828,913 matches
-
și mai ales stilistice. în cazul dat, impunerea perechii dificil / facil se justifică destul de bine prin dorința vorbitorilor de a evita o polisemie uneori supărătoare a termenilor greu / ușor: care au atît sensul concret (referitor la greutatea fizică, la apăsarea mare sau dimpotrivă redusă a unei mase materiale), cît și pe cel abstract (referitor la ceea ce e complicat, întîmpină obstacole, cere eforturi - respectiv e simplu, lesne realizabil). Dificil și facil au intrat în limbă ca împrumuturi din franceză (modelate și după
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
adevărat în centrul Existenței permanent secondată de alternativa fatală pentru care faraonii se pregăteau din timp cu atâta grijă și cu o studiată risipă de materiale folositoare pe parcurs. O călătorie finală spre Necunoscut în care ar fi fost un mare disconfort să uiți acasă oglinda, parfumul, șoimul privilegiat și tot ce ți-ar mai fi trebuit venind în contact cu Zeii... Scări aeriene străbat în toate sensurile interiorul piramidei luminată mereu ca ziua și în care nu există întuneric nici
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
câștigat și ce s-a pierdut, o dată cu ea? CRISTIAN TUDOR POPESCU: Cred că termenul cel mai potrivit ar fi underskies. Erau vaste cerurile acelor nopți petrecute în poienile patriei, cerurile sub care ne citeam texte unii altora, visând în gura mare, tineri și liberi ca gâzele în lumină. Știi foarte bine, Daniel, ce înseamnă să scrii de unul singur. Pentru mine a fost și rămâne un efort chinuitor, cu rare satisfacții de câteva clipe. Atunci, în anii 80, am trăit experiența
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
rupea precis, fir cu fir, genele omului Dan, chipul lui se contura în dunele planetei moarte, al cărei ultim locuitor eram eu. Într-o seară, Victor Nănescu a povestit cum și-a bătut joc de o gagică. Ea se pretindea mare intelectuală și băiatul o întrebase la derută despre o carte inexistentă, un titlu inventat de el pe loc. Și aia, povestea Victor râzând, a zis că a citit-o, cum să nu. Eu nu râdeam - ceva adânc se mișcase tectonic
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
despre asta, și am scris, câțiva ani mai târziu. Imaginează-ți că ea răspunde da, am citit-o. El începe să ceară "amănunte", inventând cu un surâs disprețuitor. Ea nu se pierde, dimpotrivă, îi răspunde, inventând, cu forță narativă mai mare ca a lui, detalii și personaje. Pas cu pas, el este umilit pe terenul pe care se credea cel mai tare, al născocirii. Când tace, învins, ea, în loc să-și savureze victoria, povestește însuflețită mai departe acțiunea cărții inexistente, rugându-l
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
ale supremului orgasm prin care Dan visa să spargă pielița acestei lumi. Chiar și rămânând mereu la un metru de noi, tot ar fi făcut afișajele ceasurilor noastre digitale să se dea vertiginos peste cap, consumându-ne fulgerător viața. În timpul marilor furtuni ar fi fugit, nebun de singurătate, în câmpul gol, căutând trăznetele. Fiecare șuvoi de foc alb care i s-ar fi înfipt în degetele ridicate spre cer i-ar fi iluminat chipul într-o poză mișcată a copilăriei. Lacrimile
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
rânjet blând să le șoptească printre dinți: "...Gagiilor, mai întâi scoateți ștecherul din priză..."". Ai pomenit de profesorul Crohmălniceanu. Este omul din literatura română căruia i-am fost întotdeauna recunoscător. În ultimii ani au scris destui critici și oameni de mare suprafață culturală despre cărțile mele. Dar au făcut-o când eu eram redactorul-șef al Adevărului, când eram "fiara" Popescu de la televizor, când era indicat să te pui bine cu mine. M-a ros mereu îndoiala - cât e apreciere sinceră
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
uitau la mine ca la un gauleiter. În fața programului de adaptare enunțat de subsemnatul, Iosif Sava s-a dovedit cel mai recalcitrant. Ne-am și despărțit, domnul Sava spunându-mi că ne vom revedea când o să mă intereseze din nou marea cultură. Dinu Săraru s-a dovedit cel mai maleabil, producând atunci în revistă niște interesante amintiri de la Teatrul Mic. Apoi, când i-au revenit corăbiile la suprafață, a plecat. Magda Mihăilescu a rezistat cu brio până în ziua de azi. Niciodată
