46,957 matches
-
re)trăiește prezentul unor amintiri asupra cărora poate opera modificări, chiar dacă acestea nu mai au nici un viitor. Michel Gondry este pur și simplu magnific. Ideea lui Cameron Crowe din Vanilla Sky este dusă aici la consecințele vizuale extreme. Fuga prin memorie a celor doi este un trip reversibil, disperat, halucinant într-un spațiu al alterității absolute, în trecutul reconstituit în topografia mentală, într-o realitate butaforică a cărei materializare este gândul și umbra. Joel & Clementine par personajele unei fotografii arzând care
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
hârtiei. Sunt urmăriți de programul de ștergere, totul în jurul lor dispare bucățică cu bucățică, casa, patul, biblioteca, strada, totul se surpă, iar ei aleargă tot mai mult înspre trecut până când vor fi prinși inevitabil în ultimul loc rămas, la limita memoriei comune: momentul întâlnirii lor, prima amintire. Parafrazându-l pe Irving Feldman, Joel & Clementine nu vor cunoaște cumplita zguduire în absolut care va urma apocalipsei memoriei, ci numai fragilitatea care o precede, teribila năuceală a proximității neantizării... Frica de a rămâne
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
mai mult înspre trecut până când vor fi prinși inevitabil în ultimul loc rămas, la limita memoriei comune: momentul întâlnirii lor, prima amintire. Parafrazându-l pe Irving Feldman, Joel & Clementine nu vor cunoaște cumplita zguduire în absolut care va urma apocalipsei memoriei, ci numai fragilitatea care o precede, teribila năuceală a proximității neantizării... Frica de a rămâne singur din nou, căci memoria este un adăpost iluzoriu, dar colectiv. Would you still erase me, my love!? După sterilizarea memoriei, atrași de instincte inexplicabile
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
prima amintire. Parafrazându-l pe Irving Feldman, Joel & Clementine nu vor cunoaște cumplita zguduire în absolut care va urma apocalipsei memoriei, ci numai fragilitatea care o precede, teribila năuceală a proximității neantizării... Frica de a rămâne singur din nou, căci memoria este un adăpost iluzoriu, dar colectiv. Would you still erase me, my love!? După sterilizarea memoriei, atrași de instincte inexplicabile, fără o istorie perceptibilă mental, ci numai vag emoțional, Joel & Clementine se vor întâlni din nou. Vor reacționa parcă în virtutea
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
care va urma apocalipsei memoriei, ci numai fragilitatea care o precede, teribila năuceală a proximității neantizării... Frica de a rămâne singur din nou, căci memoria este un adăpost iluzoriu, dar colectiv. Would you still erase me, my love!? După sterilizarea memoriei, atrași de instincte inexplicabile, fără o istorie perceptibilă mental, ci numai vag emoțional, Joel & Clementine se vor întâlni din nou. Vor reacționa parcă în virtutea predestinării și povestea lor de dragoste va reface traseul inițial. Ștergerea memoriei se va "șterge" ea
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
my love!? După sterilizarea memoriei, atrași de instincte inexplicabile, fără o istorie perceptibilă mental, ci numai vag emoțional, Joel & Clementine se vor întâlni din nou. Vor reacționa parcă în virtutea predestinării și povestea lor de dragoste va reface traseul inițial. Ștergerea memoriei se va "șterge" ea însăși treptat. Litera aparține etern hârtiei, emoția va rămâne veșnic în carne, iar palimpsestul va ieși la suprafață și memoria va fi restaurată. Deși ei n-o vor ști. Cine nu își cunoaște trecutul este condamnat
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
nou. Vor reacționa parcă în virtutea predestinării și povestea lor de dragoste va reface traseul inițial. Ștergerea memoriei se va "șterge" ea însăși treptat. Litera aparține etern hârtiei, emoția va rămâne veșnic în carne, iar palimpsestul va ieși la suprafață și memoria va fi restaurată. Deși ei n-o vor ști. Cine nu își cunoaște trecutul este condamnat să-l repete, spune celebrul dicton aplicat aici la modul cel mai concret. Suntem "condamnați" să trăim aceeași iubire la infinit, cineva ne este
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
Ion Simuț S-au umplut librăriile, bibliotecile particulare, revistele și cronicile literare de jurnale și memorii. Timp de un deceniu după 1989, era nevoie de o astfel de deversare a subiectivităților cenzurate. Ar fi fost imposibil să fie stăvilite. Literatura non-fictivă a creat o alternativă la ficțiune, o alternativă în care ne-am complăcut prea multă
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
