1,927 matches
-
Factorul von Willebrand este marker sensibil al nefropatiei diabetice incipiente, precedând și anunțând microalbuminuria. De altfel la pacienții cu microalbuminurie au fost găsite crescute și alte peptide secretate de endoteliul vascular (PĂI-1, endotelina) (82, 111). La pacienții cu T2DM normoalbuminurici markerii endoteliali: endotelina-1 și factorul von Willebrand au niveluri plasmatice mai mari comparativ cu populația sănătoasă și se corelează pozitiv cu: vârstă, trigliceridele, indexul sensibilității la insulină și fibrinogenemia, sugerând leziuni endoteliale precoce (198). Trombmodulinul și factorul caii inhibitorii tisulare (TFPI
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
leziuni microlacunare (principala manifestare de afectare vasculara cerebrală la pacienții diabetici). AGE sunt depozitați în endoteliul vaselor conducând la hiperexpresia trombmodulinei, care mai este indusă și de creșterea citokinelor proinflamatorii. Valoarea crescută a trombmodulinului înregistrată în T2DM poate fi un marker al stării procoagulante și a tendinței către complicații vasculare. Pentru acest motiv una din țintele terapeutice de viitor pentru prevenirea modificărilor angiopatice diabetice trebuie să ia în considerație și metode de scădere a trombmodulinei.( 92) Recent, pe lângă markerii tradiționali ai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
fi un marker al stării procoagulante și a tendinței către complicații vasculare. Pentru acest motiv una din țintele terapeutice de viitor pentru prevenirea modificărilor angiopatice diabetice trebuie să ia în considerație și metode de scădere a trombmodulinei.( 92) Recent, pe lângă markerii tradiționali ai disfuncției endoteliale (factorul von Willebrand, activatorul tisular al plasminogenului, PAI1 și trombmodulinul) Leurs și col. (133) include și TFP1 („Tissue Factor Pathway Inhibitor”). Întrucât acesta este produs și apoi legat de endoteliul vascular (posibil de glicozaminoglicani) modificarea poate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
disfuncției endoteliale (factorul von Willebrand, activatorul tisular al plasminogenului, PAI1 și trombmodulinul) Leurs și col. (133) include și TFP1 („Tissue Factor Pathway Inhibitor”). Întrucât acesta este produs și apoi legat de endoteliul vascular (posibil de glicozaminoglicani) modificarea poate reprezenta un marker al disfuncției endoteliale. TFP1 acționează ca un inhibitor al coagulării. Atât trombmodulinul cât și TFP1 prezintă modificări mai puțin importante decât ale celorlalți factori protrombotici menționați (133), dar corelează semnificativ cu HbA1c, chiar în cazurile de diabet aflate în stadiile
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
obstruate, apar hemoragii intraretiniene și anomalii venoase heterogene, cele mai importante fiind dilatările venoase segmentare - venous beading. Severitatea acestor modificări este direct proporțională cu mărimea zonelor retiniene neperfuzate și cu severitatea ischemiei consecutive. (5) Neovascularizația și proliferarea fibroasă reprezintă anomaliile marker ale fazei proliferative a RD, care interesează suprafața și nu interiorul retinei. Ischemia este factorul patogenic esențial pentru formarea de neovase. Întotdeauna modificările proliferative apar după instalarea ischemiei retiniene. Dacă interesează discul optic sau zonele adiacente acestuia se asociază cu
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
diabetici vechi fără nefropatie diabetică și folosesc ca mijloace de comparație markeri polimorfici cât mai asemănători cu genele candidate de interes. Constatarea unor diferențe semnificative în frecvența alelelor și/sau genotipurilor la cele două grupuri studiate poate indica faptul că markerul ascunde o mutație a genei candidate adiacente. În prezent există patru categorii de gene candidate pentru susceptibilitate la nefropatie diabetică: genele susceptibilității la diabet zaharat, gene implicate reglarea tensiunii arteriale, gene structurale glomerulare (codificatoare ale proteinelor matriceale) și gene modulatoare
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
Etiopatogenia nu este cunoscută. Corelația cu controlul metabolic precar este discutabilă. De asemenea, poate fi localizat la nivelul membrelor inferioare situație în care urmează de obicei unei infecții cronice cutanate (de regulă streptococice). (6) Acanthosis nigricans este considerată astăzi un marker cutanat pentru anumite boli congenitale, metabolice sau endocrine și poate fi asociată cu insulinorezistența constatată la acești pacienți (14, 22). Unii autori (14) sugerează chiar că ar fi un factor de risc pentru diabetul zaharat de tip 2. Mecanismele patogenice
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
CTLA-4. Totuși trebuie remarcat că asocierea nu a fost confirmată pentru toate grupurile etnice și nu există încă dovada certă a localizării IDDM12 la nivelul genei CTLA-4, fiind posibil ca polimorfismele acestei gene descrise ca asociate diabetului să fie doar markerii asocierii cu un locus de susceptibilitate din imediata vecinătate. Totuși datele recente par să susțină faptul că CTLA-4 rămâne în continuare cel mai puternic candidat pentru locusul IDDM12 [53]. Faptul că nu au fost încă evidențiate mutațiile etiologice (ca în
