1,797 matches
-
și gard, ascunsă de soare, s-a cuibărit Margot de la Pitești, care fumează non-stop Carpați fără filtru, iar pe terasa de deasupra noastră lucrează pe rând Angela Tomaselli din București și Ecaterina, când nu e hărțuită de problemele organizatorice. La mansardă s-a cuibărit Mircea de la Pitești, care nu rezistă mult acolo din cauza căldurii, bănuiesc. Eu ajut la ce pot și cu ce pot, mai scriu, mai citesc, mai tricotez. Aseară au venit primarul și viceprimarul, prefectul și alte personalități, televiziunile
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
caldă, simpatică și oscilând între blândețe și furie și-a instalat un fotoliu în cealaltă extremitate a terasei. Cristina Blaj, și ea studentă, la fel ca și Cătălin. Lucica Pușcașu își păzește motanul supradimensional, castrat și fără coadă. Cei de la mansardă au dispărut în ceață, cine știe pe unde, dar sigur lucrează pentru că altceva nu prea ai ce face. Este aici o atmosferă cehoviană, înnobilată de peisajul generos și liniștitor și punctată de mirosurile mâncărurilor îmbietoare pregătite de gazdele noastre. M-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care e plin „Cartierul Latin”. Apoi, prin grija soților Cornea, Aurora și Aurel, care mi-au prezentat un francez de origină rusă, Nicolas Viasnoff, acesta, cu un efort financiar și sentimental ieșit din comun, mi-a aranjat o cămăruță la mansarda unui imobil vechi, rue de l’Abbé Groult, În al cincisprezecelea arondisment. Vă imaginați emoția fericită, apoi, a călătorului literar, invadat de aprehensiuni multiple, dar și de vise literare, care, poposit În capitala literară obosit, cu mașina sa de ocazie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de „violența, de pericolul Frumuseții”, a avut reflexul nu puținor puberi de a blestema fascinanta apariție!... Nu, nu ca pe un vituperant Savonarola, ci ca pe un stângaci și isteroid Don Juan Îl văd pe schimnicul ce locuia, o Îngustă mansardă pe rue de l’Odeon: cum să Întorci spre tine privirea acelei prea-frumoase, prea-dorite și Înălțată pe coturni dramatici - Existența -, adulată de atâția, decât printr-un violent și persuasiv, vecin cu o anume delicată demență, „anti-elogiu”! Când toți vor Îngrămădi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
calmă, arareori exclamativă, proprie mai degrabă unui visător, se descoperă un însetat de noutate și un explorator de spații largi, de preferință marine, dar și montan-silvestre, un nostalgic care nu ignoră nici semnificațiile civilizatoare ale burgului, cu turnuri, ziduri, statui, mansarde, și nici interioarele propriu-zise, uneori adevărate sanctuare, în care elementul dominant e oglinda. Poemele stau sub semnul unei elaborări controlate, fiind alcătuite exclusiv din câte trei catrene, cu o circularitate în care un vers devine liantul strofelor, asigurând regenerarea continuă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
a durat atacul. Emil Frunzescu, astăzi avocat și șeful serviciului stenografic la Senat, a fugit pe casă. A mers din acoperiș în acoperiș o bună parte din strada Umbrei și s-a scoborât pe o ușă de pod într-o mansardă, unde a dat peste o nemțoaică bătrână care erea să leșine de spaimă. În ziua aceea Nicu Filipescu lipsea din Capitală. La atacurile violente ale ziarelor de opoziție, Voința națională a răspuns că banda nu fusese organizată de poliție, dar
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
să merg pe același drum... Ați publicat peste 50 de cărți de poezie, traduceri, eseistică, proză. Întotdeauna a fost de partea Dvs. timpul? Timpul a fost poate (prea) generos cu mine, ajutându-mă să ajung la o vârstă venerabilă, cu mansardă încă funcționând deși etajele inferioare sunt șubrede și degradate. Drept care, dacă regret ceva, e pierderea tinereții (cea fizică, bineînțeles). Cea ireversibilă. A.B.Dar, să începem cu începutul: v-ați născut pe 27 noiembrie 1924 la Galați. Sunt de origine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cum odinioară doamne cu umbrele și mănuși de dantelă își etalau rochiile și evantaiele prin anotimpuri colorate. Încă două străduțe, fac dreapta, case înalte, frumoase, pline de iederă. Bat la ușă și urc pe o scăriță îngusta în camera de la mansarda. Poetul stătea în dreptul unei ferestre mici ce dădea în stradă. Sănătatea nu îi permitea să umble, așa că își petrecea majoritatea timpului în cameră, scriind. Avea ochi ce parcă privea prin tine, poetul. M-a întrebat despre ce vom vorbi. Camera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cetățean cipriot ne-a luat pașapoartele și de acolo, când am plecat, pe fata prietenei a separat-o de noi, fiind dusă într-o altă mașină, singură cu șoferul. Noi, cele patru femei, am fost luate și cazate într-o mansardă. Pe fată n-am mai văzut-o de la aeroport. Am întrebat de ea pe omul care ne-a luat de la avion. Nu mi-a dat nici un răspuns. Domnule, mi-e frică să nu i se întâmple ceva rău. Aici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
