912 matches
-
de la începutul secolului. În românul realist/naturalist se constată o demitizare progresivă a imaginii femeii și o eliminare a eroinei, pe parcursul jumătății a doua a secolului al XIX-lea. Parcursul narativ al acestui personaj în spațiul românului este sinuos, urmând meandrele intrigilor și pasiunilor ascunse. Românul secolului al XIX-lea privilegiază durată, el reprezintă o viață în totalitatea să și nu doar o perioadă de timp nedefinita sau o criză (că în nuvele). Acest model biografic, cel din Eugénie Grandet, Madame
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pentru marele gânditor francez) în legătură cu natura umană. Numeroase confesiuni autobiografice, precum și analize punctuale ale unor autori și cărți ritmează și ilustrează diatriba lui Bloom. Fiecare dintre ele ar merita o discuție aparte, fiindcă toate ne ajută să urmărim mai bine meandrele și chiar contrasensurile discuției centrale. Pe întreg parcursul lecturii, nu trebuie să uităm că Bloom însuși a scris din interiorul „marii transformări” (ca să reiau în acest cadru celebra analiză făcută modernității de Karl Polanyi în anii ’40), deci nu are
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Vadul Vechi (1964); Gaudeamus igitur, Pădurea spânzuraților, Runda 6, Cartierul veseliei (1965) ; Duminică la ora 6, Șah la rege, Procesul alb, Vremea zăpezilor, Tunelul (1966) ; Diminețile unui băiat cuminte, Dacii, Un film cu o fată fermecătoare, Maiorul și moartea, Castelanii, Meandre, Amprenta, Subteranul (1967) ; Gioconda fără surâs, Columna (1968) ; Căldura (1969) ; Reconstituirea, Simpaticul domn R, Canarul și viscolul, B.D. intră în acțiune (1970) Evoluții cinematografice Începutul deceniului 7 înregistrează ultimele filme în care Armata Roșie și URSS sunt binefăcătorii României. În
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
la nou a unor tovarăși. Invariabil, oamenii muncii, în frunte cu secretarul de partid, îl sprijină pe tovarășul inginer, ale cărui idei revoluționare ajung să fie puse în practică, spre binele întreprinderii. Uneori, inginerul poate fi și arhitect, ca în Meandre (1967), care nu are însă happy-end. În 1963, cu Pisica de mare, tema luptei organelor de Securitate cu spionii din Vest veniți să fure sau să saboteze invenții industriale senzaționale ale românilor este reluată pe un plan superior față de Vultur
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
lagărului socialist sub semnul Moscovei. Doar trei filme, dintr-un total de 164 realizate în deceniul 7, au fost considerate „cu probleme” și au fost retrase de la difuzare de către autoritățile culturale de partid : Un film cu o fată fermecătoare (1967), Meandre (1967), Reconstituirea (1970). Privit în ansamblu, deceniul e marcat de o scădere numerică semnificativă a filmelor de propagandă, fiind, în schimb, mult mai numeroase decât în deceniul precedent comediile ușoare, mai mult sau mai puțin muzicale, Nu vreau să mă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
asemenea problematică, aceasta înseamnă snobism. Deplângând absența marilor teme, marilor momente ale „uriașei revoluții” în filmele de actualitate, tov. Paul Niculescu-Mizil avertizează dur : Avem nu puține, ci multe filme proaste. [...] Dacă am avea o singură „Fată fermecătoare” sau un singur „Meandru” în toată cinematografia, asta nu ar fi mare nenorocire, dar avem prea multe „Meandre”. Avem prea multe filme care oglindesc o totală sărăcie de idei, o mediocritate totală, în unele dintre ele inconsecvență, o inconsecvență ideologică, o inconsecvență morală. După
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în filmele de actualitate, tov. Paul Niculescu-Mizil avertizează dur : Avem nu puține, ci multe filme proaste. [...] Dacă am avea o singură „Fată fermecătoare” sau un singur „Meandru” în toată cinematografia, asta nu ar fi mare nenorocire, dar avem prea multe „Meandre”. Avem prea multe filme care oglindesc o totală sărăcie de idei, o mediocritate totală, în unele dintre ele inconsecvență, o inconsecvență ideologică, o inconsecvență morală. După care precizează : Ce cerem de la un film. Nu e suficient de clar rolul pe
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de sus”, însăși Elena Ceaușescu fiind iritată de nurii Margaretei Pâslaru. Comodă și liniștitoare acoperire a unui act de cruzime lașă al oamenilor de cinema care s- au năpustit în haită să „omoare” dovada vie și batjocoritoare a lașității lor. Meandre (1967) sau Politică plastică — De unde vii ? — De la gară ! — Ai condus pe cineva ? — Am privit cum pleacă trenurile... — Gelu, băiatul tău, ți-a lăsat o scrisoare... — Ce scrie ? — Că s- a săturat. Vrea să respire alt aer. — Și ? — Că pleacă. — Unde
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
