1,037 matches
-
de jeg și pătate. Zdrențăroasa are în picioare teniși prea largi, fără șireturi. I se zărește părul încâlcit, strivit sub plasa unei peruci ale cărei fire de plastic sunt cenușii și dure ca sârma de oțel. Bețivul poartă o cagulă maro tricotată, trasă pe frunte. O tot pipăie pe zdrențăroasă, împingându-și o mână pe sub pantalonii ei de poliester elastic, vârând-o pe cealaltă sub tricou. Zdrențăroasa se zbate gemând în hainele ei, trecându-și limba peste buzele întredeschise. De sub tricoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
autostradă, Inky spune: — Gândește-te la rezumatul ideii generale a unui film. Închipuie-ți că ai de propus un film la o televiziune într-un singur rând. Inky scrie cu un marker negru și gros pe o bucată de carton maro: Mamă singură. Zece copii. Cancer la sân. — Faci asta - vezi? spune ea, și oamenii pur și simplu îți dau bani. Muffy scrie: Veteran de război olog. Flămând. Vreau să ajung acasă. Și Inky zice: — Perfect. Zice: Tocmai ai prezentat Cold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înainte de premiera vreunui film... Toți ăia sunt plătiți să stea la coadă. Contele Calomniei pe scenă, stă cu o mână ridicată, ținând o coală de hârtie care-i ascunde fața. În rest poartă un costum albastru, o cravată roșie. Pantofi maro din piele întoarsă. La încheietura mâinii ridicate, un ceas de aur, gravat cu „Felicitări”. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, în locul feței, pe coala de hârtie e proiectat un titlu cu corp de literă 72: Un reporter local câștigă Premiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Cu brațe și picioare flexibile. Cu anatomie corectă. Pentru că erau cele mai ieftine, și pentru că asta era politica de achiziții, a făcut comanda. Mai târziu, nimeni n-a întrebat de ce comandase păpușile astea. Când a sosit coletul, cutia de carton maro mare cât un șifonier cu patru sertare, când tipul de la livrări a adus-o pe o platformă cu rotile și a lăsat-o lângă biroul ei, când a pus-o să semneze de primire, atunci și-a dat prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
genunchi, că a venit Împărăteasa Cerului și a Pământului la tine !” În spatele lui a apărut Împărăteasa Cerului și a Pământului. Era o Prezență Majestuoasă, pe cap avea o coroană cum poartă rusoaicele, dar care era acoperită de o maramă mare, maro, cu care era legată ca țărăncile lui Grigorescu. Fusta lungă, largă, și bluza tot largă, peste fustă, erau tot în nunațe de maro. Liniștită, Maica a făcut un semn cu bastonul, pe care-l avea în dreapta, către portar și i
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Majestuoasă, pe cap avea o coroană cum poartă rusoaicele, dar care era acoperită de o maramă mare, maro, cu care era legată ca țărăncile lui Grigorescu. Fusta lungă, largă, și bluza tot largă, peste fustă, erau tot în nunațe de maro. Liniștită, Maica a făcut un semn cu bastonul, pe care-l avea în dreapta, către portar și i a spus : Las-o în pace, nu vezi că e bolnavă ?! În momentul acela, portarul a dispărut. La fel de calmă, s-a întors spre
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
nu putea fi oprită. Eu am sărit în mașină, de undeva de sus, și mă chinuiam să ajung la pedale, ca să o opresc. Până să reușesc, mașina s-a oprit. Mama a coborât, mia dat troacarul ei pepit cu alb /maro și a plecat în drumul ei. Eu am rămas singură și, când m-am întors, l-am văzut pe părintele Solcan pe deal. Când am ajuns lângă el, bea apă dintr-o căldare. Mi-a oferit și mie un pahar
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
aceeași recomandare. Ce credeți că s-a întâmplat: ambii s-au uns și pe picioare, pentru că i-a durut efectiv și le-a trecut. Iar eu l-am văzut pe tata din nou întreg, îmbrăcat cu un costum foarte elegant, maro, cu pălărie asortată și cu pantofi de lac în picioarele refăcute complet. Când s a întors să plece, am văzut la ceafă o cicatrice în formă de „L” și am alergat după el, să-i spun sau să fac ceva
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
