KorAP: Find »[drukola/base=mană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...79 >

1,974 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

n-au fost Împrăștiați - ca Ovreii... - Pe unde au fost - ne spune Atlasul lor: Îndărătnici, Scorțeni, Lunga - și, bagă de seamă, Îți dau doar denumirile care nu au terminație slavă - cum ar fi Isacova, ori Hirova, ori Lucașovca, cele din jurul Manei... și Încă: Aurul, Inul, Dunărea, Orheii-Noi, Florești, Călărași - ăstora de unde le va fi venind numele, dacă nu de la Basarabenii noștri deportați? Numai din Atlasul lor Lingvistic aflăm că sunt, pe malul Pacificului, vreo 3 000 de vorbitori de română - și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
stat de mână cu mama, lângă ea: ar mai fi fost nevoie de Încă o mamă bună, ca să ajungem cu capul numai până la brațe - dar de-acolo-ncolo-n-sus? Cât să zic eu că e crucea de mare: aproape cât școala noastră de la Mana. Și asta trebuie urcată sus, pe turlă. De multă vreme se știe, se vorbește: azi are să-i pună cruce clopotniței mari de la Curchi; și are să fie sfințită biserica de vară a mânăstirii - că a trecut peste ea păgânătatea de la răsărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
oprită inima mi s-a urcat ea În gât. Șterg tabla, desenez altceva - pe calidor. Din calidor le văd pe toate: Fetițele, fetișoarele, fetișcanele, fetele-mari, fetele-și-mai-mari (și mai mici) cu care m-am avut eu bine În viața mea, de la Mana. O văd mereu, mereu, din calidor pe. La scăldat o văd. Numai la scăldat, Într-o știoalnă de pârâu În jos, unde nu ne ducem niciodată, n-avem la ce, noi de scăldat ne scăldăm fie În dreptul satului, fie pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ca să n-o văd. Dar eu tot o vedeam: nu era de pe la noi. O fi fost de pe la Isacova; ori de peste deal, de la Hirova. Sau chiar de la târg de la Orhei, pornise pe firul apei la deal, să vină la noi, la Mana, i se făcuse cald - că era o călduuură! - și ce să facă: asta să facă: să se scalde, se răcorească, va fi știut ea că pe-acolo nu e nimeni. Și uite că eram eu. A văzut că o văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
să spună - dacă, Într-adevăr știa ceva? Probabil nimic. Când nu-spui-nimica - nu spui (nimica); Însă când spui-nimica - spui totul. Atât, că e În altă limbă, spusul. * Din calidor Îl văd pe Hantut. Așa-i spuneam noi nebunului arătat prin păpușoiștile Manei, după trecerea frontului Încolo, către Nistru: Hantutu’. Ne chemam, ne strigam, ne Îndemnam: - Hai, măi, la Hantut! Hai să-l batem! Și ne porneam ca un stol de sturzi când sunt răscoapte vișinile; ca o haită de câini răi. Porneam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
la tablă (cu mâinile, nu cu gura): trenul, negru și dând strașnic din roate, tunelul și el, afumat primprejur, de la fumul lulelei lui Moș Severin. Nu lipsește nici puf! puf! puf!-uitul locomotivului, nici chiuitul, atât că, pe la noi, la Mana, chiuie, nu trenul, ci tunela; când Îi intră. Stau În calidorul de jos, din curtea Înzăpezită; văd ce văd și-mi zic ce-mi zic - dar nu spun; nu se cade să te uiți În jos, intri cu ochii Închiși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
știut nimic! Hai să zicem că față de Moș Iacob m-am prefăcut - dar față de Ionaș, băietul cu multe surori, care de care mai frumoasă și mai abricoasă? ; și mai parfumoasă? Fiindcă țin minte: asta a fost În ultima toamnă la Mana. Ba nu: era Încă vară, fiindcă era abia chistruiată. Vorbesc de poamă. Are și Moș Iacob vie, pe dealul rătund dinspre Asfințit, cam pe unde ne-am Întors noi de la Camincea, din refugiu. Mă ia și pe mine sus, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
noi de la Camincea, din refugiu. Mă ia și pe mine sus, În deal, la vie - o dată pe la Sfânta Maria Mare, când Începe poama să se chistruieze și de vreo două ori toamna, Înainte de cules. Știu cum miroase Raiul: ca dealurile Manei când Înfloresc viile. Nu degeaba umblă vorba cântată că, de cum Înflorește via, / iese la șăzut Maria... - am văzut eu, cu ochii mei (dar nu În tovărășia lui Moș Iacob, ci În a copiilor), flăcăi și fete-mari fugărindu-se prin vii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
