6,244 matches
-
la orizont, era unul anume care nu se mișcă din loc? Și cum putea un om normal să-și dea seama că adâncimea și mișcarea valurilor s-au modificat? Era ceva ce ținea de vrăjitorie! Sau mai bine zis de magie; acea magie care le permisese vechilor navigatori polinezieni să devină stăpânii absoluți ai unei treimi din planetă. Circumferință acestei planete de-a lungul ecuatorului este de trei sute șaizeci de grade și, dintre acestea, exact o sută douăzeci corespund distanței care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
era unul anume care nu se mișcă din loc? Și cum putea un om normal să-și dea seama că adâncimea și mișcarea valurilor s-au modificat? Era ceva ce ținea de vrăjitorie! Sau mai bine zis de magie; acea magie care le permisese vechilor navigatori polinezieni să devină stăpânii absoluți ai unei treimi din planetă. Circumferință acestei planete de-a lungul ecuatorului este de trei sute șaizeci de grade și, dintre acestea, exact o sută douăzeci corespund distanței care separă coastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de-a lungul ecuatorului este de trei sute șaizeci de grade și, dintre acestea, exact o sută douăzeci corespund distanței care separă coastele peruane de cele ale Noii Guinee. Polinezienii stăpâneau așadar o treime a lumii, si o făceau datorită acestei magii care îl obseda atâta pe Tapú Tetuanúi, încât visa să devină și el un vrăjitor care să poată, la fel ca fabulosul Miti Matái, să descopere insulele ascunse în spatele norilor, să ghicească despre ce fel de insula este vorba sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
astă le depindea viața, după ce le pipai, le mirosi și cugeta îndelung, Miti Matái comenta, în așa fel încât să-l audă cu toții: Vin după noi, si nu pot fi la mai mult de douăzeci de mile depărtare. Încă o dată, magie curată. Magia aceea a navigatorilor polinezieni, dusă până la ultimele extreme de sofisticare, iar Tapú Tetuanúi, perplex, simți iarăși că îl apucă amețeala. —Cum ți-ai dat seama? Căpitanul Mararei se mulțumi să arate ceea ce tocmai studiase: — Ce vezi aici? întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
depindea viața, după ce le pipai, le mirosi și cugeta îndelung, Miti Matái comenta, în așa fel încât să-l audă cu toții: Vin după noi, si nu pot fi la mai mult de douăzeci de mile depărtare. Încă o dată, magie curată. Magia aceea a navigatorilor polinezieni, dusă până la ultimele extreme de sofisticare, iar Tapú Tetuanúi, perplex, simți iarăși că îl apucă amețeala. —Cum ți-ai dat seama? Căpitanul Mararei se mulțumi să arate ceea ce tocmai studiase: — Ce vezi aici? întreba. — Un cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cineva te insultă. Trebuie să zici ceva. Așa că, presat, cu toți ăia care se uită la tine, scoți pe gură ceva nașpa de tot. Dar în clipa în care ai ieșit... Când începi să cobori scările, pac, un moment de magie. Găsești chestia perfectă pe care ar fi trebuit s-o spui. Execuția perfectă ca să-l termini pe ăla. Ăsta-i un spirit de scară. Necazul e că nici francezii n-au o expresie pentru chestiile tâmpite pe care le scoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
uriaș unde se putea manifesta... Ovidiu mormăia din când în când câte o vorbă în completare, era mulțumit ca un motan la gura sobei, torcea. Personajul principal era Fana, gesticula cu spatele drept, cu sprâncenele ridicate pe fruntea îngustă, instaurase magia vorbelor sale cântate, șuierate, meșteșugit alese. Ea care era stăpână pe fiecare clipă a zilei și căuta semne favorabile în toate nimicurile vieții, și nu știa ce înseamnă condică de prezență sau raporturi de serviciu, o mulțime de reguli ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tablou sau să răsfoiască o carte. Când erau într-o societate, frazele bogate, frumos înșiruite ale Fanei nu reușeau s-o prindă, să-i capteze atenția. Când erau numai ele două, Fana se pricepea de minune să instaureze rapid acea magie verbală, atât de perfidă și imposibil de înlăturat, găunoasă, lipsită de conținut, dar de acest lucru Carmina era conștientă abia după plecarea prietenei, când timpul pierdut o revolta, când își reproșa sieși slăbiciunea și când se lăsa copleșită de dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
elixirul ,,tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte.” E o tinerețe veșnică, în care arderea nu pare să consume materie, ci să se ridice din ea, într-o permanentă regăsire. Și atunci, din jocul parcă instabil al cuvintelor, din magia care pâlpâie neliniștită în jurul lor, se desprinde un sens nebănuit: puterea de a le face vii, de a le găsi pe cele care ,,exprimă adevărul”. Cuvintele se adună magic sub bagheta fermecată a vrăjitorului care le dă viață; ele ne
