1,836 matches
-
noastre: " Iar s-au cățărat nebunii pe acoperiș să ne facă muzică, parcă de muzică ne arde nouă acum", ni se păru cât se poate de amuzantă și am râs cu poftă. Concertiștii coborâseră de mult în odăițele lor, iar mansarda se cufundase într-o liniște de planetă stinsă. Numai noi, treji, stăteam în întuneric întinși la vorbă. Mihaela îmi povestea crâmpeie din viața ei. Avusese parte de o copilărie senină, încălzită de dragostea părinților care o adorau împlinindu-i voile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
freamăt în jurul meu, gângurit de porumbei, într-un cuvînt: iubire... I-am oferit o mie de lei, deși după socoteala mea făcea dublu. Spre surprinderea mea, bătrânul a acceptat pe loc: ― Bine, o mie să fie! Bate palma! Colegii de la mansardă rămaseră stupefiați auzind că mă mut. ― Ce te-a apucat? Nu te simți destul de bine între noi? Ce explicație aș fi putut să le dau? Cu toate astea Charlot intui motivul plecării mele. ― Măi, sânt sigur că ți-ai găsit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
necuprinsă, darnică, de lungă durată, așa cum niciodată n-a fost fericirea altora. Și asta datorită numai faptului că avusesem pe Mihaela. După o săptămână de colind prin universul meu mi-am adus aminte de zeiță și m-am abătut pe la mansardă nădăjduind să dau ochii cu ea sau măcar s-o simt pe aproape. N-am avut noroc. În schimb colegii mei îmi făcură o manifestație zgomotoasă de simpatie. Fiecare dintre ei se crezu dator să mă înștiințeze că Charlot era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi opus o dârză rezistență, dar ea ― oiudat ― nu venea din afară, ci chiar dinăuntrul meu. Mihaela era în mine atotstăpînă... Neavând încotro, mă lăsam pradă vrajei. O vedeam cu spaima pe față, atunci când o sărutasem întîia oară pe scara mansardei; îmi tiuia în urechi obsedant: șapte, șapte, șapte! de la cazinoul din Constanța; retrăiam nebunia posesiunii sau mă înfioram de strigătul ei: "Aș vrea să-ți intru în sînge!" Aceste puține gări din calea fericirii noastre aveau un farmec inedit pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că ajunsesem la soluția cea mai bună. Angajat în aceste preocupări m-am întors în Capitală decis să mă împac cu Mihaela. Din Gara de Nord m-am dus direct la fosta mea locuință din strada Amzei. Nu călcasem cu piciorul pe la mansardă de câteva luni și aveam impresia că trecuseră de-atunci ani întregi. Nu era nimeni pe-acasă la ora aceea. Inima îmi bătea năvalnic, cuprinsă de emoție că, poate, voi da cu ochii de Mihaela. Dar timpul nu sade pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pot. Eu sânt marea vinovată! Din cauza mea a murit! Și n-am liniște până nu voi fi lângă el". Trăiam aceste scene imaginare cu atâta forță, încît m-am pomenit plângând în hohote. Ca și odinioară, în odăița scundă de la mansardă, când o cucerisem întîia dată tot cu ajutorul lacrimilor, am simțit și acum pașii ei care se apropiau șovăielnici, o mână care îmi mângâia părul. Apoi șoaptele ei îmi sunară în urechi, încet, ca o adiere! ― Taci... nu trebuie! Deși mina
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
situație echivocă? ― N-a venit încă timpul. Și afară de asta nu mă deranjează... Dimpotrivă... După un timp, mai spuse: ― Dacă ai ști cât am suferit datorită faptului că i-am fost chiriașă. Habar n-aveam că tatăl ei era proprietarul mansardei. ― Bogăția nu constituie o superioritate, e un bun temporar. Adevărata bogăție e a creierului. ― O știe și ea. I-am demonstrat-o ori de câte ori s-a ivit prilejul. În anul I de facultate ne-am înscris la concursurile "Tinerimii romîne", eu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să primească nimic de la mine, după cele întîmplate între noi. (N-am înțeles la ce se referea?) Alexa o convinse în cele din urmă. Probabil îi evocă spectrul mizeriei îndurate după moartea tatălui lor, când fuseseră silite să locuiască în mansarda din str. Amzei, îi aminti că din salariul viitorului soț nu va putea să trăiască fără lipsurile care otrăvesc viața, până când Mihaela vrând-nevrând se hotărî să accepte. De atunci n-o mai zării nici la înfățișările procesului. Sora ei motiva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acolo mă îndreptau dealtfel și convingerile mele. La una din ședințele comitetului executiv, unul din frații profesorului Tîrnoveanu mă prezentă fostului ministru Chintescu, tatăl Ceciliei, pe care nu-l cunoșteam încă personal, deși locuisem atâta vreme în casa lui, la mansardă. El mă întîmpină foarte amabil și mă trată ca pe o veche cunoștință. Aflase despre mine lucruri bune și părea că mă apreciază. (Știa și de divorț, probabil de la Cecilia.) Mă pofti de câteva ori la el acasă și astfel