fi fost imposibil să fie stăvilite. Literatura non-fictivă a creat o alternativă la ficțiune, o alternativă în care ne-am complăcut prea multă vreme fără un suficient spirit critic. Tot ce a venit pe făgașul acestei oferte de jurnale și memorii a fost considerat invariabil bun, dacă nu chiar excepțional. Nu era potrivit (nu era momentul!) ca spiritul critic să se exerseze în selecție. Ba, mai mult, fără să-și dea seama, era pus în fața unui blocaj al judecății: memoriile și
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
și memorii a fost considerat invariabil bun, dacă nu chiar excepțional. Nu era potrivit (nu era momentul!) ca spiritul critic să se exerseze în selecție. Ba, mai mult, fără să-și dea seama, era pus în fața unui blocaj al judecății: memoriile și jurnalele nu sunt compatibile cu un criteriu estetic, deci pot fi primite pe bandă într-o devălmășie a receptării euforice. Nu prea repede, cam prin 2000, s-a ajuns la sațietate (tot ce-i prea mult strică!), la autoiluzionare
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
o devălmășie a receptării euforice. Nu prea repede, cam prin 2000, s-a ajuns la sațietate (tot ce-i prea mult strică!), la autoiluzionare în legătură cu valoarea unora dintre aceste documente inedite și chiar la o stare de insalubritate a detritusurilor memoriei. Curiozitatea (politică, istorică, literară) a obosit sub povara dezvăluirilor de culise, a micilor și înveninatelor adevăruri personale, a demitizărilor, a aglomerărilor de mărunțișuri și a (uneori) iluzoriilor răsturnări de perspectivă. Fenomenul risca să devină nociv prin absolutizare, prin succesul înșelător
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
literară) a obosit sub povara dezvăluirilor de culise, a micilor și înveninatelor adevăruri personale, a demitizărilor, a aglomerărilor de mărunțișuri și a (uneori) iluzoriilor răsturnări de perspectivă. Fenomenul risca să devină nociv prin absolutizare, prin succesul înșelător (câte jurnale sau memorii editate în anii´90 ar mai fi primite astăzi la fel?) și prin complacerea în regimul minor al celei mai slabe estetici (până la non-literar). Jurnalele și memoriile nu fac, totuși, o literatură durabilă, nici exportabilă (ceea ce e un semnal major
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
Fenomenul risca să devină nociv prin absolutizare, prin succesul înșelător (câte jurnale sau memorii editate în anii´90 ar mai fi primite astăzi la fel?) și prin complacerea în regimul minor al celei mai slabe estetici (până la non-literar). Jurnalele și memoriile nu fac, totuși, o literatură durabilă, nici exportabilă (ceea ce e un semnal major al lipsei de orizont), dar creează o alternativă temporară a discursului literar, până când ficțiunea se regenerează, iar scriitorul și publicul redobândesc încrederea într-o literatură ce-și
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
creează o alternativă temporară a discursului literar, până când ficțiunea se regenerează, iar scriitorul și publicul redobândesc încrederea într-o literatură ce-și depășește prejudecata documentului și a imediatei realități, capabilă să evolueze spre un imaginar constructiv și speculativ. Jurnalele și memoriile părăsesc acum prim-planul, pe care îl ocupaseră conjunctural abuziv, și se îndreaptă spre al doilea și al treilea raft, locul ce li se cuvine. Nu dispar din raza noastră de atenție, dar își estompează prezența. Pentru a tempera exagerările
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
vanităților, incomunicabile (pentru că greu inteligibile) dincolo de limitele unor grupuri restrânse. Terapia indecentă a confesiunilor în regim public e mai recomandabil să fie convertită într-un efort de transfigurare și de sublimare. Politica egolatriilor inflamate și a dezvăluirilor de culise (specifică memoriilor și jurnalelor) trebuie înlocuită cu politica narațiunilor cu semnificații suprapersonale. Altfel literatura română actuală riscă să se complacă în contemplarea propriului ombilic. Cred că o astfel de etapă e pe cale de a fi depășită. Unii scriitori și-au ridicat privirea
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
a desprinde garnitura de rămășițele umane strivite. R: Cea mai puternică senzație de întîlnire a realului cu mitul am avut-o citind capitolul "Colina inocenților" din "Meteorii". Apare acolo acel copil debil mintal și meteo sensibil, dar cu o fabuloasă memorie mecanică a datelor calendaristice. Mărturisiți că, pentru a crea astfel de personaje, ați petrecut o vreme într-un așezămînt pentru copii cu gravă deficiență intelectuală. M.T.: V-aș mai spune un lucru care însă este foarte greu de exprimat. Nu
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
principial acum pe Ceaușescu ? Chiar dacă Mihaela Ceaușescu respinge ideea că familia din care face parte ar fi funcționat după principii de clan pe vremea cînd trăia unchiul ei, Nicolae, dovada că așa au stat lucrurile e chiar volumul ei de memorii.
