1,516 matches
-
Zarathustra este complet lipsit. Nietzsche era prea pur, trăise prea puțin în contact cu oamenii, apoi prea era mânat de un suflu tragic, ca să fie capabil de acea formă de scepticism pe care o presupune umorul” (III, 132). Condimentându-și „maniile, capriciile, butadele, extravaganțele și acel amestec de gravitate și rea-voință” cu umor, Schopenhauer are ceva de „pramatie”, cuvânt pus de Cioran însuși între ghilimele pentru a-i releva conotația nemarcată de sensul obișnuit peiorativ. O „pramatie” hrănită de manii, capricii
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-și „maniile, capriciile, butadele, extravaganțele și acel amestec de gravitate și rea-voință” cu umor, Schopenhauer are ceva de „pramatie”, cuvânt pus de Cioran însuși între ghilimele pentru a-i releva conotația nemarcată de sensul obișnuit peiorativ. O „pramatie” hrănită de manii, capricii, violențe, rea-voință Ă dar acesta e Cioran în persoană! În fine, iată cum admirației pentru Schopenhauer i se adaugă o penumbră, căci scepticismul, relativismul, histrionismul devin semne ale unei neputințe. Fără „avantajul” umorului, Nietzsche era mânat numai de acel
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
românești de a se afirma dincolo de barierele impuse de o politică culturală românească austeră în raporturile cu Occidentul și care promova nonvalorile sau doar pe cele oficiale, urmând criteriile unei ideologii străine spiritului românesc. Formația filosofică a autorului transpare în mania de a categorisi și sitematiza. Referindu-se la peisajul nostru cultural de azi, Gabriel Stănescu distinge trei tipuri atitudinale: nihilistul solipsist, indiferentul, neimplicatul, somnolentul, inteligentul estetizant, livresc, amantul calamburului, toți trei fiind înrudiți prin lipsa de pasiune și entuziasm, mai
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
n-are noroc la joc", începe să cadă în superstiții și joacă la loterie cu bani împrumutați. Protagonistul este un anonim, duce o viață anostă, lucrând într-o "canțilerie", unde îl are ca șef pe domnul Georgescu, poreclit " turbatul". Având mania persecuției, se simte mereu vizat de șef, spre deosebire de soția lui, care duce o viață liniștită. Vestea câștigului îl transformă dintr-un individ echilibrat, într-un individ cu ieșiri isterice autoritare. O scrisoare pierdută Conflictul din comedia O scrisoare pierdută este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
judeca și condamnă oamenii era tipic masculin, "nu al unei ființe umane mai presus de sexul sau, ci ca un tată", lipsind "Mama", cea care iartă mereu, care își deschide întotdeauna brațele fiului când "acesta fuge din fața mâinii ridicate sau maniei paterne. (...) Biată și imperfecta noastră concepție despre un Dumnezeu cu barbă lungă și cu o voce de tunet, care impune precepte și pronunța sentințe (...)" are nevoie de compensație, de crearea unui Dumnezeu mai milostiv. Dat fiind că nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a două părți din el, creând o insulă care era adesea inundată de « mânia » Trotușului, mai ales în sezonul de vară. Acest nume de loc reprezintă, de fapt, o metaforă toponimică. Et.: ap. mânios (adjectiv) d. ap. mânie (d. lat. mania ) + suf. adjectival - oasă (feminin, articulat). MUNTELE MIC, munte (1269 m. înălțime), aparținând de masivul Nemira, învecinat cu vârful Caraslău. Et.: ap. munte d. lat. mons, -ntis + ap. mic d. lat. miccus (care provine din grecescul mikkos ). OBCINA ROTUNDĂ, culme muntoasă
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Aceste abordări au primit comentarii negative din partea criticului Luminița Marcu, care a discutat „deformarea efectuată de Călinescu prin interpretarea personalității scriitorilor în baza textelor lor, fără a separa contextele, și care a judecat comentariile lui Grădinaru drept dovadă a unei „manii a freudismelor-. Valoarea ca document istoric: Descrierea universului copilăriei de către Creangă ca realitate atemporală, ca și accentul pus pe tradiție, este în strânsă legătură cu satul său natal și cu regiunea înconjurătoare. În opinia lui Norman Manea, decorul „perfect recognoscibilal
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
perechi de ghete; 50-60 de costume de haine, 10 pardesiuri, 5 paltoane, pălării nenumărate, veste de lână, fulare, pijamale și halate groase fiindcă era sensibil la frig. După ce s-a mutat în vila de pe șoseaua Kisseleff, a avut o perioadă mania covoarelor, mai târziu a geamantanelor din piele, apoi a lăzilor cu vinuri străine și a ceasornicelor de mare valoare pe care le cumpăra pentru el sau pentru a le oferi cadou prietenilor . Într-un carnețel ținea evidența tuturor cheltuielilor pe
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