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
morții subite în obezitate, de cinci ori mai mare decât la normoponderali. Moartea subită poate fi o consecință a bolii aterosclerotice sau a aritmiilor. Mecanismul de apariție a aritmiilor fatale este hiperactivitatea simpatică, mărimea ventricului stâng fiind cel mai bun marker clinic de identificare a persoanelor cu risc aritmic (48). 7.2. Accidente vasculare cerebrale (AVC) Obezitatea, în special abdominală, dublează riscul de apariție a AVC printr-un mecanism necunoscut, posibil datorită unei anomalii a sistemului fibrinolitic. Studii recente au arătat
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
vs 89%) și specificitatea (78% vs 75%) în diagnosticul infecțiilor bacteriene severe la adulți, precum și superioritatea lor asupra altor markeri cum sunt: antagonistul receptorului pentru IL-1, IL-6, IL-8, numărul de neutrofile (83). Gaini S. și colab. susțin superioritatea PCT ca marker al severității sepsis-ului, dar nu și în a diferenția un sepsis de un sindrom de răspuns inflamator sistemic non-infecțios, pentru acesta considerând mai importantă determinarea PCR sau a IL-6 (83). Lacour consideră că procalcitonina, IL-1, IL-6, IL-8 și PCR sunt
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
încă din anii 1970. În lotul investigat tulpinile meticilin/oxacilin rezistente reprezintă 4,3%. Rezistența la meticilină este asociată cu rezistența la alte clase de antibiotice, mai ales la chinolone și aminoglicozide. Rezistența la meticilină poate fi utilizată ca un marker de rezistență la o serie de alți agenți antimicrobieni. Din cele 23 tulpini de S. aureus investigate, un izolat a fost oxacilin-rezistent. Tulpina, izolată dintr-un lichid peritoneal a fost concomitent rezistentă la Gentamicină, Eritromicină, Tetraciclină. Rezistența la meticilină este
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
un semn de întrebare asupra naturii autoimune a distrucției ?-celulare în acest subset de pacienți. Pentru aceste cazuri a fost creat un alt subtip de T1DM (denumit 1b), sau „diabet ne-autoimun”. Interesant de notat că, în forma LADA, atât markerii genetici specifici T1DM cât și markerii imuni (considerați ca indicatori ai autoimunității anti-?-celulare) sunt întâlniți în mai puțin de 50% din cazuri. S-ar putea ca în viitor forma LADA să includă un număr mai mare de pacienți diabetici decât
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
autoimune a distrucției ?-celulare în acest subset de pacienți. Pentru aceste cazuri a fost creat un alt subtip de T1DM (denumit 1b), sau „diabet ne-autoimun”. Interesant de notat că, în forma LADA, atât markerii genetici specifici T1DM cât și markerii imuni (considerați ca indicatori ai autoimunității anti-?-celulare) sunt întâlniți în mai puțin de 50% din cazuri. S-ar putea ca în viitor forma LADA să includă un număr mai mare de pacienți diabetici decât forma clasică de T1DM. Fenotipul clinic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
figura 2) s-a dovedit a avea semnificație prognostică la pacienții cu hipertensiune arterială esențială, la care hipertrofia ventriculară stângă reprezintă o anomalie adaptativă mult mai frecventă decât dilatația ventriculului stâng. Când dilatația VS este prezentă, absența HVS reprezintă un marker de prognostic negativ, peretele ventricular subțiat trebuind să lucreze în condiții de tensiune înaltă. în mod eronat, în clasificarea lui Koren, acești pacienți sunt considerați normali, în condițiile în care grosimea relativă a VS este mai mică de 0,45
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
confirmat și într-un studiu efectuat pe pacienți vârstnici (peste 65 de ani) aflați în program de hemodializă cronică: asocierea HTA sistolică-HVS a fost cea mai înalt semnificativă (p = 0,0011), fiind urmată de mărimea sporului interdialitic în greutate (un marker surogat al stării de hiperhidratare) și de valorile reduse ale hemoglobinei serice [Neves et al., 1997]. Asocierea HVS-TA sistolică (și absența ei pentru TA diastolică) are o explicație fiziopatologică simplă: majoritatea pacienților dializați prezintă o rezistență periferică (determinant major
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
grupuri pentru alți parametri ecocardiografici. Constatările acestui studiu prezentat pe larg mai sus sunt următoarele: legătura extrem de strânsă între HTA și masa VS; având în vedere dificultățile în măsurarea TA prezentate anterior, cuantificarea ecografică a geometriei VS ar reprezenta un marker mult mai fidel al acțiunii îndelungate a TA asupra organelor-țintă decât măsurarea punctuală a valorilor tensionale; autorii recomandă ecocardiografia anuală sau chiar bianuală la pacienții dializați; existența unor discrepanțe semnificative între măsurătorile automate și cele clinice, masa VS fiind corelată
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