oprească. Razele inelului său descuiară automat cea de a doua ușă. Păși înăuntru și se trezi într-o cameră de proporții impunătoare. Un bărbat mare de statură, cu fața palidă și ochii spălăciți, se ridică dindărătul unui birou monstros de maro, de formă curbată, și se uită lung la el. Hedrock nu-i dădu nici o atenție. Un alt inel pe care și-l pusese în deget îl gîdila iritant. Întoarse încet mîna. Cînd senzația neplăcută încetă, piatra inelului indică direct peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Aia-i bună pentru orice, pentru un coș, pentru orice. Și la refuz de hrană îmi dă voie să am pix, creion. Și am scris pe cearșaf, frumos, cu litere, și pe urmă am dat tentură de iod. Aia este maro și, când se usucă, rămâne maro pe cearșaf. Cu aia am scris. Pe urmă, a venit comandantul, a venit din Direcție, mi-a dat trei luni de restrictivă. De ce? Când am fost pe restrictivă, mi-a dat zece zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un coș, pentru orice. Și la refuz de hrană îmi dă voie să am pix, creion. Și am scris pe cearșaf, frumos, cu litere, și pe urmă am dat tentură de iod. Aia este maro și, când se usucă, rămâne maro pe cearșaf. Cu aia am scris. Pe urmă, a venit comandantul, a venit din Direcție, mi-a dat trei luni de restrictivă. De ce? Când am fost pe restrictivă, mi-a dat zece zile de izolare. Eram în cameră cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
flori, cu pomi, cu brazi, cu astea, și-un munte. Deci verde de două feluri, albastru de patru feluri... Albastru - cerul, nu? Și verdele - iarba? Apa, am patru feluri de albastru la apă. Am alb, cerul acolo o să fie albastru, maro de două feluri. Pentru cerb e maro, pentru mal e maro, am un copac, un ciot de copac care este, tot așa, maro cu negru, cu alb. Culori d-astea directe. Din ciorapi. Din tot felul de obiecte de îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
verdele - iarba? Apa, am patru feluri de albastru la apă. Am alb, cerul acolo o să fie albastru, maro de două feluri. Pentru cerb e maro, pentru mal e maro, am un copac, un ciot de copac care este, tot așa, maro cu negru, cu alb. Culori d-astea directe. Din ciorapi. Din tot felul de obiecte de îmbrăcăminte. Pur și simplu, n-avem ce să facem. Stând în cameră... Bine, acuma am activitatea asta la Club. Dar, când m-am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
aceea, pe la ora zece, la marginea mlaștinii, cu pistolul în mână. L-a descoperit bătrânul de la popasul din apropiere, care plecase la pescuit. Când s-a apropiat de apă, a văzut cam la cincizeci de metri de mal ceva lung, maro închis, acoperit de apa mlaștinii. Au sosit imediat polițiști și detectivi ca să facă cercetări. Patru ore mai târziu și-au dat seama, din scrisorile și carnețelul pe care le-au găsit în buzunarul omului, că era vorba de Endō, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
spune. În sfârșit, asta n-are importanță. Văd același peron, aceleași ziduri scorojite, același geam murdar în care se decupează câmpul. Stau pe aceeași bancă făcută din șipci de lemn și vopsită într-o culoare nedefinită, ceva între galben și maro. Nu înțeleg mai bine ca în primele zile ce caut aici, dar cât de cât, s-ar zice, m-am adaptat, chiar dacă șobolanul nu lasă sfântul să-și facă apariția. Atunci, după ce-am dat de câteva ori ocol gării
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fabrica de conserve de carne din Lobatse. Mma Tsbago o îndrumă spre o casă de la marginea satului. Era o locuință bine-îngrijită, ceva mai mare decât cele din vecinătate, și fusese zugrăvită în stilul tradițional al caselor botswaneze, în roșu și maro, cu un model proeminent de diamante în relief, de culoare albă alb. Curtea era măturată, ceea ce sugera că stăpâna casei, care o și zugrăvise, folosea conștiincioasă mătura din trestie. Casele și decorațiunile cădeau în sarcina femeilor, iar femeii acesteia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îngrămădiseră nori vineții și ploaia căzuse în torente albe, ca o cascadă, acoperind pământul. Solul, uscat de lunile de secetă, înghițise cu sete bălțile sclipitoare pe care le formase potopul și, în câteva ore, o nuanță verzuie se așternuse peste maro. Smocuri de iarbă, floricele galbene, tulpini agățătoare se ițiră prin pământul acum afânat și transformară totul într-un verde luxuriant. Bălțile secate, depresiunile pârjolite fură, dintr-o