1,294 matches
-
jos/Generația mea se teme de ziuă" sau "se simte clar lipsa noastră/ți-e greu să te hotărăști, te-ai obișnuit/ Să cântărești pentru, să cântărești împotrivă." În sens larg, Născut în URSS are trăsăturile unui eseu, pe care memorialistica și detectivismul nu-l răstoarnă de pe poziții. Citim în el o intenție categorică și bine gândită a reconstituirii, o raportare precisă, dar nu mai puțin elegantă la o porțiune de istorie inaccesibilă, un simț al observației care se întretaie cu
Născut în 1971 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10068_a_11393]
-
din Niamey dar vorbește prea puțin despre cărțile care i-au provocat mari revelații în cei peste 50 de ani de exil, despre întîlnirile esențiale pentru evoluția sa spirituală, despre marile prietenii și eventualele iubiri. întotdeauna, într-o carte de memorialistică te aștepți să găsești o mică revelație. Un element declanșator care să "lumineze" existența celui care se confesează. Cel mai important element al unei astfel de cărți este revelarea momentului care a decis înscrierea personalității respective pe un anumit drum
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
dar o parte esențială) inventată. Afirmînd acest lucru, nu am în vedere suspiciunile ce au planat asupra autoarei cărții ce relatează instaurarea comunismului în România. Suspiciuni grave, nutrite nu numai de exilul românesc, ci și de poliția franceză, așa cum atestă memorialistica vremii. � " Tot în 1950 povestește Monica Lovinescu notez șîn jurnalț sosirea din Israel a Soranei Gurian, precedată de o reputație sulfuroasă de agent al poliției sovietice. Cum cel care lansase această versiune la București era Zaharia Stancu (sursă nesigură
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
un subiect gras. Astfel că omul acesta în loc să-și scrie memoriile el singur și le-a povestit, avînd poate satisfacția sumară că le dictează, în lungi interviuri și cărți de convorbiri. Exista, poate, un ce avantaj în acest soi de memorialistică. Întrebările neplăcute despre perioada gloriei sale de scriitor laureat al comunismului din anii '50-'60 veneau de la alții, nu trebuia să și le pună singur. Nu trebuia să-și scruteze singur cărțile pe care s-a ridicat gloria lui din
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
vedere estetic, dar nu și din punct de vedere al adevărului. Dacă aplicăm acest criteriu literaturii comuniste, putem spune că adevărul a fost în mare suferință atunci. De aceea, în primul deceniu după 89, publicul larg a discreditat ficțiunea, în favoarea memorialisticii. În poezie a apărut așa-zisul mizerabilism al generației 2000, când poeții voiau să vorbească fără metafore despre neajunsurile tranziției, tot ca un fel de reacție la cultivarea excesivă a metaforei în perioada anterioară. Ce a adus rău comunismul a
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
Camil Petrescu, N. Iorga, Ovid Densușianu și încă mulți alții)? Cîtă vreme va exista cultura românească aceste volume de documente literare vor sta căpătîi pentru investigație și studiu. Și nu mă sfiesc să spun că, împreună cu zeci de volume de memorialistică, văd în această înfăptuire culturală, mîndria mea de editor, privind, azi, nostalgic, la trecut. Iar colecțiile "Momente și Sinteze", care, prin exegeze de valoare, au relevat momente semnificative din evoluția gîndirii teoretice a valorilor literelor românești (să amintesc numai remarcabilele
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
s-a părut că e mai conformă cu scopul principal al cercetării sale: acela de a oferi reflectarea în scrieri literare de o mare diversitate a Școlilor Blajului. Astfel imaginea literară a Școlilor Blajului este urmărită, rând pe rând: în memorialistică, în corespondență, în jurnal, în proza scurtă (nuvele și schițe), în romane, în poezie. Aici a întâmpinat o altă dificultate: compartimentarea unor scrieri literare consacrate Școlilor Blajului este, ca orice clasificare literară de altminteri, relativă. Dar, în general, compartimentarea aceasta
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
și bruioanele unor schițe, publicate de Nicolae Florescu ( în vol. Ultimul capitol) sau în romanele lui Ion Brad, Ștefan Luca și Nicolae Breban. Un merit incontestabil al lucrării este comentarea unor scrieri literare puțin cunoscute, cvasi-inedite despre școlile Blajului: la memorialistică, paginile publicate recent ale lui Iustin Ilieșiu,(Amintiri din Școlile Blajului) paginile lui Vistian Goia (din Glasul memoriei) și Petru Sechel, ( Unde ești, copilărie? De la Cergău la Blaj și mai departe),cu anecdote și savuroase întâmplări școlare, care destind atmosfera
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
