1,165 matches
-
a elevului și de control al clasei. • Concentrarea elevilor. Abilitatea de a menține atenția elevilor centrată pe problemele lecției este esențială în menținerea eficienței lor; în același timp, se va înregistra și o reducere a problemelor de comportament. Gruparea eficientă maximizează participarea activă și-i menține pe elevi preocupați de învățare; în caz contrar, controlul reprezintă o forță puternică de menținere a elevului centrat pe activitățile specifice lecției. Controlul poate include înregistrarea greșelilor (liste, bilete etc., recunoașterea publică, testarea deprinderilor, temele
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
partenerilor de afaceri securitatea informațiilor. I.S.O. 27001:2006 furnizează recomandări pentru a controla riscurile de securitate a informațiilor, menține tipurile de amenințări și prezintă o abordare pentru protecția informației cu scopul de a minimiza daunele financiare și de a maximiza beneficiile și perspectivele organizației. Sunt prezentate în cele ce urmează cerințele I.S.O. 27001:2006 pentru implementarea unui S.M.S.I. în cadrul unei organizații. În primul rând, I.S.O. 27001:2006 adoptă modelul P.D.C.A., model care este aplicat pentru a structura
Asigurarea securităţii informaţiilor în organizaţii by Bogdan-Dumitru Ţigănoaia [Corola-publishinghouse/Science/894_a_2402]
-
2) principiul maximizării gradului de satisfacere a nevoilor, după care, pentru a obține cea mai mare "plăcere" posibilă, individul nu trebuie, la un moment dat, să-și satisfacă decît o fracțiune din fiecare nevoie a sa, astfel încît să-și maximizeze ansamblul satisfacției. Prima lege e simplă și spune că creșterea satisfacției obținute de pe urma unui stoc dat de bunuri se reduce cu fiecare tranșă consumată din respectivul stoc. A doua conduce la ideea că un comporta ment economic rațional ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cu fiecare tranșă consumată din respectivul stoc. A doua conduce la ideea că un comporta ment economic rațional ar trebui să conducă la egalizarea utilităților marginale ale bunurilor dorite ponderate cu prețurile lor, cumpărate cu un anumit venit, pentru a maximiza utilltatea totală. Această lege poate permite construcția de modele ipotetice coerente, plecînd de la ideea că dorințele umane, ca și bunurile și serviciile, pot fi împărțite în fracțiuni egale tot mai mici. Global, Gossen susține că, pentru a maximiza valoarea într-
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pentru a maximiza utilltatea totală. Această lege poate permite construcția de modele ipotetice coerente, plecînd de la ideea că dorințele umane, ca și bunurile și serviciile, pot fi împărțite în fracțiuni egale tot mai mici. Global, Gossen susține că, pentru a maximiza valoarea într-o economie, toate bunurile trebuie repartizate astfel încît ultima tranșă din fiecare bun achiziționat de către un individ îi va procura acestuia o satisfacție egală cu cea obținută de un alt individ grație unei ultime tranșe achiziționate din același
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
substituibile sau complementare. În cazul acestora din urmă, valoarea este cea determinată de asocierea lor. Omul economic al clasicilor este înlocuit de un subiect economic consumator, caracterizat printr-o "raționalitate subiectivă" în alegerile pe care le face pentru a-și maximiza satisfacția, respectiv de un antreprenor "rațional" care urmărește să-și maximizeze producția și profitul prin utilizarea de factori de producție cu o productivitate marginală superioară. Principiul divizibilității infinite a nevoilor și bunurilor și aplicabilitatea lui este criticat de marginaliștii din
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
determinată de asocierea lor. Omul economic al clasicilor este înlocuit de un subiect economic consumator, caracterizat printr-o "raționalitate subiectivă" în alegerile pe care le face pentru a-și maximiza satisfacția, respectiv de un antreprenor "rațional" care urmărește să-și maximizeze producția și profitul prin utilizarea de factori de producție cu o productivitate marginală superioară. Principiul divizibilității infinite a nevoilor și bunurilor și aplicabilitatea lui este criticat de marginaliștii din școala austriacă, care susțin pe drept cuvînt că nu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
au origini profunde: incapacitatea maselor de a înțelege argumentele ce pledează în favoarea dreptului de proprie tate, dar și incapacitatea posesorilor de mijloace de producție de a înțelege funcționarea mașinismului. Ei mizează pe o ordine tehnocratică în care progresul tehnic să maximizeze bunăstarea, în baza unui principiu al "raționalității tehnice", principiu ce susține că orice activitate tehnică poate să conducă la "energii sociale", iar capacitățile de producție pot fi utilizate ca unități interșan jabile de energie abstractă, fără legătură cu raționalitatea economică
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