dată, inundate cu apă maronie ca mâlul, iar apa curgea din nou în albiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Die Letze Instanz, la capătul lui Klosterstrasse de la vechiul zid al orașului, era un bar frecventat de polițiștii de la Alex și de oficialii de la Curtea de ultimă instanță din apropiere, de unde și numele locului. Înăuntru erau numai pereți cu lambriuri maro închis și pardoseală din piatră. Lângă bar, cu marea sa pompă pentru dozarea berii, făcută din ceramică galbenă, în vârful căreia stătea figurina unui soldat din secolul XVII, se afla un scaun încăpător făcut din plăci de faianță verde, maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
maro închis și pardoseală din piatră. Lângă bar, cu marea sa pompă pentru dozarea berii, făcută din ceramică galbenă, în vârful căreia stătea figurina unui soldat din secolul XVII, se afla un scaun încăpător făcut din plăci de faianță verde, maro și galbenă, cu figuri și capete turnate în relief. Oferea priveliștea unui tron foarte rece și neconfortabil, iar pe el era așezat proprietarul barului, Warnstorff, un bărbat cu tenul palid, brunet, îmbrăcat într-o cămașă fără guler și purtând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu aerul ei de puștoaică râzgâiată și sexy. În haine civile ar fi putut să treacă drept o fată de 20 de ani, dar, cu cele două codițe ale ei, îmbrăcată cu fusta lungă bleumarin, cămașa albă, jacheta din piele maro a BdM - Liga Fetelor Germane - și încălțată cu ghetele solide, am bănuit că nu avea mai mult de 16 ani. — O să mă uit să văd ce pot găsi, i-am zis pe jumătate amuzat de atitudinea ei de persoană adultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și s-a cărat. — Cum arăta? — Purta uniformă. — Ce fel de uniformă? Poți să fii un pic mai exactă? Ea ridică din umeri: — Da’ cine-oi fi eu, Hermann Göring? Rahat, nu știu ce fel de uniformă era. — Păi, era verde, neagră, maro sau cum? Haide, fato, gândește-te. E important. Trase cu furie din țigară și scutură din cap enervată: — O uniformă veche, ca alea pe care le purtau pe vremuri. — Vrei să zici ca un veteran de război? — Da, ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vârful părului, lăsându-și văduva tânără într-un confortabil apartament de șase camere de pe Lepsius Strasse. Aflat la ultimul etaj al unei clădiri cu patru niveluri, apartamentul avea un balcon mare din fier forjat în fața unui glasvand mic, vopsit în maro, și nu unul, ci trei luminatoare pe tavanul din salon. Era un loc spațios, aerisit, mobilat și decorat cu gust, mirosind puternic a cafea proaspătă, pe care tocmai o făcea. — Îmi pare rău că trebuie să vă fac să treceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vizavi de o florărie mare, de unde vizitatorii care mergeau la spital își puteau cumpăra florile. Era ceva care îți amintea de Omul-de-Turtă-Dulce în înfățișarea ciudată a casei la care ne invitase Rahn. Zidăria subsolului și a parterului era vopsită în maro, iar etajul întâi și etajul al doilea erau zugrăvite în crem. Un turn în formă de heptagon ocupa latura estică a casei, în partea centrală era o logie din cherestea peste care se afla un balcon, iar pe latura vestică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
neașteptate, un praf care mă orbește. Închid ochii și mă las maltratat. Nu mă pot gândi la nimic, e prea devreme. Mănânc crema de zahăr ars din câteva înghițituri, apoi pun degetul în farfurie, îl moi în lichidul din zahăr maro și îl duc la gură. — Când ai aflat? — Aveam o mică întârziere, m-am dus să cumpăr dopuri pentru urechi, pentru că le uitasem acasă, și am cerut și un test de sarcină. Apoi l-am uitat în poșetă, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
foarte specială. Și chipul ei apare în deschizătura ușii, cu zâmbetul pe care nu și-l pierde niciodată. Elsa se ridică, se sărută din nou. — Angela unde este? — În leagăn. — Atunci se poate fuma. Raffaella, cu una din țigările ei maro în gură, desface pachetul cu fursecuri și îl așază pe burta Elsei. Profit pentru a lua o gură de aer, în cameră e o căldură exagerată. Mă plimb prin frigul nocturn, fără să mă îndepărtez. Intru în self-service-ul clinicii, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]