărui efect principal constă în chiorăirea mațelor, am pierdut-o pentru totdeauna. în principal, doi dintre copii aveau osebite aptitudini în zărirea, sortarea și înșfăcarea exemplarelor mai mari: un băiețandru de vreo 12-13 ani care sărind de departe în barcă, observă încă din aer somnul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cuvinte auzite: „Capitolul întâi. Facerea lumii. La început a făcut Dumnezeu cerul...”. Apoi se trezi. Episodul 166 VISUL BĂTRÂNELULUI TOTO în culcușul său zdrențuit de sub scara ce ducea la catul întâi al stabilimentului signorei Maxima, bătrânul Toto, făcut covrig, cu mațele chiorăindu-i de foame, visa că era senator roman. în adâncurile sufletului său, Toto știa că ar fi fost exagerat să se viseze printre senatorii de frunte ai Romei, așa că se făcea că era printre senatorii de mâna a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vinul - Îl Îndreptam spre brăcace, apoi scuipam, o dată, de două, de trei ori: rămasul În gură nu-mi plăcea: era acru - Îmi plăcea că-i plăcea lui Moș Iacob. Umpleam brăcacea, vărsam Înapoi În poloboc ce rămăsese pe chișcă, scoteam mațul, băteam vrana la loc. Urcam la lumină și la căldură, ținând brăcacea cu amândouă mâinile, „de subțiori”. - S’ trăiești, băi’țălu moș’lui... Moș Iacob așeza „țăharca di titiun” deja răsucită, dar neaprinsă, pe capacul tabacherei, pusă alături, pe truchină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ochii mei, bombîndu-se exagerat la lumina străzii și apoi se va topi În Întuneric... MÎinile și picioarele vor dispărea și ele, rămînd În urmă-i doar o scobitură adîncă ca o groapă fără fund... Aveam impresia că În loc de pantofi poartă mațe de pește Înghețat. Dar să mai așteptăm vreo jumătate de oră. Dacă așteptările Îmi vor fi Îndreptățite - și n-au nici un motiv să nu fie -, Își va face apariția și silueta de dincolo de perdele. Pe ea o pîndeam din alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de grădiniță și alte chestiuni de soiul ăsta... Zeci de lanterne roșii În fiecare seară... Ce-ai zice de niște rămen ? Sau cîrnați ? Ți-ar pica bine un saké cald ? — Nu te mi amăgi! Scopul cîrnatului nu este doar umplerea mațelor, spuse cel mai În vîrstă dregîndu-și glasul și scuipind. Ce-i mai bun de vînzare e dincolo de tejghea... Știi ce se află dincolo de despărțitura din autobuz ? Un dispozitiv fantastic... o pernă de șezut cu o gaură În mijloc... — De ce? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-se. Era mult, mult fum. Alexe expunea sec, imperturbabil, concluzii. Nina amplifica comentariul, turna încă puțină mocirlă, se juca cu oamenii, cu vorbele. Cât sublim poate să existe, la urma urmei, o asigura ea! Și cât sublim? Și cât? Dincolo de mațe și interese meschine, îi preciza Alexe. Era fum, fum, abia se mai putea respira, Carmina nu deschidea fereastra din pricina țânțarilor, ar fi inundat încăperea cu sculele lor agile, țiuind strident, de la vecini se auzea aceeași melodie sufocantă: În pădurea deasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câteva săptămâni anonimatul convenabil al Întâlnirilor noastre Începea să-mi fie pe plac; Încetul cu Încetul, am Învățat să intensific această impersonalitate - și, spre surprinderea mea, lucrurile au Început să meargă destul de bine. Până Într-o vineri, când am auzit mațele Dorei chiorăind. Între timp trecuseră câteva luni de când ne cunoșteam și ne obișnuisem unul cu celălalt destul de mult, după cum era de așteptat Într-o relație ca a noastră. Normal, nu era nimic neobișnuit În sunetele acelea emise de sub cămașa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bucătarul, deși locuia de mult În Istanbul, nu-și amintea nimic despre istoricul străzii. — Doar câteva din familiile istanbulite cele mai vechi au rămas În locul În care s-au născut, a explicat bucătarul cu un aer autoritar, Începând să scoată mațele unui macrou imens și să-l curețe. Orașul a fost odată atât de cosmopolit, a continuat bucătarul frângând șira spinării macroului mai Întâi deasupra cozii și apoi sub cap. Aveam o groază de vecini evrei. Aveam și vecini greci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
plâns. Nu pentru morții de la revoluție, vă dați seama. Nici pentru cei de la mineriade. Lor să le fie țărâna ușoară. Drama lui Iliescu a fost pierderea puterii, mai întâi în stat, apoi în partidul pe care l-a moșit din mațele vechiului PCR, via FSN, FDSN, PDSR. Atunci a ridicat pumnul muncitorește, a acuzat cabala și a invocat consecvența politică necesară. Și a pierdut lamentabil în fața „prostănacului“ Geoană, cu 500 de voturi la o mie. Timp de o lună a meditat
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
dizolva într-un moment propice alegerilor anticipate. Și cu un premier pe care, în ultimă instanță, să l poată revoca. Dar până-n primăvară, între oameni și palate, puțină liniște. Bine că vine iarna. Conflictul politic, înghețat... DINOZAURUL CU ÎNCURCĂTURĂ DE MAȚE Ce bine că există PSD! Ce ecou catastrofal ar face vocile răstite din coaliția de guvernare dacă de partea cealaltă nu s-ar lovi de un perete moale ca o pâslă. Cum ar fi dacă peste fiecare schimb de replici
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
prin câte-un sindicalist de partid ca senatorul Rădoi. Și cam asta-i toată opoziția PSD. Partidul nu funcționează pentru că ghemul de interese și conflicte intestine nu poate fi nici tăiat, nici deșirat. Stă așa, mortal ca o încurcătură de mațe. EPIDEMIA DE PROSTIE Mai întâi să vedem faptele, apoi cum sunt ele denaturate. Apoi cum sunt exploatate politic, ca să iasă „un ce profit“. Indignarea nu ne prea ajută, resemnarea nici atât, înțelegerea da. Descifrarea. Rândul viitor am putea fi imuni, sau
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
nici chiar c-un curcubeu. De nu iera tusea mea mică dă dulău, care o dată m-a făcut să-ntorc privirea vizuală, gata ieram să scap o crochetă dă spanac care cât ai da dân gene a Întrecut-o niște mațe dă la bosu grătăroiu, ca să nu mai vorbesc că anume colțunași piticuți rencălziți și desfăcuți evantai au ocupatără hotărât bolta cerească. P-ăștia i-a măturat o brânzică proaspătă dă vaci, care fața ei dă burete s-a pus pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Și se dădu jos, se repezi la mine, mă lovi cu pumnii în cap, înghesuindu-mă în uriașa hartă la care nu vroiam să mă gândesc, apoi făcîndu-și din degete gheare mi le înfipse în abdomen horcăind bestial: - Îți scot mațele din tine! Vroia într-adevăr să mi le scoată, fiindcă, după ce mă îndoii și îmi ferii burta, se retrase la catedră și-și reluă, gâfâind, interogatoriul: ce orașe se mai aflau încă pe fluviul acela? Și în orașele acelea ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]