la ideea eternei căutări a sufletului pereche, factorul masculin, eul narativ, se evidențiază tocmai printr-o exacerbare a acestuia. Fragmentul este deosebit de sugestiv transmițând ideea comuniunii eu-narator natură pe care o întâlnim în toate cele trei romane ale lui Blecher. Mania spațiilor închise revine de data aceasta sub o altă formă. Fragmentul amintește de textele scriitorului american Edgar A. Poe, a cărui obsesie pentru astfel de spații este binecunoscută. Nu de puține ori, textele narative dar și lirice ale lui Poe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mai bună înțelegere a realității istorice decât unii predecesori sau contemporani de care consideră că este necesar să se departajeze. „ În mine , spune el în 1843, veți găsi un român, însă niciodată până acolo ca să coabitez la sporirea romanomaniei, adică mania de a ne numii Romani, o patimă care domnește astăzi mai ales în Transilvania și la unii scriitori din Valahia”. Chiar din aceste exemple numai, rezultă limpede strădania lui Kogălniceanu de a respecta adevărul în expunerea istorică, strădanie care s-
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
nu trăiește numai din ce moștenește ci și din ce se adaugă pe fiecare zi în sufletul lui și că aceasta este mai ales partea care merită să fie explorată. El nu cere excluderea tradiției, el se declară numai împotriva maniei arheologice" După Densusianu folclorul nu va dispare niciodată, ideea exprimată pentru prima dată la noi în timp ce înaintașii și contemporanii susțineau dispariția inevitabil a creației populare. Chiar dacă vor dispare câteva specii, altele vor trăi veșnic orice s-ar zice spune elbasmele
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
de sunete sau spre jocuri de cuvinte; gândire schizofrenică, ce sare, adică "saltă" spre mediatori și acționează prin intermitențe sau contraste); o degradare generală a vieții afective și a dispoziției (întrerupere a contactului afectiv, în schizofrenie, colorații emoționale abundente în manie sau în depresie), o perturbare a controlului conștiinței, a amplasării în perspectivă a diverse puncte de vedere, aspecte deformate ale simțului critic (credință delirantă în paranoia, unde sistemul de interpretare reneagă probele exactității și rămâne refractar la orice controverse; indiferență
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
o stare de disociație mentală”Culianu, Experiențe ale extazului, Ed.Polirom-. Fata de Împărat intrînd În exstaz(ă) prin intermediarul divin-solaroptic, suferă o disociație mentală severă care va acompania mai tîrziu, prin focalizări repetitive, „de ce nu vii tu vina”, o manie compensatorie, alături de mari crize de sevraj. Axa privire dorință manie este bine reprezentată În imaginarul romantic așa Încît următoarea explicație pe care o dă Culianu exstazei nu face altceva decît să probeze adevărul observațiilor noastre “cuvîntul exstaz este aplicabil În
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Polirom-. Fata de Împărat intrînd În exstaz(ă) prin intermediarul divin-solaroptic, suferă o disociație mentală severă care va acompania mai tîrziu, prin focalizări repetitive, „de ce nu vii tu vina”, o manie compensatorie, alături de mari crize de sevraj. Axa privire dorință manie este bine reprezentată În imaginarul romantic așa Încît următoarea explicație pe care o dă Culianu exstazei nu face altceva decît să probeze adevărul observațiilor noastre “cuvîntul exstaz este aplicabil În trei situații diferite . Aceea de posesiune, cînd subiectul e pradă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
mai bună înțelegere a realității istorice decât unii predecesori sau contemporani de care consideră că este necesar să se departajeze. „ În mine , spune el în 1843, veți găsi un român, însă niciodată până acolo ca să coabitez la sporirea romanomaniei, adică mania de a ne numii Romani, o patimă care domnește astăzi mai ales în Transilvania și la unii scriitori din Valahia”. Chiar din aceste exemple numai, rezultă limpede strădania lui Kogălniceanu de a respecta adevărul în expunerea istorică, strădanie care s-
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
desișul ( Infinitul). Declarația lui Quasimodo continuă astfel: un desiș ce închide străvechi civilizații și necropole și cariere de piatră și telamoni zdrobiți în iarbă, și mine de sare și sulf și femei ce își plâng de veacuri fiii uciși și manii înfrânate sau dezlănțuite, fugari de dragoste sau de justiție. Insula, spațiu intim al primilor ani de viață, exercita o fascinație constantă asupra poetului, prin urmare nu surprinde faptul că tensiunea lirica a multor versuri, din ambele perioade de creație, se
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
acestora (v. 57), în final că suflu domol al atmosferei de liniște de dupa furtună, ce anunță tema centrală a viitorului cânt Liniștea după furtună.341 Păstrând aceeași tușa de manifestare energică a ostilității naturii, vântul este în Imn Patriarhilor semnul maniei cerului: Pribeag, gonit de spaime, ucigașul / fugind de umbre și de furia neagră / a vântului dezlănțuit în codri (vv. 43-45), dar și în Liniștea după furtună, unde ocurenta din finalul poeziei dezvăluie chipul naturii dezlănțuite: prin care-n chinuri grele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
