1,349 matches
-
când îl trezesc ca să mă spăl de școală și își dă seama că e aproape șapte și jumătate și că acolo, jos, în closetul pe care doarme de o oră se găsește, cu un pic de noroc, o măslină furioasă, maronie, cum te-ai aștepta, poate, să iasă din rectul unui iepure - dar în nici un caz din posteriorul unui om care, poftim, trebuie să plece de acasă constipat ca să tragă la jug douăsprezece ore. — Șapte și jumătate? De ce nu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
felul de răni, chiar vechi. După câteva tratamente cu abur cu coada calului și cu tătăneasă, am făcut guturai și frison. Am stat la pat vreo două zile, timp în care, din nara dreaptă mi-a curs un lichid subțire maroniu, foarte iute, care mi-a provocat durerea urechii drepte și a amigdalei drepte, iar din nara stângă mi-au ieșit bucățele roșii, cu foarte puțin sânge. A fost o stare de boală destul de incomodă, dar am suportat-o și am
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
am văzut. Uitasem că de fapt asta trebuia să se întâmple. Mă lăsasem și eu pe spate, sprijinit în coate, cu picioarele desfăcute - ca Sonia - și mă uitam prin crăpăturile peretelui. Tocmai văzusem pe cer un fir subțire de fum maroniu. Se plimba ca un șarpe de la o crăpătură la cealaltă. Ca să fiu sigur că nu-l pierd, cum dispărea îndărătul unei bucăți de lemn, îmi schimbam poziția capului și-l vedeam prin altă crăpătură, prevestind un trup gros și urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rost literele alea, pentru că oricum nu poți avea încredere în adevărul lor. Ce știi tu cum distorsionau ei realitatea, de ce Krupp trebuia să fie vampir - sau dacă era, de ce era - mă rog. Culorile camerei băteau către o nuanță comună de maroniu cald. Bunică-mea mi-a adus o pătură maronie pentru pat, covorul era verzui, cărămizile nu puteau avea altă culoare decât maroniu deschis, iar biblioteca, cioplită la comandă dintr-un lemn oarecare, era și ea gălbuie, la fel cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în adevărul lor. Ce știi tu cum distorsionau ei realitatea, de ce Krupp trebuia să fie vampir - sau dacă era, de ce era - mă rog. Culorile camerei băteau către o nuanță comună de maroniu cald. Bunică-mea mi-a adus o pătură maronie pentru pat, covorul era verzui, cărămizile nu puteau avea altă culoare decât maroniu deschis, iar biblioteca, cioplită la comandă dintr-un lemn oarecare, era și ea gălbuie, la fel cu cele două fotolii meschine de sub geam. Apartamentul era al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să fie vampir - sau dacă era, de ce era - mă rog. Culorile camerei băteau către o nuanță comună de maroniu cald. Bunică-mea mi-a adus o pătură maronie pentru pat, covorul era verzui, cărămizile nu puteau avea altă culoare decât maroniu deschis, iar biblioteca, cioplită la comandă dintr-un lemn oarecare, era și ea gălbuie, la fel cu cele două fotolii meschine de sub geam. Apartamentul era al unui baștan care acum avea firmă (se mutase de mult din el și uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
catifea roșie și o etichetă pe care scria, într-o caligrafie tremurată, AG. Am dat pagina semitransparentă. - Acum o să înțeleagă, spuse una din fete. Ce era de înțeles? Erau niște poze vechi în alb și negru, sau mai degrabă în maroniu și alb, înfățișând o fetiță de două-trei luni în pielea goală, lăfăindu-se pe un prosop pufos. Am dat pagina. Fetița era fotografiată după un an. Era îmbrăcată cu o salopetă și stătea în fund pe o pernă. Fiecare pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pocnit cu șlapul și s-a fleșcăit pe linoleu. Al doilea, tot așa. Al treilea era să-mi scape și l-am tuflit cu pumnul, ceea ce mi s-a părut scârbos și m-am șters de linoleu, făcând o dungă maronie. Următorii doi au murit ușor, dar ultimul mi s-a lipit de șlap și iar a trebuit să fac o pată maronie pe linoleu. M-am dus la baie, m-am spălat pe mâini și am plecat la masă. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tuflit cu pumnul, ceea ce mi s-a părut scârbos și m-am șters de linoleu, făcând o dungă maronie. Următorii doi au murit ușor, dar ultimul mi s-a lipit de șlap și iar a trebuit să fac o pată maronie pe linoleu. M-am dus la baie, m-am spălat pe mâini și am plecat la masă. După ce am mâncat, m-am întors repede în cămin. Poate că ar fi vrut să sară la bătaie. Era o perspectivă interesantă, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