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Happy-end Liniște deplină. Inexistente zgomote răsună sarcastic, glasul stelelor moarte. Fâlfâitul tocit al îngerilor muți treziți de mângâierea lunii. Gingășia de fildeș a oceanelor siderale este - curios lucru! - albastră. Tulburătoare mereu, niciodată stabilă, magia paradoxului mascat de tăcere frământă taina mirajului plictisit. Inexplicabilă liniște a conținutului celest. Sfidătorul Luceafăr pare un Tedy al Parnasului din ceruri - stih abstract al poeziei sublime. Întunericul albastru cuprinde ritualul vrăjii cerești. ......................................................... ............ Cerneala s-a vărsat peste gingășia de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Lucian, parol, cu jobenul maiestuos, de mileniu trecut. Îți ședea mănușă. Jobenul părea luat din schițele tale, de-o imaginație fără frontiere. Ieșite (schițele) o cîtime din mustața lui Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din magia sud-americană, o cîtime din behaviour-ism. Jobenul, extravagantul, a turnat un strop de oniric în vinul casei. Chiar dacă Fluturel nu se lăsa dus de farmecul discret al burgheziei. Ce vin îi ăsta? Sauvignon Blanc. Miroase a pipi de motan pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din considerente de cenzură a limbajului și a contextului impropriu în care ideea trebuie să răzbată vie și nealterată. Totuși copiii par să savureze din plin acest fenomen de dislocare a limbajului. Ei transgresează cu nepăsare barierele etnice prin acea magie a jocului ce construiește un limbaj universal, spontan, adesea inventat. El se impune cu ușurință prin noutate, este ușor asimilat din cauza rimelor, a cadențelor ritmate și a magiei incantației. Cu timpul, am cunoscut marea ca "El Mar": agresivă, năprasnică, dezlănțuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de dislocare a limbajului. Ei transgresează cu nepăsare barierele etnice prin acea magie a jocului ce construiește un limbaj universal, spontan, adesea inventat. El se impune cu ușurință prin noutate, este ușor asimilat din cauza rimelor, a cadențelor ritmate și a magiei incantației. Cu timpul, am cunoscut marea ca "El Mar": agresivă, năprasnică, dezlănțuită și nestăpânită sau clară, introspectivă și carteziană cu cele două dimensiuni infinite ale ei. Dar în visele mele, ea a rămas așa cum am receptat-o în copilărie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
electrizant de rece, înviorător prin șocul înțelesului din adâncimile limpezi, a tot ceea ce exprima grâul ca individ colectiv, absolut. Celui care întreabă mirat de pericolul care stă la pândă i se răspunde cu un surâs. Străinului i se pare sau magia grâului va fi fiind cauza faptului că brăilenii au înfățișarea grâului din lan? Unii chiar sunt oameni-grâu, spune străinul prietenilor de peste mări, miros a grâu, au priviri de grâu, râsul de grâu, foșnesc fără vânt, fetele sunt spice coapte, cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
râs: Amice, ai căzut în cap din partitură. Ai intrat în simfonie, boule! Râsul general era mai rațional decât vorbele și Gustav își reveni la realitate. Se topise muzical de dragoste, încât circul timpului îl vrăjise cu numerele lui de magie. N-avea decât o umbră de culoarea mirării filozofice. O eliberă din faza de îndoială abia în clipa în care, după ce-i comandase lui Hugo o Catedrală a iubirii și Hugo i-o și înălță ce-i drept după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
hectare, până la marginea județului Vrancea. Râmele, care nu vedeau NEAM, nu înțelegeau ce fel de afânare o fi aceea, dacă mâncau fără să elimine nimic, ronțăiau mecanic, mestecau, dar în mintea lor subculturală nu-și dădeau seama că ele mănâncă magia din partitura eternă a pământului, în noaptea aceasta notele având o armonie specială, ceva mai tulburătoare decât o naștere, mai misterioasă decât o înviere. Sinele lor bănuia că a venit primăvara, deși abia se înstăpânise vara. Un greiere, prizonier veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și pentru controlul deficitelor externe; avem nevoie de așa ceva pentru o creștere economic... durabil... și pentru o imagine cât mai bun... pe piețele externe. În fine, politica public... trebuie s... fie just.... Guvernul a venit pe o platform... ghidat... de magia cuvintelor Dreptate și Adev...r. Nu v...d ce argument serios poate invoca Ministerul Finanțelor pentru a impozită devidentele aferente anului financiar 2004 cu 10% în loc de 5? C... judecată este strâmb... și-a dat seama și ministrul de stat Adriean
