2,193 matches
-
nu putea veni în contact direct cu persoana împăratului care avea un caracter sfânt. Chiar atunci când o persoană primea un obiect, acesta era transmis prin mâna unor intermediari, iar dacă era primit direct de la împărat, își acoperea mâinile cu poală mantiei pentru a nu veni în contact direct cu mâinile împăratului. Pentru a rezolva problema succesiunii la tron, de la mijlocul sec. IX se impune principiul ereditar. Împărații din dinastia macedoneană, Leon VI Înțeleptul introduce instituția porphyrogenetilor ( cei născuți în camera de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
încăpățânare credincioasă acestui împărat izgonit din țară. Ea nu întârzie de a fi acuzată că e în corespondență secretă cu el; fu citată înaintea unui tribunal; condamnarea ei părea sigură dinainte. Atunci, această femeie hotărâtă și mândră scoase deodată de sub mantie un crucifix și învârtindu l în fața judecătorilor zăpăciți: "Iată, zise ea judecătorul meu și al vostru. Gândiți-vă la el înainte de a da sentința și luați seama să fie demnă de Judecătorul Suprem care vede secretele inimilor". La această ieșire
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
Regi XIX-lea. 16, 19-21 ; ÎI Regi III. 11), si anume, ca un servitor. De adepți sau discipolii lui Ilie el a fost curând recunoscut ca succesor al comandantului plecat, care de fapt au desemnat Elisei ca atare de către lăsând mantia cu el (ÎI Regi îi 13-15)., Astfel încât dorința lui de " o porție dublă "a spiritului Profetului în vârstă (ib. îi 9)., în aluzie la Preferință arătată fiu primul născut în divizia imobiliară a tatălui (Deuteronom XXI. 17), au fost îndeplinite
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
car de foc, care merge până la cer, fără a muri primul. În acel moment Elisei a strigat: "Tatăl meu, tatăl meu, carul lui Israel ...!" chiria și hainele. El a știut atunci că el a fost să efectueze Elisei a luat mantia lui Ilie care a avut aruncă atunci când să suit la cer. El a simțit spiritul lui Ilie în el, și când a trebuit să treacă Iordanul să se întoarcă acasă, el a fluturat mantia lui Ilie împotriva apă, și s-
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
fost să efectueze Elisei a luat mantia lui Ilie care a avut aruncă atunci când să suit la cer. El a simțit spiritul lui Ilie în el, și când a trebuit să treacă Iordanul să se întoarcă acasă, el a fluturat mantia lui Ilie împotriva apă, și s-au despărțit brusc și a făcut o modalitate de profet divin de a trece Iordanul pe pat să uscat. Jericho în bandă de tineri au văzut proorocii lui Elisei a face trecerea lui miraculoasă
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
piept. În schimb, figurile umane din perioada akkadiană aveau părul lung și barbă, un exemplu elocvent constituindu-l stela de la Naram-Sin. În ceea ce privește perioada amorită (sau "neosumeriană"), sunt remarcabile statuetele lui Gudea (guvernatorul cetății Lagaș), în care acesta este reprezentat cu mantie, turban și mâinile aduse la piept. Un exponat valoros din perioada babiloniană este "stela lui Hammurabi". Sculptura asiriană are ca trăsături principale reprezentarea antropomorfă a animalelor și prezența figurilor umane înaripate, cu precădere în scene de vânătoare, așa cum apar, de
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
drept de control asupra tuturor activităților. Sparta era caracterizată de o cultură războinică. Pământurile din Sparta erau cultivate de sclavi și periecii, supravegheați intens, de vreme ce erau mai numeroși decât spartanii, cea ce a provocat diverse revolte. Spartanii erau caracterizați prin mantia roșie și barba stufoasă. Nou-născuții bolnavi sau cu diferite deficiențe erau asasinați într-un mod teribil, fiind acceptați numai copiii capabili de a face față războiului. O problemă a Spartei era lipsa marinei, motiv pentru care în bătălia de la Termopile
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
Într-adevăr se pot face ușor deosebiri esențiale în ansablul de pictură. Pe glaful ferestrelor din altar, naos și pronaos, la fel că pe lățimea arcului care bolteste trecerea dintre naos și pronaos, siluetele sfinților au proporții corecte, dar draperiile mantiilor au o eleganță stereotipă, mișcările lor sunt solemne, dar fără suplețe, figurile un oval dulce, dar sprâncenele au o grosime egală, ochii încercănați au o privire fixă, relieful buzelor este sugerat printr-o linie aspră, bărbia voluntară este reliefată de
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
