1,764 matches
-
și patru vor sta de planton în spatele tuturor camerelor de filmat. Fruntașii nu vor asculta de instrucțiunile nimănui în afară de cele ale directorului de imagine. Plutonul numărul doi va merge la departamentul de lumini, iar plutonul cinci se va ocupa de machiaj și recuzită. Eu însumi voi fi la comanda regizorului și îi voi raporta zilnic Doamnei Mao Jiang Ching. În mai puțin de două zile, aparatele de filmat încep să se învârtă. Într-o lună, e gata jumătate de film. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o adevèratè întâlnire, eu sunt îmbrècat pentru piața care n-a fost sè fie, trebuie sè recunosc cè Ioana e deosebit de drèguțè, cum sunè acest cuvânt, drèguțè?! hainele pe care le poartè le-a ales cu mult bun gust, un machiaj discret îi accentueazè trèsèturile regulate ale feței, e chiar drèguțè! Ioana nebènuind cè minunea acestei neașteptate întâlniri se datoreazè unei femei care n-a venit astèzi dupè mine că sè mè ia la piațè, spune-mi pe nume, Ana? Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Ești tu, Toamnă. Simt cum te cutremuri toată, aproape că-ți trăiesc iubirea. Astăzi ești mai capricioasă ca altădată. Așa sunt și eu azi. Ca o prințesă plângăcioasă, răcorești cu lacrimile tale pământul, fără să-ți pese că-ți strici machiajul - atât de minuțios pregătit. Simt că și-n sufletul tău, îndrăgostit ca și mine, adie parfumul crinilor și-al crizantemelor. Copilăroasă - și cât de bine-ți șade - faci cu îndrăzneală un pas înainte și, dintr-o dată, te afunzi, cauți jocuri
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
dreptul ușii de la toaletă, unde i-a zâmbit radioasă femeii care umplea cadrul cu șoldurile ei generoase, învelite în tafta de culoarea cireșei coapte. —Bună! Îmi dai voie să intru? Nu vreau să merg decât la oglindă, să-mi verific machiajul. Femeia s-a uitat la ea neîncrezătoare, dar s-a dat la o parte și-a lăsat-o să treacă. Odată intrată, Julia s-a poziționat în fața unei chiuvete, prefăcându-se că-și împrospătează rujul - cu toate că avusese grijă de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
femeia din fața lor era Julia. Asta pentru că persoana în cauză avea aceiași ochi, același zâmbet sclipitor, același trup subțire și zvelt și aceiași sâni plini. În schimb, tot restul, era complet diferit. Chipul Juliei era lipsit de orice urmă de machiaj, iar părul, în continuare întins și strălucitor, era acum prins într-o coadă de cal. Prietena lor era îmbrăcată cu pereche de jeanși Levi’s decolorați, un tricou pe care scria „Când IQ-ul îți ajunge la 80, vinde!“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i se strânseră ca și când acesta ar fi fost singurul lucru pe care-l regreta. Trăsăturile ei frumoase dădeau un aer straniu conversației, de parcă ar fi fost o actriță mult mai fotogenică decât personajul real pe care-l interpreta. Nu purta machiaj, dar, Într-un fel, reușea să arate de parcă fusese machiată cu grijă Într-o rulotă, la ora cinci de dimineață, pentru a crea exact această impresie. — Cum poți afirma asta cu atâta siguranță? am Întrebat, găsind În furie o descărcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a împins cu piciorul spre mama o geantă de voiaj. Înăuntru se aflau lucruri care, de regulă, domolesc mânia femeilor. „Cu astea o să ai un atu acasă, Teodorescule”, spusese Toni. Rujuri de buze în trei culori diferite, două truse de machiaj, cel puțin cincisprezece perechi de ciorapi, cinci perechi de chiloți, bluze, șampoane, cremă de mâni, cremă de față, de noapte și de zi, spumant de baie, reviste de modă, ciocolată, pastă de dinți cu gust de mentă, săpunuri care miroseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ar uita să ți-o lase.” „Mai întâi ne-am năpustit toți în subsol”, s-a grăbit mama să-i întrerupă, „ar fi trebuit să fiți acolo și să vedeți, peste tot recuzită, instrumente muzicale și, printre ele, soliștii cu machiajul pe față, corul, instrumentiștii și publicul. Atâția câți au avut loc. După un timp, eu n-am mai rezistat, eram prea îngrijorată de soarta voastră, așa că am ieșit și m-am dus. Era macabru. Ca un mormânt și noi toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dat, Unde vă voi putea Întâlni dacă voi avea vreo problemă, Nu vă faceți griji, vă vom găsi noi, Vă Însoțesc până la ieșire, N-are rost să vă ridicați, știm drumul, o luăm la stânga după depozitul de sicrie, sala de machiaj, coridor, recepție, ușa spre stradă e acolo imediat, N-o să vă rătăciți, Avem un simț de orientare foarte fin, nu ne rătăcim niciodată, de exemplu, În a cincea săptămână după aceasta va veni cineva să Încaseze taxa, Cum voi ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
