4,697 matches
-
în mai 1960 ia o asemenea amploare, încât Celan va fi, începând de-atunci și până la moarte, devastat de această campanie calomniatoare. Șocul este atât de puternic, încât îl face să-și piardă echilibrul psihic și să cadă într-o melancolie din care nu-și va mai reveni niciodată cu adevărat. În plus, a suferit mult și din cauza a două drame personale. În vara lui 1960, a reușit în sfârșit să se întâlnească, la Zürich, cu Nelly Sachs (Nobelul pentru Literatură
Elegie valaisană a lui Paul Celan și România by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/4883_a_6208]
-
tânăra de care s-a îndrăgostit în 1947, când și-au petrecut vacanța de Paști, împreună cu niște prieteni, în Carpați, în apropiere de Kronstadt (Brașov). Alegerea unei specii poetice ca elegia - „poem liric care exprimă o lamentație dureroasă, sentimente de melancolie”, spune dicționarul Robert - este cu atât mai puțin surprinzătoare cu cât Celan e marcat, la acel început de primăvară, de amprenta lăsată în regiune de Rilke: micul castel din Muzot, între Montana și Sierre, unde și-a regăsit forța și
Elegie valaisană a lui Paul Celan și România by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/4883_a_6208]
-
epigon local al lui Albrecht Dürer. Ca să-și alunge din minte imaginea diavolilor monstruoși împingând în infern căruțele cu păcătoși, va trece din nou pe lângă mormântul poetului și, înseninat de nalbele care-l împodobesc, va coborî dealul cu o ușoară melancolie în suflet, dar împăcat. Rilke este pentru Celan poetul preferat din tinerețe. Ei au în comun faptul că provin de la periferia germanității - unul din Praga (asemeni lui Kafka, un alt mare model literar al lui Celan), celălalt din Cernăuți, două
Elegie valaisană a lui Paul Celan și România by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/4883_a_6208]
-
Are loc o competiție între trup și spirit al cărei loc de desfășurare e visul încărcat, dificultuos. Impresia de oniric bătînd spre coșmaresc e adesea de neînlăturat. Tentînd a se trezi, poeta folosește cîteva cuvinte de ordine precum jocul, așteptarea, melancolia: „Am găsit pe zid urme de gheare,/ semnul însîngerat al tigrului./ Dar în posteritate locul/ se va numi «odaia liniștii»./ Aici am jucat cel mai sumbru joc:/ așteptarea. Aici, fără însemne fiind,/ m-a-nhățat de beregată fiara. Aici/ am trăit o
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
Am găsit pe zid urme de gheare,/ semnul însîngerat al tigrului./ Dar în posteritate locul/ se va numi «odaia liniștii»./ Aici am jucat cel mai sumbru joc:/ așteptarea. Aici, fără însemne fiind,/ m-a-nhățat de beregată fiara. Aici/ am trăit o melancolie tonică și aspră/ ca gerul. Și-n pauza dintre învățături/ am căzut în prăpastia rîsului pînă/ la capăt, iar sultanul absolut al rîsului,/ Koiemci, m-a-mproșcat cu vinuri. Ah, simt/ cum și acum în noapte cineva/ mă sculptează pe toate fețele
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
Nu ne temeam de sfîrșitul săptămînii, ci de începutul ei... Doi pe un balansoar era o piesă de bulevard, dar decentă. Apoi faptul de a fi avut doi actori geniali, un scenograf unic, Todi Constantinescu, de a fi adus o melancolie a sentimentelor, necunoscută atunci, a făcut din acest spectacol marele succes, neașteptat, care a permis Teatrului Mic să se impună de la apariția lui pe scena bucureșteană. G.B.: Au urmat apoi cîteva alte spectacole de referință.... R.P.: Richard II al lui
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
zi. ca în orice acțiune poetică, fragil cum eram după o sesiune mai lungă/ de băut noaptea pe balcon și cântat (cum beat a ales să facă blândul meu prieten ciprian șiulea), m-am trezit apăsat de o nostalgie, o melancolie/ sudică și o mare stare de nervi. îmi aminteam de toate hotelurile prin care/ am fost cărat în copilărie și de omniprezența unei încăperi pe ușa căreia/ scria simplu, eficient: bar de zi, loc în care se întâmpla să fiu
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
Iglesia își poartă hybrisul cu panache, ți-l aruncă în față, te bruschează. Schimonosite, mutilate, chipurile celor doi relevă o interioritate bulversată, contorsionată, convulsionată. Dintre toate instrumentele, trompeta este cea care anunță și triumful derizoriu, și strigătul de luptă, și melancolia proferată public a funerariilor, este instrumentul gălăgiei, al zarvei, al încleștării, al încăierării, este glasul Marelui Circ al Istoriei. De la un moment încolo, ceea ce este cumva presimț it de la început devine certitudine, filmul devine o farsă tragică, o parabolă pentru
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