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
aflu așa se percep lucrurile. Nefiind un autor de ficțiuni și neposedând o imaginație debordantă, transcriu ceea ce văd și aud. "Tu chiar nu ești capabil să descoperi nimic frumos în lumea asta?", mă întreabă adesea cunoscuții. "Tu n-ai decât memoria răului - așa cum magistrul tău, Manolescu, n-o are decât pe aceea a binelui - că mă și mir de ce-ți publică articolele alea pline de grobianisme, faulturi grosolane și otrăvuri!" Nu știu cum să mă apăr de astfel de acuzații. În exterioritatea
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
care a urmat morții lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, primele semne ale noului îngheț ideologic de la începutul anilor '70, precum și elementele care făceau specificitatea societății canadiene de la mijlocul deceniului opt al secolului trecut), nu la cel al faptelor propriu-zise. Dotat cu o memorie prodigioasă, o mare forță de introspecție și o sensibilitate cu totul specială, Ludovic Veghe înregistrează schimbarea viziunii oficialităților asupra etnicilor evrei în funcție de mersul evenimentelor. Dacă la începuturile comunismului a fi evreu era un mic privilegiu, ulterior, o dată cu noua politică națională
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
șase ani, nu mă mai chema deci Ludovic Nachtigal, ci Ludovic Veghe. Ales din motive care mi-au rămas obscure, noul nume de familie era corect. În mica lume a orașului nostru trebuia să fii tot timpul de veghe, căci memoria oamenilor era lungă și uneori, după vreo ceartă cu un copil pe care-l credeam prieten, mă pomeneam strigat cu glas disprețuitor: "Nachtigal! Nachtigal!", ca și cum simpla evocare a vechiului nume de familie ar fi fost de-ajuns ca să descalifice tot
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
chiar cel dintîi, din 1916 (manifestul domnului antipyrine), face deja trimitere la morala "drăguțului de "burghez", ironie ce se va regăsi mai tîrziu în "dezgustul dadaist" față de valorile acestuia (familia, "sexul pudic, comod și al politeței", "ierarhie și ecuație socială ", memorie, profetism și speranță în viitor. Cîțiva ani după bătăliile lui Vinea, Voronca sau Sașa Pană cu nepoatele Ziței ("Poezia nu e decît un teasc de stors glanda lacrimală a fetelor de orice vîrstă" sau "gramatica logica sentimentalismul ca agățătoare de
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
Poezia ca o cristalizare, atât a scrisului dar și a vieții, prin intuiție, prin exersarea apropierii de lucruri și de întâmplări, a sensibilității de a reține semnificațiile hazardului, ale amănuntelor, a detaliilor gestuale sau ale celei mai simple întoarceri în memoria copilăriei. Înțelegerea drept în inimă e poemul de dragoste zilnic(ă) al fetei care își notează emoțiile, trăirile și gândurile într-un laconic dar expresiv și esențial "jurnal de viață". (Din Postfață aflăm că titlul inițial al cărții fusese Jurnalul
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
prin care narațiunea se deplasează în zona unui experiment, chiar dacă, psihologic, intenția auctorială nu a fost atât de pretențioasă. După cum nici întoarcerile în timp, ale copilăriei, tinereții bucureștene nu țin de o schemă, ci de mult mai fierbintele apel al memoriei. Vom răsfoi, deci, un jurnal, iată-ne în anul 1953: "Poate că acum, după moartea lui Stalin aș fi putut continua. Știu și eu? Câteva dintre colegele mele au plâns, una a jurat (la gazeta de perete) să facă din
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
o ștachetă foarte sus, atât pentru el, cât și pentru tot ce înseamnă mediu profesional înconjurător, mai ales că este și profesor și este permanent înconjurat de tineri. P.Ș. - Eu am perceput această expoziție ca pe o expoziție fără memorie, deși pictorul a consacrat anumite motive și un anumit tip de limbaj. Iar aceste motive, dintr-un anumit punctde vedere, sunt decelabile aici, chiar dacă au permanent în substanța lor un coeficient de imprevizibil. După perioada lui figurativă, din anii '70-
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
cititorii acestei cărți aflați în fața unui asemenea orizont de așteptare vor fi dezamăgiți. În dialogul epistolar cu Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade nu spune lucruri noi în privința rătăcirii sale politice din perioada interbelică față de cele expuse în Jurnal sau în Memorii. Întrebat în cîteva rînduri în legătură cu această foarte delicată chestiune, Mircea Eliade oferă răspunsuri bălmăjite, jenat încurcate. El ajunge chiar să minimalizeze influența ideilor de extremă dreapta în gîndirea și opera sa, așa cum o face în scrisoarea din 17 ianuarie 1978
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]