16,589 matches
-
Georgescu. Acestea sînt A doua viață a lui Eminescu (Editura Europa Nova, 1994) și Cercul strîmt. Arta de a trăi pe vremea lui Eminescu (Editura Floare Albastră, 1995). Dl Georgescu este un bun cunoscător al poetului și publicistului, începînd cu manuscrisele și sfîrșind cu textele publicate. Cred că, mai ales după moartea lui Petru Creția, eminescologii noștri nu sînt mai numeroși decît degetele de la o mînă. Partea proastă, în legătură cu dl Georgescu, pe care îl prenumăr fără să ezit printre eminescologii valoroși
Potriveli și mașinațiuni by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17312_a_18637]
-
să văd cuvîntul scris de mine și asta acum e imposibil... bătrînețea face congestii cerebrale... rememorarea mea e lăuntrică, se exteriorizează greu... Dialogul însă mă incită și-mi face plăcere, așa că nu vă întrerupeți... O.G.: Mai aveți pagini nepublicate, manuscrise ? I.P.: Or mai fi cîteva... neimportante... n-aș vrea să repet ceea ce am mai spus cîndva. Ajunge! E suficient. Deși... O.G.: Deși? I.P.:Deși am niște iluminări... brusc îmi aduc aminte unele fragmente... deși recuperez lucruri definitiv pierdute... un
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
după aia n-am mai putut scrie nici una în șaptezeci de ani. Pentru că am fost o epică... Cărțile mele sînt groase, n-am știut niciodată cît de groase pot fi... Eu nici de tipărirea lor nu prea mă îngrijeam, lăsam manuscrisul la editură și gata. Ba mă căutau și pe acasă editorii... Țin minte cu Vlașinii, prima din serie, mă pomenesc că editorul îmi face o vizită, manuscrisul era acceptat și lăudat nu însă și finalul cu haiduci, nu prea mergea
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
groase pot fi... Eu nici de tipărirea lor nu prea mă îngrijeam, lăsam manuscrisul la editură și gata. Ba mă căutau și pe acasă editorii... Țin minte cu Vlașinii, prima din serie, mă pomenesc că editorul îmi face o vizită, manuscrisul era acceptat și lăudat nu însă și finalul cu haiduci, nu prea mergea după capul lor... Mi-a cerut să-l schimb dar eu habar n-aveam de economia lor politică, asta prin '63... cică aș fi atemporală... în afara istoriei
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
Ileana" din Sibiu. 1928 - După obținerea bacalaureatului, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj. 1930 - Căsătorindu-se, se transferă la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, unde își urmează soțul. 1937 - Cu manuscrisul primului său roman, Bogdana, Ioana Postelnicu pătrunde curajoasă și încrezătoare în cenaclul "Sburătorul" al lui E. Lovinescu. 1939 - Apare romanul Bogdana. Este primită în Societatea Scriitorilor Români. În Viața românească, nr. 7 publică nuvela Nedumerire. 1940 - Ocupă, până în 1945, funcția
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
suficient de bogată pentru a se păstra în actualitate și altfel decît prin absența sa ca instituție cu un statut foarte clar definit. Cîteva mari expoziții cu lucrări din patrimoniu (Pallady, Șirato, În jurul lui Rodin, Paciurea, Țuculescu, Miniatura și ornamentul manuscriselor, Vasile Kazar, Tiepolo etc.), în spatele cărora stau numele unor remarcabili muzeografi și istorici de artă (Ioana Beldiman, Dana Bercea, Cristina Panaite, Liana Tugearu, Cristian Velescu, Mariana Vida și alții) au mai amintit, din cînd în cînd, că în spațiile Palatului
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
dinamică, după cum efectele cercetării s-au rezumat la cîteva cataloage critice - și aici trebuie remarcate cele semnate de Mariana Vida -, la Repertoriul graficii românești din sec.XX,vol. IV, coordonat de Dana Bercea și la acela privind Miniatura și ornamentul manuscriselor din colecția de artă medievală românească, vol. I, întocmit de Liana Tugearu, ambele mai mult decît onorabile ca realizări științifice și indispensabile ca instrumente de lucru. Dar și acestea au apărut aproape conspirativ, n-au avut nici un fel de promovare
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
într-o ordine stabilită prin tragere la sorți, fiecare dintre ei a conceput câte o parte a poemului. Apoi, alte versuri și le-au scris unii altora pe pielea din diferite zone ale corpului, cu pixul, și au fotografiat aceste "manuscrise". în sfârșit, au compus și o suită de scurte povestiri, intitulate de ei "prozacuri". Toate aceste texte le-au reunit în paginile unei cărți, căreia i-au pus drept titlu indicativul descoperit pe caroseria unui compresor ruginit: Tescani. Cartea care
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
