5,675 matches
-
al nostru pleca spre Nord. Voia să Îi Încredințeze un mesaj pentru tovarășii săi din Artă. Poate o comunicare... cine știe. — Iar mesajul a plecat? — Da, chiar În acele zile, un părinte care ne vizitase trebuia să plece la Mantova. Meșterul i-a predat o scrisoare Închisă. — Și nu ai ideea despre ce era scris În ea? Călugărul ridică din umeri. Lângă scândură se afla un cufăr deschis, plin cu planșe și cu pergamente umplute cu planuri arhitectonice: detalii de arce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
umeri. Lângă scândură se afla un cufăr deschis, plin cu planșe și cu pergamente umplute cu planuri arhitectonice: detalii de arce și de șarpante din grinzi, scheme de decorațiuni mozaicate și proiecte pentru pardoseli aruncate laolaltă fără nici o socoteală. Nici un meșter din Artă nu și-ar fi ținut vreodată atât de rău instrumentele meseriei. Cineva trebuie că scotocise pe acolo, fără să se mai Îngrijească să le repună În ordine. Ce anume putea fi atât de interesant prin lucrurile mortului? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
reală de manevră. Era absurd. O glumă. Dar pentru ce să se slujească de un material atât de prețios ca pergamentul? Și apoi, nu auzise niciodată că cetățenii orașului Como ar fi fost interesați de construcțiile navale. Erau arhitecți și meșteri pietrari de renume. Și Arnolfo di Cambio se folosise de ei, pentru toate construcțiile sale din Florența. Mai exista un amănunt, observă el, În timp ce le poruncea polițailor să adune materialul și să Îl transporte la San Piero. Pe cer, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și-a făcut efectul scontat. — Pe deplin, și Îți mulțumesc Încă o dată pentru asta. A avut același efect și asupra celorlalți care s-au folosit de el? — Ce vrei să spui? Întrebă Teofilo, dintr-o dată circumspect Îndărătul cordialității sale. — Ambrogio, meșterul din Como. Nu a recurs și dânsul la licoare? Spițerul lăsă să se scurgă câteva momente Înainte să răspundă. Da, firește, zise el apoi, ca și când ceva i-ar fi revenit În amintire. — Era și dânsul afectat de o durere insuportabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
substanțe diferite. Dante clătină din cap. Avea senzația că omul acela Îl mințea. Pentru o clipă, și-l imagină În butuci, În subteranele de la Stinche. Oare cât ar fi rezistat la tortura cu frânghia, apărându-și secretul? Și cât rezistase meșterul Ambrogio, protejându-l pe al lui? 4 În aceeași zi, pe la asfințit O placă smălțuită din aramă, agățată de portic, Îi atrăgea pe băutori În taverna numită „Pe drumul Ierusalimului“. Emblema reproducea un blazon nobiliar fantezist: pe fundal erau reprezentați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
părea cu neputință să le fi putut asculta spusele, și totuși nu exista nici o Îndoială că Îi urmărea cu luare aminte. — În biserica În care Își va avea sediul viitorul Studium, a fost asasinat un om, cu o cruzime nemaipomenită. Meșterul Ambrogio, mozaicarul. Nici o reacție nu urmă vorbelor sale. Dante trecu În revistă acele fețe inexpresive, de care părea să se fi lipit o mască a indiferenței. S-ar fi așteptat la un gest de milă, de Înfiorare. Măcar de stupoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
siguranță, ideea că acei Înțelepți ar fi putut avea de a face cu o crimă atât de cumplită părea absurdă. Dar de câte ori nu cunoscuse duplicitatea cea mai imprevizibilă În purtarea oamenilor? Nu mi-ai răspuns, messer Alighieri. Cum a murit meșterul Ambrogio? Îl mai Întrebă o dată Cecco. — Ambrogio a fost coborât de viu În mormânt - priorul descrise pe scurt scena crimei. Dar poate că victima a avut vreme să Își compună propriul bocet, fie și În niște semne ambigue, conchise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răspundă, puse la rândul său o Întrebare. — Câți dintre voi Îl cunoșteau pe mozaicar? Ceilalți schimbară o privire rapidă. Tot Teofilo fu cel care răspunse: — Cred că pot vorbi În numele tuturor, messer Durante. Fiecare dintre noi l-a cunoscut pe meșter, și cu toții Îl cinsteam pentru cât era de mare. Omul vorbise pe un ton senin, Însă expresia lor neliniștită dovedea că fiecare dintre ei fusese atins de Întrebare, mai ales prin ceea ce se putea subînțelege. Ne-ai spus ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