-i aștepte răspunsul, porniră prin ploaia care numaidecât se înteți. Alergară prin întunericul devenit aproape total, fără să țină seama de pârâiașele care o luau la vale pe trotuare, nici de trombele de apă care le cădeau în cap. În mansarda mică a lui Ahile, nu prea era loc pentru două persoane. Dar acționară umăr la umăr ca să se șteargă și să se usuce. La sfârșit, se uitară unul la altul mulțumiți și izbucniră în râs. Ploaia încetase, soarele strălucea. Margareta
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
n-am timp, tocmai de-aia..." El o împinse blând cu mâinile ocupate: "Urcă, nu-ți drămui timpul, e infinit!" În liftul strâmt și hâțânător, respirațiile li se amestecară pe deasupra pachetelor care îi separau ca o graniță. În fața ușii de la mansardă, Ahile și-a ridicat cotul și s-a aplecat pe-o parte pentru ca ea să poată pescui cheile în buzunarul de la balonzaidul lui. A descuiat ușa și i-a făcut semn să intre. O obligă să intre prima și închise
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aducea aminte de iubirea lor, de Leningradul lor unde, în unele nopți albe, auzeau galopul răzbunător al Călărețului de aramă, și îl ruga să n-o părăsească, nu lăsa să treacă nicio zi fără să se vadă cu Ahile în mansarda lui, îi scria asta negru pe alb, și pretindea în concluzie ca Arcadi să facă o cerere de pașaport ca să se vadă cât mai curând. La Leningrad, la primirea acestor scrisori surescitate și asasine, care, pe deasupra, ajungeau în cea mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fac exact trei zile de când a expediat telegrama asta! Ia uite, am fi putut s-o primim după ce ar fi plecat, s-a mai întâmplat." Margareta tresări: "Arcadi nu s-a întors!" Dădu fuga la restaurantul care tocmai deschisese, la mansarda lui Ahile, unde nu găsi pe nimeni, la un telefon public ca să afle că Ahile nu era nici la redacție, la comisariat unde se debarasară iute de ea cu promisiunea că o vor ține la curent și, în cele din
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ambianței din anumite instituții, care li se pare incompatibilă cu ambițiile lor vizavi de școală, recurgerea la derogări și false adrese permite eludarea rigorilor hărții școlare care riscă să inducă promiscuități estimate ca nefaste pentru viitorul educativ al copiilor lor. Mansarde și străduțe în pantă Cadrul urban nu oferă aceleași potențialități precum Montmartre sau Saint-Germain-des-Prés. Mai curînd haotic, acest peisaj este făcut din bucățele, o aglomerare de construcții heteroclite înălțate pe vestigiile unui trecut rural din care nu mai există decît
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
și zidurile abundă, locuri de predilecție ale micilor ateliere în care trudeau meșteșugarii și calfele lor. Dezindustrializarea Parisului a eliberat unele spații, prea ieșite din comun pentru a atrage clientela obișnuită, dar pe gustul păturilor mijlocii intelectuale și al artiștilor. Mansardele și cafenele reamenajate conservă un specific inimitabil. La Boulangerie, restaurant frecventat situat pe strada Panoyaux, simbolizează această revenire la origini prin cîteva basoreliefuri, datorate artiștilor din cartier, care fac să reînvie semănăturile, secerișurile și munca brutarului la vatra sa. O
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de la canalul Saint-Martin la canalul Saint-Denis 99 Condiții de locuit din ce în ce mai bune 104 Lipsa de confort de după război 104 Confortul de astăzi 106 Piața publică și piața privată 106 Locuința socială: o piedică în calea gentrificării. Exemplul arondismentului 20 108 Mansarde și străduțe în pantă 109 O treime de locuințe sociale 111 Arondismentul 20: o antologie a locuinței sociale 113 Un spațiu urban pestriț 114 V. Parisul, oraș burghez, oraș de stînga? Paradoxurile electorale ale capitalei 118 Parisul, în mijlocul luptelor sociale
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