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mi-am dat seama că niciodată n-o să mai cobori până la mine, că nădejdea într-o întoarcere e o nebunie curată. Am vrut atunci să te îmbrățișez cu de-a sila, așa cum făcuseși și tu cu mine odinioară, pe scara mansardei, ca să mă aleg măcar cu atâta, să-mi potolesc gura arsă. Ce slabă m-am arătat! Mi s-a tăiat dintr-o dată curajul și m-am pomenit că-ți aranjez cravata. Tot era ceva. Stăteai așa de aproape, încît ți-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
valse. N-am recunoscut bucata chiar de la primele măsuri într-atît îmi păru de neașteptat s-o aud în acea împrejurare. Nu mă înșelam însă. Era aceeași melodie pe care o auzisem la cea dintâi întîlnire a noastră, acolo sus, la mansardă, după miezul nopții, strânși unul lângă celălalt, cu mâinile împreunate, plutind în extazul pe care îl dă iubirea. Totul s-a șters din jurul meu, n-am mai văzut pe nimeni, și-n obscuritatea aceea se ivi dinaintea ochilor un ecran
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ea a răcit până la îngheț piața editorială de la noi și de aiurea. Și totuși, Soljenițîn rămâne un reper uriaș, uman și literar, al veacului XX. Sigur, i s-au tradus în românește marile cărți. Însă numele lui a rămas la mansardă, la nivelul capri ciilor de cititor. Cred că se impune reluat și mediatizat masiv, așa cum i se cuvine. Și cum avem profundă nevoie. Iar cu această ocazie, poate, zău așa, traducem și Lenin la Zürich. Cui trebuie să-i explic
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
au deschis câteva oteluri. La anul să știi că venim amândoi aci, căci băile de mare întăresc și grăbesc bătăile inimei. Cu toate că omul pare a întineri de ele, privirea mării liniștește, mai ales sufletele furtunoase. {EminescuOpXVI 195} Șed într-o mansardă și privirea mi-e deschisă din două părți asupra mării, pe care aș vrea sa plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putință, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, și rămân al tău Eminescu Adresa mea: [... ] 183 [PERSOANĂ neidentificată
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
care fusese proprietatea lui Doru Hallipa. Casa intactă prezintă o particularitate: pe lărgimea unui singur geam, o felie din casă fusese separată printr-un grilaj nou de lemn, care astfel izola o cameră de antresol, una de etaj și o mansardă, cu o bucată de curte de vreo zece metri lungime și patru lățime. Cum în partea aceea care avea zidul orb, o ușă fusese deschisă primitiv cu trei trepte pentru a da intrare. în dreptul străzii mărginea grilajul de fier al
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lina obținuse volumul cerut. în restul casei nu se simțea nimic. - Să văd și eu cucurigu! vostru! zisese Lina și urcase la odaia gemenă de culcare, orânduită curat. Nici acolo vreo urmă! O ușă de lemn alb comanda scăricica de la mansardă. Acolo avem pod! zisese gemenii laolaltă. Lina nu ceru să vadă podul, dar avea să aibă curând vești de el și chiar prea multe. într-o zi, Rim, schimbat la față și cu mâini care tremurau nervos, spusese Linei că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
explodat din nou și-am început să plâng de fericire sau de nefericire până când prietena mea m-a trezit, mirată, și mi-a șters lacrimile. Despre intimitate Am trăit o vreme, în altă viață parcă, la Amster dam, într-o mansardă a uneia dintre casele fla mande din Watergraafsmeer. În restul apartamentului, clă dit pe trei nivele, locuiau pro prie tara, o poloneză, și fiica ei rubicondă. Făceau baie împreună în fie care seară, țipând și stropindu-se cu apă, noaptea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
când îi dau înapoi corpul, fără nevoi. Îi place să zacă nemișcat în zumzetul lumii, cu toate canalele scurgându-i-se simultan prin piele. Trebuie să pună osul la treabă, să se întoarcă la un moment dat. Sus și la mansardă, înainte și în apă. Acum îl pun să stea într-un vagon de marfă. Un tren vechi, cu alți orfani ca el. A văzut și mai rele. Nu-i ușor să spună exact unde e. Așa că nu spune nimic. Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