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
est a persistenței mentalității ideologice, a acelei "imbecilizări" obligatorii a cotidianului pe care a practicat-o cîrmuirea comunistă și pe care se silesc a o continua emulii ei postdecembriști, punînd în paranteză doctrina, "pe tăcute", prin perfidia unor măsuri administrative: "Marea realizare a regimului politic de după decembrie 1989 o reprezintă înțelegerea acestui lucru simplu: poți acționa în spiritul unei ideologii (al aceleiași!) fără a mai face nici un caz de ea, fără măcar a o mai pomeni, și cu rezultate mult superioare
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
din 1965), a fost o eroare științifică, generată de un anume sentimentalism anti-comunist (bazat și pe legenda că î-ul din i ne-ar fi fost impus de oamenii lui Stalin, deși î-ul din i a fost practicat, de mari nume ale literelor românești, la Viața Românească, încă din anii '20 ai secolului trecut, cu mult înaintea apariției comunismului la noi). Cei doi lingviști membri ai Academiei au votat unul "împotrivă", celălalt "abținere". Toate institutele de lingvistică din țară au
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
procedură care sfidează claritatea latină a limbii române și principiul dominant fonetic al ortografiei românești, conform căruia un sunet sau un grup de sunete se transcrie (aproape) întotdeauna cu aceeași literă, respectiv cu același grup de litere. Au spus-o mari cărturari, atît români (Rădulescu-Motru, A. Scriban, Philippide, Densusianu, G. Ivănescu, G. Ibrăileanu, E. Coșeriu, Mioara Avram) cît și străini (A. Meillet, R. Lepsius, Alf Lombard). ... Pentru că î-ul provine dintr-un a în doar 31% din cuvinte; în marea majoritate
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
-o mari cărturari, atît români (Rădulescu-Motru, A. Scriban, Philippide, Densusianu, G. Ivănescu, G. Ibrăileanu, E. Coșeriu, Mioara Avram) cît și străini (A. Meillet, R. Lepsius, Alf Lombard). ... Pentru că î-ul provine dintr-un a în doar 31% din cuvinte; în marea majoritate a cazurilor (69%), î-ul provine din cuvinte (fie latinești, fie de altă origine) CARE NU CONȚINEAU SUNETUL/LITERA A în locul respectiv, ci unul/una din sunetele/literele E, I, O sau U, așa că transcrierea sa azi prin â
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
președinte a părăsit Cotroceniul încît cealaltă carte, cea a faptelor Puterii, e încă proaspătă în mintea alegătorilor. Prea multe detalii și prea multe justificări, care mie, unuia, îmi amintesc în rău de ezitările, nenumăratele ezitări ale președintelui Constantinescu. Există o mare justificare a dlui Constantinescu, aceea că a avut încredere în persoane care nu au meritat încrederea sa. Aici cred că memorialistul trebuia să-și pună întrebarea cine e mai vinovat? Cel care i-a solicitat încrederea sau cel care i-a
Opera domnului Constantinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14706_a_16031]
-
polonezii au avut comuniști mai de bună calitate decît ai noștri. După mai bine de un deceniu de libertate, înțeleg și că majoritatea intelectualilor României nu erau cu nimic mai buni decît activiștii de partid". Să nu exagerăm, măcar pentru că mare parte din intelectualitatea autohtonă a refuzat să intre în politică.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
Gh. Glodeanu între comprehensiune și sinteză, Pe marginea gravității..., La un pahar de moarte și colivă (versuri!), "Revelstein"-izare cu iz necrofagic. Imaginație, nu glumă! ARARAT, periodic al Uniunii Armenilor din România, îl evocă în nr. 17 pe Krikor Zambaccian, marele colecționar, la 40 de ani de la dispariția sa. Un nepot al său, Marcel Zambaccian, proprietarul unei Galerii de lîngă Curtea-Veche din București, își amintește de Krikor și de înaintașii familiei: "Z. era un om foarte activ. Se agita, vizita galerii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
rînd are de trecut trei probe: practică, interviu și noțiuni de legislație. Ca să ajungă să lucreze la Liceul "Atanasie Bașotă" din Pomârla, aspiranții trebuie să cunoască zece legi și să treacă printr-un test grilă". Dacă o fi fost concurența mare?!