și de creație a scriitorului după exponatele expuse, vizionând casete video despre traiul lui la moșia Malagar, cu tot ce trebuie pentru asta: căști și monitoare. Casa, învelită de jos până sus cu verdeață, e cu parter, etaj și o mansardă. Ferestre multe și mari, obloane date de pereți. Livadă la nord, o pajiște netedă, asemenea unui covor persan, în partea de est. Alei pitorești de plopi și carpeni deschid o priveliște adâncă, învăluită într-o ușoară pâclă, în care vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Senzație de suprarealitate, de babilon psihedelic, la întâlnirea cu lumea literară din Petersburg, pe Pușkinskaia, 10, Galeria 103, la două cvartale de „cazarma” în care am fost cazați. Niște detalii, cred, ar ilustra mai sugestiv atmosfera. Evenimentul avea loc la mansarda unui bloc spre care te strecurai cu greu, virând printre cuplurile tinere - probabil ei înșiși artiști sau consumatori de artă. Priveai la trupurile încolăcite în gangul de la intrare, adolescenți dosiți în umbra scărilor, adăstând în diverse poze - unii se mângâiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
țigări cu „iarbă”, afișând o nepăsare veselă în fața străinilor. Nu aveau, aparent, nici o legătură cu cele ce se întâmplau mai sus de ei. Sau poate doar le plăcea să stea într-un loc vestit pentru libertinajul moravurilor sale erotico-bahico-literare... La mansardă, o înghesuială de nedescris. Scaune aranjate în neorânduială, o masă lângă fereastra adânc tăiată în zid, aglomerată cu pahare de plastic și sticle de vin moldovenesc - Cabernet și Roșu de Purcari (soiuri faimoase în întreaga Rusie și preferate, aflu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și mai spectaculos, când sistemul s-a ruinat. La Editura Hyperion, aveam o colegă, muzicolog, de origine poloneză, doamna Iulia Tzibulski. La sfârșit de an, 1987 sau 1988, în preajma revelionului, organizaserăm o serată de muzică și dans „în colectiv” la mansarda clădirii de 13 etaje, unde își avea sediul legendara noastră instituție - o sală mai puțin folosită, pe care tocmai o reamenajaserăm într-un loc intim de agrement și relaxare, în spiritul proaspetei adieri de liberalism ce începuse să bată dinspre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spontanee. Am aflat mai târziu că prin dânsul mama a fost scăpată și că tot dânsul a eliberat mai târziu pe Costache. Ne așteptam ceasul închiderii, dar în fiecare zi treceam pe trotuarul din fața Hotelului Imperial, ca să vadă Costache din mansarda lui că eram încă liberă. În ziua de Crăciun (stil nou), mă oprisem un moment pe loc. A înaintat santinela și mi-a spus să circul. „Ce, ești jidan?“ „De ce mă întrebi? Sunt creștin“, și îmi arată cartea de rugăciuni
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în subsolul Kommandanturii cu soldați germani, într-o astfel de murdărie încât s-a umplut de păduchi. De acolo l-au trimis la Imperial. Jos, i s-au luat ceasornicul, banii și hârtiile din buzunare. L-au băgat într-o mansardă, cu o lampă mică, albastră în tavan și așa de murdară, încât el a cerut o cârpă pentru a șterge praful, i-au adus un pantalon de copil, rupt și cu pete suspecte. Mâncarea le venea pe o masă de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
peste care, cu cît privești mai mult, cu-atît te dor ochii mai tare. A fost o frîntură dintr-un Ajun mai vechi, pe care, pînă astăzi, n-am vrut să-l mai chem în amintire; fusese un Ajun petrecut la mansarda unui bloc din București, blocul Yanis din Parcul cu Ciori. N-aveam voie să intrăm prin față doar pe scara de serviciu. "Astăzi, cît vom mînca, vom asculta împreună Oratoriul de Crăciun de Bach, știu că n-ai auzit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nopțile dinaintea examenelor, mă gîndeam la cîmpiile verzi ale copilăriei, pe care mă întorceam cu gîndul și alergam odată cu turma de miei, ori goneam în trapul cailor alături de Gică, Costică și Ion..., și numai rar de tot mă întorceam la mansarda blocului Yanis, de fapt două cămăruțe proiectate sus, pe terasă, pentru materialele de curățenie sau pentru femeia de serviciu a blocului... Privesc pe fereastra de lîngă scări și-o văd pe Tamara departe, spre pavilionul administrativ. A venit aici, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nesimțit; ori, lucrul ăsta nu-mi stă în putere. Și nici să dorm liniștit nu cred c-am s-o pot face de astăzi înainte; noaptea aș visa că vine lângă patul meu Doamna Ana, punctul meu cardinal, femeia de la mansarda blocului Yanis din Parcul cu Ciori, starnie și necunoscută, risipită în ființa mea fără s-o pot recompune vreodată singura care mi-a arătat Steaua Polară; "Vlădeanule din Sânzieni, ca și străbunul vostru Vlad-haiducul, ești un armăsar tînăr și sălbatic, doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]