șezut - cu toate că făceam ceea ce era atât de bine să faci tu, să ți se facă - atât de, Încât n-avea nevoie de nume. Sunt și acum convins că, dintre toate florile, dintre ierburile binemirositoare care cresc și Înfloresc pe pământul Manei nici una nu se compară cu via; cu floarea de vie. Poate că fiecare floare În parte nu dă mare lucru, sau nimica, Însă dealul, dealurile; (malurile, valurile); via-viile - sau poate copilăriile? Pe la Sfânta Maria Mare mergeam cu Moș Iacob, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Însă dealul, dealurile; (malurile, valurile); via-viile - sau poate copilăriile? Pe la Sfânta Maria Mare mergeam cu Moș Iacob, la deal, să vedem cum s-o chistruiet poama. Dar asta am povestit-o. Altceva n-am povestit: cum, În ultima toamnă la Mana, umblând pe dealuri cu Ionaș (poama era coaptă, azi-mâine Începea culesul), văzând - și auzind - flăcăi și fete, În pielea goală, alergându-se prin vii și. Și mâncând poamă. Și eu l-am Întrebat pe Ionaș: - Ce fac ei? - Dă, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
arăta la obraz Valentina Întreagă, Îi țin minte (ca azi) cicatricea de deasupra genunchiului drept. Și mai țin minte. Și Încă. Și. Și, nimic. Trebuie să plecăm și. Și când pleci, mori, așa se zice. PRE-PLECARE Din calidorul casei din Mana. Pentru ultima oară - nu știu ce poate fi aceea: ultimă-oară, cu toate că am, uite, nouă ani și uite, Încă cinci luni - nu chiar cinci În cap, dar patru tot sunt. Nici mama nu știe asta. Nu simte; sau nu vrea să, tot una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Oamenii zic: La-Nistru. De aici, din calidor, se vede bine de tot lumea largă; și frumos, oamenii din sat: I-a apucat, așa, dintr-o dată, hărnicia; vrednicia i-a fulgerat, de nici n-ai zice că suntem la noi, la Mana. Se tot duc, Mănenii - și se to-ot Întorc - de la deal. Dacă ai număra: de câte patru-cinci-șase ori pe zi; de vreo săptămână. Din zori pornesc să-și tot primble vitele, plugul, boroana; și ei pe lângă: tare iubitori de muncă, Mănenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
de primăvară a fost semănat demult; păpușoiului și cartoafelor Încă nu le-a venit rândul, e prea rece, Încolo, după Paște. Care Paște? Paștele mă-si, cum zice tata; de viața-asta. De aici, din calidor, se vede limpede lumea din Mana: oamenii nu-și mai află capul de-atâta treabă. Ciocănesc-bocănesc prin ogrăzi, pe sub șoproane, umblă prin vecini, tare grăbiți: au nevoie de câte o unealtă, de câte-o țigară (până mâne...), de un sfat. N-au ce repara, decât dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
de la cineva de Încredere: Rușii au forțat azi-noapte Nistrul. E drept, Îl mai forțaseră și acum câteva zile dar, spre norocul nostru de ne-plecați, Îi siliseră ai noștri să-l desforțeze; așa că descărcasem. Bun. Stau În calidorul casei din Mana. Casa noastră din Mana, făcută, o dată cu școala, de tata; cu mânurile lui. Bun. Stau În calidor și nu mai văd decât, În mijlocul curții, boii dejugați lângă car; mestecă rar și liniștitor boii, de parcă ar fi pace; de parcă n-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Rușii au forțat azi-noapte Nistrul. E drept, Îl mai forțaseră și acum câteva zile dar, spre norocul nostru de ne-plecați, Îi siliseră ai noștri să-l desforțeze; așa că descărcasem. Bun. Stau În calidorul casei din Mana. Casa noastră din Mana, făcută, o dată cu școala, de tata; cu mânurile lui. Bun. Stau În calidor și nu mai văd decât, În mijlocul curții, boii dejugați lângă car; mestecă rar și liniștitor boii, de parcă ar fi pace; de parcă n-ar fi război; de parcă n-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
și-așa: tata n-a mai găsit căruță cu cai. Iar cu boii, cărora nu le pasă de Rușii năvălitori, trebuie să chiar plecăm, dacă nu vrem să ne prindă Rușii. De vii. PLECAREA Stau În calidorul casei noastre din Mana. Sunt În calidor. Nu mai sunt În calidorul casei noastre din Mana. Am plecat. Nu-mi aduc aminte plecarea, mă văd În calidor, așteptând să plecăm de răul tunului de la Nistru și privind balele argintii ale boilor și după aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
boii, cărora nu le pasă de Rușii năvălitori, trebuie să chiar plecăm, dacă nu vrem să ne prindă Rușii. De vii. PLECAREA Stau În calidorul casei noastre din Mana. Sunt În calidor. Nu mai sunt În calidorul casei noastre din Mana. Am plecat. Nu-mi aduc aminte plecarea, mă văd În calidor, așteptând să plecăm de răul tunului de la Nistru și privind balele argintii ale boilor și după aceea (sau Înainte? sau În-timpul) mă văd undeva, pe un drum, pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