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
și Enciclopedică, 1983). De numele lui Stoilow se leagă o altă lecție de deschidere care a rămas în istoria științei și învățământului nostru universitar, aceea ținută la 26 aprilie 1923 la Universitatea din Cernăuți: "Privire generală asupra dezvoltării și metodelor marilor teorii ale analizei matematice" (reprodusă și ea în volumul menționat). Stoilow avertiza asupra faptului că universitatea nu se poate limita la pregătirea unor practicieni de diferite specialități, perspectiva ei trebuie să fie mai amplă, să includă formarea unor oameni de
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
mitul "profesionismului" acestor ofițeri e o cacialma de cea mai joasă speță. Deocamdată, pentru a mușamaliza perversiunile amicului draculean s-au coalizat, în grade diferite, mai multe instituții ale statului: SIE, M.Ap.N., Poliția, Ministerul Justiției. Parcă e o adunătură prea mare pentru un Treptow atât de mic. Iar dacă n-ar fi existat și nefericita intervenție a lui Ioan Talpeș, "apărătorul zelos", cum îl descrie un ziar, poate c-ar fi fost o șansă dintr-un milion să credem în inocența
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
balta. Moșia de la Tătărăi, câtă am cumpărat cum arată zapisele 45 de pogoane vie de la Sărata, ce se chiamă Lipiianca și cu moșiile de acolo, a treia parte și să i să facă și pimniță de piatră. Den viile cele mari de la Săteni și cu pimnița de piatră și cu casele deasupra, jumătate. Den viile de la Pitești, de la Leșcioară, iar a patra parte. 18 pogoane de viie la Scăiani, care s'au cumpărat de la Jupâneasa Preda a lui Statie Vistierul și
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
comun, de multe ori unică preț de o generație, erau, în esență, văluri magice, forme investite tacit cu puterea miraculoasă de a conserva tinerețea și de a recepta fericirea. Deoarece numai într-o lume pentru care puterea aspirației este mai mare decît prezumția morții și energia ficțiunii depășește cu mult orizontul cotidianului, corpul se poate încredința, fără suspiciunea incompatibilității, unor asemenea construcții la limita neverosimilului. Costumele acestea, îmbrăcate episodic și apoi transmise ca zestre, au devenit și un altfel de zestre
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
Ce concluzii să tragem de aici? Pe de o parte, ca șef de partid, Adrian Năstase are perfectă dreptate să-și pună problema viitorului candidat la președinție. Vestea proastă e că înainte de a avea probleme cu "catindatul", dl Năstase are mari probleme cu partidul. Nu e nevoie de cine știe ce sondaje complicate pentru a descoperi că destui membri activi ai P.S.D.-ului vibrează mai degrabă la limbajul gros al lui Vadim decât la neologismele suave ale lui Năstase. Urmăriți-le reacțiile în
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
impresionează nici măcar portarii birourilor parlamentare ale reședințelor de județ. Oricât ar fi de obedienți față de omul care i-a pus în funcție, chiar și prefecții se gândesc de două ori pe cine e mai primejdios să supere: pe șeful cel mare, dar aflat departe, la București, sau pe viguroșii rechini locali, aflați la doi pași. Dacă luăm în considerare că serviciile secrete și sferele superioare ale armatei sunt în continuare împânzite de oameni credincioși lui Ion Iliescu, avem tabloul unui cabinet
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
politică externă. Ar fi fost un semn de bărbăție dacă dl Năstase și-ar fi dat demisia pentru c-a fost incapabil să creeze cele 900 000 de locuri de muncă promise, să reducă impozitele și cotele TVA, să privaztizeze marii monștri industriali etc. în schimb, el e dispus să demisioneze dacă nu vom fi admiși în N.A.T.O. Să fim serioși! Subliminal, el induce ideea c-ar avea un cuvânt de spus în ceea ce decide sau nu decide forța militară
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
c-ar avea un cuvânt de spus în ceea ce decide sau nu decide forța militară occidentală. Dl Năstase nu mai e ascultat nici în propriul partid, cum o să fie ascultat la Bruxelles?! În cealaltă tabără, Ion Iliescu are, cu siguranță, mari probleme nu cu administrarea prezentului, ci cu a moștenirii ce-o va lăsa. Toate semnele dinspre Cotroceni arată că președintele nu e absolut deloc dispus să abandoneze frâiele puterii. Nici acum, nici în viitor. Mai relaxat, dar și mai ferm
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
pe cineva. După cum vizibilă e și grosolana stratagemă de a-i antagoniza pe cei doi oameni care-i dau premierului insomnii, președintele și Mircea Geoană. și totuși, ce va face Ion Iliescu? Dacă-i analizăm cariera politică, vom observa că marele său atu e puterea de a aștepta și de a rezista în situații greu suportabile. Obsedat de putere, el este dispus să sacrifice orice și pe oricine pentru a-și atinge scopurile. în cadrul constituțional actual, mișcările sale par limitate. Având
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]