munți și vai, hătișuri, prund și pietre, pe vânt, furtună, ger sau zăpușeala, / se chinuie să meargă. (Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, vv. 21-28).345 Rezumând, vântul apare că manifestare violență a ostilității naturii, ca semn al maniei divinității (cu referire la Dumnezeul creștin în Imn patriarhilor sau la zeii olimpieni în La nunta surorii Paolina), dar și ca simbol al golului, al pustiului din prezent, cu toate implicațiile leopardiane ale dialecticii trecut modernitate. În registru pozitiv este
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lunar și tema trecutului valorizat în defavoarea prezentului, nu întâlnim nici peisaje ale naturii dezlănțuite, nici tonul patriotic, impetuos din unele versurile leopardiene; prin urmare nu regăsim nici toposul discutat cu semnificația de element ostil al naturii, nici ca instrument al maniei zeilor. 349 Observația îi aparține lui Giorgio Baroni, Tempo e tempo, Ungaretti e Quasimodo, ISU Università Cattolica, Milano, 2002, p. 56. E perché l'aure inferme / zefiro ravvivi; credano îl petto inerme / gli augelli al vento, e la diurnă luce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
amenință Israelul, pentru că pacea exterioară nu poate fi obținută fără cea interioară. Armata rămîne, deocamdată, singurul liant, singura garanție a Statului. Reveniți din diferitele ghetouri răspîndite pe tot globul, evreii au dificultăți în relația cu Celălalt, cu Aproapele. Subzistă o manie a persecuției. Se poate vorbi și de o criză de adaptare la fenomenul complex al mondializării. Evreii au fost întotdeauna un popor solitar, evreul metafizic este un "străin prin excelență" (Cioran). Or, mondializarea impune o "gîndire unică", iar pacea va
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
amenințări asupra lumii umane, asupra destinului umanității ca Întreg. Amenințările nu sunt numai fizice ci și psihice: „ucenicul vrăjitor” se găsește Încă În exercițiul irezistibil al acestei puteri dăruite de știință, care riscă să-i modifice și structurile mentale - o manie a grandorii, de exemplu - ca și cele comportamentale - o tendință, necenzurată suficient, spre risc. În fața acestei experiențe, Întreaga Înțelepciune a trecutului se dovedește inoperantă: “Pământul nou al practicii colective, În care noi am intrat cu tehnologia de vârf, este Încă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
ambiguitate și confuzie de identitate" (p. 224). G. Călinescu... "Conduita lui intelectuală după al doilea război mondial poate fi înțeleasă numai printr-o raportare cunoscătoare la situație, după o lectură atentă, în substrat, a publicisticii, conferințelor, teatrului etc." (p. 24); Mania jurnalelor, de care s-a despărțit explicit, a fost înlocuită cu imaginea interioară, autoanalitică. Oricât de subiectivă ar fi, ea este de o valoare cardinală în orientarea relativ corectă a unei lecturi oneste" (p. 25); Ca să nu-l ostracizăm pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Cioran femeia eternă! Nu-i prea ortodox, într-o societate macho și feministă (lucru doar aparent contradictoriu), să-l auzi pe Orsenna afirmînd: Cu majoritatea bărbaților, mă aflu pe un teren cunoscut. Le știu dedesubturile, șolticăriile de dresori de urși, mania de a căuta mereu să demonstreze ceva. Cu femeile, e altă treabă. Un univers ce rămîne un mister. [...] O intimitate vertiginoasă cu trupul, o așezare în inima vieții. Un zîmbet amuzat în colțul ochiului, în momentele cele mai ciudate.[...] Ele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ușor de curățat ; nu-i plăceau nici sticlele de plastic pe masă, apa o servea într-o carafă albastră, tolera limonada, dar el simțea că nu-i făcea plăcere, făcea un efort să suporte asta trei zile. Mai avea și mania de a schimba farfuriile în timpul mesei, spunea că mașina de spălat vase la asta servea, se ridica, se ducea, venea [...] Erau atitudini, comportamente pe care le deprinsese în familia socrilor și le păstrase ; el simțea asta, se potriveau cumva cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
baudrillardiană a modernității ca paradox, implicând distrugere, schimbare, ambiguitate și transformând criza în valoare proprie. De altfel, în jurul ideii de paradox își construiește discursul despre modernitate și Antoine Compagnon, care semnalează cinci asemenea paradoxuri caracteristice acesteia: superstiția noului, religia viitorului, mania teoretizării, îndemnul la cultura de masă și pasiunea renegării. Fiecare dintre aceste paradoxuri este, în viziunea acestui autor, conectat la un moment important al modernității (de obicei unul de criză), astfel încât modernul îi apare ca fiind "un ansamblu de contradicții
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]