prin Ardeal sub o identiate falsă și, ca să-și aline zbuciumul sufletesc se hotărăște să scrie un amplu eseu despre "spiritualitatea poeziei românești" ca un exercițiu de supraviețuire. Au urmat ani lungi și grei de închisoare pentru Nichifor Crainic, iar manuscrisele rămase în grija familiei și a urmașilor au fost ascunse de teama Securității, supuse unei firești degradări. Unele pagini sunt mai greu descifrabile sau cuprind lecțiuni incerte. În ediția pe care o comentăm, la capitolul Grigore Alexandrescu, p. 11, fragmentul
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
perindat prin redacție și după un timp s-au retras în rolul mai comod de colaborator extern, cu răspunderea propriului text și atît. Gabriela Adameșteanu și Rodica Palade au rămas să își treacă ani buni din viață adunînd, citind în manuscris materialele din pagini, luînd interviuri, procurînd fotografii, îngrijindu-se de ingrata latură administrativă. Și dacă în fiecare săptămînă documentarul pe care îl reprezintă colecția revistei 22 sporește cu încă o secvență, pe genericul lui trebuie trecute cu literele cele mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
un dascăl blăjan, Ioan Micu Moldovan, își îndemna școlarii să culeagă folclor literar din satele ardelene, pe care Eminescu l-a citit în caietele acestora, iar producțiile folclorice care i-au plăcut în mod deosebit și le-a transcris în manuscrisele sale. O altă direcție tematică este cea a prieteniilor cu ardelenii, între marii lui prieteni fiind desigur Ioan Slavici, prozatorul care datorează intrarea sa în literatură îndemnurilor lui Eminescu, dar și scriitori mai puțin cunoscuți ca Ioan (Ioniță) Scipione Bădescu
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
de prim rang la o vârstă pe care, de regulă, nu îi prea vezi trăind-o pe ecran - figuri așadar mai greu de recunoscut : Amza Pellea (24 de ani), Silvia Popovici (22 de ani), Draga Olteanu (22), Iurie Darie (26). Manuscrise eminesciene de Alexandru Sîrbu (1974) se derulează în sensul unei preocupări mai largi a regizorului pentru studiile grafologice (el va mai semna, cumva pe aceeași linie semiologizantă, filme ca: Pe câmpul alb, Desenele scriitorilor, Manuscrise, scrisori, amintiri, Limbajul calculatorului ș.a.
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
Olteanu (22), Iurie Darie (26). Manuscrise eminesciene de Alexandru Sîrbu (1974) se derulează în sensul unei preocupări mai largi a regizorului pentru studiile grafologice (el va mai semna, cumva pe aceeași linie semiologizantă, filme ca: Pe câmpul alb, Desenele scriitorilor, Manuscrise, scrisori, amintiri, Limbajul calculatorului ș.a.). Demersul pare de-a dreptul subversiv într-un regim în care grafologia stă sub cheie în birourile poliției politice. Iată cu siguranță unul dintre motivele pentru care rigoarea aplicației va fi încă de la început bruiată
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
cronică entuziasta. Și asta deși știam că textul trimis spre publicare fusese desfigurat. Îmi dădusem seama că ceva esențial nu e în regulă cînd, din partea redacției, cerusem regretatei Puia Rebreanu, fiica scriitorului, să ni se îngăduie efectuarea colaționării dactilogramei cu manuscrisul. Refuzul a fost categoric. Dl Niculae Gheran, editorul prin excelență al operei lui Rebreanu, îmi mărturisise, atunci, că nici el nu izbutise în această cerere firească. Cînd, într-un tîrziu, după lungi avataruri, a ajuns în fața manuscrisului, care era, de
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
colaționării dactilogramei cu manuscrisul. Refuzul a fost categoric. Dl Niculae Gheran, editorul prin excelență al operei lui Rebreanu, îmi mărturisise, atunci, că nici el nu izbutise în această cerere firească. Cînd, într-un tîrziu, după lungi avataruri, a ajuns în fața manuscrisului, care era, de fapt, tot o dactilograma, s-a îngrozit. Prob, s-a dat la o parte, îngrijitoare a ediției apărînd Puia Rebreanu (cu mențiunea, care semnala o intervenție, "text ales și stabilit"), el rezervîndu-si doar oficiul de adnotare și
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
Bulgakov însuși s-ar amuză luându-și false distanțe față de propriul joc cu măști: biograful e plasat între oglinzi deformante, scriitura realistă e copleșită de ludic. Autorul/editorul își prezintă opera (în tradiție romantică, luată peste picior) că pe un manuscris redactat de adevăratul "autor", Serghei Leontievici Maxudov, a cărui credibilitate e minata prin referirea la ipohondrie. Ceea ce urmează, sugerează "editorul", nu e decât rodul închipuirii unui ipohondru sinucigaș, măștile nu sunt decât măști, în spatele păpușilor din scenă nu se mai
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
Teatru independent de artă" nu e MHAT-ul, duo-ul Ivan Vasilievici și Aristarh Platonovici nu e cel "clasic" regrupându-i pe Stanislavski și Nemirovici-Dancenko. Aventurile teatrale ale romancierului Maxudov sunt precipitate de apariția unui Mefisto monden, Ilia Rudolfi - editarea manuscrisului sau atrage atenția direcțiunii teatrului, interesată de o dramatizare. Inițierea teatrală a scriitorului se transformă tragi-comic într-o rătăcire într-un labirint din care nu mai poate să se salveze. Contururile realității nu mai sunt cele cotidiene: Aristarh Platonovici, desi