poezie adevărată !“. Se ridică de la mașina de cusut și deschise sertarul de jos de la bibliotecă, unde ținea într-o ordine desăvârșită toate socotelile casei și ale blocului SD10B, scara 2, al cărei administrator era, și scoase un caiet cu coperți maronii pe care era lipit un abțibild cu un pește galben. Îl deschise și îmi citi cu intonație o poezie cu rimă, copilărească și emfatică, în timp ce eu mă tăvăleam pe jos. „Râzi ca prostu’n târg“, spuse el închizând caietul, îmbufnat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
băltoacă sub scaun, pe care femeia se grăbi să o șteargă cu o cârpă. Undeva în capătul celălalt al mesei stătea o pâine mare aburindă, din acelea rotunde de care se fac în Ardeal, și niște pere galbene cu pete maronii, aproape trecute, care răspândeau un parfum intens. — Nu puciai să faci apa o țâră mai caldă, tu, marilenă ? spuse bătrânul. — E numai bună cum e ! spuse femeia pe un ton blând și împăciuitor. — Așa mi-o intrat un frig în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
spre Ceșme. Armata turcă e la doar cincizeci de kilometri depărtare - și din Atena nu vine nici un vapor ca să-i evacueze pe refugiați. Lefty, proaspăt procopsit cu bani și cu fes, Își croiește drum prin mulțimea de capete cu tichii maronii de pe chei. Traversează niște linii de tramvai și o ia În sus pe deal. Dă de casa de bilete pentru vapor. Înăuntru, un funcționar se uită peste liste de pasageri. Lefty Își scoate la iveală câștigurile și spune: ― Două locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Lina. Lefty Își luă micul dejun compus din prune uscate și iaurt, citind un ziar grecesc vechi de câteva zile. Desdemona Îi puse prânzul grecesc, constând din brânză feta, măsline și pâine, Într-un ambalaj american: o pungă de hârtie maronie. La ușa din spate, când acesta se Întoarse s-o sărute, ea se trase Înapoi, Îngrijorată să nu-i vadă cineva. Dar apoi Își aminti că acum erau căsătoriți. Trăiau Într-un loc care se numea Michigan, unde păsările păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a femeilor nu le scutea de obligațiile domestice. Cu picioarele umflate, Îl serviră cu miel și pilaf, bame În sos tomat, salată grecească și budincă de orez. După aceea Desdemona puse de cafea grecească, servind-o În ceșcuțe, cu spuma maronie, lakia, deasupra. Doctorul Philobosian făcu o remarcă, adresându-se bărbaților, așezați și ei la masă: ― Probabilitatea e de unu la sută. Sunteți siguri că s-a Întâmplat În aceeași seară? ― Da, răspunse Sourmelina, fumând la masă. Probabil c-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe bar koulouria Împletite, cu susan. Întâmpina lumea cu exuberanța pe care o așteptau de la un străin și flirta cu doamnele. În spatele barului strălucea vitraliul de sticle cu băutură: albastru de la ginul englezesc, roșul adânc al vinurilor Claret și Madeira, maroniul roșcat al whisky-ului scoțian și al bourbonului. O lampă suspendată se rotea pe lanțul ei, aruncând picățele pe pielea de zebră și făcându-i pe clienți să se simtă și mai beți decât erau. Din când În când, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mătase. ― Nu-s fabrici pe-aici. Dacă ar fi, ar fi Închise. Desdemona Îi Întinse adresa. Femeia o Îndrumă de cealaltă parte a străzii. ― Ai ajuns. Și, Întorcându-se, ce văzu Desdemona mai Întâi? Văzu oare o clădire de cărămidă maronie, cunoscută până de curând drept Sala McPherson? Un loc Închiriat de obicei pentru Întruniri politice, nunți sau demonstrații făcute ocazional de clarvăzători itineranți? Observă detaliile ornamentale din jurul intrării, urnele romane din care se revărsau fructe de granit, marmura pestriță? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și cel al cartierului călcat În picioare, dar, indiferent ce a simțit ea În acel moment, reacția ei complexă a ajuns la mine sub forma unei singure imagini, care atunci iî provocase un șoc. Fesuri. Purtau fesuri. Accesoriul capilar moale, maroniu, cu creștetul teșit, al foștilor torționari ai bunicilor mei. Căciulile numite după orașul din Maroc de unde venea vopseaua de culoarea sângelui și care (așezate pe capetele soldaților) Îi alungaseră pe bunicii mei din Turcia, mânjind pământul cu un maroniu Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