mare înaintaș se înscrie în aceeași manifestare de tradiție elevată a provinciei, id est de ritual al Formei (Lucian Blaga). Aurel Rău e unul dintre puținii noștri poeți actuali care are un limbaj personal, caracterizat prin suavități rigide, prin contorsionate melancolii, reflectînd poate crispările interioare ale celui ce a trecut de la conduita unui mediu social la alta. Citadinismul d-sale înfățișează totodată savoarea artificiului și organicitatea proprie unui nou crez, precum în cazul unui credincios care-și schimbă confesiunea cu o
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
defulări (costelive, dar pasagere, precum Anastasia, când duios trecea...!). În capul lui, extremele sunt dubioase. Dacă e rece, îi cauzează. Dacă e fierbinte, se opărește. Tot ceea ce este discret trebuie neapărat să devină ostentativ. În schimb, tonul răstit îi provoacă melancolii după „vârsta de aur”, când se vorbea numai în șoaptă. Concluzia: dacă ceva merge foarte bine, asta provoacă panică. Și atunci, totul trebuie oprit imediat. Catastrofa evitată. Fiindcă e suspectă. Cât despre succese, ele nu fac casă bună cu românul
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
di un risveglio] [Viața... e a-ți aduce aminte de-o trezire] Viața...e a-ți aduce-aminte de-o trezire Tristă într-un tren în zori: de-a fi văzut Afară lumina șovăielnică: de a fi simțit În trupul deșelat melancolia Feciorelnică și aspră a aerului tare. Dar a-ți aminti eliberarea Neașteptată e mai gingaș: alături de mine Un tânăr marinar: azurul Și albul uniformei sale, și-afară O mare toată-n fragede culori. [Le nere scale della mia taverna] [Negrele
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
și foarte amară, străbat cerurile târând după ele, peste oameni și locuri, umbra îndrăgostirilor lor pământești. Așa cum îl știu, Țepi cam pe aici și pe acolo trebuie să fie, bântuind prin miraculoase interstiții, însuflețind șăgalnice amintiri: un „Maître” al unei melancolii ce este și a lui, și a noastră, el purtând-o prin ceruri îngăduite, noi adulmecând-o printre taine răzlețe, în tremurul mestecenilor, unduirea gențianei, cearcănul Otiliei.
La marginea imperiului pierdut by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5111_a_6436]
-
devenirii: „Paris cu ploaie și tu transcrii un poem/ de D’Annunzio, vorbește ploaia și seamănă/ pe caldarâm ritmuri - ai zice că-s pentru tine” (Paris negru în ploaie). Clipa e suspendată într-un amurg strălucind de frumusețea nostalgică a melancoliei: „Nu intra niciodată într-un oraș mitic/ la ceasul amurgului, când totu-i un tremur/ care formele schimbă în ritmul/ unui melos bizar, guvernat/ de-un timp vechi, lucrat în filigran/ de arta secretă a arabilor” (O noapte în Granada
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
asta însemnând lumea, natura și frumusețea amplă a întregului, a tuturor lucrurilor frumoase împreună. Atunci nu mă gândesc la toate nenorocirile, ci la frumusețea încă prezentă. În asta constă în bună măsură diferența dintre mama și mine. Sfatul ei împotriva melancoliei este: „Gândește-te la toate nenorocirile din lume și fii fericită că nu treci tu prin ele.” Sfatul meu este: „Ieși afară, mergi pe câmp, în natură și soare. Ieși afară și încearcă să regăsești fericirea în tine. Gândeș- te-
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
măruntaiele une tăceri// mîini/ cu memoria lor chimică/ veșnicia/ în cămașa ei de piatră/ încheiată la gît/ roșii crăpături/ în peretele de sfială al zilei/ domni cu vârsta matură/ ca niște pești - amintind/ amețitoarea viteză a nepăsării/ în spinarea coralilor/ melancolia unei străzi/ pe care o pisică/ o înșfacă din zbor/ întocmai ca pe o vrabie/ cîte un cuvînt de neclintit/ pe lîngă care rîsul țîșnește/ spre gheara tăcută a menhirilor/ cîte un gang ațipit/ în care/ întunericul pilește mînere de
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
aude. Odată reperele pierdute, căutarea dobândește un aspect agonic, o goană după ceva ce nu se lasă prins, ceva indescifrabil. Acest vertij este un amestec de placiditate cinică plus frenezie în parte trucată cu Patrick, și furie fără obiect și melancolie a unei rebel fără cauză la Rémy. Ceea ce a început ca un traseu inițiatic semănat cu paradoxuri, dar coerent într-un plan superior își pierde complet sensul acolo unde nu mai există nici cel mai mic control. Cei doi opresc
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
știrbesc, ci, dimpotrivă, le scot în relief. Astfel relativitatea conceptului de poezie (poezia fiind ireductibilă la o schemă speculativă, irațională în sîmburele său) apare figurată printr-o etajare existențială, pusă în perspectiva precarității fatale a vieții. Nu gluma domină, ci melancolia ce se măsoară pe sine: „la 17 ani poezia te înspăimîntă / la 20 de ani o iubești ca un adolescent / la 25 ai vrea doar s-o posezi / la 30 îți face scîrbă - ce amantă vulgară” (la început). Parcă dintr-