doctorat (destul de amplă, Scriitopia e doar jumătate din ea) în cele două săptămâni în care mama mi-a luat ea fetele în grijă la Sângeorz, iar Doru n-a cârtit când nevasta i s-a transformat într-un monstru de mansardă, care scria fără oprire ceva din care nu se știa ce avea să iasă. Pe vremea aceea nu mai știu cum arăta varza din poveste, prefer să nu ajung la designatul varză-à-la-Cluj. N-am prea avut tabieturi la scris și
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
manualitate, așa că joaca lor și „joaca“ mea de-a scrisul se puteau petrece liniștit în același timp, în același spațiu. Și eu, și Doru am lucrat cu ele prin preajmă de când le avem, eu îmi împart și azi biroul de la mansardă cu cel puțin una dintre ele, iar ele știu când pot să mă întrerupă pentru o problemă de matematică sau când e musai să mă lase să-mi termin scrisul, de vreme ce oricum nu le aud. Nu merge totul perfect, mai
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
dacă... ei bine, dacă s-ar putea să te părăsesc mai devreme în după-amiaza asta. După o pauză, Thaw îi răspunse sec: — Dacă așa stau lucrurile, n-am ce-i face. — Ei, o să vedem, spuse Marjory nedeslușit. Atelierul era o mansardă lungă și văruită. De la cele două ferestre se vedeau copacii, aleile și pajiștile care urcau spre vilele din Park Terrace. O sobă cu gaz, o masă, o canapea și cîteva scaune erau așezate în jurul unui șemineu, la capătul atelierului. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deloc bine. N-are importanță, avem filme bune. Se toarnă atîția bani în industria filmului, că doar puține talente autentice lucrează acolo. — Credeam că artiștii nu lucrează pentru bani, zise pastorul șmecherește. Thaw nu-i răspunse. Credeam că trudesc în mansarde, continuă pastorul, pînă mor de foame sau înnebunesc, apoi li se descoperă opera și este vîndută pe mii de lire. — La un moment dat, construcțiile au luat mare avînt, zise Thaw înfierbîntîndu-se, în nordul Italiei. Municipalitățile și bancherii din trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apoi prin întuneric pe o scară îngustă, care scîrțîia, deschise o altă ușă, o închise în spatele lor, atinse un buton și el văzu atunci lumina trandafirie a unei veioze cu abajur de satin roz. Erau într-un dormitor intim de la mansardă, cu tavanul înclinat. Femeia aprinse un radiator, își scoase haina și se așeză pe pat uitîndu-se la el. Thaw începu să se dezbrace. Ceva mai tîrziu, ea i se adresă cu o voce brusc suspicioasă: — Ce-i aia? Thaw respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
moare visul în zori de zi. Trecu în grabă pe lîngă ei cu gura schițînd acuze, și se duse la ușiță, alergă pe scara în spirală și apoi merse pe marginea ferestrei, prin podul cu orgă și pe lîngă nișele mansardei. Rima și Alex nu erau în nici una. O apucă spre bucătărie și se uită lung la Frankie și Jack, care își ridicară privirea, speriați, de pe cărți. — Unde sînt? întrebă el. Urmă un moment de tăcere jenantă, apoi Frankie zise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ambianței din anumite instituții, care li se pare incompatibilă cu ambițiile lor vizavi de școală, recurgerea la derogări și false adrese permite eludarea rigorilor hărții școlare care riscă să inducă promiscuități estimate ca nefaste pentru viitorul educativ al copiilor lor. Mansarde și străduțe în pantă Cadrul urban nu oferă aceleași potențialități precum Montmartre sau Saint-Germain-des-Prés. Mai curînd haotic, acest peisaj este făcut din bucățele, o aglomerare de construcții heteroclite înălțate pe vestigiile unui trecut rural din care nu mai există decît
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
și zidurile abundă, locuri de predilecție ale micilor ateliere în care trudeau meșteșugarii și calfele lor. Dezindustrializarea Parisului a eliberat unele spații, prea ieșite din comun pentru a atrage clientela obișnuită, dar pe gustul păturilor mijlocii intelectuale și al artiștilor. Mansardele și cafenele reamenajate conservă un specific inimitabil. La Boulangerie, restaurant frecventat situat pe strada Panoyaux, simbolizează această revenire la origini prin cîteva basoreliefuri, datorate artiștilor din cartier, care fac să reînvie semănăturile, secerișurile și munca brutarului la vatra sa. O
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]