la închisoare, sau poți muri împlinit. Omul are multiple nevoi și pe fiecare le așează într-o ordine a lui, potrivit valorilor pe care le slujește, de aceea nu e dezordine pe o piață normală, deși fiecare caută să-și maximizeze gradul de satisfacție, sau chiar de plăcere, pentru că și plăcerea face parte din viață, dar e adevărat că se plătește. Rețineți un truism: totul se plătește. Nevoile sau trebuințele oamenilor și încercările de a le satisface formează ceea ce numim cerere
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
rare și trebuie să ne batem pentru ele (homo homini lupus), orientalii spun că sunt suficiente și că ceea ce trebuie să reglăm sunt dorințele și risipa. Chestiunea e cum să alocăm mai bine resursele disponibile cu scopul de a ne maximiza bunăstarea. Omul e un animal care calcu lează, dar pînă la urmă ajunge tot la o formă de compromis, care compromite sau care nu compromite. Calculați de pildă dacă e bine sau nu să citiți un manual de economie? Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cheltuielilor publice? Da, dar nu întotdeauna și nu în orice proporție. Invers, o contracție bugetară are întotdeauna un efect recesiv asupra cererii? Iarăși, nu întotdeauna. Trebuie găsit un optim fiscal, deci un anumit nivel al fiscalității în PIB, care să maximizeze veniturile și să stimuleze creșterea și ocuparea și trebuie de asemenea găsit un nivel optim al datoriei publice, care să nu prezinte riscuri privind creșterea, rambursarea etc. Totodată, trebuie îmbunătățită organizarea instituțională a politicii bugetare, minimizată evaziunea și contrabanda, economia
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pe cap de locuitor mai mic, tind să crească mai repede decât cele cu un PIB pe cap de locuitor mai mare). Astfel, fiecare membru din Consiliul Guvernatorilor poate să aibă o rată a dobânzii ideală diferită care să-i maximizeze utilitatea, iar utilitatea se poate presupune că scade cu atât mai mult cu cât rata dobânzii acordate se depărtează de rata ideală (de exemplu, Meade și Sheets, 2002). Deciziile Consiliului Guvernatorilor se adoptă cu majoritate. Fiindcă preferințele de rată a
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
Spaniei în secolul al XVII-lea sau al Rusiei în perioada interbelică; puteri aflate în zona periferică și care se află într-o poziție ascendentă - este vorba despre Mari Puteri în devenire, în ascensiune. Sunt puteri care încearcă să-și maximizeze puterea în sistemul internațional. Este cazul Statelor Unite la sfârșitul secolului al XIX-lea, al Japoniei de la începutul secolului XX sau al Chinei din zilele noastre. puterile regionale, subsistemice - puteri ale căror interese și capacități nu depășesc aria propriului subsistem al
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
atât mai mult cu cât i se arată perspectiva unei puteri mai mari. În acest caz, nu numai că ia decizii politice în perspectiva interesului național orientat către maximizarea puterii naționale, dar ca om, el ia decizii care să-i maximizeze propria putere. Nivelul statal - statul (a se citi statul-națiune) este principalul actor în relațiile internaționale. Sistemul internațional este definit și caracterizat de relațiile (în cadrul său) dintre actori de un anume tip - statele-națiune care domină gândirea în politica internațională în epoca
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
puterea nu mai lasă loc în relațiile internaționale unor interpretări fundamental eronate care explică politica externă prin motivele oamenilor politici care o concep sau prin preferințele ideologice ale acestora. Toți conducătorii și oamenii politici și toate statele caută să-și maximizeze puterea și securitatea în raport cu celelalte state din sistemul internațional. Aceasta este logica pe care ele își structurează în orice moment politică externă, indiferent de motivație sau coloratură politică. Interesul național, în sensul folosit de Morgenthau, este foarte aproape de acel raison
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
circumstanțele și condițiile particulare în care acesta operează se modifică totuși în timp și spațiu, ele depinzând de contextul cultural și politic general în care este plasat statul. Ca atare, politica externă, urmărind interesul fundamental al statului de a-și maximiza puterea, este afectată de contextul imediat în care este elaborată și aplicată. Astfel că pozițiile statelor în sistemul internațional se modifică, balanțele de putere se modifică și ele, ceea ce necesită implicit o adecvare a politicii externe, în vederea interesului fundamental, la
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
două sau mai multe state, conflictul este inevitabil, în lipsa unor mecanisme care să-l suplinească. Așadar în sistemul internațional, statele sunt întotdeauna suspicioase cu privire la amenințarea cu folosirea forței asupra lor de către alte state. De aceea, ele caută constant să-și maximizeze puterea în vederea maximizării propriei securități. Balanța de putere în această situație nu este decât un mecanism de minimalizare a războiului și conflictelor. Această concepție realistă asupra sistemului internațional se potrivește în foarte mare măsură cu modelul mesei de biliard, în