aceasta a constat în obținerea coroanei regale; astfel, în 27 septembrie 1130, bula emisă de Anaclet l-a învestit pe Roger cu titlul de rege al Siciliei. Încoronarea a avut loc la Palermo de ziua de Crăciun a anului 1130. Mantia regală executată pentru Roger al II-lea poartă data de 528 în conformitate cu calendarul islamic, pentru anii (1133-1134). Mai târziu, ea va fi utilizată ca pelerină de încoronare de către împărații occidentali, iar actualmente se află în trezoreria imperială ("Schatzkammer") din Viena
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
ea se fixează numai de-a lungul celor patru margini astfel încât, la punctele de fixare, latura fiecărui ochi al acestei mantale să coincidă cu două laturi ale ochiurilor mătcii năvodului. 4. Este interzis să se utilizeze mai mult de o mantie o dată. 5. Este interzisă folosirea mantiei în același timp cu învelitoarele de întărire, excepție făcând năvoadele cu ochiuri mici, conform dispozițiilor art. 3 și anexei II din Regulamentul (CEE) nr.171/83. Articolul 6 Învelitoarea de întărire 1. Învelitoarea de
jrc946as1985 by Guvernul României () [Corola-website/Law/86085_a_86872]
-
lungul celor patru margini astfel încât, la punctele de fixare, latura fiecărui ochi al acestei mantale să coincidă cu două laturi ale ochiurilor mătcii năvodului. 4. Este interzis să se utilizeze mai mult de o mantie o dată. 5. Este interzisă folosirea mantiei în același timp cu învelitoarele de întărire, excepție făcând năvoadele cu ochiuri mici, conform dispozițiilor art. 3 și anexei II din Regulamentul (CEE) nr.171/83. Articolul 6 Învelitoarea de întărire 1. Învelitoarea de întărire este o pânză sau o
jrc946as1985 by Guvernul României () [Corola-website/Law/86085_a_86872]
-
tânărul Neoptolemos se produce o schimbare neașteptată: neputând suporta în continuare acest joc necinstit, el înapoiază arcul și-i acordă lui Filoctet ajutorul său. În Trahinienele (Greacă veche: Tραχίνιαι), Deianira, dorind să păstreze dragostea soțului ei, Heracles, îi trimite o mantie înmuiată într-un lichid ce trebuia să-i trezească pasiunea, fără să știe că în realitate îi trimitea otrava ce-l va omorî în chinuri groaznice. Aflând de crima pe care o săvârșise ea se omoară. Actul său necugetat este
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
îi fusese aranjat, răsucit în jos și legat. În locul veșmântului din piele de leopard și tigru, cu o singură mânecă, purta o fustanelă despicată și o tunică de mătase albă, brodată cu blazonul familiei din fir de aur, sub o mantie fără mâneci oficială cu modele paulownia pe fond purpuriu-închis. Spada scurtă era vârâtă sub centură, iar pe cea lungă o ținea în mână. Fusese transformat în imaginea întruchipată a unui curtean tânăr și elegant. Vasalii din Mino făcură ochii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și și-l legase strâns de armură. Acum, îl dezlegă repede și i-l întinse lui Nobunaga. Acesta luă rozariul și îl agăță la umăr, peste piept. Era făcut din mărgele argintii mari, scoțându-i în evidență și mai magnific mantia verde-deschis a morții. — O, ce tristețe. Atât Iio cât și Sakuma s-au dus pe lumea cealaltă. Cât aș dori să-mi fi putut vedea faptele. Apoi, Nobunaga se îndreptă în șa și-și împreună mâinile, în rugăciune. Fumul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Kikkawa Motoharu ca pedestraș de rând, acceptând umilul statut al prizonierului de război. Inima omenească e de nepătruns. Shikanosuke a fost criticat atât de inamici, cât și de aliați, care au spus despre el că, indiferent cum se învăluia în mantia loialității, când ajungea în punctul fără cale de întoarcere nu putea să nu-și dea arama pe față. Dar aceiași critici aveau să audă ceva și mai neașteptat peste câteva zile, o veste care urma să-i lase dezgustați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
un zid de fier. Fiecare soldat ridica ochii la trecerea lui Mitsuhide, ostașii de toate gradele simțindu-se mândri de a lupta sub comanda unui atât de mare general. Mitsuhide prta o armură neagră cu fir verde deschis, pe sub o mantie de brocart alb cu argintiu. Spada sa lungă și șaua erau lucrate cu nespusă măiestrie. În ziua aceea, părea mult mai tânăr ca de obicei, dar acest lucru nu i se întâmpla numai lui Mitsuhide. Când un om îmbrăca armura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de mătase, îmbrăcată într-un kimono ruginiu. Auzi glasul fiului ei în timp ce era condus de soția lui pe terasă. Fără a scoate un sunet, mama sa se ridică și merse spre marginea încăperii. Hideyoshi se opri sub oblon, scuturându-și mantia de praf. Capul, pe care