lui Dovjenko prin Copilăria lui Ivan al lui Tarkovski. Ca și cum metafora vizuală cabalină n- ar fi fost de ajuns, o voce din off declamă melancolic : „Les chevaux, comme une fête perdue au fond de la mémoire...”. Secvența aceasta, de la începutul filmului Meandre, e cam cea mai inteligibilă și interpretabilă de către un cenzor al anilor ’60 : băiatului Gelu îi pute pe aici, prin România Socialistă, s- a săturat, vrea aer proaspăt, vrea să plece, și vedem un cal care sare peste obstacole, adică
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
M. Săucan redescoperea și el „formalismul” de care erau acuzați marii regizori ruși ai anilor ’20, lipsindu-i însă determinarea sinceră a acestora de a servi unei cauze, alta decât cea personală. La ieșirea sa pe ecrane, în septembrie 1967, Meandre a făcut săli mai mult goale, cum era și de așteptat. Și totuși, cenzura l-a interzis și așa a rămas până în 1989. Ce le-a cășunat culturnicilor pe acest film care ar fi beneficiat doar de aprecierile criticilor estetizanți
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
toți cei aflați în legătură cu el erau anchetați cu brutalitate. Nu este neglijată nici Miliția. Seria Brigada Diverse, în regia lui Mircea Drăgan, funcționând și ca film de actualitate în spiritul celor hotărâte de N. Ceaușescu pentru a face uitate un Meandre sau Un film cu o fată fermecătoare, este contraponderea autorităților la Reconstituirea. Miliția redusă mintal, ridicolă și agresivă din filmul lui Pintilie este transformată într- un organ cu oameni inteligenți, educați, culți, cu simțul umorului, corecți prin vocație și apărători
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
imagine (Marian Stanciu), muzică (Adrian Enescu), montaj (Cristina Ionescu), decoruri (Călin Papură) excelente, dar cu un scenariu adormit în țarcul propagandistic. Formalismul marilor ruși din anii ’20, regie hiperartistică pe un scenariu comunistoid, produce, după Când primăvara e fierbinte și Meandre (M. Săucan), Duminică la ora 6 (L. Pintilie), Canarul și viscolul (M. Marcus), Zidul (C. Vaeni), Să mori rănit din dragoste de viață (M. Veroiu), un ultim ecou în cinematografia sub dictatură. Mircea Daneliuc nu va mai realiza nici un film
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Marele singuratic (1977) 192 Martorul (A tanú) (1969) 174 Mastodontul (1975) 192-193 Mayerling (1968) 189 Mărturisirile unui comisar de poliție făcute procurorului republicii (Confessione di un commissario di polizia al procuratore della repubblica) (1971) 188 Mândrie (1961) 111, 114, 162-163 Meandre (1967) 111, 114, 116, 128, 167-168, 170, 195, 240 Mere roșii (1976) 196 Merii sălbatici (1965) 112, 127 Mesagerul (The Go‑Between) (1970) 188 Miezul fierbinte al pâinii (1984) 234 Mihai Viteazul (1971) 108, 144, 191, 197-198, 200, 205, 224
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
la rândul său, îi destituie pe cei doi directori ai Serviciilor de Informații, intern și extern. Voința de epurare și jocurile puterii se întrepătrund în aceste cascade de concedieri. Puțini vor fi cei care vor reuși să se strecoare printre meandrele acestor reglări de conturi, în sânul unei categorii sociale conducătoare, intens implicată în politică și înainte de 1989. Aceste măsuri se înscriu în noul context al luptei împotriva terorismului și al întăririi relațiilor dintre București și Washington. Se va profita de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
adâncimea și abstruzitățile aceleia). Valorizată azi, noua lui estetică apare, în contextul acelei epoci, cu totul meritorie. Frecvent citata Artă poetică marchează trecerea la un lirism de sublimare și interiorizare a realului prin oglindire în suprafețe translucide și, mental, în meandrele epurate de accidente și iregularități ale memoriei, adică în esențial: „Cea mai frumoasă lună e în lac, / cel mai frumos luceafăr e în mare, / și cântă cel mai sincer pitpalac / nu-n pomi, ci-n amintiri și în uitare. Cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
a impus la alegerile din 2004. Dubla alternanță la guvernare, o condiționalitate formală și mai solicitantă a sistemului democratic, a fost astfel realizată. Integrarea în structurile euroatlantice (NATO, 2004 și UE, 2007) au încheiat sinuosul drum al tranziției românești prin meandrele postcomunismului de la o societate închisă de tip totalitar la o societate modelată după valorile politice occidentale. Dubla integrare occidentală a pus capăt și tranziției din sfera de influență sovietică înspre intrarea în comunitatea europeană. Trâmbițat triumfal, dar prematur, încă din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a românilor. Trebuie doar actualizat, adus la suprafață printr-o zbatere a românilor cu ei înșiși în efortul de a deveni ceea ce, esențialmente, sunt - europeni. Noua schemă dominantă de interpretare a istoriei românilor este cea a europenismului. Meta-povestirea românității în meandrele istoriei este reașezată de pe linia împlinirii idealului național pe traseul intrărilor și retragerilor din "Europa". Rămâne metafora oceanică a fluxului și refluxului ca dispozitiv euristic de descifrare hermeneutică a sensului ascuns în destinul istoric românesc, însă apele naționalismului purtate de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Mihăescu, Un memorialist lucid: Gabriel Țepelea, ALA, 1997, 390; Nicoleta Sălcudeanu, Secvențe de viață, VTRA, 1997, 9; Aurel Pantea, Însemnări cu spatele la lume, VTRA, 1997, 9; Gheorghe Bulgăr, Istorie, cultură și filologie, VR, 1998, 7-8; Rusu, Membrii Academiei, 536-537; Ion Simuț, Meandrele memoriei, „Cuvântul”, 2000, 5; Petraș, Panorama, 617-618; Popa, Ist. lit., II, 1098; Dicț. scriit. rom., IV, 628-629; Simion, Genurile, 171-176; Zamfirescu, Istorie, II, 568-571. C. Pp., G. Dn.