în urechi, ascuțit și înfricoșător, mă îmbrac într-o pereche de jeanși decolorați, dar mă răzgândesc imediat, prefer să iau costumul acela pe care îl cumpărasem cu puțin timp în urmă, un costum cu pantaloni gri, subțiri, îmi fac un machiaj de dansatoare arabă și îmi desfac părul, de parcă eleganța mea sporită ar putea să alunge boala. În camera de gardă întunecată și anonimă eu voi fi radioasă și sigură pe mine, toți medicii vor fi convinși că mă aflu acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
punându-mă într-o situație jenantă, bine că Udi nu mă vede acum, se enervează atât de tare când plâng. Fără să mă uit în oglindă, știu că fața mea este roșie, sub ochi mi se prelinge în lacrimi întunecate machiajul de dimineață, încerc să mă controlez, încerc să îmi ascund rușinea în spatele plicului uriaș, însă medicul se ridică, aruncă restul croissantului, chipul său de copil devine din ce în ce mai blând în timp ce se apropie de mine, scoate din plic trei radiografii, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
s-au închis, nimic nu mai poate ieși de aici, dar nici intra, iar când mă privesc în oglinda liftului, văd o siluetă aplecată deasupra unui pat îngust, cu părul în dezordine, privirea îngrijorată și cercuri negre în jurul ochilor de la machiajul întins, de parcă aș fi primit un pumn în față, mi se pare că nu mai știu ce să îmi doresc nici măcar mie. La clinică suntem primiți cu o indiferență mută, teancul de hârtii de pe pat vorbește de la sine, o asistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
își căuta chiloții și, în timp ce-și tr\gea ciorapii, îmi spunea: „Sper că ai folosit prezervativ aseară. E cea mai proastă perioadă a mea.“ Apoi se așeza în fața oglinzii, bombănea că o doare capul și se enerva pe machiaj, își dădea din nou cu ruj și își lipea genele false. Asemenea gesturi îmi displăceau teribil. Aș fi preferat să nu-mi petrec o noapte întreagă cu asemenea fete, dar nu puteam trage semnalul la miezul nopții, întrerupând aventura (ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
OK, cineva care arată ca ea. Probabil ai dărâma și tu ceva. — Da, posibil... Davey nu pare convins. Dar nu aș izbucni în lacrimi în felul ăsta. — Bineînțeles că nu. Ești bărbat. Noi, fetele, ne permitem luxul ăsta pentru că avem machiajul care întotdeauna acoperă urmele dezastrului. Noroc că am trusa de machiaj la mine. O scot din geantă și mă uit în oglindă. Iisuse! Singurul avantaj ar fi că am folosit rimel rezistent la apă. Știu un remediu excelent care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ceva. — Da, posibil... Davey nu pare convins. Dar nu aș izbucni în lacrimi în felul ăsta. — Bineînțeles că nu. Ești bărbat. Noi, fetele, ne permitem luxul ăsta pentru că avem machiajul care întotdeauna acoperă urmele dezastrului. Noroc că am trusa de machiaj la mine. O scot din geantă și mă uit în oglindă. Iisuse! Singurul avantaj ar fi că am folosit rimel rezistent la apă. Știu un remediu excelent care să reducă inflamația ochilor, dar nu am timp pentru asta și, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pentru pungile de sub ochi. Suflu s-o încălzesc, iau puțin pe deget și o întind delicatpe zona cu pricina. Nu voi înțelege niciodată comportamentul femeilor, comentează Davey. Acum plâng în hohote și, în următorul moment, sunt complet absorbite de refacerea machiajului. —E parte a contradicțiilor nemaipomenite care vă fac să ne iubiți, răspund, încercând să înscriu niște puncte. Davey scoate la iveală o pungă de plastic pe care o pusese sub bancă: — Am de gând să iau prânzul, sunt lihnit. Davey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