caz, Împotriva cui ar trebui să se Îndrepte mânia noastră? — Și dacă, În sfârșit, tertium datur, nici unul dintre cele două cazuri nu ar fi cel just, interveni Bruno, iar cel de al Treilea Cer ar fi fost evocat nu de meșter, ci de asasinul său, și s-ar referi, ca atare, la o cu totul altă Împrejurare, sub care cer trebuie să situăm agonia muribundului? Ce părere aveți, prieteni? conchise teologul, fără a se adresa, Însă, nimănui În mod deosebit. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asupra căreia zăbovise Îndelung, pe vremea când studiase filosofie morală. — Credeți că răul e, cu adevărat, pedeapsa pentru o purtare nedreaptă? zise el, vorbind mai curând cu sine. Iar dacă ar fi așa, ce rău a fost pedepsit prin supliciul meșterului mozaicar, la San Giuda? Peste sală se pogorî o tăcere plină de stânjeneală. Dante nu se aștepta la nici un răspuns, așa Încât continuă: — Am aflat că În curând se va deschide și la Florența un Studium general. O facultate a Artelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
am format, totuși, o impresie, zise el apoi, fixându-l iarăși. — Care? — Că voi toți știți deja multe despre acele fapte, poate chiar totul. Augustino nu reacționă de Îndată. — Îmi Închipui că ai examinat cu atenție mozaicul la care lucra meșterul, zise el după o scurtă pauză. Dante alungă o muscă ce Îi poposise pe obraz. — L-ați văzut și domniile voastre? — Colosul? Da, o dată, la puțin timp după ce Ambrogio se pusese pe treabă. Augustino nu mai adăugă nimic, așteptând ca poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
perete rămăsese neterminat. — E vorba de un simbol chiar prea transparent, conchise el. — Lucrarea nu era o simplă transpunere a acestui episod printr-un joc de culori și de linii. În spatele acestor lucruri era o idee mai complexă, pe care meșterul din Como Încerca să o vizualizeze prin arta sa. — Așadar, și dumneata crezi că pentru asta a fost ucis? Oare nu-i așa? Dante ridică din umeri, fără să răspundă imediat. Augustino părea să se aștepte ca el să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acestei idei, În carbon, pe perete, trasată de un elev al lui Cimabue: un triumf de plante și animale, un Arbor vitae În maniera aceluia, magnific, din bazilica de la Otranto, jos În Regat. — Și ce s-a Întâmplat, mai apoi? — Meșterul a cerut și a obținut să poată schimba subiectul cu un altul, ales de dânsul. A refuzat să se măsoare cu o operă atât de mare. Ori, cel puțin, așa voia să lase să se Înțeleagă. — Iar domnia ta nu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să poată schimba subiectul cu un altul, ales de dânsul. A refuzat să se măsoare cu o operă atât de mare. Ori, cel puțin, așa voia să lase să se Înțeleagă. — Iar domnia ta nu Îl crezi? — Eu am impresia că meșterul Ambrogio nu era un bărbat care să refuze confruntarea, oricare ar fi fost aceasta, În arta lui. Dimpotrivă, avea o opinie Într-atâta de Înaltă despre sine Încât friza blasfemia. Spunea că avea să facă din San Giuda centrul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
puține despre Ambrogio, În afară de faptul că fusese un mare artist. Cine Îl putea cunoaște mai bine decât un tovarăș de breaslă? Figura Înaltă, cu trăsături cabaline a lui Iacopo Torriti Îi reveni În minte. Era singurul care Îl cunoscuse pe meșterul din Como Înainte de sosirea acestuia la Florența. Ori, cel puțin, așa părea. Arhitectul era la lucru, pe marele șantier al noii catedrale, În fața baptisteriului. Dante străbătu cu pași repezi Via dei Calzaiuoli, ticsită la acea oră cu tejghelele vânzătorilor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
privind În sus, e cu siguranță un Îndemn extraordinar de a vă aduce laude, În mod public, lui Arnolfo și dumitale, care Îl ajuți. — Mă căutai? zise celălalt ignorând elogiul. Părea preocupat. — Da. Vreau să aflu ceva mai mult despre meșterul asasinat. Cred că dumneata ești cel care Îl cunoștea cel mai bine, dintre toți membrii Studium-ului. Iacopo ridică din umeri. — Desigur, meșterul Ambrogio aparținea aceleiași bresle ca și mine. Deși corporația lui, Arta din Como, e prea puțin Înclinată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl ajuți. — Mă căutai? zise celălalt ignorând elogiul. Părea preocupat. — Da. Vreau să aflu ceva mai mult despre meșterul asasinat. Cred că dumneata ești cel care Îl cunoștea cel mai bine, dintre toți membrii Studium-ului. Iacopo ridică din umeri. — Desigur, meșterul Ambrogio aparținea aceleiași bresle ca și mine. Deși corporația lui, Arta din Como, e prea puțin Înclinată să fraternizeze cu cei ce nu sunt Înscriși În ea. Oricum, atâta timp cât am Împărțit șantierul la Roma, am fost adesea vecini. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Însuși Bonifaciu Îi conferise Însărcinarea de a decora În mozaic pereții capelei sale sepulcrale, la San Pietro, spuse el sec. — Dar dumneata nu Îi aprobai stilul, nu-i așa? — Vremurile se schimbă, messer Durante. Din Franța sosește o manieră nouă. Meșterul Ambrogio era Încă legat de cea bizantină, de repetarea obstinată a formelor fixe. Poate că e un desen potrivit cu maiestatea regilor, dar prea puțin adaptat vremurilor noi, marcate de creșterea poporului. De altminteri, i-ai văzut mozaicul, În biserică. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ai văzut mozaicul, În biserică. Poate că ai observat asprimea trăsăturii sale... — Mozaicul Întrerupt... Mi s-a spus că proiectul inițial prevedea o altă temă, o reprezentare a arborelui vieții ca alegorie a Creației. Știi pentru ce s-a răzgândit meșterul? — Nu. Și nu sunt nici măcar sigur că ar fi Început vreodată să lucreze pe acest subiect. La Început, după ce a primit Însărcinarea, a lăsat să treacă multe zile fără să se apuce de nimic, tot umblând Încoace și Încolo prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
d’Acri. La căderea cetății, am fugit odată cu el, iar când am ajuns În Italia papa Bonifaciu a binevoit să se slujească de puțina mea Învățătură pentru mărirea Bisericii. — L-ai cunoscut pe Ambrogio, pe timpul cât ai locuit la Roma? — Meșterul din Como? Da, dar nu eram intimi. Era angajat pentru nu știu ce lucrări În bazilică. Cred că l-am Întâlnit de câteva ori, când mă plimbam prin claustru. Rostise ultima frază pe un ton indiferent, parcă voind să sublinieze superficialitatea acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tensionat ca o coardă de arbaletă. Poate că era numai mentalitatea lui de jurist, atent la nuanțe și la subtilități. Sau apărarea cuiva care are ceva de ascuns. Dante se hotărî să abordeze subiectul În mod fățiș. — Se poate ca meșterul să fi aflat ceva primejdios, În timpul lucrului? — N-am idee. Ceva pentru care să poată fi omorât? Antonio părea sincer uimit, dar trăsăturile vulpești continuau să transpară. — Ceva care să fi putut fi dezvăluit În opera lui? — Mânăstirea de la San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Iar domnia ta, care ești de asemenea un om al studiilor, știi bine că aceste activități te izolează și te Înstrăinează de lume. Dar, acum că stau și mă gândesc mai bine, există, Într-adevăr, ceva ce Îți pot povesti, În legătură cu meșterul dispărut. Se spunea că, odinioară, fusese alungat dintr-o biserică pe care o decora, iar munca Îi fusese distrusă, Întrucât comitenții Își dăduseră seama că Îi pictase pe apostoli cu chipurile familiei imperiale, de la Barbarossa până la Corradino. Dar poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Câte asemenea construcții subterane existau pe teritoriul Comunei? Sub câte biserici, sub câte mânăstiri se deschideau cavități asemănătoare? Lumânările din criptă atestau prezențe neliniștitoare, rituri Îndeajuns de ignobile Încât să nu poată fi celebrate la lumina zilei. Poate că și meșterul din Como luase parte la acele rituri. Dante mai făcu câțiva pași. De acum, era sigur că misteriosul vizitator fugise pe acolo. Dar era prea târziu ca să-l mai urmărească. Tocmai se pregătea să facă cale Întoarsă când băgă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
seamă. Dante Îl Înșfăcă de umăr. — Ce vrei să spui? Lucrătorii știu de pasajul acesta? — Nu există lucrători acolo sus, priorule. Eu am intrat acolo nu o dată, ca să cântăresc... situația. Singura persoană pe care am văzut-o la lucru era meșterul mozaicar, acela care a murit. Nu se desfășura nici o lucrare. Ziceam de ceilalți. — De cine? De bărbații care se reunesc În fundul cisternei, pentru ceremonie. Credeam că știi. Nu știu nimic... Care ceremonie? — Nu o dată, tot pe timp de noapte, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unui șoarece dintr-o gaură În zid. În minte Îi Încolți Îndoiala că ar fi putut fi vorba de o Înșelătorie. Poate că omul Îi istorisea povestea aceea pentru a-i hrăni fantezia. Poate că nu existase nici o ceremonie, iar meșterul fusese asasinat pur și simplu de unul din falșii leproși, care ieșise din cavernă ca să-l jefuiască. Meșterii din Como erau renumiți În toată Europa și se știa prea bine cât de bine erau remunerați. Nici măcar Giotto nu primise niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]