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
ar fi fost cu neputință să locuim unii în preajma celorlalți. ISOCRATE Mai repede să ne încredem într-un cal fără frâu, decât într-un discurs dezordonat. THEOFRAST Nu-i ușor să oprești piatra aruncată din mână și vorba din gură. MEANDRU Cel mai frumos lucru din lume este vorbirea sinceră. DIOGENES CINICUL În fapt există două lucruri, știința și opinia; prima solicită cunoaștere, ultima ignoranță. HIPPOCRATES Dacă în vorbă îți păstrezi o măsură și în puține cuvinte închizi gânduri multe, vei
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
vreme de-o jumătate de veac". E o "uitare" pe care ultimul diriguitor interbelic al revistei "Convorbiri literare", cu adevărat nu o merită. I.E. Torouțiu rămîne în literatura română un istoric literar de primă mărime și de indiscutabilă stăpînire a meandrelor manuscriselor eminesciene; un acribios pînă în marginea pedanteriei. Se află între eminescologii de frunte, la care instrumentele filologice îți relevă maxima utilitate. "Pentru el, citim în Prefața lui Nicolae Georgescu, filologia înseamnă discurs larg cultural, demonstrație, spectacol de idei, paradă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
doar au intrat în contact cu opera postumă a tânărului poet, vorbesc de la sine, tot astfel cum amintirile unora dintre colegii săi de generație oferă, dincolo de melancolie, de tristețea subiacentă invocării unui destin potrivnic, detalii interesante despre viața literară, despre meandrele găsirii unui destin propriu sau despre atmosfera formării lor artistice în mediul opresiv și constrângător al acelor vremuri, evocări demne de interesul istoricului de azi. În ceea ce mă privește, am privit cu mefiență discursul autojustificator, retrospectiv, al partizanilor "rezistenței prin
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
-le viața. De aceea sunt ispitite, în clipe de cumpănă, să se întoarcă spre obârșii, pentru a regăsi, pe firul generațiilor, punctul nevralgic care le-ar putea, în cele din urmă, justifica. Călătoria lor în timp e subiectivă și urmează meandrele unei imprevizibile memorii afective, care îngăduie evocării să se lase impregnată de un lirism subteran. Mecanismele trăirii acestui timp interior, deprinse din scrierile lui Marcel Proust, William Faulkner, James Joyce ori D. R. Popescu, ies în evidență chiar în romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
literatura în general, și romanul în particular, aduce o cunoaștere specifică. Problemele apar cînd se încearcă o definire a acesteia, pentru că un roman, chiar dacă reconstituie o epocă istorică, sau descifrează un anume sistem de relații sociale, sau ne cufundă în meandrele psihicului uman, nu este sinonim cu un tratat de istorie, sau de sociologie, sau de psihologie. Ce le diferențiază? Probabil ceea ce Bachelard numea "funcția de ireal" a imaginarului, acea nevoie și capacitate a spiritului nostru de a de-forma imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
subiect puternic prin neașezare, prin ființarea pe cale, fără răgaz, prin riscul asumat de a-și pierde orice autonomie sau certitudine, evoluînd pe frontiera dintre sine și anonimat. Ne aflăm în fața unei gîndiri extrem de subtile și armonice, greu de urmărit în meandrele multiplu determinate de considerente istorice, psihologice, ontologice etc. Raluca Bădoi se pliază întru totul pe tematica și stilul gîndi torului francez, pînă la identificare uneori, starea aceasta fuzională nealterîndu-i însă spiritul critic și discernămîntul, subliniind doar o afinitate electivă autentică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
decadent, din care omenescul profund, descifrat de Simon Liberati, capătă forme estetice inedite, nu lipsite, uneori, de rafinamentele cruzimii. Virtuozitatea narativă a autorului te antrenează aproape fără voie într-o poveste halucinantă, sacadată, în care simți că te scufunzi printre meandrele unei minți rătăcite, fără să empatizezi neapărat cu personajul, dar fără să te poți sustrage fascinației prăbușirii. Într-un stil ce-l amintește adesea pe Bret Easton Ellis, Liberati ne ia de mînă și ne plimbă de-a lungul scurtei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]