literaturii și a scriitorilor, anihilarea lor, poate chiar dispariția. Fără ezitări, dar și fără ostentație. Eliberat de armura purtată pînă la decembrie '89, criticul s-a revelat și ca un evocator de neobișnuită înzestrare epică, în linia portretelor și a memorialisticii lovinesciene, dar cu punerea accentului pe farmecul literaturii și pe valoarea ideii de scriitor. Nu e o lecție, nici un legat la capătul atîtor ani: e un reper. Și sînt semne că are cine să-l ia în seamă. Mircea Iorgulescu
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
Georgeta Drăghici Memorialistica a fost pentru Pericle Martinescu o preocupare de-o viață, ceea ce nu-i puțin, având în vedere că scriitorul e nonagenar (n. 1911) și că a și publicat destule cărți care arată această pasiune. Două dintre ele sunt și cele
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
simplu proză; proză de idei, dar supusă, pentru eficiență, rigorilor artei. E un fapt notoriu că în Criticele sale predomină portretistica, anecdotica și romanescul construcției, că multe din portretele Criticelor au fost transferate în Memorii și că a recomandat ca memorialistica să-i fie citită ca �prelungire" a operei de istoric literar. Pe măsură ce cunoașterea adâncită a prozatorului E. Lovinescu, în dimensiunea sa de nuvelist și romancier, va câștiga teren, rețeaua de vase comunicante a întregului său scris se va dovedi probabil
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
umană și să-și vădească șforile, mecanismele. Genurile se perimează. Trebuie să se facă un efort permanent de reînnoire tehnică, de primenire. O tragedie clasică ne pare o zi convențională. Majoritatea teatrului clasic sau romantic, plictisitoare. În schimb, jurnalul, proza memorialistica, mărturisirile, (gîndiți-vă numai la cîțiva memorialiști: Pepys, Swift, Montaigne, Rousseau, Saint-Simon, Jules Renard; dar gîndiți-vă și la alții mai mici: Amiel, frații Goncourt, etc.), cresc în valoare, ca vinul, pe masura ce se învechesc. Lipsa lor de orice integrare într-o modă
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
a doua urmăresc cronologic șubrezenia atacurilor anti-Eliade. Dar să nu fiu cârcotaș și egolatru și să nu insist asupra amănuntelor pro-domo. Spuneam și în recenzia anterioară că marele merit al autorului este că reproduce ireproșabil fragmentele cele mai semnificative din memorialistică, documente, scrisori, care evidențiază, fără rezerve, strălucita personalitate omagiată. Georges Dumézil îi scria, de pildă, entuziasmat prietenului său la 30 decembrie 1958: "Sunt bucuros că, grație Americii, aveți în sfârșit situația și recunoașterea internațională pe care Franța nu a știut
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
televiziune din Europa și America Eliade e culpabilizat, construindu-se scenarii, inventându-se situații inexistente, prezentându-se citatele trunchiat, folosind tehnica omisiunii, fetișizând documente plastografiate. Florin Țurcanu se străduiește să ne dea o monografie științifică, citând și comentând acte, corespondență, memorialistică, note ale agenților secreți din deceniul al patrulea. Unele surse ale Siguranței - aflate azi în arhivele S.R.I.-ului văd pentru prima oară lumina tiparului. Nici arhivele fondurilor Busuioceanu, Dumézil, Jünger și Carl Schmitt nu fuseseră despuiate de nimeni. Pentru identificarea
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
doar la poezia Vatra se precizează acest lucru, deși atunci când au fost publicate în “Plaiuri năsăudene” din 1943 (nr.89, faptul se referea la ambele poezii. Sărace sau aproape lipsind cu desăvârșire sunt și notele și comentariile privind dramaturgia și memorialistica scriitorului. Era aproape obligatoriu să se fi făcut trimiterea la textul publicat de Ioan Șerb în “Revista de istorie și teorie literară” din 1985 (nr.2 și 3) și la comentariul lui Ion Bulei din aceeași revistă nr.3-4/1988
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
88. într-un articol intitulat Dicționarul scriitorilor români (Jurnalul literar, nr. 1-2, ianuarie, 1999) apreciam textul despre Eliade din volumul al II-lea, coordonat de Mircea Zaciu. Remarcam analizele subtile ale operelor, judecățile de valoare și sesizarea timbrului unic al memorialisticii, literaturii realiste și a celei fantastice. Atrăgeam însă atenția asupra câtorva lipsuri și, în primul rând, asupra indicării inexacte a datei nașterii. în vara anului 2005 s-a tipărit volumul al III-lea din Dicționarul General al Literaturii Române ,"Secțiunea
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
mai mari în acele perioade când în România nu avea drept de semnătură (1944-1967; 1970-1972; 1982-1983). Caracterizarea lui Eliade drept un amestec de legionarism și ceaușism a fost destrămată cu ușurință de toți contemporanii scriitorului care nu suferă de amnezie. Memorialistica lui Pericle Martinescu, Victor Felea, Sanda Stolojan, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca oferă amănunte concrete asupra situației reale. Corespondența (emisă și primită) - autentică și nu contrafăcută - a fost adusă în discuție de apărătorii lui Eliade. Calomniatorii de profesie supralicitează decretând: josnicia