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
realismul lui Waltz este unul „defensiv”, în sensul că anarhia internațională încurajează statele să urmărească menținerea echilibrului balanței de putere. Mearsheimer (după exemplul lui Morgenthau) avansează un realism „ofensiv”: în condițiile anarhiei și dilemei securității, Marile Puteri caută să-și maximizeze puterea relativă în raport cu competitorii, având drept țel fundamental hegemonia. Puterea unui stat este definită în termeni de capacități și include componente precum populația și forța economică, însă decisivă este puterea militară. Mari puteri sunt statele care au armate capabile să
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sunt principalii actori în politica mondială, însă organizațiile interguvernamentale și actorii nestatali joacă roluri mai importante decât sunt dispuși să accepte realiștii; actorii sunt caracterizați de raționalitate, în sensul că tind să se comporte în așa fel încât să-și maximizeze beneficiile pe ansamblul unei game de obiective, ordonate consistent din punct de vedere logic; raționalitatea actorului nu presupune că el dispune de informație perfectă, că ia în considerare toate alternativele posibile sau că preferințele sale rămân neschimbate; puterea și influența
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
existente - spre exemplu, lărgindu-le sfera de cuprindere. Enunțuri centrale ale neoliberalismului Neoliberalii acceptă că statele sunt actorii-cheie în relațiile internaționale, deși recunosc și existența altor actori. Statul este privit ca un actor unitar și rațional care încearcă să-și maximizeze beneficiile în toate ariile tematice ale politicii internaționale. Preferințele sale în ceea ce privește rezultatele interacțiunilor internaționale pot varia în timp, însă ele pot fi în orice moment ierarhizate de o manieră consistentă, în fiecare dintre aceste arii. În viziunea neoliberalilor, sistemul internațional
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
securitatea nu va putea fi astfel niciodată absolută, ci doar relativă, afirmă Barry Buzan (1991, p. 34). Dilema securității Caracteristicile mediului, anarhia și competitivitatea fac din asigurarea securității o prioritate absolută pentru orice stat, ce trebuie să caute să-și maximizeze șansele de a face față cu succes unei eventuale amenințări. Statele își vor pregăti instrumentul militar pentru protejarea propriilor interese. Pregătirile pentru apărare - cum ar fi, de exemplu, înarmarea sau retehnologizarea arsenalului - vor fi însă privite drept potențial amenințătoare de către
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
prezumtiv echilibrată. Obiectul acestui sens îl face descrierea unei situații de pace, în sensul în care nu există un război sistemic care să implice toți polii sistemului și nici unul dintre polii sistemului, în această stare, nu va căuta să-și maximizeze capacitățile în raport cu celelalte Mari Puteri sistemice. Aceasta este situația descrisă prin excelență de balanța de putere europeană a zilelor noastre, între polii subsistemului european: Marea Britanie, Franța, Italia, Germania și Spania. Deși capacitățile relative ale acestor state nu sunt necesar egale
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în cazul unei intervenții, așa cum este ea specificată în mod obligatoriu în cadrul alianțelor. Aceste aspecte ale alianței sunt subiectul negocierii între părțile care se aliază - și, având în vedere faptul că acestea acționează în calitate de actori raționali ce urmăresc să-și maximizeze securitatea cu riscuri și costuri minime, ele sunt specificate în mod formal și cunoscute de către toți aliații. În plus, dacă organizațiile de securitate colectivă încearcă să modifice condițiile anarhice în care funcționează actorii statali în sistemul internațional prin adoptarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a diferența între multitudinea de interese și motive pe care un stat le poate avea pentru a alege să balanseze sau să se alinieze. Ca atare, asumpția generală este că ambele comportamente sunt motivate de dorința statelor de a-și maximiza securitatea - sau, chiar mai mult decât atât, că singurul interes vital al unui stat în sistemul internațional anarhic este acela de a-și maximiza securitatea. A doua direcție teoretică de studiu al alianțelor o constituie teoria balanței amenințărilor, dezvoltată de
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Ca atare, asumpția generală este că ambele comportamente sunt motivate de dorința statelor de a-și maximiza securitatea - sau, chiar mai mult decât atât, că singurul interes vital al unui stat în sistemul internațional anarhic este acela de a-și maximiza securitatea. A doua direcție teoretică de studiu al alianțelor o constituie teoria balanței amenințărilor, dezvoltată de Stephen Walt în The Origins of Alliances. Aceasta are la bază teoria balanței de putere, pe care însă Walt o repune în discuție, transformând
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]