moale, maroniu, cu creștetul teșit, al foștilor torționari ai bunicilor mei. Căciulile numite după orașul din Maroc de unde venea vopseaua de culoarea sângelui și care (așezate pe capetele soldaților) Îi alungaseră pe bunicii mei din Turcia, mânjind pământul cu un maroniu Închis. Și iată-le din nou aici, În Detroit, pe capetele a doi negri arătoși. (Și fesurile vor mai apărea o dată În povestea mea, În ziua unei Înmormântări, dar coincidența, fiind genul pe care numai viața ți-o poate scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
coșuri). 1973: Fleetwoodul lung, negru, cu acoperiș bombat, care făcea să se oprească mașinile din jur, crezând că trece o Înmormântare. 1974: modelul „Florida Special“, galben ca un canar, cu două uși și acoperiș alb de vinilin, trapă și scaune maronii de piele, pe care mama mea Îl mai conduce și acum, după aproape treizeci de ani. Dar 1967 a fost anul Fleetwoodului din era spațială. Când am atins viteza necesară, Milton a spus: ― Bun. Stați să vedeți asta. Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a terminat Înainte de a Începe. Și, În loc să-mi Împart viitorul cu cineva, mă Întorc În trecut, la Desdemona, care nu-și dorea nici un fel de viitor... Îi aduceam masa de seară, uneori și prânzul. Căram tăvi prin porticul cu stâlpi maronii, de metal. Deasupra era terasa de pe acoperiș, neîntrebuințată, cu mahonul atacat de cari. În dreapta mea era clădirea cu piscina, netedă, și aburită. Casa de oaspeți repeta liniile curate, rectilinii, ale casei mari. Arhitectura din Middlesex era o Încercare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tot pe unde spațiile erau ieftine și treceau mulți oameni sau mașini. Mie nu-mi plăceau standurile. Pentru mine erau o degradare abruptă față de zilele romantice de la Casa Zebrei. Unde erau bibelourile, tonomatul, raftul strălucitor cu plăcinte, banchetele cu spătar, maroniu Închis? Unde erau specialitățile casei? Nu Înțelegeam cum se putea ca aceste standuri cu crenvurști să facă atât de mulți bani, față de cât făcuse vreodată bufetul. Dar chiar asta făceau: bani. După primul an de tatonări, lanțul de localuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
reușeam să citesc câte ceva. Deși instructorii taberei Încercau să mă motiveze să exersez la stilul liber, eu perseveram În fiecare zi În lectura noului bestseller pe care Îl găsisem pe noptiera mamei mele.) Acum am ridicat privirea. Pe o cărare maronie și prăfuită, printre acele de pin, Jenny Simonson se apropia, Într-un costum de baie roșu cu alb și albastru. Toată natura a amuțit În fața acestei priveliști. Păsările au tăcut. Lebedele de pe lac și-au Întins gâturile nemaipomenite ca să arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Jane Blunt, de exemplu, par să se alungească puțin În fiecare săptămână. Bluza i se umflă În față. Apoi, Într-o zi Beverly Maas, care stă lângă mine, ridică brațul și văd ceva Întunecat pe sub mânecă: un petic de păr maroniu deschis. Când a apărut? Ieri? Alaltăieri? Pe parcursul anului și ecuațiile devin din ce În ce mai lungi, mai complicate și poate e din cauza tuturor acestor nume, a tablei Înmulțirii. Învățăm să cuantificăm sume mari, dar, conform noii matematici, corpurile ajung la răspunsuri neașteptate. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un scufundător. Mă arătam și eu, pășind cu picioarele mele grele, cu apărători, și căscând gura prin masca de portar la fantastica viață subacvatică din jurul meu. Vedeam anemone răsărind dintre picioarele colegelor mele de clasă. Erau de toate culorile: negre, maronii, galben electric, roșu aprins. Mai sus, sânii li se bombau ca niște meduze, pulsând Încet, cu rozul Înțepător În vârf. Totul vălurea În curent, hrănindu-se cu plancton microscopic, crescând cu fiecare minut. Fetele timide, durdulii, erau ca leii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Bine. Când te lămurești, spune-mi și mie. Acum am treabă. Sâmbătă dimineața veni iubita Capitolului Unsprezece. Meg Zemka era la fel de micuță ca și mama mea și avea pieptul la fel de plat ca al meu. Părul Îi era de o culoare maronie, șoricească, ochii i-erau căprui, iar dinții, din pricina unei copilării trăite În sărăcie, neîngrijiți. Era un copil abandonat, orfan, pipernicit și de zece ori mai puternică decât fratele meu. ― Tu ce studiezi la colegiu, Meg? o Întrebă tatăl meu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]