păcatele mele? Că doar n-o fi vreun ipochimen din ăștia care se întâlnesc prin parcuri... - Vai soro, comme tu dis des bêtises! Poate are și el vreo prietenă. - A, da? Păi atunci îi dau și eu o trusă de machiaj pe care am primit-o de la Kir Zugalis în ’33, la primul bal. - Nu nu, ăla a fost primul meu bal. Tu abia în ’35 ai ieșit în lume, cu fecioru’ lui Zăvoianu. Dacă văd că nu scot nimic de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și răsuci o țigaretă. Scoase apoi din buzunar bibeloul favorit, cățelul Chilot, și-l depuse pe raftul de păpuși. Când neasemuita Adely se deșteptă, o mângâie pe creștet și-i permise să intre prima la toaletă. După ce fecioara termină cu machiajul, Leo extrase din raft al doilea volum din Joyce și se zăvorî cu el în baie. Îmbrăcați în faianță, pereții reflectau puternic becul de deasupra oglinzii și totul, mintea și trupul laolaltă, se adunau suspendate într-un vârtej de visare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai corect. Se întorsese în Botoșani, unde își găsise o catedră de engleză. Eu am continuat până în iunie la „Traian Vuia”. Mă pomeneam adesea cu vizite inopinate ale Adelinei. Mi-o aducea în clasă elevul de serviciu, rânjind. Bineînțeles, frizura, machiajul și îmbrăcămintea ei excludeau orice posibilitate de a continua ora. Elevii se strângeau fascinați în jurul studentei la Pedagogie, o priveau ca pe o apariție de la circ. Fiind insensibilă la miștourile lor - pentru că nu-i păsa ei de ce zicea lumea, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu murdărești și să nu distrugi mediul în care trăiești, Natura, Pământul. Omul trebuie să sfințească locul. Să iubești curățenia, să o faci și să o menții. Educația se poate desfășura pe următoarele direcții: - Educația estetică: aspectul corpului, îmbrăcămintea, coafura, machiajul, încălțămintea etc.; - Educația comportamentală: mersul, vorbirea, gesturile și acțiunile; - Educația privind utilizarea timpului. 4.4. Aspectul corpului Mulți oameni identifică corpul fizic cu propria persoană, reducând-o la acesta. Corpul fizic este precum coaja la o nucă, este vehiculul terestru
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
prin spălare și prin dozarea efortului la care este supus organismul, menținându-l sub limita admisibilă. Amestecul dintre mirosul neplăcut și parfum este insuportabil. Împiedicarea transpirației dăunează sănătății, întrucât deșeurile se acumulează în corp și provoacă îmbolnăvirea. Utilizarea fardurilor pentru machiaj, nu lasă pielea să respire. O parte de farduri sunt absorbite de piele. Cu timpul pielea îmbătrânește și se ridează. Frumusețea chipului este dată în mod natural, din interior, când iubirea din inimă se revarsă și dă lumină și strălucire
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
altă ușă, și gata, ai ieșit Într-un alt culoar, la parter sînt cabinele artiștilor, se fumează, coriștii se Încălzesc făcînd vocalize, saluți bine-crescut, mormăind În stînga și În dreapta, și toată povestea are ceva comic, pentru că din costumele Înfoiate, de sub machiajul exagerat și de sub bărbile false ți se Întorc zîmbete familiare, pe care le asociezi cu situații comune de viață, discuții despre cozi și despre concedii și despre seturi de pahare de cristal de Boemia. Corpul de balet e la etaj
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe o banchetă tapisată cu un pluș roșu ros și plin de praf, acoperit cu un halat care miroase un pic a mucegai, Într-o cameră-depozit, prin ușa comună se aud vocile balerinelor, În cabină, se grăbesc să-și curețe machiajul, să se schimbe, ca să fugă acasă să gătească, dacă au ce, sau să spele, sau să facă temele cu ăia mici, sau alte lucruri la fel de importante, dar se iscă un scandal monstru pentru că nenorocita aia de Aura a făcut iar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Da, normal că acum, Încheie el zbierînd. Stancu e locotenent, arată ca un fecior de casă dintr-un film istoric; pe tenul neverosimil de alb i se ivesc două pete neverosimil de roșii, iar mustăcioara blondă pare sintetică - trucuri de machiaj. Nu are mai mult de 25 de ani, stă grav În ușă. — Stanca... Intră și ascultă ce orăcăie ăsta. Ia mai zi, mă, o dată... de la partea cu cîmpul... Deci... am văzut lumină pe cîmp, deși n-aș putea spune cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și discută În holul de la intrare - gluma asta trebuie să Înceteze, să deschidă cineva ușa! - e că directorul teatrului i-a cerut un pic mai devreme, cînd ei erau sus la cabine, În foaierul de lîngă scenă, În cabinele de machiaj sau pe unde or mai fi fost, i-a cerut pompierului de serviciu să Închidă și să pună lanțuri pe toate ușile teatrului. Dacă poate cumva să le Închidă și să se asigure că rămîn așa, ba chiar să asigure
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]