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
dințișori de lapte, la vederea cărora mama Îl săruta cu toată iubirea iar copilul era cuprins de emoții speciale care nu semănau cu nimic altceva. Atunci, Viorița rostea niște vorbe simple pentru ea și percepute de copil ca o adevărată magie care prindea relația de iubire Într-o vrajă numai a lor: Iubi, iubi....puiu’ micuței lui! Visul frumos și lung, Îl ținea pe copil legănat de brațele somnului, descătușându-l de emoțiile trăite la cele mai Înalte cote În ziua
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
suflet de vestală. // Aș vrea să sorb minunea etalată / În cântecul ce arde și desfată, / S-o torn apoi în tomuri de sonete. // Atunci, de-a pururi n-ar fi poezie / Mai pură n rezonanțe și mai vie, / Ce cu magia artei să te-mbete.“ Autorul prefeței, Radu Cârneci, recurge și el la limba de lemn a poeziei pentru a proslăvi sonetul: „Se știe că sonetul este numit cununa de aur a poeziei... Venind din Evul Mediu, cu împlinirile excepționale din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
plimbări cu barca pe lac. Robert, în timp ce „vâslește cu mișcări ritmice, largi, imprimând bărcii viteza dorită“, întreabă: „Ce spui, Diana, nu e delectantă o plimbare cu barca?“ Iar Diana răspunde: „Cum să nu? Cuvintele nu sunt în stare să exprime magia unei astfel de plimbări!“ Este un stil de o flagrantă, inacceptabilă prețiozitate. Schimbul de replici citat nu reprezintă un accident stilistic. Plimbându-se cu barca pe lac, Robert și Diana fac și alte considerații poetico-filozofice, de o solemnitate care intră
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
după cum vrea principele". Nu se poate cunoaște conotația complicată și nu reducționist negativă a sintagmei "machiavelismul puterii", decît după o lectură care să pătrundă, fără prejudecăți, substanța doctrinei. Odată citit și înțeles acest cod, exoterizat deci, ar fi posibil ca magia puterii să se risipească. Necunoscutul stîrnește cele mai mari spaime. Principele a făcut din Machiavelli un nemuritor, răsplătindu-l pentru ideea de a fi dat cea mai concentrată și realistă carte de antropologie politică. Pretutindeni unde a domnit libertatea de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
omoară ca să nu crească și să se aleagă din ei vreun Gruia ori vreun Novac să Îmboarde comunismu’!... O teorie mai completă privind forța, spaima și viclenia comunismului nu am mai Întîlnit nici În filozofie, nici În religie, nici În magie. După Revoluție, am Întrebat-o dacă văzuse În confruntările televizate vreun Gruia ori vreun Novac. Nici unul, nici nu puteau să s-arate, doară ți am spus ce fac doctorii cu ei, da’ n-o fost nevoie de ala fel de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un mod cu totul firesc. Această uitare a fost însoțită de o reconvertire a „științei naturale” spre scopuri cu totul profane: „El (neamul decăzut al lui Seth) institui cu nerușinare arta ciudată a farmecelor, a miracolelor și practicile superstițioase ale magiei”. În paralel, cultul monoteist, decăzut, s-a preschimbat în cult politeist. Amestecul celor două seminții a dat naștere unei generații de monștri: uriașii, primii oameni care au trăit nu din munca lor, ci jefuindu-și vecinii. Ei se distingeau atât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
arătat strălucirea metalelor din mine, aurul, arama, argintul, fierul și alte materii asemănătoare și toate pietrele cele mai prețioase. și pe lângă aceste pietre fermecate, ei le-au transmis și cunoștințele potrivite pentru fiecare lucru, i-au inițiat pe oameni în magie și i-au învățat astronomia, precum și virtuțile rădăcinilor și toate acele lucruri pe care mintea omenească nu le-ar fi descoperit niciodată singură; îi învățară de asemenea să topească aurul, argintul și alte asemenea metale, apoi să-și vopsească hainele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sperie cu vise, le întunecă rațiunea cu crize de nebunie” (ibidem). Ei recurg la aceste stratageme pentru a da naștere spaimei și apoi adorației prin frică. În opinia lui Lactanțiu, demonii au inventat astrologia, arta haruspiciilor, a prezicerilor, necromanția și magia în general. Tot ei sunt aceia care „i-au învățat pe oameni arta de a face imagini și statui”; cu alte cuvinte, au introdus, prin intermediul sculpturii, practica idolatriei. Prin viclenia lor perversă, ei deformează adevărul, reclamându-se într-un mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]