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
odată cu descoperirea unei planete ascunse de soare care se apropie la o distanță foarte mică de Terra riscând coliziunea. Planeta este numită Melancholia - poetic nume pentru o planetă -, iar regizorul se preface că uită de existența unei planete cutumiar consacrate melancoliei și implicit bilei negre, și anume Saturn. O serie de personaje, începând cu Justine (Kirsten Dunst), se înscriu temperamental pe orbita melancoliei, pe care noua planetă o revendică simbolic. Prin Saturn, melancolicul stă sub semnul înzestrărilor creatoare, pasiunii pentru ocultism
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
Melancholia - poetic nume pentru o planetă -, iar regizorul se preface că uită de existența unei planete cutumiar consacrate melancoliei și implicit bilei negre, și anume Saturn. O serie de personaje, începând cu Justine (Kirsten Dunst), se înscriu temperamental pe orbita melancoliei, pe care noua planetă o revendică simbolic. Prin Saturn, melancolicul stă sub semnul înzestrărilor creatoare, pasiunii pentru ocultism, sensibilității ușor maladive, dar pe de altă parte, lentoarea revoluției astrului îi înzestra pe nativi cu indolență, ceea ce-i făcea să fie
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
stă sub semnul înzestrărilor creatoare, pasiunii pentru ocultism, sensibilității ușor maladive, dar pe de altă parte, lentoarea revoluției astrului îi înzestra pe nativi cu indolență, ceea ce-i făcea să fie considerați stăpâni ai plumbului și ai răcelii. În Saturn și Melancolia, Raymond Klibansky, Erwin Panofsky și Fritz Saxl realizează un adevărat tabel mendeleevian de esență gnostică al atributelor melancolicului, iar o parte din ele se află diseminate nu doar în personaje precum Justine și sora ei, Claire (Charlotte Gainsbourg), ci și
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
contopesc sub semnul unei bona fides. Cele două „planete”, Justine și Michael, se ating pentru a se despărți, conjucția lor are un caracter distructiv așa cum apropierea celor două planete, Melancholia și Terra, va avea un deznodământ catastrofic. Justine preia atributele melancoliei căreia îi erau asociate bătrânețea și disperarea, singurătatea și chiar degradarea fizică și mentală. Există un declin straniu și vertiginos al lui Justine pe parcursul unei singure nopți, cea a nunții ei, debutată cu remarcarea unei stele noi; propriul eșec anticipează
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
distrugere, care încununează un eșec, care scandează un declin, care semnează stingerea, o frumusețe decadentă asociată lui fin du monde. Rama tabloului de gen al nunții brugheliene cu o veselie debordantă, dar și de un grotesc derizoriu este antifraza acestei melancolii. Reacțiile unui tată histrion și clownesc, Dexter (John Hurt), replicile tincturate sarcastic ale unei mame sumbre, roase de o nemulțumire intestină, Gaby (Charlotte Rampling), asistența matern nevrotică a unei surori veșnic neliniștite și dependente psihologic de ea, Claire, și sprijinul
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
de aflat în putrefacția mîlurilor infernale. Lumea veche a valorilor merge de-a-ndăratelea în raport cu lumea nouă (și viceversa) spre un asfințit dincolo de care răsăritul unui sens tragic și nou nu-și mai poate găsi expresia, aici și acum, decît într-o melancolie castrată de principiul nostalgiei. Antimodernul Ulise nu mai are un acasă al său. Este aruncat într-un timp viitor pe cerul căruia singura stea fixă ce se mai poate vedea (cu cel de-al treilea ochi al vechii gnoze) este
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
gropii cu șobolani. Nimic nu este însă respingător în acest tablou sumbru. Șlefuitor de cuvinte, Constantin Abăluță știe, precum marii pictori, să expună cele mai sumbre viziuni într-o perfectă armonie estetică. Fiecare cuvânt are rostul său, atmosfera este de melancolie resemnată, niciun strop de patetism nu tulbură ansamblul: Când nu mai am nimic de spus răsare soarele. Trec zile întregi și trotuarele nu catadicsesc să-mi primească pașii./ Sunt un om printre atâția alții, tai pâinea ori deschid o carte
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
lucrări de muzică sacră între care și un Stabat Mater, de unde și titlul cărții. Așadar, Stabat Mater e un roman de inspirație istorică, localizat în Veneția începutului de veac XVIII. Protagonista este o elevă a lui Vivaldi, întrupare a singurătății, melancoliei, a noncomunicării, a unui zbucium sufletesc fără alinare; visele ei sunt delirante coșmaruri ale morții în otrava neagră a mării și a beznei. Moartea poate fi în chip alegoric chiar colega ei Maddalena din patul de deasupra, devenită deja o
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]