joacă și de școală, colegii, de la oamenii din sat; ca și cum nici n-aș fi ieșit din curte, privind, mereu În urmă, la casă, casa noastră, la calidor, calidorul meu cel. De parcă. De parcă nici din sat n-aș fi ieșit - din Mana; ca și cum nu m-aș fi uitat, ba În urmă, la acoperișul casei lui cutare, ba În dreapta, la nucul lui cutare, În stânga, la ai lui cutare, ieșiți, cu mic cu mare, la portiță, de rămas-bun-are, făcând cu mâna, bărbații, scâncind, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
cu mama. Deloc-deloc. Se ceartă - În șoaptă: Tata zice că nu se poate, nu se poa-te! - că, uite: Rușii au fost azvârliți dincolo de Nistru și că nu se poate, cum să se poată?, să nu se-ntoarcă el acasă, la Mana, să mai ia ceva lucruri. Mama zice că nu se poate, nu se poa-te, dar cum s-o lase pe ea, femeie, cu un copil mic, singură pe tren - dar dă-le dracului de lucruri, le-om găsi când ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
că nu se poate. Nu ne mai Întoarcem noi atât de curând, ca să mai găsim neatinse lucrurile noastre - dar nu-i nici un pericol: uite, Rușii au fost opriți, ba chiar dați nazad, așa că el, chiar dacă face pe jos drumul până la Mana, tot ajunge În noaptea asta! Că nu se poate, nu se poa-te să plecăm În refugiu cu doar două baloturi și trei geamantane - ce, ea, mama nu vede că toți ceilalți din tren și-au luat și mobila? Mă-ntorc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
lasă. Uite, bre, cum să pună mâna pe mine, dacă situația pe hartă e următoarea: Chișinăul e aici; și aici, la Chișinău, e punctul cel mai apropiat de Nistru și de Ruși; or el, tata, de la Chișinău, o ia spre Mana În direcția nord-vest, deci se Îndepărtează de front și de Ruși - uite harta... Și mai lasă-mă cu harta ceea, parc-ar mai fi vreo legătură Între hărți și ce se petrece pe pământ, În lumea asta răsturnată, de nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Și uite-așa. Și Înc-așa. Mult, mult timp, o veșnicie se ceartă ai mei În șoaptă și simultan vorbind. Și, când se termină veșnicia, merge trenul. Cu trenul mergem noi doi, mama și cu mine, tata s-a Întors la Mana, spre nord-vest, după hartă, să mai ia niște lucruri, chiar mobilă, ca ceilalți refugiați, ca oamenii, nu? Mergem cu trenul, oprim trenul. Amintire-de-la-Iași: mere murate, cumpărate la piciorul vagonului, gust dulce-acrișor-verde și, În mâini: hârtie de jurnal, topită de zeamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ceilalți refugiați, ca oamenii, nu? Mergem cu trenul, oprim trenul. Amintire-de-la-Iași: mere murate, cumpărate la piciorul vagonului, gust dulce-acrișor-verde și, În mâini: hârtie de jurnal, topită de zeamă, de moare, cleioasă. Ceva mai Încolo - nu știu unde, nu contează, oricum, nu e Mana noastră - ceva cu alarmaerian’. Sunt bune, la trenul refugiatului, alarmaerienele: ne oprim, coborâm din vagoane, să ne mai dezmorțim picioarele, să ne mai piară zgomotul din cap și bătutul În tălpi, de mersul-trenului; ne primblăm pe taluzuri, coborâm prin cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
să faci În toaleta vagonului când trenul stă. Și stă trenul și stă, uneori până și locomotiva uită să mai pufăie, de-atâta stat. Acum am vrea să pornim - așa cum voisem să oprim. Dacă tot am plecat de-acasă, din Mana noastră și de la calidorul meu, atunci să ne-ndepărtăm degrabă ca să nu ne mai frigă la inimă. Pornim. Țaca-țaca. Alarmaerian’. Oprim. Facem ce nu se face În vagon, pe timpul stării vagonului. Urcăm, țaca-țaca, țaca-țaca și când prinde să ne doară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ca la clasă, când ne arată câte ceva. La noi era cald, Înfloriseră zarzării, bâzâiau albinele, azi-mâine cânta cucul - dar pe-aici... Uite ce iarnă, pe-aici... E drept: ninge. Fiindcă munții sunt mai aproape de nouri, de asta. La noi, la Mana eram mai depărtișor de nourii de omăt. Sibiu. Ninge. Și când te gândești că suntem În martie! - și ninge. Sibiu. Toată lumea refugiată coboară. În iarnă. Cât să fi călătorit de la Chișinău la Sibiu: o săptămână? Două? Sau nici n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]