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
vorbea opt limbi diverse, printre care sanscrita și persana"... (Guy Cherqui, Vocile României în Amadeus, mai 2006, reprodus în România literară nr. 22, 2 iunie 2006). Până la 40 de ani (adică până în 1947!) Eliade publicase peste 20 de volume: beletristică, memorialistică și orientalistică. Nuvelistica și eseistica (în română, franceză, engleză, italiană, portugheză și spaniolă) poate fi consultată în orice Bibliografie. Sunt peste o mie de titluri. în 1934 un publicist obscur, Ilariu Dobridor a scris un articol intitulat Un foarte oarecare
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
dramaturgi interbelici (Victor Eftimiu, a cărui imensă operă e contabilizată nu fără maliție, Victor Ion Popa, Cella Serghi, M. Sebastian, Al. Kirițescu sînt profiluri de dramaturgi dintr-o posibilă și probabilă istorie a dramaturgiei noastre), Paul Celan ("văzut" prin lentila memorialisticii lui Petre Solomon) reprezintă țintele evocării povestitorului: iată o pagină și semnificativă, și prețioasă: "București, primii ani de război. în Ťorașul lui Matei Caragialeť, care, în pofida atîtor încercări, nu-și irosise farmecul, nici exuberanța, poposește un tînăr cu privirea tristă
Hermes și istoria literaturii by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/10089_a_11414]
-
chip impresionant drept cântăreț de canțonete. Iată un personaj demonic, reprezentativ pentru o epocă istorică, dar și pentru o epocă literară, creat cu o știință matură și subtilă a tipologiilor. Oglinda salvată, 1986, este un (meta)roman adus la limita memorialisticii creditabile, deopotrivă ca ficțiune și document, despre educația literară și sentimentală a scriitorului, în provincia deceniului 6. El este scris cu aceeași fină inteligență. Are în concepție surprinzătoare, vii, elevate și, nu mai puțin, sincrone principii poetologice, situate la interferența
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Bakonsky și Ica, Anca Vasiliu și Liviu Bordaș și destui alții). La urma urmelor, poate avem nevoie de mai multă perspectivă. Eu cred că din masa formidabilă de literatură memorialistică se vor distila în timp opere durabile, căci ea, această memorialistică, e o contribuție de mare distincție la dezvoltarea scrisului și a gîndirii din România. Oricum am privi lucrurile, în majoritatea ei generația optzecistă pare să-și fi ales totuși drept nivel referențial mai curînd lumea interbelică (criterionismul îndeosebi), iar nu
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
Continuă să scrie romane care se bucură de succes atât în Europa, cât și peste Ocean: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Vremea nebuniei (2005), Accidentul (2008) și Cina blestemată (2009). Ismail Kadare este și autorul unor eseuri, scrieri de memorialistică, precum și al cărții-document Moartea care ne-a unit (1998), despre evenimentele tragice din fosta Iugoslavie. Pe lângă numeroase alte premii și distincții literare primite, autorul a fost nominalizat de mai multe ori la Premiul Nobel și recompensat în 2005 cu prestigiosul
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
Ea e posibilă numai în clandestinitate sau în exil. Ar intra în această categorie poezia de închisoare a lui Radu Gyr și a altora, circulând oral. Stărui să subliniez că înglobez aici numai literatura propriu-zisă, indiferent de calitatea ei: poezie, memorialistică sau roman, care încorporează o ideologie anti-comunistă explicită. Exemplele pe care le-am putea aduna sunt extrem de puține. Primul notabil ar fi poemul Adio libertății, trimis în străinătate de V. Voiculescu sau de către altcineva și ajuns la revista pariziană "Luceafărul
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
ori bovarisme. E limpede că ea și-a depășit frica de moarte. Iar literatura îi oferă un spectru larg al morții. Oglinda și drumul nu este propriuzis un volum nou. Mai degrabă un Best of din studiile despre proză și memorialistică scrise în ultimii 6 ani. Citim, după câteva studii teoretice, 70 de medalioane literare. Spun medalioane, pentru că nu se poate vorbi de o unitate analitică. La bază cronici literare, studiile sunt aduse, unde e cazul, la zi. Volumul reprezintă sinteza
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
contemporane. în primul rînd, este de semnalat faptul că se �poartă" în continuare �culegerea" de articole. Apoi, a fost premiată o carte care nu stă sub semnul unitarului - textele sînt adunate din periodice și singurele elemente coagulante sînt cuvintele cheie �memorialistică" și �poezie". Concluzia este simplă: este apreciată în acest fel prezența publică a criticului și nu neapărat cartea sa. O culegere de articole înseamnă o existență agresivă în plan cultural a criticului cu pricina. Deși numai de �agresivitate" nu poate
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]