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
așezarea lor, astăzi, într-o ramă ne varietur n-ar avea de ce să creeze complicații. Surprizele însă nu lipsesc. Abia acum se constată că Enigmă Otiliei a cerut o minuțioasa restaurare a textului, avariat pe parcursul numeroaselor reeditări. Confruntarea minuțioasa cu manuscrisul, efectuată de N. Mecu, dezvăluie erori de lectură din însăși partea tipografului care a cules cartea în 1938. Lecțiunile fanteziste, nebăgate în seamă, adesea, nici de autor, s-au perpetuat și au proliferat. Li s-au adăugat, în anii din
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
Pavel Șușară Muzeul Literaturii Române a încetat de multă vreme să mai fie un simplu depozitar de manuscrise și documente literare, loc pentru întîlniri comemorative, spațiu de cercetare academică și furnizor de inedite și de materie primă pentru istoria literaturii. Fără să piardă nimic din toate acestea, el a devenit, în ultimii ani, grație directorului sau, criticul și
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
întoarse exclusiv către memoria difuza și către arhiva sistematizata, el a ajuns astăzi un factor dinamic al vieții culturale românești, un laborator în care se realizează atît cercetarea docta cît și maieutica subtilă a fragilului vlăstar al culturii contemporane. Alături de manuscrisul îngălbenit, de călimara secata, de ochelarii cu lentilă de lupă și de fotografia sepia, pe care timpul le-a obiectivat și le-a adus aproape de condiția exponatului mineral, fosgăie viața de cenaclu, se consacră contemporaneitatea și sclipește intermitent, ca un
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
a literaturii cu arta plastică, manifestarea lor simultană și izomofă în același registru optico-narativ, dincolo de coabitarea lor firească și de convergență lor profundă. O prima tentativă în acest sens, expunerea picturii semnate de Carmen Oprișan și a unor file de manuscris ale lui Valentin Iacob, a fost și primul eșec al acestei formule. Pictură puternică, plină de vitalitate în substanță, iar în limbaj de un expresionism germanico-transilvănean, nu avea nici un fel de comunicare cu grafia anosta a unor manuscrise ostentative, irelevante
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
file de manuscris ale lui Valentin Iacob, a fost și primul eșec al acestei formule. Pictură puternică, plină de vitalitate în substanță, iar în limbaj de un expresionism germanico-transilvănean, nu avea nici un fel de comunicare cu grafia anosta a unor manuscrise ostentative, irelevante obiectual, nesemnificative în fond și lipsite de orice mitologie substitutivă. Deliberat sau nu, această experiență nu a mai fost repetată, deși ea nu este compromisă în esență, iar legătură imagine plastică - text literar a revenit în spațiul Muzeului
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
apariția unei alte, dorite, competențe. Însă, o cultură are partea ei de noroc și e de sperat că, odată, cîndva o asemenea nădejde va căpăta temei și se va (vor) ivi competenți (competențele) necesară(e) în materie de descifrare a manuscriselor eminesciene și editarea lor științifică. Acestor speranțe așteptate li se adresează regretatul Petru Creția în al său Testamentul unui eminescolog, document deopotrivă emoționant și mult bogat în învățătură. Va accepta însă viitorul eminescolog (sau, mai bine, eminescologi) punctul de vedere
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
ideea publicării, cronologice, a antumelor și a postumelor, fără nici o diferențiere. Asta, firește, pentru că e o pură întîmplare publicarea, în vestită ediție princeps a lui Maiorescu din 1884, a unor poezii și poeme, altele, la fel de durabile, rămînînd în lada de manuscrise, ajunsă a fi cunoscută și valorificata de abia din 1902 încoace, cînd marele critic a depus, la Bibliotecă Academiei, depozitul de manuscrise rămase și conservate grijuliu de la poet. Și, apoi, poetul nu a apucat să-și publice niciodată un volum
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
princeps a lui Maiorescu din 1884, a unor poezii și poeme, altele, la fel de durabile, rămînînd în lada de manuscrise, ajunsă a fi cunoscută și valorificata de abia din 1902 încoace, cînd marele critic a depus, la Bibliotecă Academiei, depozitul de manuscrise rămase și conservate grijuliu de la poet. Și, apoi, poetul nu a apucat să-și publice niciodată un volum de versuri, știut fiind faptul că era mereu nemulțumit de forma unei poezii, pe care o refăcea, constant, de fiecare dată cînd
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]