stângi a crescut de la 67% inițial la 83% și 90% la o lună și la 3 luni. De asemenea, s-au înregistrat creșteri ale diametrului atriului stâng și ale fluxului transmitral telediastolic, concomitent cu augmentarea diametrului venei cave inferioare, un marker ecografic al stării de hidratare. A fost confirmată creșterea semnificativă a nivelului plasmatic al polipeptidului atrial natriuretic, în paralel cu reducerea activității reninei plasmatice și a aldosteronului plasmatic. Ca urmare, se confirmă și în acest studiu prospectiv importanta contribuție hemodinamică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
au fost evaluați din punctul de vedere al parametrilor cardiovasculari după 6 luni de HD convențională și după 6 luni de HD zilnică. în cursul HD zilnice s-a înregistrat o scădere importantă a volumului apei extracelulare măsurat prin bioimpedanță (marker fidel al stării de hidratare), cu o reducere substanțială a TA determinate prin monitorizare Holter și a necesarului de antihipertensive, la aceeași eficiență calculată (exprimată prin Kt/V) și la același nivel al hemoglobinei serice. Indexul MVS a fost semnificativ
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a mutat asupra troponinei T și a troponinei I ca markeri ai lezării ischemice în desfășurare la pacienții uremici. Troponinele T și I sunt proteine contractile, cu rol reglator. Detectarea acestor enzime în sânge într-o concentrație semnificativă reprezintă un marker sensibil și specific al lezării miocardice în populația non-renală [Hamm et al., 1992]. La un procent însemnat din pacienții cu insuficiență renală cronică, troponina T este crescută în absența oricăror elemente de ischemie miocardică acută evidentă [Li et al., 1996
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
serice ale creatininei serice sugerează un deficit de eliminare pe cale renală a enzimei miocardice. Conform ghidurilor europene (elaborate de European Society of Cardiology) și americane (ale American College of Cardiology și American Heart Association), troponina T și troponina I reprezintă markerii biochimici de preferat în detectarea lezării miocardice și în diagnosticul infarctului miocardic acut. Nivelurile serice ale troponinei T pot fi utilizate nu numai în diagnosticul evenimentelor coronariene majore, dar și în stratificarea riscului pentru acestea. Astfel, un studiu prospectiv efectuat
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ischemie miocardică în cursul dializei a rămas ridicat. Aceasta se poate explica ușor prin prevalența foarte ridicată a HVS și a bolii aterosclerotice coronariene la subiecții cu uremie cronică. Neuropatia autonomă. în populația non-renală, variabilitatea redusă a frecvenței cardiace, un marker al disfuncției autonome, se asociază cu un risc crescut de aritmii fatale în perioada postinfarct miocardic. Foarte frecventă în populația cu uremie cronică, neuropatia autonomă, exprimată prin răspunsuri presoare și ale frecvenței cardiace anormale la diverse teste de stimulare, s-
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
1999]. Totuși, unii investigatori [Gussak et al., 1999; Coumel et al., 1998] consideră că Q-T luat ca un index clinic al repolarizării ventriculare nu reflectă la adevărata dimensiune neomogenitatea repolarizării ventriculare; prin aceasta, valoarea prognostică a dispersiei Q-Tc ca marker independent al instabilității electrice ar fi limitată. Mai mult, dificultățile tehnice în măsurarea corectă a Q-T ar putea fi o cauză a rezultatelor contradictorii privind valoarea prognostică a acestor parametri electrocardiografici. Dacă creșterea intervalului Q-T și cea a
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
plus, se acumulează factori ai microinflamației (proteina C reactivă, fibrinogen, interleukine), care contribuie de asemenea la morbiditatea cardiovasculară crescută observată la acești pacienți. Ca urmare, o rată a filtrării glomerulare mai mică de 50 ml/min trebuie considerată un important marker al prognosticului cardiac negativ la pacienții cu disfuncție sistolică. Nu trebuie însă neglijat faptul că pacienții care prezintă concomitent insuficiență cardiacă și renală au un risc mare de progresie a insuficienței renale spre stadiul terminal; astfel, în investigația populațională a
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
diabetului zaharat și a cardiopatiei ischemice. Un sfert dintre subiecții dializați fără disfuncție cardiacă la inițierea dializei vor dezvolta disfuncție de pompă în următoarele 41 de luni, factorii de risc fiind reprezentați de vârsta înaintată, prezența anemiei renale, a hipoalbuminemiei (marker al malnutriției) și disfuncția sistolică decelabilă ecocardiografic. 56% dintre subiecții cu disfuncție cardiacă la inițierea dializei suferă episoade repetate de decompensare cardiacă, factori de risc independenți pentru aceste decompensări fiind din nou anemia, malnutriția, disfuncția sistolică, dar și hipertensiunea arterială
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
6-13,8 g/dl, cu 255% mai mare la subiecții cu Hb = 11,4-12,6 g/dl și cu 367% la cei cu Hb < 11,4 g/dl. Malnutriția. Se estimează că 30-60% dintre pacienții dializați sunt malnutriți, albumina serică, marker al malnutriției, fiind un puternic factor predictiv al mortalității la populația dializată [Bergström și Lindholm, 1998]. Un pacient dializat cu o albumină serică sub 2,5 g/dl are un risc de trei ori mai mare de deces față de un
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]