și-l răsese la Amagasaki, încă îi mai era înfășurat în glugă. Nene veni din spatele soțului îi și-i vorbi încet: — Mama ta ți-a ieșit în cale. Hideyoshi se duse repede spre mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ce-și puse fiul să alerge pe urmele lui Hideyoshi, porni grăbit pe coridor să-și avertizeze soția. Cei mai surprinși dintre toți fură bucătarii și slujnicele. Se pomeniseră cu un samurai scund - general, se vedea bine - în armură cu mantie de culoarea prunei, intrând nonșalant în bucătărie și strigând ca și cum ar fi făcut parte din familia stăpânului: — Hei! Doamna Maeda e aici? Unde-i? Nimeni nu știa unde era. Toți păreau nedumeriți dar, la vederea bastonului auriu de comandă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
zile. Un șir aparent nesfârșit de oaspeți își croia drum spre castel, iar străzile înguste ale orașului erau blocate cu trăsurile curtenilor, slujitorii și caii acestora. Kazumasa a fost nevoit să recunoască faptul că pe umerii lui Hideyoshi se depusese mantia lui Nobunaga. Până în ziua aceea, crezuse cu tărie că seniorul său, Ieyasu, avea să-i succeadă lui Nobunaga, dar timpul petrecut împreună cu Hideyoshi i-a schimbat gândul. Când a comparat provinciile lui Hideyoshi cu cele ale lui Ieyasu și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
coridor, iar acum veniră lângă el. Când ajunseră la intrarea în citadela principală, văzură un samurai cu îmbrăcăminte ciudată care stătea ghemuit într-o stitudine de supunere lângă locul unde erau priponiți caii. Avea capul și un braț bandajate, iar mantia de peste armură îi era din brocart auriu pe fond alb. — Cine-i ăsta? Omul își ridică puțin capul legat. — Mi-e rușine să spun că sunt eu, Nagayoshi, stăpâne. — I-auzi, Nagayoshi? A auzit că zăceai la pat. Ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
armate în înaintare și acela al armatei care a întors spatele. Nagayoshi, încurajându-și acum din șa oamenii, arăta ca un om care-și anticipa propria moarte. Armura sa era croită din piele neagră cusută cu fir albastru închis, iar mantia-i era de brocart auriu pe fond alb. Avea coiful împodobit cu coarne de cerb și îl purta lăsat pe umeri. Capul îi era încă înfășurat până la obraji în bandajele albe care-i acopereau rănile. Unitatea a Doua se odihnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
grăba spre veșnicie, hotărându-și singur unica soartă. Rușinea era singurul lucru care nu-l lăsa pe Nagayoshi să se gândească la a se întoarce viu în lumea de zi cu zi. Era motivul pentru care îmbrăcase în acea dimineață mantia morții. — Am să-l întâlnesc pe Ieyasu! jură Nagayoshi. Pe măsură ce bătălia devenea tot mai haotică, Nagayoshi adună lângă el vreo patruzeci, cincizeci de războinici și porni către stindardul cu evantai auriu al comandantului. — Te voi întâlni, Ieyasu! Chiar acum! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-l oprească alergau spre el și se călcau în picioare sau, apropiindu-se, erau împroșcate cu jerbe de sânge. Apoi, însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale muschetelor, tras dintr-o armă care îl ținea pe războinicul cu mantie albă de brocart, îl nimeri drept între ochi. Gluga albă din jurul capului lui Nagayoshi se înroși cât ai clipi. Căzând înapoi pe cal, mai zări o ultimă oară cerul Lunii a Patra și, în valea aceea, eroicul tânăr de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
untul, ba de părintele Porgație făcător de predicație, ba de părintele Mătrăgună cel de viță bună, c-un comanac care când îl punea în cap cădea pe umeri, încît, de nu era arhiereul șolduros, mergea comanacul până jos, ba de mantia părintelui care cîtu-i țara românească nu e ață s-o cârpească, ba de cizmele lui cele încăputate, care când fugea în potloage se oprea, și câte altele de toate. Românii dracului le scosese țiganilor alt crez, alt Tatăl nostru, ba chiar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ecou În antifetișismul Învățăturii lui Kimbangu. Ca și miturile subiacente noilor religii, ritualurile se elaborează pornindu-se de la o simbolistică ce reunește referințe diverse. Altfel, pe altarul cultului ngunzist-amicalist (Congo, anii ’50) ridicat pe câteva trepte și acoperit cu o mantie roșie, culoare asociată În mod tradițional cu fecunditatea și cu prestigiul regal, remarcăm: o fotografie (tehnica modernă) a lui André Matswa (mesia negru, fost militar), un pumnal ce reprezintă credința jurată strămoșilor, o lampă aprinsă asemenea lumânărilor din sanctuarele creștine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]